In urma cu cateva saptamani, Teodosian G. din Iasi si-a omorat cu sange rece mama, profesoara la Grupul Scolar A.S., pentru ca – dupa spusele lui – nu-l lasase sa iasa afara. Socant este faptul ca baiatul nu are nici un fel de remuscari.
Care este cauza pentru care Teodosian, un copil aparent normal, chiar bun la invatatura, s-a napustit asupra mamei sale, lovindu-o in cap cu ciocanul pana a desfigurat-o complet si n-a mai dat semne de viata?
Se stie doar faptul ca Teodosian era un pasionat al jocurilor pe calculator. Oare aceasta sa fie explicatia?
I-am pus aceasta intrebare d-lui Virgiliu Gheorghe, autorul cartii "Efectele televiziunii asupra mintii umane", realizand interviul pe care il puteti citi in continuare. (P.O.)

Virgiliu Gheorghe: Un psiholog din Marea Britanie observa ca daca, intorcandu-ne de la serviciu, am gasi acasa un individ care ne invata copilul sa faca tot felul de rele, sa desfraneze, sa fure si sa omoare, am chema imediat politia si am lua masuri impotriva acestuia.
Dar daca l-am afla pe copil uitandu-se la televizor, invatand dupa exemple vii tot ce poate fi mai rau, am spune linistiti: "Ei, ce sa-i faci, se uita la televizor!"
Vreau sa spun ca desi toate studiile desfasurate in ultimii 50 de ani demonstreaza ca violenta virtuala genereaza un comportament violent, pe micul ecran avem tot mai multa violenta, iar parintii, in cele mai multe cazuri, nu iau nici o masura pentru a-si proteja copiii.

Presa Ortodoxa: Dar, totusi, de la un comportament violent si pana la a-ti omori mama e o distanta apreciabila…

V.G.: Desigur, insa jocurile pe calculator sunt mult mai eficace in formarea comportamentului criminal decat filmele cu violenta.

P.O.: De ce?

V.G.: In primul rand, pentru ca jucatorul se implica activ, nu doar empatic, in actul de violenta. El insusi apasa de mii de ori pe o maneta sau pe un buton pentru a omori, pentru a schingiui, de aceea e mult mai probabil ca acest gest sa devina reflex.
Sa nu uitam ca tot ceea ce omul vede ramane inscris in subconstientul sau si poate iesi la suprafata cand nici nu ne asteptam.
Ganditi-va ca in mintea unor astfel de jucatori pe calculator au patruns milioane de imagini cu oameni torturati si omorati, adesea el insusi fiind autorul crimei virtuale! Care credeti ca poate fi urmarea?

P.O.: Este insa o diferenta intre a omori un caracter animat in lumea virtuala si a-ti ucide mama!

V.G.: Problema este tocmai ca tinerii acestia, care au petrecut mii si mii de ore in lumea virtuala, nu mai deosebesc foarte bine realul de imaginar.

P.O.: Cu alte cuvinte, Teodosian nu realizeaza ca si-a omorat mama?

V.G.: In momentul crimei, poate ca nu, dar fenomenul e mult mai complex. Implicarea in violenta virtuala duce la desensibilizare. Adica, atunci cand lovesti pe cineva, cand vezi cum curge sangele nu mai realizezi durerea, suferinta pe care o produci, nu mai compatimesti deloc cu celalalt - sentimente care, de cand e lumea, ii impiedica pe oameni sa omoare cu sange rece. De exemplu, astazi, in armata americana se folosesc jocuri pe calculator pentru a induce aceasta desensibilizare si a-l educa pe soldat (sau, mai degraba, pe un ucigas perfect) sa omoare fara nici o tresarire de constiinta. John Naisbitt analizeaza intr-una din cartile sale cazurile de copii ucigasi din America, aducand in discutie chiar antrenamentele speciale ale soldatilor americani, desfasurate pe niste programe video asemanatoare jocurilor cu care se desfata multi dintre copii nostri.

P.O.: Dar dragostea fata de parinti nu te poate impiedica de la o asemenea fapta?

V.G.: Pe un om normal, da. Dar un copil care-si petrece timpul omorand sau, pur si simplu, traind in spatiul halucinant al realitatii virtuale mai poate fi socotit perfect normal din punct de vedere afectiv si mintal?

P.O.: Dar nu toti copiii care se joaca pe calculator ajung sa omoare…

V.G.: Vedeti, toti copii invata matematica la scoala, dar numai putini ajung la olimpiada. In chip rasturnat, asa se intampla in cazul nostru. Desi nenumarati copii se antreneaza astazi sa omoare prin asa-zisele jocuri pe calculator, doar unii dintre ei ajung la crima.
Poate pentru ca au o mai mare labilitate psihica, un mai mare deficit afectiv sau pur si simplu pentru ca trec printr-o conjunctura care le favorizeaza violenta…
In urma cu cateva luni, un baietel de numai patru ani din Bihor si-a omorat surioara cu un cutit de bucatarie pentru ca nu i-a dat o jucarie. Ati mai auzit de asa ceva pana in zilele noastre?
Eu ma gandesc si ca Dumnezeu nu ingaduie toate crimele si raul pe care copiii nostri l-ar putea face, antrenati fiind in mod profesionist sa omoare prin simple desene animate sau prin jocuri pe calculator…

P.O.: Credeti ca aceste crime pot fi cauzate si de o anumita inraurire de natura demonica?

V.G.: Mi se pare o lucru foarte plauzibil in conditiile in care pornografia, violenta si uciderea sunt acte irationale cu un potential malefic de necontestat.
Atata timp cat copiii nostri se impartasesc din ele, e foarte probabil ca demonii care le gestioneaza sa se faca stapani pe mintile lor. Astfel se poate explica si orbirea care insoteste adesea in zilele noastre crimele savarsite.
Spre exemplu, Cristian, un baiat din Alexandria, si-a omorat surioara cu cativa ani in urma lovind-o de mai multe ori cu cutitul in spate. Era un copil linistit, dar pasionat de filmele de groaza.
Crima a facut-o intr-o stare de somnabulism, avand in fata ochilor un "mascat" din filmul pe care-l vazuse cu cateva zile in urma…

P.O.: Ce recomandati?

V.G.: Nu cunosc nimic mai periculos pentru educatia, pentru mintea si sufletul unui copil decat jocurile pe calculator sau accesul necontrolat la televizor si internet. Aceste mijloace lasate pe mana unui copil sunt mult mai periculoase decat chibriturile si chiar decat o arma de foc.

P.O.: Ce altceva putem face decat sa-i crestem cat mai departe de aceste mijloace?

V.G.: Sa nu lasam sa treaca timpul, caci toate aceste mijloace dau dependenta, uneori mai puternica decat drogurile. Trebuie sa le gasim copiilor nostri alternative: sa petrecem mai mult timp cu ei, sa-i obisnuim cu lectura, cu iesitul in natura si poate, inainte de toate, sa-i familiarizam cu cele ale credintei, cu Biserica.
O legatura vie cu Dumnezeu ar putea asigura copiilor nostri un echilibru sufletesc si mintal, o vioiciune a spiritului si mai multe sanse in viata.
Cresterea unui copil este de mii de ori mai dificila astazi decat odinioara, de aceea doar cu putin mai multa intelepciune si cu mult ajutor de la Dumnezeu ne vom putea face pana la capat datoria de parinti.

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2009/08/01/jocurile-pe-calculator-ne-pot-transforma-copiii-in-criminali/