Despre SINODUL DE LA CRETA, un SINOD TALHARESC (MINCINOS, PSEUDOSINOD, ANTISINODAL, ECUMENIST, VICLEAN, ANTIHRIST, SATANIC, DEMONIC, DRACESC), sinodul Panortodox fals, mincinos - Despre ECUMENISM si VANZAREA DREPTEI CREDINTE, ADEVARATEI CREDINTE, CREDINTEI SANATOASE, CREDINTA ORTODOXA (TRADAREA SI VANZAREA BISERICII ORTODOXE - UNA SFANTA SOBORNICEASCA [UNIVERSALA, SINODALA] SI APOSTOLEASCA BISERICA A DUMNEZEULUI DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS IN UNA SFANTA TREIME, UNUL SFANT DUMNEZEUL CEL VIU SI CEL ADEVARAT)! - ECUMENISMUL este SUMA TUTUROR EREZIILOR, EREZIA EREZIILOR, PANEREZIA SECOLULUI XX SI PRODUSUL MASONERIEI (MASONERIA ESTE FACUTA DE EVREII RAI, NU DE EVREII BUNI CARE AU VENIT LA CRESTINISM, adica LA DREAPTA CREDINTA, BUNA CREDINATA, CREDINTA SANATOASA, SFANTA CREDINTA, ORTODOXA)! - SINODUL TALHARESC, MINCINOS, ERETIC, ECUMENIST, ANTIHRIST, SATANIC, DIAVOLESC, DEMONIC din CRETA din iunie 2016 (in perioada 16 - 27 iunie intrunit la Academia "Ortodoxa" din Creta, in Kolymbari, Hania)
ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR (SUMA TUTUROR EREZIILOR), UNIREA CU ERETICII[CATOLICII (ROMANO-CATOLICII NUMITI PAPISTASII, GRECO-CATOLICII SAU UNIATII - SUNT ORTODOCSII TRASI, "UNITI", LA EREZIA CATOLICA PRIN UNIATIE SI AU APARUT PRIMA DATA IN TRANSILVANIA), PROTESTANTII (REFORMATII, LUTERANII, ANGLICANII, ...), NEOPROTESTANTII (BAPTISTII, ADVENTISTII, MARTORII LUI IEHOVA, PENTICOSTALII, NAZARENII SAU POCAITII, EVANGHELISTII, ...), ETC.] (SI CU PAGANII: MUSULMANII, HINDUSII, BUDISTII, ...) sau PANEREZIA SECOLULUI XX (ECUMENISM inseamna UNIVERSALISM, NEW AGE, etc., adica "TOATE RELIGIILE SUNT: TOATE IN TOATE", deci "TOATE RELIGIILE AU ACELAS DUMNEZEU SI TE POTI MANTUI IN ORICE RELIGIE, [IN ORICE ASA ZISA] CONFESIUNE [deci EREZIE adica ETERODOXIE, HETERODOXIE (din greaca care inseamna EREZIE), RATACIRE, SECTA, CREDINTA NEDREAPTA, STRAMBA, NESANATOASA (pentru duh si trup), adica MINCINOASA, ETC.], DENOMINATIUNE CRESTINA" asta este ECUMENISMUL! - ECUMENISMUL: RELIGIA LUI ANTIHRIST!)
"Nu orice adunare de episcopi este un sinod, ci doar o adunare de episcopi care stau in Adevar [in invatatura lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]" (Sfantul Teodor Studitul)
[ Sinod din greaca Sinodos (gr. sýn-odos sýn este impreuna si odós este drum) inseamna: cei care merg pe acelas drum, acelas drum spre mantuire (in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa). ]
[Sfintii Parinti (pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli), luptatori impotriva ereticilor (ratacitilor de la unica Dreapta Credinta) prin multimea scrierilor teologice, nu cautau sa-si arate eruditia, intelepciunea sau vreo iscusinta de filozof, insistand asupra intelesurilor unui termen sau unor pasaje. Motivul pentru care condamnau erezia era, in primul rand, despartirea sufletului (duhului) de Hristos. Doreau sa arate ca inselaciunea, idolatria, erezia (ratacirea de la Adevar, minciuna, lucrarea satanica [satana se preface in inger al luminii ca sa pacaleasca, sa amageasca lumea si astfel a traga cat mai multi oameni la iad], diavoleasca [diavolul este tatal minciunii], demonica, antihrista) impiedica mantuirea (duce la mergerea pe calea larga a pierzarii, la pierderea mantuirii, pierderea Vietii Vesnice cu si in Dmnezeul Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat).
Pentru prima data, la Pseudo-Sinodul (Minciuno-Sinodul) din Creta (iunie 2016) s-au recunoscut sinodal ereziile drept biserici si s-au validat textele eretice de la dialogurile pseudo-teologice (minciuno-teologice) cu monofizitii, cu papistasii (catolicii) si cu protestantii (plus ca se amesteca unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa nu numai cu ereziile dar si cu idolatria, paganitatile, adica se amesteca cu minciuna, lucrarea satanica, demonica, antihrista deci se face mare pacat de pierzare a mantuirii, pacatul impotriva Duhului Sfant, Duhul Adevarului numit si Duhul Bisericii Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca a lui Hristos - pacat care daca se moare cu el (deci fara pocainta, fara Sfintele Taine de spovedanie [preotii ortodocsi care au devenit eretici si episcopii ortodocsi care au devenit eretici trebuie sa se spovedeasca public], canon, Impartasanie, etc. conform Sfintelor Canoane la preoti ori episcopi Drept Slavitori, adica OrtoDocsi) nu se va ierta de Dumnezeu nici in veacul urmator (adica nici la Judecata de apoi) cum ne spune Dumnezeul Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Evanghelie (Buna Vestire):
"Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului [Hristos], se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant [Duhul Adevarului], nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie [la Judecata de apoi]." (Matei 12:32). ]
"Este foarte comod sa te minti ca si cei de alte religii se mantuiesc [cei care nu sunt in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa]. Nu mai trebuie sa fii crestin marturisitor [al unicei Dreptei Credinte, OrtoDoxe]. Dar atunci de ce S-a mai jertfit Hristos [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat]? Nu tocmai ca sa elibereze pe om din robia satanei [diavolul, antihristul, potrivnicul lui Dumnezeu], tatal minciunii? Si, acceptand ca si minciuna mantuieste, nu consimt [nu sunt complici] de fapt la lucrarea satanei?" (Sfantul Iustin Popovici, 1894 - 1979)
Dragostea: "(...) Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. (...) Dragostea nu cade niciodata." (Sfantul Apostolul Pavel este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii [vasul Meu ales - il numeste Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], Apostolul neamurilor [il numeste Iisus Hristos] - 1 Corinteni 13:6,8)
"Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile." (Sfantul Apostol Iacov - Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov - Iacov 2:10)
"Nu va locui in casa mea [Biserica] cel mandru; cel ce graieste nedreptati [minciuna, erezia, ecumenism (erezia ereiilor), lucrare satanica, antihristica] nu va sta inaintea ochilor mei [nu se va mantui, nu o sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat]." (Psalmi din Sfanta Scriptura - Psalmul 100:9)
"Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit - sa fie anatema! [anatema este blestemul dat de Biserica lui Hristos celor eretici (mincinosilor, ratacitilor, nedreptilor, ecumenistilor - ereticii ereticilor, lucratorilor satanei, diavolului, demonilor, antihristului, etc.) - deci anatema taie de la Una Sfanta Soborniceasca (Universala) si Apostoleasca Biserica a lui Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos pe omul eretic, anatema il pune pe eretic in afara Bisericii lui Hristos, deci ereticul (ratacitul), astfel ramane in erezie in timpul vietii pe pamant, deci daca nu se pocaieste, daca nu vine la una Dreapta Credinta (Ortodoxa) ereticul isi pierde mantuirea sa, dar se pierde mantuirea si celor care ii urmeaza invatatura eretica (ratacita) prin cuvinte, fapte, prin tacere (cand trebuie sa aperi Adevarul - Adevarul este Hristos - si stii ca este o minciuna, dar taci atunci tacerea este ateism - tatal minciunii este diavolul).]" (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Galateni 1:8-9)
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
"Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu [si celui adevarat - Biserica lui Hristos in Una Sfanta Treime: Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca], stalp si temelie a adevarului [Hristos este Adevarul]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Epistola intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel - I Timotei 3:15)
"Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei; Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi [de pacate, patimi si orice lucrare satanica, antihristica]." (Domnul Dumnezeu Iisus Hristos - Ioan 8:31-32)
"Cel ce va asculta pe voi [Sfintii Apostoli] pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine [Dumnezeu Tatal]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat in Sfanta Treime - Luca 10:16)
"Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te sideprinde-te cu dreapta credinta [dreapta invatatura, OrtoDoxa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit: Vasul ales al lui Hristos, Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - 1 Timotei 4:7)
"Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis: << Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor [de unde ies faptele] este departe de Mine. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor >>." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Cuvantul prin care toate s-au facut, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 15:7-9)
"Sa stii ca noi trebuie sa slujim lui Dumnezeu, nu timpului." (Sfantul Atanasie cel Mare, Epistola catre Dracontie)
"Sa nu-ti ingadui sa calci dumnezeiestile porunci de dragul prieteniei omenesti." (Sfantul Antonie cel Mare)
"Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni." (Sfantul Apostol Petru si Sfintii Apostoli ai lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru [Mantuitor daca facem ce ne-a spus in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti.] - Faptele Sfintilor Apostoli 5:29)
"Ecumenismul e numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul [ereticii de catolici] in frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sant nimic altceva decat erezie peste erezie [suma tuturor ereziilor]. Numele lor evanghelic de obste este acela de "a-tot-erezie" (panerezie). De ce? Fiindca, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anume insusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeu-Omul in intregime [total, definitiv] si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism [catolicism], protestantism, ecumenism [si celelalte secte, al caror nume este << legiune >> [legiunea diavolilor din inima demonizatilor din Sfanta Evanghelie]." (Sfantul Iustin Popovici [1894 - 1979] din cartea: Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002 - Vezi cartea mai jos in articol, dar si alte carti despre ecumenism [erezia ereziilor] si Dreapta Credinta [OrtoDoxa] bine de stiut cum sa ne ferim de orice erezie, minciuna, lucrare satanica, antihristica, astfel sa ramanem in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa asa cum ne-a invatat Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti)
"Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 18:6, 7)
"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul [duhul] nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul [duhul] si trupul sa le piarda in gheena. [Despre smintitori, adica cei care ucid sufletul (bine spus ucid duhul, astfel departeaza pe aproapele de voia si randuiala lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, adica departeaza pe multi oameni de calea mantuirii si ii baga pe oamenii smintiti pe calea larga a pierzarii pe care multi se vor pierde, adica or sa ajunga in iad) si trupul aproapelui, deci osandesc la iad sufletele (duhurile) si trupurile semenilor si astfel baga multi oameni in iad (gheena), iar smintitorii ajung in talpa iadului (gheenei) unde muncile (torturile) sunt cele mai mari, cele mai cumplite din iad (din gheena).]" (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Matei 10:28)
Proorocul Iezechiel vorbea despre vremea in care "preotului [clericului: preot, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh] ii va lipsi cunostinta legii si batranului sfatul." (Iezechiel 7:26)
Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca cel mai mare chin al celor osanditi la Judecata [de apoi - osanditi la iad, gheena, infern, iar osandirea pacatosilor nepocaiti (cei care nu-si plang pacatele si care nu se opresc din facerea pacatelor - in minte, in cuvinte sau in fapte, la fapte intra si infatisarea exteriaora necuviincioasa, indecenta -, oprirea facerii pacatelor se face prin lucrarea sfintelor fapte bune evanghelice cum ne-a invatat Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti, pazitorii predaniilor sau invataturilor Sfintilor Apostoli) se arata in Evanghelie, in Noul Testament, ca "focul nestins" (Marcu 9:47-48), "viermele care nu doarme" (Marcu 9:43-44) sau "plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 13:42); osandirea si-o atrag ei insisi prin modul in care si-au organizat sufletul (duhul) in indepartarea de Dumnezeu (II Tesaloniceni 1:9), nu Dumnezeu ii alunga de la El, ci ei singuri se departeaza de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime intrand in aceasta stare de chin din cauza dezlipirii de Izvorul vietii, luminii si a tot binele] nu e focul [vesnic] sau mustrarea constiintei ["viermele care nu doarme" (Marcu 9:43-44) sau "plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 13:42)], ci departarea de Dumnezeu: "Sunt chinuri mai mari decat acestea. Pierderea bunurilor ceresti [pierde mantuirea, viata vesnica, deci pierde trairea in vesnicie (in bucuria vesnica) in si cu Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat] ii va aduce celui ce-o indura o asemenea durere, o atat de cumplita stramtorare a sufletului si o asa de mare intristare, incat de n-am avea parte de nici un alt chin, acesta doar ar fi de ajuns ca sa ne sfasie sufletele cu intepatura si amareala lui si sa ne munceasca mai rau decat toate chinurile iadului. E o cazna mai grea decat toate chinurile gheenei, sa fii lipsit de slava cereasca".
"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Matei 7:21)
"Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L>>." (Dumnezeu Tatal, Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul cel Adevarat, Tatal Adevarului, Tatal Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos [Christos, Cristos] - Matei 17:5)
ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR - Ce este ecumenismul si cum aparam Dreapta Credinta (Orto Doxa) de ecumenism - ECUMENISM: THE HERESY OF HERESIES - What is ecumenism and how do we defend the Right Faith (Ortho Dox) from ecumenism - SanatateSiViata Youtube Playlist
(Click pe cele 3 liniute) [numai primele 200 videouri din cele peste 1200]
Nou - Ecumenism și Sinodul din Creta [Sinodul de la Creta din iunie 2016 este un Sinod Talharesc (Mincinos, Ecumenist deci Eretic al Ereticilor, Satanic)] - 1 octombrie 2016
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)
Episcopul sau presbiterul [preotul] sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]; iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca clerici (sa savarseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.
CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)
Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul [preotul] care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de impartasire (intelegere) are Hristos cu Veliar [Satana, Diavolul] ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6,15).
(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)
Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
"De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, demonilor, antihristului - duhurile rautatii], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
"Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca [sa insele, ispiteasca, minta, pacaleasca], de va fi cu putinta, si pe cei alesi. [Astfel sa traga, daca se poate, pe poarta larga si calea lata a pierzarii (pe care multi se vor pierde) la iad si pe cei alesi, adica pe cei care marturisesc in cuvinte si in fapte, deci traiesc in unica Dreapta Credinta (OrtoDoxa), Adevarata Credinta dar care daca nu sunt atenti la Adevar (la Hristos) se pot lasa amagiti, mintiti, pacaliti de lucrarea eretica, ratacita, ecumenista (erezia ereziilor), necrestina, pagana, deci de lucrarea satanica (satana se preface in inger al luminii ca sa minta, ispiteasca, pacaleasca, amageasca oamenii astfel sa traga pe cat mai multi oameni la iad), diavoleasca (diavolul este tatal minciunii), demonica, antihrista]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat - Matei 24:24)
"Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi. Zic dar: In Duhul [Duhul Sfant, Duhul Adevarului] sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter [preacurvie, preadesfranare sexuala], desfranare [neinfranare alimentara (lacomia pantecelui, gurmanzii), de slava desarta, de putere, desfranare (neinfranare, fara frana) sexuala, etc.], necuratie [trupeasca sau duhovniceasca: curvie ori preacurvie (mentala, fizica) sau idolatria, erezia, etc.], destrabalare [libertinaj, adica curvie, preacurvie, desfatare, viata imorala, casatorie de proba, corupere, viciere, pervertire, perversitate, dezmat, promiscuitate, depravare, stricaciune, etc.], Inchinare la idoli [idolatrie inseamna si inchinare la propriul trup prin infatisarea exterioara necuviincioasa (indecenta, demonica, idolatra, seminud, pornografica, prostitutie mascata) - cum vedem la majoritatea fetelor si femeilor - si astfel se face smintirea (uciderea duhului si trupului) oamenilor prin declansarea curviei mentale (relatii sexuale in minte, declansate prin vaz), apoi sminteala ducand la alte pacate, patimi: libertinaj (relatii sexuale inainte de Sfaanta Taina a Cununiei), ferirea (pazirea) de a face copii, avorturi (avort prin chiuretaj, pilule asa zise anticonceptionale sau contraceptive, spermicide, prezervative, sterilet DIU, fertilizrea in vitro FIV, etc. deci uciderea copiilor nenascuti, pruncucidere pentru ca viata incepe in momentul conceptiei), trafic de fiinte umane (sclavie sexuala), crime, genocid, etc.], fermecatorie [vrajitorie, magie, etc.], vrajbe [neintelegeri, ostilitate, zazanie, dusmanie, ura, etc.], certuri, zavistii [invidie, pica, ranchiura, uneltire, gelozie, etc.], manii, galcevi [certuri, scandal, galagie, harmalaie, tambalau, discordie, para, clevetire (barfa), dihonie, raca, vacarm, prigoana, artagos, etc.], dezbinari, eresuri [erezii, ecumenismul (erezia ereziilor), rataciri de la Dreapta Credinta, OrtoDoxa], Pizmuiri [invidie, egoism, gelozie, vrajmasie, dusmanie, ciuda, rautate, etc.], ucideri [crime, omor - aici intra si avorturile (avort prin chiuretaje sau reclaje - ruperea copilului viu nenascut in bucati, avort hormonal in primele 14 zile de la conceptie prin pilule anticonceptionale sau contraceptive - viata incepe in momentul conceptiei, avorturi prin spermicide, prezervative, mecanice - sterilet, solutii saline RU-486, fertilizarea in vitro FIV, etc. - detalii, dovezi, marturii laAdevarulDespreAvort.ro) si asa zisa planificare failiala (sanatatea reproducereii), sminteli (ucideri trupesti si duhovnicesti) prin infatisarea exterioara necuviincoasa (indecenta) - detalii inModa crestina - Rusinea femeilor din ziua de azi..., prin erezii (rataciri de la Dreapta Credinta - OrtoDoxa, eresuri, ecumenism - erezia ereziilor), etc.], betii [fumat tot sinucidere este, deci stilul de viata nesanatos, alimentatia nesanatoasa este sinucidere], chefuri [petrecere zgomotoasa cu mancare, bautura (si cantec necuviincios, indecent, pornografic, obscen, etc.) deci cu oameni necuvinciosi, indecenti, deci nepotrivit pentru un om crestin, astfel neplacuti lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru (Mantuitor daca facem ce ne-a spus, poruncit in Sfanta Scriptura, respectiv in Sfanta Evanghelie de unde incepe crestinismul, si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti - pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli) in Una Sfanta Treime] si cele asemenea acestora [ganduri, cuvinte, fapte necrestine], pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Iar roada Duhului este dragostea [dragostea nu se comporta cu necuviinta (indecenta, pornografic, etc.), dragostea se bucura de adevar], bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta [una Dreapta Credinta, Adevarata Credinta, Credinta Sanatoasa, Sfanta Credinta, OrtoDoxa], Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii." (Sfantul Apostol Pavel, numit: Gura lui Hristos, Vasul ales al lui Hristos, Apostolul neamurilor - Galateni 5:13-26)
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta [cu nedreptate, indecenta, pornografic (prostitutie mascata, mestesug demonic, seminud, idolatru), etc.], nu cauta ale sale [nu este mandra, egoista], nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. (...) Dragostea nu cade niciodata." (Sfantul Apostolul Pavel este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii [vasul Meu ales - il numeste Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], Apostolul neamurilor [il numeste Iisus Hristos] - 1 Corinteni 13:5,6,8)
"Unirea se face prin Duhul Sfant [Duhul Adevarului] si prin Dreapta Credinta OrtoDoxa [Adevarata Credinta, OrtoDoxa]." (Parintele Ioanichie Balan despre ecumenism (erezia erezilor, erezia secolului XX, ecumenismul unirea cu ereziile (catolici, protestanti, neoprotestanti, etc.), cu asa zisele confesiuni (eterodocsi, asa zisele denominatiuni crestine, etc.), cu sectele, deci cu lucrarea diavoleasca [diavolul este tatal minciunii], satanica [satana se preface in inger al luminii ca sa pacaleasca oamenii, sa-i amageasca si sa-i traga la iad, prin minciuna, viclenie, etc.], demonica, antihrista)
"Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat - Matei 5:10)
"A tainui cuvantul Adevarului [Dumnezeul Domnul nostru Iisus Hristos] inseamna a te lepada de el [de Hristos cum Adevarul este Hristos]. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta [gandesc] aceleasi despre buna credinta ortodoxa [unica dreapta credinta]. Si este mai bine sa ne razboim, atunci cand pacea lucreaza conglasuirea catre rau [cand prin pace se lucreaza erezii, ecumenismul (erezia ereziilor), de lucrarea satanica, diavoleasca, demonica, antihrista]." (Sfantul Maxim Marturisitorul [580-662])
“Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar daca credinciosii continua sa-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile ce il pomenesc pe el, sa primeasca “darurile” sau „binecuvantarile” lui, atunci vor cadea cu totii in afara Bisericii. Intinare are impartasania din singurul fapt ca il pomeneste [pe ereziarh - ierarhul eretic], chiar daca ortodox ar fi cel ce face Sfanta Liturghie.” (Sfantul Ignatie Teoforul)
“Daca episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l considera astfel, atunci o astfel de rugaciune Il insulta pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciuna. Oricine se impartaseste intr-o biserica unde este pomenit un piscop eretic, chiar daca preotul acelei biserici invata ortodox, o astfel de impartasire nu ramane fara urmari. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.” (Sfantul Ciprian al Cartaginei:)
„Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti.” (Sfantul Nicodim Aghioritul)
Sunt trei trepte in Biserica soborniceasca (universala in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa) si apostoleasca a lui Hristos a celor care slujesc: diacon, preot [presbiter], episcop (asa cum ne spun Sfintii Apostoli in sfintele Canoane Apostolice).
Clericii sunt: diaconi, preoti [la baza este diacon], etc.. Ierarhii, arhiereii sunt: episcopi [la baza este preot], arhiepiscopi [la baza este episcop], mitropoliti[la baza este episcop], patriarh[la baza este episcop].
Episcopul (gr. Επίσκοπος sau episkopos; lat. episcopus), sau episcopatul ori arhieria, este prima si cea mai inalta treapta a clerului slujitor in Biserica Ortodoxa. El este urmator / succesor Apostolilor in slujirea si ocarmuirea Bisericii. Episcopii slujesc εις τόπον και τύπον Χριστού (gr.: in locul si ca tip/ imagine vie a lui Hristos) in Biserica.
[Din acest motiv episcopii jura cand sunt investiti la treapta de episcop (erarh, arhiereu) - ca si clericii preoti (jura si preotii [episcopii la baza sunt preoti]) - sa se ghideze in viata lor dupa Sfanta Evanghelie (Buna Vestire a lui Hristos transmisa prin Sfintii Sai Apostoli), deci sa respecte TOATA invatatura lui Hristos si Sfanta Traditie prin invataturile din Sfintele Canoane Apostolice si Sfintele Canoane de la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice (a toata lumea botezata in Dreapta Credinta, Ortodoxa - NU ecumeniste [eretice ale ereticilor] din 325 - 787) si Sfintele Sinoade locale (unii teologi recunosc ca Sfinte Sinoade Ecumenice [a toata lumea in Dreapta Credinta, OrtoDoxa] cele 2 sinoade: Sfantul Sinod 8 a toata lumea [in dreapta credinta, ortodoxa] din timpul Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului [879-880 - unde erezia filioque a catolicilor a fost data anatemei la Sfantul Sinod din timpul Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, si astfel de atunci catolicii, cei care urmeaza invataturii mincioase a papei (papistasii), sunt eretici] si Sfantul Sinodul 9 a toata lumea [in dreapta credinta, ortodoxa] din vremea Sfantului Grigorie Palama [1341, 1351] - prin care condamna ereziile: papismul [toti papii sunt eretici], filioque [adica erezia ca Duhul Sfanta purcede de la Tatal si de la Fiul, nu numai de la Tatal], invatatura despre harul creat -, sinoade importante au fost in secolele XV - XVIII), deci Sfintele Canoane ale Sfintilor Parinti (care sunt pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli) - vezi Sfintele Canoane in Pidalion]
Un episcop eparhiot este responsabil peste toate parohiile din eparhia sa. Intreaga autoritate sacramentala si bisericeasca a clericilor dintr-o eparhie (preoti, diaconi, ipodiaconi, citeti etc.) vine de la episcopul lor. De aceea este pomenit la fiecare slujba [ESTE POMENIT EPISCOPUL DACA NU ESTE ERETIC, ECUMENIST (ERETIC AL ERETICILOR, astfel EREZIA ESTE MINCIUNA SI DECI NU MAI ASCULTA DE HRISTOS (CARE ESTE ADEVARUL) CI ASCULTA DE SATANA CARE ESTE TATAL MINCIUNII - CUM NE SPUNE HRISTOS IN SFANTA EVANGHELIE, IN NOUL TESTAMENT, NOUA LEGE A LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS IN SFANTA TREIME), NUMAI EPISCOPII DREPT SLAVITORI DE DUMNEZEU (CARE NU SUNT, ERETICI, ECUMENISTI), ORTODOCSI IN CUVINTE SI IN FAPTE SUNT POMENITI IN BISERICA SOBORNICEAASCA SI APOSTOLEASCA A LUI HRISTOS ASA CUM NE SPUNE HRISTOS IN SFANTA EVANGHELIE SI PRIN SFINTII SAI APOSTOLI SI SFINTII PARINTI PRIN SFINTELE CANOANE ALE ACESTORA, LEGILE BISERICII LUI HRISTOS - vezi sfintele canoane in Pidalion link mai sus] si niciuna din sfintele slujbe nu poate fi savarsita in afara harului si binecuvantarii episcopului. Sfantul Ignatie Teoforul merge pana acolo incat spune ca "cine lucreaza fara episcop, implineste lucrarea diavolului".
[ Sfantul Ignatie Teoforul: “Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar daca credinciosii continua sa-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile ce il pomenesc pe el, sa primeasca “darurile” sau „binecuvantarile” lui, atunci vor cadea cu totii in afara Bisericii. Intinare are impartasania din singurul fapt ca il pomeneste [pe ereziarh - ierarhul eretic], chiar daca ortodox ar fi cel ce face Sfanta Liturghie.”
MINCIUNO EPISCOPII, ADICA EPISCOPII ECUMENISTI (ERETICII ERETICILOR, la baza EREZIA este MINCIUNA, deci LUCRARE SATANICA) NU MAI SUNT EPISCOPI PENTRU CA LUCREAZA CU MINCIUNA, NU CU ADEVARUL CARE ESTE HRISTOS SI INVATATURA LUI HRISTOS, ASTFEL ACEIA NU MAI SUNT EPISCOPII LUI HRISTOS CI SUNT LUCRATORII STANEI, ANTIHRISTULUI! - Sfantul Ignatie Teoforul se refera la episcopii ortodocsi (Drept Slavitori de Dumnezeu) deci care asculta in TOTUL de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si Cel Adevarat, dar asculta si de Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti, cum s-a explicatmai sus. ]
Ierarh (din bg. ierarh si gr. [greaca] Ιεραρχης, "mai-mare in ordinea ierarhiei") desemneaza in limbajul bisericesc episcopul.
Prin expresia "ierarhul locului" este desemnat episcopul eparhiot, adica chiriarhul.
[ Chiriarh
Chiariarhul (ngr. kiríarhos, uneori gresit transliterat si folosit "chiriarc") este episcopul suveran al unei eparhii, numit și eparhiot sau episcop eparhiot, in opozitie cu episcopul vicar, care nu are un scaun al lui propriu, ci doar il ajuta pe chiriarh. Scaunul (lat. sedes — scaun) desemneaza, in limbajul bisericesc, jurisdictia unui episcop eparhiot sau a unui intaistatator a unei Biserici locale. Scaunul episcopului din biserici este un simbol al acestei slujiri a episcopului.
Intaistatator
Dezambiguizare pentru „primat” - se poate referi și la Primatul papal[MARE PACAT, catolicii numiti papistasi (in Vietile Sfintilor sunt numiti latini, cum fac minciuno liturghia lor in latina), la Sfantul Sinod Ecumenic (ecumenic din greaca inseamna "a toata lumea" in Dreapta Credinta, OrtoDoxa) din 879-880 erezia filioque a catolicilor a fost data anatemei la Sfantul Sinod din timpul Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, si astfel de atunci catolicii, cei care urmeaza invataturii mincioase a papei (papistasii), sunt eretici (necrestini) - apoi au aparut si alte erezii de la catolici, si din rau in mai rau au aparut: protestantii, neoprotestantii, etc., ecumenistii (ereticii ereticilor, ecumenismul este erezia secolului XX)]
Un intaistatator sau - cu un termen neologistic - un primat este episcopul care prezideaza o jurisdictie sau regiune ecleziastica.
Acest titlu este folosit mai rar pentru un episcop al unei arhiepiscopii sau eparhii.
Intaistatatorul este primul dintre egali dintre toti fratii sai episcopi din jurisdictia sau eparhia in care el este intaiul ierarh, si este, de obicei, ales de Sfantul Sinod in care el va sluji.
Arhiepiscopul
Arhiepiscopul este episcopul unui scaun episcopal considerat de catre Biserica fiind important, in principal pentru doua motive:
pentru o pozitie de prestigiu a acestui scaun episcopal, pozitie castigata in timp in istoria Bisericii: apararea dreptei credinte [adica OrtoDoxe], gazduirea unui sinod important etc.
Un episcop este proclamat arhiepiscop (si o episcopie este ridicată la rangul de arhiepiscopie) de Sfantul Sinod, si instalat de o delegatie a Sfantului Sinod in cadrul unei liturghii festive, fara vreo hirotonie [Hirotonirea este taina (sau Sfanta Taina a) Preotiei, si este una din cele 7 Sfinte Taine] sau hirotesie speciala (nimic nu se mai poate adăuga harului episcopatului, cea mai înaltă treaptă a preoției).
Mitropolit
Mitropolitul este un rang in ierarhiabisericii ortodoxe. Ierarhul care detine acest rang se supune ascultarii catre patriarhul sau si este superior (dar numai din punct de vedere administrativ) episcopilor, staretilor si preotilor. Asadar, aceasta superioritate este doar administrativa pentru ca, in fond, toti ierarhii intalniti in anumite functii administrative in cadrul Bisericii sunt episcopi. Nu trebuie uitat faptul ca exista doar trei trepte ale ierarhiei, si anume: episcop, preot si diacon.
(Preotul este, in Biserica Ortodoxa, persoana inzestrata cu puterea de a savarsi in parohia sa, in virtutea hirotoniei si a delegatiei permanente primite de la episcop, toate slujbele si lucrarile sfinte de cult, necesare in viata religioasa [drept spus: viata in unica Dreapta Credinta] a parohiilor, cu exceptia celor care alcatuiesc dreptul exclusiv al episcopului.
Diaconul este al treilea si cel mai mic grad al ordinelor mari ale clerului din , fiind dupa episcopBiserica Ortodoxa si preot. Cuvantul diacon (in greceste διάκονος) inseamna servitor si initial se referea la o persoana care servea/slujea la masa in comunitatile primilor crestini. )
In Bisericile crestine ierarhice, mitropolitul este, in mod traditional, episcopul unei metropole, adica al unui oras-capitala a unei provincii eclesiastice sau a unei regiuni, biserica episcopala fiind frecvent o catedrala.
Patriarh
In mod propriu, in terminologia ortodoxa patriarh (in greaca: πατριάρχης, patriarches, in latina: patriarcha) se poate referi la:
Cuvantul Patriarh semnifica tatal sau seful unui clan sau al unei familii si este folosit biblic [drept spus: conform Sfintei Scripturi, Dumnezeiestii Scripturi] in numeroase pasaje din Vechiul Testament: in cartile din Septuaginta pentru conducatorii triburilor, in Epistola catre Evrei si in Faptele Apostolilor cand se fac referiri la Avraam, David si la cei doisprezece fii ai lui Iacov. Cuvantul patriarh a inceput sa fie aplicat treptat si demnitarilor crestini ca titlu onorific in primele secole ale crestinismului. Incepand cu secolul al IV-lea, cuvantul patriarh a inceput sa fie folosit pentru a desemnaepiscopii remarcabili. ]
In Hagiografie, "ierarh" este folosit aproape cu exclusivitate, ca apelativ al sfintilor episcopi, in titulatura lor generala: "Sfantul Ierarh Nicolae", "Sfantul Ierarh Nectarie" etc.
"ECUMENISMUL? Este EREZIA EREZIILOR." (Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloaie - A fost un preot bun, induhovnicit si mare teolog roman al secolului XX)
Duhovnici Romani despre Ecumenism
DESPRE SINODUL TALHARESC (MINCINOS) DE LA CRETA DIN IUNIE 2016 - Interviu cu Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros ZISIS [atentie ca parintele Theodoros Zisis este in erezia ciprianita care spune ca ierarhii si preotii cazuti in erezie au harul Duhului Sfant si ca inca mai fac Sfanta Liturghie si Sfinte Taine pana ce sunt caterisiti de un sinod! Ceea ce incalca Sfintele Canoane si invataturilor Sfintilor Parinti (pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli ai lui Hristos)!] - 22 august 2016
Prigoana crestinilor Ortodocsi care zic adevarul a inceput - Monahul Ioan (ucenicul Parintelui Iustin Parvu) - ORTODOX 33 - 14 decembrie 2016
Monahul Ioan (Ortodox 33 pe youtube) ne da un sfat duhovnicesc... 3 carti (dupa Sfanta Scriptura, Dumnezeiasca Sciptura [este neintelept sa spunem biblie, care talcuit "biblia" se traduce "carte", Sfanta Scriptura nu este o simpla carte!], pe primul loc este Sfanta Scriptura) pe care trebuie sa le aibe fiecare crestin (laic [din afara clerului] sau din cler: diacon, preot si episcop [episcopii sunt ierarhi, arhierei: arhiepiscop, mitropolit, patriarh]) in Dreapta Credinta, OrtoDoxa: 1. Pidalionul - Carma Bisericii Ortodoxe (contine Canoanele Sfintilor Parinti - Canoanele sunt LEGILE lui Dumnezeu date pentru Biserica prin Sfintii Sai Apostoli, Sfintii Parinti) 2. Pravila Bisericeasca (Canoanele Bisericii OrtoDoxe) 3. Calauza in Credinta Ortodoxa - Arhimandrit Cleopa Ilie (Preot calugar Cleopa Ilie) [in carte este Adevarul Ortodoxiei]
Monahul Ioan transmite acest mesaj (din video) si se roaga pentru nadejde, iubire jertfelnica, intarire pentru cei prigoniti pentru OrtoDoxie: - Staretul Grigorie de la Manastirea Lacul Frumos din Valcea - [Parintele] Caludiu Buza de la Urziceni [vine in Bucuresti la 2-3 saptamani] - Parintele Macarie de la Oituz [Manastirea - Schitul Oituz cu hramul Nasterea Maicii Domnului din com. Oituz, jud. Bacau, 607365, staret: ieromonah Macarie Banu, telefon mobil: 0743 835 746, 0768.19.76.21] - Parintele Elefterie - Prea Sfintitul Login, Mihail Jar de la Manastirea Banceni din Ucraina - Parintele Tihon de la Manastirea Petru Voda din Neamt - Parintele Antim de la Manastirea Bistrita, din Neamt - Parintele Mihail Popescu
[ - Parintele Ioan Ungureanu (Schitul Oraseni, Botosani) ]
- Maicile prigonite de la Varatec si din Petru Voda si altii care sunt prigoniti pentru Dreapta Credinta, OrtoDoxa si bineinteles voi toti laicii (cei din afara clerului) Crestini OrtoDocsi.
Marturii (antiecumeniste - neecumeniste)
Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"
Parintele Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"
Parintele Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"
Parintele Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"
Parintele Cleopa Ilie: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"
Parintele Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica."
Parintele Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"
Cuviosul Paisie Aghioritul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Sfantul Efrem Sirul [sirianul]: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"
SFINTELE CANOANE APOSTOLICE SI SFINTELE CANOANE ALE SFINTILOR PARINTI SUNT LEGILE BISERICII SOBORNICESTI (UNIVERSALE - TOTI CARE SUNT BOTEZATI IN DREAPTA CREDINTA, ORTODOXA) SI APOSTOLESTI ALE LUI HRISTOS, ACESTEA NE APARA SI DE EREZII (ECUMENISM: EREZIA EREZIILOR):
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)
Episcopul sau presbiterul [preotul] sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]; iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca clerici (sa savarseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.
CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)
Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul [preotul] care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de impartasire (intelegere) are Hristos cu Veliar [Satana, Diavolul] ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6,15).
(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)
Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
Daca pentru frica omeneasca fie a vreunui iudeu [evreu], fie a vreunui elin [grec pagan], sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapada numele lui Hristos,sa se indeparteze din Biserica (sa se dea anatemei [anatema este un mare blestem al Bisericii, prima data data de Sfantul Apostol Pavel in Sfanta Evanghelie]); iar daca leapada numele de cleric, sa se cateriseasca; dar pocaindu-se sa fie primit ca laic.
(10 sin. I ec; 1, 2, 3, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.; 2 Teofd Alex.; Epistola lui Atanasie cel Mare catre Rufinian)
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
Canonul 6 al Sinodului V[5] local de la Laodiceea (343) Nu este ingaduit ereticilor [ecumenistilor: ereticii ereticilor] a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres [erezie, minciuna, lucrare satanica, antihrista, ecumenism: erezia ereziilor].
Canonul 32 al Sinodului V[5] local de la Laodiceea (343) Nu se cuvine a primi binecuvantarile ereticilor [mincinoasa liturghie, mincinoase sfinte taine, etc. - ereticii nu fac nimic sfant, cum erezia, eresul este minciuna, deci lucrare satannica, antihrista potrivnica lui Dumnezeu] care sunt mai mult absurditati decat binecuvantari.
Canonul 33 Al Sinodului V[5] din Laodiceea Nu se cuvine cu ereticii [lucratorii satanei, antihristului] sau cu schismaticii a se ruga impreuna.
Canonul 15 al Sinodului al Noulea din Constantinopol (861) Cei ce propovaduiesc public eresul [erezia (pacat de moarte prin care se pierde mantuirea)] sau il invata in Biserica, sa fie indepartati de comuniunea [rugaciunea impreuna] cu credinciosii si afurisiti [scosi din biserica] ca unii ce fac schisma si sfarma unitatea Bisericii.
Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 Cei care vor dezerta de la Ortodoxie [unica Dreapta Credinta] si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei [de la Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti] si predaniile obstesti al Bisericii, si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii [schimbari] si cu credinte absurde [mincinoase, antihristice] si cu obiceiuri eterodoxe [heterodoxe, eretice, ecumeniste: erezia ereziilor] si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei [unicei Dreptei Credinte], acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat [sunt necrestini, eretici, ecumenisti, pagani, lucratori ai satanei, antihristului], ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor ca niste eterodocsi [eretici, rataciti, pagani, lucratorii satanei, antihristului] si inovatori [schimbatori, modificatori ai unicei Dreptei Credinte date de Dumnezeu Domnul Hristos] si se izgonesc afara din sfantul staul [din biserica] ca niste oi raioase si madulare putrede.
"ANATEMA [blestem mare dat de biserica ereticilor, ecumenistilor (ereticii ereticilor), lucratorilor satanei, antihristului] celor ce ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise << ramificatii >> [ca ar exista mai multe "biserici" in afara celei OrtoDoxe] ce se deosebesc in doctrina [invatatura] si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cand toate << ramificatiile>> - sectele, denominatiunile [confesiunile] si chiar religiile [paganii] - vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor [erezia, eres, minciuna, lucrarea satanica, antihristica], ci spun ca botezul si euharistia ereticilor [catolici, protestanti, neoprotestanti] sunt eficace [bune] pentru mantuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici înainte mentionati sau celor ce sustin, raspandesc sau pazesc erezia lor ecumenista [erezia ereziilor] sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!"(ANATEMA data de de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver - Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu în prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei [unicei Drepte Credinte, Credinta Vie si Adevarata])
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
"Sa fie pentru tine demn oricine, afara de cei care invata erezia. Daca va fi eretic vom starui sa nu primim de la ei invatatura, nici Impartasania si nu numai ca nu ne vom Impartasi la el, ci il vom osandi si cu toate puterile, il vom da pe fata ca sa nu devenim partasi pieirii lui." (Sfantul Iosif Volotki [1439 - 1515])
"Orice pomenire a unui patriarh eretic [mitropolit eretic, episcop eretic], inseamna autoexcluderea din Biserica Soborniceasca si din comuniunea cu ea." (Sfantul Maxima Marturisitorul [580 - 662] - Mediator intre rasarit si apus, pagina 184)
"A marturisi Adevarul inseamna a declara razboi pe viata si pe moarte diavolului, iar a nu marturisi inseamna a avea pace cu acesta. A trece cu vederea cuvantul Adevarului, este totuna cu a te lepada de Hristos." (Sfantul Maxima Marturisitorul [580 - 662])
"Sa nu legi prietenie si sa nu ai legatura cu vrajmasii Bisericii Lui Hristos, cu ereticii si cu schismaticii. Trebuie sa fugi de acei oameni care nu se tem de Dumnezeu si nu-L cinstesc." (Sfantul Serafim de Sarov [1759 - 1833])
"(...)
De cine asculta preotii si mirenii [cei care nu sunt clerici (preoti, diaconi)] care au intrerupt pomenirea ierarhului [patriarhului, mitropolitului, arhiepiscopului, episcopului]?
Atunci cand un ierarh este ortodox [in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa], el asculta de Mantuitorul Hristos, de Sfintii Parinti [pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli] si de Sfinții Ierarhi dinaintea sa, de Sfintele Canoane si de cugetarea [invatatura] patristica [a Sfintilor Parinti] in general. Prin ascultarea canonica de episcop, clericii [preotii] si mirenii [cei care nu sunt clerici si nu sunt episcopi] asculta, la randul lor, de cei de care asculta episcopul si de la care isi ia invatatura pe care o propovaduieste.
Pe perioada in care ierarhul ramane partas la erezie [Ecumenismul este Erezia Ereziilor], preotii si mirenii [cei din afara clerului (preotii, diaconii)] din jurisdictia sa care au intrerupt comuniunea liturgica cu acesta continua sa faca ascultare de Mantuitorul Hristos, de Sfintii Parinti ai Bisericii [Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos], de Sfintele Canoane, de Sfintele Sinoade Ecumenice [a toata lumea in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa - cele 7 Sfinte Sinoade a toata lumea din prima 1000 de ani] și de cugetarea patristica [a Sfintilor Parinti] in general. La hirotonirea intru preot, candidatul face o marturisire solemna, in care spune: "In toata viata mea ma voi calauzi dupa invataturile Sfintei Evanghelii [Buna Vestire - Noua Lege din Noul Testament], ale Sfintilor Apostoli, dupa Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe"109. [!!!]
In cadrul acelei marturisiri, ascultarea canonica fata de episcop este prevazuta si ceruta dupa promisiunea de a asculta de Sfintele Evanghelii, de Sfintii Apostoli, de Sfintele Canoane si de invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii si este subanteleasa ca operanta atat timp cat ierarhul respectiv isi respecta propriul juramant solemn de a asculta de Hristos, de Evanghelia Sa si de Sfintii Parinti.
Aceasta situatie este subliniata foarte corect [drept] de catre parintele Justin Parvu [Arhimandrit Iustin Parvu, numit Voievodul Ortodoxiei, de la Manastirea Petru Voda din Neamt (10 februarie 1919 - 16 iunie 2013)]: << Ierarhii nostri, cand sunt investiti in episcopie depun un juramant cum ca se obliga sa pazeasca dreapta credinta si cele sapte sinoade ecumenice [a toata lumea in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa]. Daca incalca juramantul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, pastorii lor. Daca ei nu se supun mai-marilor lor, adica Sfintilor Parinti, cum sa ne pretinda noua ascultare?
[Sfintele Canoane Apostolice si ale Sfintilor Parinti sunt Legile Dumnezeiesti, Legile Bisericii Sobornicesti si Apostolesti a lui Hristos - vezi Sfintele Canoane in Pidalion] Noi nu ascultam de furi [eretici, rataciti, talhari, hoti, mincinosi, hulitori, batjocoritori, lacomi, smintitori (cei care ucid duhul si trupul oamenilor si le baga in gheena, in iad), lucratorii satanei, diavolului, potrivnicului lui Dumnezeu, vicleanului, antihristului, vrajmasii lui Hristos], ci de glasul Bisericii [sobornicesti si apostolesti a lui Hristos], care vorbeste prin Sfintii Parinti, nu prin minti imbatate de mitre aurite din capul lor >> 110. [!!!] (...)" (Extras din brosursa: PROMOVAREA-ECUMENISMULUI-LA-NIVEL-PANORTODOX-DE-CATRE-PSEUDOSINODUL-DIN-CRETA-Teolog-Mihai-Silviu-Chirila-ASMI-B-Suceava-2017.pdf - se gaseste in direcotrul cu carti despre Ecumenismul este erezia ereziilor de pe SufletOrtodox.ro vezi link mai jos in articol)
[ "Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Iisus Hristos - Matei 22:29)
"Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine." (Iisus Hristos - Ioan 5:39; Iisus Hristos ne spune sa citim Biblia, Sfanta Scriptura [Cuvintele lui Dumnezeu pentru oameni, despre cum sa ne sfintim, pentru desavarsire] ca sa nu ne ratacim, sa nu pierdem Viata Vesnica cu si in Domnul Dumnezeul nostru Christos. Credinta fara fapte bune [faptele crestine] este moarta.)
"Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste;iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui." (Iisus Hristos - Ioan 14:21)
"Iisus a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat - Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 14:23-24)
"Intrati prin poarta cea stramta [care duce la mantuire, la sfintenie, la desavarsire], ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire [in iad] si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata [la mantuire, la viata vesnica cu Dumnezeu] si putini sunt care o afla. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori." (Iisus Hristos, Dumnezeu Domnul, Creatorul si Mantuitorul nostru [Mantuitor daca facem ce ne-a poruncit in Sfanta Scriptura] - Matei 7:13-15)
"Cel ce va asculta pe voi [Sfintii Apostoli] pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine [Dumnezeu Tatal]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat in Sfanta Treime - Luca 10:16) ]
"Va fi nevoie sa mergi cateva sate sau kilometri [poate mai multi kilometrii] ca sa gasesti un preot care face O LITURGHIE CURATA [SFANTA LITURGHIE]." (Parintele Arhimandrit Justin Parvu - Iustin Parvu [1919 - 2013] de la Manastirea Petru Voda din Neamt din revista manastirii: Atitudini) Iata ca din iunie si octombrie 2016 de la MAREA LEPADARE de Hristos a TUTUROR episcopilor [TOTI episcopii din 29 octombrie 2016 nu numai cei din delegatia din iunie 2016 din Creta - singurul episcop impotriva ecumenismului era Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului a adormit in Dumnezeu Domunul Iisus Hristos in 30 octombrie 2016] (adoptarea pe fata a ereziei ereziilor - ecumenismul sincretist - prin semnarea oficiala a textelor eretice ale pseudo-sinodului [minciuno-sinodului] din Creta), traim din plin implinirea acestei profetii a parintelui arhimandrit Iustin Parvu...)
"Dragilor, nu-i mai pomeniti pe ierarhii eretici [episcopii eretici, ecumenisti (ereticii ereticilor) si nu fiti in comuniune (in rugaciune, etc.) nici cu preotii eretici, ecumenisti care pomenesc episcopii ecumenisti]! Pentru ca intrati in duhul lor [duhul ereziei, duhul minciuni, duhul satanei, duhul lui antihrist]. Vine sinodul din octombrie [sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din octombrie 2016] unde IL VOR VINDE DEFINITIV PE HRISTOS! Mergeti acasa, plangeti-va pacatele caci vine urgia lui Dumnezeu!" (Ierarhul Iustinian Chira, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, singurul episcop din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane care era Drept Slavitor de Dumnezeu, era impotriva ecumenismului [erezia ereziilor] - a spus aceste cuvinte intr-un cerc restrans in septembrie 2016, a adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016 astfel se adevereste profetia acestui ierarh, episcop al lui Hristos, profetie pe care o traim si astazi, spunea DESPRE ECUMENISM [EREZIA EREZIILOR], DESPRE INTALNIRILE ECUMENICE: "ACESTEA SUNT TOATE FACATURI SI DUMNEZEU VEDE FACATURILE", deci sunt O MINCIUNA, O LUCRARE SATANICA, ANTIHRISTA)
"Ierarhii care nu mai sunt ascultatori de Ierarhul Hristos, nu mai pot fi nici ei insisi urmati si ascultati." (Parintele Iustin Parvu - Arhimandrit Justin Parvu: Parintele inimilor - Parintele Iustin Parvu se refera la:erezie, ecumenism (erezia ereziilor), invatatura gresita, nedreapta, invatatura satanica, demonica, antihristica.)
Parintele Iustin Parvu despre abaterile dogamtice ale ierarhilor ecumenisti [ereticii ereticilor]:
"Sunt niste papusi care insa au pierdut harul adevarului, care doar mimeaza adevarul [deci sunt mincinosi, lucratorii satanei, antihristului]. Dar nu il mai detin. Se saruta cu ereticii, dar duc pe umerii lor raspunderea caderii unui neam, a unei Biserici in apostazie. Ii intreb si eu pe acesti ierarhi [falsi ierarhi, minciuno-ierarhi] daca ii indreptateste vreun canon [Lege a Bisericii sobornicesti si apostolesti a lui Hristos - vezi Sfintele Canoane in Pidalion] sa fie eretici?" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013] - Revista Atitudini)
"Libertatea nu inseamna sa fac ceea ce vreau, caci, de multe ori, facand ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se vede in discernamantul omului, in capacitatea lui de a alege intre bine [voia si randuiala lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos] si rau [voia si randuiala satanei, diavolului, vicleanului, antihristului, vrajmasul lui Hristos]" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu [Iustin Parvu])
"Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie [unica dreapta credinta]. Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica. Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desţelenească din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata [unica Dreapta Credinta]. Iar fara Adevar [Hristos], ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul [diavolul, satana]. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica [soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos] nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul [erezia ereziilor] este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa [unica Dreapta Credinta], de neamul lor, de Traditie [Sfanta Traditie]... se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire [minciuna, lucrare satanica, antihristica]. Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile [daca este duh de la Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, sau duh de la satana, duhul antihristului], fratilor!" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013]) (Extras din brosursa: ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR-si-despre-Pseudo-Falsul-sinod-din-Creta-sinodul-Talharesc-Mincinos-din-Creta-din-16-27-iunie-2016-brosura-a4-176-pagini-romanortodox-info.pdf - se gaseste in direcotrul cu carti despre Ecumenismul este erezia ereziilor de pe SufletOrtodox.ro vezi link mai jos in articol)
"Preotul care nu vorbeste in predica despre ecumenism [erezia ereziilor, lucarea satanica, antihrista] si cipuri a pierdut timpul degeaba, iar cei din manastiri: Acestia pot sa faca toate cele 7 laude daca nu marturisesc adevarul [Adevarul este Hristos] au pierdut TOT!!! Sfantul Grigorie Palama: << Tacerea clericului este ATEISM >> !" Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [1919 - 2013])
"Tacerea este al treilea tip de ateism. Primul este negarea existentei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigureaza adevarul despre Dumnezeu, iar al treilea linistirea (relaxare), tacerea care contribuie la raspandirea celorlalte doua tipuri de ateism." (Sfantul Grigorie Palama)
"A slabit asprimea canoanelor [Legile Bisericii sobornicesti si apostolesti a lui Hristos - vezi Sfintele Canoane in Pidalion], in locul ei a crescut libertatea de a pacatui. Caci cei care au ajuns la conducere prin stradanii prea pamantesti isi arata multumirea fata de ei prin aceea ca ingaduie celor pacatosi tot ceea ce stiu ca le face placere." (Sfantul Vasile cel Mare din "Epistole", Epistola 92, Catre episcopii Italiei si Galiei, [2], PSB [Parinti si Scriitori Bisericesti] volumul 3)
"Cineva se poate face partas vinovat la faptele altuia in trei moduri: prin impreuna lucrare a pacatului; prin nelucrare dar aprobare; si PRIN TACERE in fata nelegiuirii, chiar daca nu se conlucreaza si nu se aproba." (Sfantul Vasile cel Mare, Episcop al Cezareei, Mitropolit al Capadociei si Esarh al Pontului [329 - 379], din PSB [Parinti si Scriitori Bisericesti volumul 4, Sfantul Vasile cel Mare, Despre Botez, Intrebarea 9])
"Cei care se prefac ca marturisesc dreapta credinta sanatoasa [invatatura lui Iisus Hristos, adica Dreapta Credinta, Buna Credinta, OrtoDoxa], insa au comuniune cu ereticii [erezia desfigureaza Adevarul lui Dumnezeu, deci este miniciuna], daca dupa mustrare nu se indeparteaza de acestia, atunci nu numai sa nu mai aveti comuniune bisericeasca cu ei [deci sa nu va rugati cu cei cu credinta nedreapta (credinta mincinoasa, nesanatoasa, falsa ortodoxa), sa nu intrati in bisericile unde sunt acestia care au devenit eretici unde sunt pomeniti la liturghie ereticii (episcopi eretici numiti minciuno episcopi / arhiepiscopi / mitropoliti / patriathi sau pseudo episcopi / (...), general spus ierarhi eretici numiti minciuno-ierarhi / preudo-ierarhi, ereziarhi), deci minciuno-episcopi pentru ca nu mai sunt in si cu Adevarul (Dumnezeu Domnul Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Adevarat), ci acestia ca toti ereticii (ratacitii de la dreapta credinta slujesc si se inchina lui satana [care se preface in inger al luminii] numit diavol [tatal minciunii], demonilor [ingerii satanei, diavolului], antihristului, deci se inchina duhurilor rautatii) - conform Sfintelor Canoane Apostolice, Legile Bisericii lui Hristos], dar nici sa nu-i mai numiti frati." (Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei Capadociei)
SAPTAMANA DE RUGCIUNE COMUNA ... CU ERETICII, ECUMENISTII (ERETICII ERETICILOR), LUCRATORII SATANEI, DEMONILOR, ANTIHRISTULUI, DECI CU VRAJMASII LUI HRISTOS!
Saptamana de rugaciune comuna [cu ereticii, lucratorii satanei, diavolilor] se face de mai multi ani in luna ianuarie, astfel nu se mai feresc ecumenistii (ereticii ereticilor) ierarhi (deci minciuno-ierarhi) sau preoti (deci minciuno-preoti) ortodocsi (minciuno-ortodocsi).
Ecumenistii asa zisi ortodocsi (minciuno-ierarhi si minciuno-preoti ortodocsi), adica proorocii mincinosi (de care ne spune Hristos sa ne ferim), deci lucratorii satanei, diavolului, demonilor, antihristului vrajmasii lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat!
Ecumenism (erezia ereziilor) pe fata nu se mai ascund ecumenistii ortodocsi (minciuno-ortodocsi) vrajmasii lui Hristos, cine are ochi sa vada si urechi sa auda:
- Saptamana de Rugaciune la Patriarhie - Patriarhia.ro [Asa zisa "saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor", asta ne invata ierarhii ecumenistii (minciuno episcopi, minciuno preoti) cei din ierarhia eretica a Bisericii Ortodoxe Romane deci amestecarea crestinilor, comuniunea crestinilor (cei in dreapta credinta, adevarata credinta, ortodoxa) cu ereticii si paganii asta inseamna ecumenismul (erezia ereziilor) !!! Feriti-va de proorocii mincinosi - ne spune Hristos !!!]
Sfintele Canoane calcate in picioare [hulirea, batjocorirea Sfintelor Canoane, deci hulirea Duhului Sfant, Duhului Adevarului prin care s-au scris Sfintele Canoane, adica Legile Dumnezeiesti, deci Legile lui Dumnezeu - Pidalionul contine toate Sfintele Canoane ale Bisericii lui Hristos]:
CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul [preotul] care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de impartasire (intelegere) are Hristos cu Veliar [Satana, Diavolul]? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 47 apostolic (BOTEZUL VALID NU SE REPETA) Episcopul sau presbiterul daca ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevarat sau daca nu ar boteza pe cel spurcat de catre eretici (cei fara credinta adevarata [Dreapta Credinta, OrtoDoxa]), sa se cateriseasca, ca unul care ia in ras crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevarati de preotii mincinosi [minciuno-preoti]. (46, 49, 50 ap.; 8, 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 84, 95 Trui; 32 Laod.; 48, 72 Cartag.; 1, 47, 91 Vasile cel Mare)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII) Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca. (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)
CANOANELE SINODULUI DIN LAODICEEA [din anul 343]
Canonul 6 Laodiceea 343 – Ereticii sa nu intre in biserica: Nu este ingaduit ereticilor sa intre in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres [Apostolic, can. 45, 65] TALCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici sa intre in Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocsi [dreptcredinciosi] tinuta, daca nu vor a se intoarce si staruie in eres. Vezi si cel apostolesc 45.
Canonul 31 Laodiceea 343 – Este oprita casatoria cu eretici: Cu nici un eretic nu se cuvine a incheia casatorie sau a se da fiii sau fiicele dupa eretici, ci mai ales a-i lua daca ar fagadui ca se fac crestini [sa fie in unica Dreapta Credinta, Adevarata Credinta, OrtoDoxa]
Canonul 32 Laodiceea 343 – Binecuvantarea ereticilor nu e binecuvantare: Nu se cuvine a primi binecuvantarile ereticilor, care mai mult sunt absurditati decat binecuvantari
Canonul 33 Laodiceea. 343 – Se opreşte rugaciunea cu ereticii si schismaticii: Nu se cuvine a ne ruga impreuna cu ereticii sau cu schismaticii
Canonul 34 Laodiceea 343 – Martirii ereticilor nu sunt martiri: Nici un crestin nu se cuvine sa paraseasca pe martirii lui Hristos si sa se duca la pseudomartiri [minciuno-martiri], adica la ai ereticilor sau la cei ce mai inainte au fost eretici [nu au fost in dreapta credinta, adevarata credinta, ortodoxa]; caci aceştia sunt straini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dansii sa fie anatema
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
Canonul 35 Laodiceea 343 – Schisma si idolatria: Nu se cuvine crestinilor sa paraseasca Biserica lui Dumnezeu [Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos] si sa se indeparteze, si sa invoce pe ingeri, si sa faca adunari, caci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva ca staruieste in idolatria aceasta ascunsa, sa fie anatema, caci a parasit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si a venit la idolatrie
Despre Erezie, Ecumenism, partasia la Erezie de la Sfintii Parinti - Monahul Ioan (ucenicul Parintelui Iustin Parvu) - ORTODOX 33 pe youtube - partea 1 - 22 ianuarie 2020
Protest anti sinod impotriva celor ce au semnat in Creta iunie 2016 - Monahul Ioan - ORTODOX 33 pe youtube
Parintele Arsenie Papacioc despre ecumenism si alte culte crestine - Elder Arsenie Papacioc - On Ecumenism
Elder Arsenie, spiritual son of Elder Cleopa, (born on August 13th, 1914), in prison on and off for over 12 years between 1938 and 1964, one of the greatest Romanian Elders of our days.
Despre ecumenism - Despre secte si biserica catolica - Parintele Arsenie Papacioc - Elder Arsenie Papacioc - On Ecumenism
Parintele Arsenie Papacioc, este fiul spiritual al parintelui Cleopa Ilie, mare duhovnic si predicator OrtoDox roman.
Elder Arsenie, spiritual son of Elder Cleopa, (born on August 13th, 1914), in prison on and off for over 12 years between 1938 and 1964, one of the greatest Romanian Elders of our days.
Preoti Romani despre Ecumenism - Romanian Elders on Ecumenism
Despre NOUA RELIGIE MONDIALA [ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR] - Cu Parintele Pamvo!!! - ANATEMA ECUMENISMULUI SI ADEPTILOR ECUMENISTILOR (PATRIARHILOR, EPISCOPILOR, PREOTILOR, ETC. SI CELOR DIN AFARA CLERULUI, A TUTUROR OAMENILOR ERETICI) - ANATEMA ERETICILOR CARE NU MAI INVATA DREAPTA CREDINTA, ORTODOXA!!! - 30 octombrie 2020
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
Despre Sinodul din Creta, sfaturi duhovnicesti - IPS Iustinian Chira, ultimul Ierarhul [Episcop] Drept Slavitor de Dumnezeu [Ortodox in unica Dreapta Credinta din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane] (SI ALTI SFINTITI PARINTI ANTIECUMENISTI, OAMENI INDUHOVNICITI, OAMENI AI LUI DUMNEZEU si extrase de la Sfintii Parinti despre EREZII, ECUMENISM, etc., dar si DEMASCAREA EPISCOPILOR ECUMENISTI [ERETICII ERETICILOR] DIN BISERICA ORTODOXA ROMANA) - Prea Sfintitul Iustinian Chira (SINGURUL EPISCOP ANTIECUMENIST [NEECUMENNIST, IMPOTRIVA ECUMENISMULUI: EREZIA EREZIILOR, EREZIA SECOLULUI XX] din Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in 2016 si pana in prezent 2022!), Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului a adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016
"Dragilor, nu-i mai pomeniti pe ierarhii eretici [episcopii eretici, ecumenisti (ereticii ereticilor) si nu fiti in comuniune (in rugaciune, etc.) nici cu preotii eretici, ecumenisti care pomenesc episcopii ecumenisti]! Pentru ca intrati in duhul lor [duhul ereziei, duhul minciuni, duhul satanei, duhul lui antihrist]. Vine sinodul din octombrie [sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din octombrie 2016] unde IL VOR VINDE DEFINITIV PE HRISTOS! Mergeti acasa, plangeti-va pacatele caci vine urgia lui Dumnezeu!" (Ierarhul Iustinian Chira, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, singurul episcop din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane care era Drept Slavitor de Dumnezeu, era impotriva ecumenismului [erezia ereziilor] - a spus aceste cuvinte intr-un cerc restrans in septembrie 2016, a adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016 astfel se adevereste profetia acestui ierarh, episcop al lui Hristos, profetie pe care o traim si astazi, spunea DESPRE ECUMENISM [EREZIA EREZIILOR], DESPRE INTALNIRILE ECUMENICE: "ACESTEA SUNT TOATE FACATURI SI DUMNEZEU VEDE FACATURILE", deci sunt O MINCIUNA, O LUCRARE SATANICA, ANTIHRISTA)
IPS Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului - Despre Sinodul [TALHARESC, MINCINOS, ECUMENIST, ANTIHRISTIC] din Creta [iunie 2016], rugăciuni cu ereticii, ecumenism [erezia ereziilor] și căsătorii mixte [dintre crestinii in unica Dreapta Credinta (OrtoDoxa) si ereticii de catolici, prrotestanti, neoprotestanti etc.] - Arhiepiscopul Iustinian Chira A FOST SINGURUL SI ULTIMUL IERARH CARE MAI ERA DREPT SLAVITOR DE DUMNEZEU [IN UNICA DREAPTA CREDINTA, deci ORTODOX] IN 2016 IN SINODUL BISERICII ORTODOXE ROMANE - Adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016, ziua urmatoare cand [pe 29 octombrie 2016] RESTUL MINCIUNO-IERARHILOR deci ECUMENISTI din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane [eretici ai ereticilor] L-AU VANDUT DEFINITIV PE HRISTOS (acesti IERARHI ECUMENISTI [ERETICI AI ERETICILOR, LUCRATORII SATANEI, ANTIHRISTULUI]) cum spunea in septembrie intr-un cerc restrans vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Iustinian Chira DREPT SLAVITORUL DE DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS)
I.P.S. Iustinian Chira despre rugaciunea impreuna cu ereticii [lucratorii satanei, antihristului si ECUMENISMUL (EREZIA EREZIILOR)] - DESPRE ECUMENISM SI INTALNIRILE "ECUMENICE", SI RUGACIUNILE IMPREUNA CU ERETICII (INTALNIRILE ECUMENICE ["INTERCONFESIONALE, INTERRELIGIOASE"] CARE SUNT O FACATURA [LUCRARE MINCINOASA, SATANICA, ANTIHRISTA] SPUNE Arhiepiscopul Iustinian Chira), RUGACIUNEA IMPREUNA CU ERETICII, ETC. - ECUMENISMUL [EREZIA EREZIILOR] este o erezie - EREZIA SECOLULUI XX - Pan-Erezia sau A-Toata-Erezia secolului XX - Arhiepiscopul Iustinian Chira, al Maramuresului si Satmarului
Despre Antihrist, 666 - Si despre Ecumenism: Erezia Ereziilor - Monahul Teodot (ucenicul Parintelui Iustin Parvu - Justin Parvu) - 28 martie 2014
Lamuriri asupra sinodului Panortodox, predica Parintele Dr. Mihai-Andrei Aldea (ucenicul Parintelui Iustin Parvu) - 5 iunie 2016
Revista Ortodoxa ATITUDINI - Indrumar de gandire si traire romaneasca: Atitudini.com
"Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetati de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra - in care sa ne crestem copii in duhul acesta ortodox, sa ne crestem copiii in duhul acesta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre." (Arhimandrit Iustin Parvu - Extras din cartea: ORTODOXIA SI ARTELE MARTIALE (MAI ALES LA ROMANI), pagina 13, carte publicata in anul 2014, autor Parintele Dr. Mihai-Andrei Aldea care este ucenicul Arhimandritului Iustin Parvu (preot calugar, monah Ortodox), de la Manastirea Petru Voda de la Neamt)
"Crestinismul, baiete, nu-i totuna cu prostia." (Monahul Nicolae Steindhart)
Greselile teologice, explicate punctual, ale SINODULUI TALHARESC [MINCINOS, SATANIC, ANTIHRISTIC] DIN CRETA, [IUNIE] 2016 [ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR, EREZIA SECOLULUI XX, PANEREZIE sau A TOATA EREZIA] - Mihai Silviu Chirila, teolog ortodox si jurist - Marturisirea Ortodoxa - MarturisireaOrtodoxa.ro - Video 5 ore - 14 noiembrie 2021
In video de mai sus: GRESELILE TEOLOGICE [ECLESIOLOGICE], EXPLICATE PUNCTUAL, ALE SINODULUI TALHARESC DIN CRETA, 2016 [In MARE PARTE ACEST VIDEO de 5 ore ESTE BUN - ITI ARATA CLAR CE ESTE, ECUMENISMUL, CE S-A INTAMPLAT LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, SATANIC, DIAVOLESC (diavolul este tatal minciunii), DEMONIC, ANTIHRIST) DIN CRETA IN 2016], dar ATENTIE [!] IN ULTIMELE 15 - 20 minute vezi, auzi ca Mihai Silviu Chirila, cel care vorbeste in video, este pe EREZIA CIPRIANITA (din Grecia) pentru ca spune ca: TE POTI DUCE LA PREOTII CARE MARTURISESC PUBLIC CA SUNT IMPOTRIVA ECUMENISMULUI SI IMPOTRIVA SINODULUI DIN CRETA DAR "DE FRICA SA NU FIE CATERISITI" DE EPISCOPUL LOCULUI (VLADICA LOCULUI) ECUMENIST POMENESC IERARHUL ERETIC (VLADICA ERETIC, ECUMENIST) - ceea ce contrazice tot ce spune in primele 4 ore si aproximativ 40-45 minute (conform Sfintelor Canoane [din Pidalion - Dreptul Canonic al Bisericii Ortodoxe] preotii in Dreapta Credinta, deci Drept Slavitori de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos NU POT FI CATERISITI DE UN IERARH ERETIC, ECUMENIST [ERETICUL ERETICILOR]PENTRU CA IERARHUL LOCULUI [EPISCOP, ARHIEPISCOP, MITROPOLIT, PATRIARH] NU MAI ARE HAR DE LA DUHUL SFANT [NUMIT DUHUL ADEVARULUI, DUHUL INTELEPCIUNII, DUHUL BISERICII] PENTRU CA DUHUL ADEVARULUI NU LUCREAZA CU ERETICII [EREZIA (LA BAZA ESTE MINCIUNA) TE DESPARTE PE LOC DE HRISTOS] SI NU TREBUIE SA ASTEPTI UN SINOD DIN ROMANIA CA SA DEA ANATEMA PE ERETICI, PE ECUMENISTI [BISERICA ORTODOXA RUSA DIN AFARA RUSIEI A DAT ANATEMA ASUPRA ECUMENISMULUI IN 1986 PRIN IERARHUL ORTODOX AL ACESTEIA FILARET] !!!) - Mihai Silviu Chirila da extrase din Sfanta Evanghelie, de la Sfintii Parinti, din Sfintele Canoane, asa ca sa luam de la Mihai Silviu Chirila numai Adevarul cum spune Sfantul Vasile cel Mare si cum spun toti Sfintii Parinti!]
Despre EREZIA CIPRIANITA a se vedea ce spune Arhiepiscopul Grigorie din GOC America (in video mai jos din playlist SanatateSiViata)
O istorie a [minciuno-] mitropolitului Ciprian de Fili (ereziarhul ciprianismului - ereziarh inseamna ierarh eretic, deci lucratorul satanei, diavolului [diavolul este tatal minciunii], demonilor, antihristului) [despre EREZIA CIPRIANITA CARE SPUNE CA ERETICII, ECUMENISTII POT FACE SFANTA LITURGHIE SI SFINTE TAINE] - Arhiepiscopul Grigorie, Intaistatatorul Sinodului Adevaratei Biserici Ortodoxe a Americii de Nord, fiind sucesorul Adevaratei Biserici Ortodoxe Ruse - [ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR, Erezia secolului XX - DIALOGUL MINCIUNII, RELIGIA LUI ANTIHRIST] - Material video realizat in 2012 - Predania Patristica - PredaniaPatristica.ro
Detalii despre erezia ciprianita (care spune ca: ereticii (si minciuno-ierarhii asa zisi ortodocsi sau minciuno-preotii asa zisi ortodocsi) au harul Duhului Sfant si ca pot face Sfanta Liturghie, Sfinte Taine, sau ca pot da binecuvantari [!]): https://predaniapatristica.ro/polemici/ciprianiti/
In aceasta erezie ciprianita sunt si uniii as zisi anti-ecumenisti cateva exemple: - [minciuno-] preot, [minciuno-] parintele Claudiu Buza - [minciuno-] preot, [minciuno-] parintele Matei Vulcanescu - [minciuno-] teologul Mihai Silviu Chirila - [minciuno-] preot, [minciuno-] parintele Theodoros Zisis (de unde a preluat aceasta erezie ciprianita, si teologul Mihai Silviu Chirila, dar posibil si preot Claudiu Buza, preot Matei Vulcanescu, erezie cre spune ca ereticii au harul Duhului Sfant [care incalca Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti - pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli ai lui Hristos] este de mult timp de cand au aparut ereticii primul era Arie, cu arianismul in anul 325 cand Sfantul Nicolae i-a dat doua palme ereticului Arie pentru ca aduce hula, blasfemie impotriva Duhului Sfant, numit si Duhul Adevarului, Duhul Intelepciunii, Duhul Bisericii Ortodoxe: Un Sfanta Soborniceasca [universala - toata OrtoDoxia - in una Dreapta Credinta] si Apostoleasca a lui Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat).
Despre Botezul cel adevarat, Dreapta Credinta [OrtoDoxa] si hulitoarea erezie a ciprianismului [ratacire (lucrare satanica, diavoleasca, demonica, antihrista), erezie care spune ca: ereticul (iubitorul minciunii, vrajmasul lui Hristos) are har (roada Duhului Sfant, Duhului Adevarului) si ca sunt valabile Sfanta Liturghie si Sfintele Taine facute de eretici (minciuno-episcopi, minciuno-preoti) !] - Pr. Ioan Miron – Predania Patristic - 1 februarie 2022
Episcopi si preoti in Dreapta Credinta (OrtoDoxa) in fapte, deci Drept Slavitori de Dumnezeu in Una Sfanta Treime care sunt impotriva ereziilor si ecumenismului [ereziei ereziilor]
Mai jos este o lista a parohiilor Bisericii Ortodoxe Adevarate din Romania. Este sub indrumarea (ascultarea) Inaltpreasfintitului Sale, Arhiepiscopul Grigorie [de Denver si Americii de Nord] - The Following is a list of Parishes of the Genuine Orthodox Church of Romania. It is under the guidance of His Eminence, Archbishop Gregory [of Denver and North America]:
[Biserica Sfantul Acoperamant al Fecioarei Maria (Maicii Domnului)] Church of the Holy Protection of the Virgin Mary - [Parintele Ioan Septimiu] Father Ioan Septimiu, Presbytera Margit - [Parintele Dicon Ioan Garbo Tudor] Father Deacon Ioan Garbo Tudor, Diaconissa Ioanna Rectory Address: str Detunata, nr 23 A, loc. Turda, jud. Cluj, 401014 Romania
[Biserica Sfantul Vasile cel Mare] Church of Saint Basil the Great - [Parintele Vasile Claudiu] Father Vasile Claudiu, Presbytera Daniela - [Parintele Ioan Cosac] Father Ioan Cosac, Presbytera Eugenia City of Dragasani, jud. Valcea, Romania
[Biserica Tuturor Sfintilor] Church of All Saints - [Parintele Mikhail] Father Mikhail, Presbytera Irina Buzau County, Romania
ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR - Ce este ecumenismul si cum aparam Dreapta Credinta (Orto Doxa) de ecumenism - ECUMENISM: THE HERESY OF HERESIES - What is ecumenism and how do we defend the Right Faith (Ortho Dox) from ecumenism - SanatateSiViata Youtube Playlist
(Click pe cele 3 liniute) [numai primele 200 videouri din cele peste 1200]
"ECUMENISMUL? Este EREZIA EREZIILOR." (Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloaie - A fost un preot bun, induhovnicit si mare teolog roman al secolului XX)
Carti despre Ecumenism (Erezia Ereziilor - Erezia secolului XX - PanErezie sau A-Toata-Erezia) in Arhiva - Biblioteca OrtoDoxa [unica Dreapta Credinta] pe SufletOrtoDox.ro (descarcare gratuita / download gratuit):
- Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Sfantul Iustin Popovici (Cum ramanem in Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, ce este Dreapta Credinta [OrtoDoxa] cum traim Drept Crestineste si cum ne ferim de ECUMENISM [EREZIA EREZIILOR - EREZIA SECOLULUI XX]) [PDF]
"Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni." (Sfantul Apostol Petru si Sfintii Apostoli ai lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru [Mantuitor daca facem ce ne-a spus in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti.] - Faptele Sfintilor Apostoli 5:29)
"Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Iisus Hristos - Matei 22:29)
"Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine." (Iisus Hristos - Ioan 5:39; Iisus Hristos ne spune sa citim Biblia, Sfanta Scriptura [Cuvintele lui Dumnezeu pentru oameni, despre cum sa ne sfintim, pentru desavarsire] ca sa nu ne ratacim, sa nu pierdem Viata Vesnica cu si in Domnul Dumnezeul nostru Christos. Credinta fara fapte bune [faptele crestine] este moarta.)
"Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste;iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui." (Iisus Hristos - Ioan 14:21)
"Iisus a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat - Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 14:23-24)
"Intrati prin poarta cea stramta [care duce la mantuire, la sfintenie, la desavarsire], ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire [in iad] si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata [la mantuire, la viata vesnica cu Dumnezeu] si putini sunt care o afla. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori." (Iisus Hristos, Dumnezeu Domnul, Creatorul si Mantuitorul nostru [Mantuitor daca facem ce ne-a poruncit in Sfanta Scriptura] - Matei 7:13-15)
Conferinta teologica: Ortodoxia [din greaca Orthos Doxa in romana inseamna Dreapta Credinta] in contextul marii resetari - DESPRE NOUA ORDINE MONDIALA SI DESPRE ECUMENISM [EREZIA EREZIILOR, EREZIA SECOLULUI XX, RELIGIA LUI ANTIHRIST] CARE ESTE BRATUL RETLIGIOS AL NOII ORDINI MONDIALE, CARE PREGATESTE CALEA LUI ANTIHRIST! - DESPRE FALSA PANDEMIE COVID-19 (SARS-CoV-2, Corona Virus) SI HULA, BATJOCURA, BLASFEMIA FACUTA DE ECUMENISTUL MINCIUNO-PATRIARHUL DANIEL CAND PENTRU PRIMA DATA IN ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE BISERICILE UN PATRIARH A PERMIS SA FIE INCHISE BISERICILE DE INVIEREA DUMNEZEULUI DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CERATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU PERMITAND CA POLITIA SA ADUCA LUMINA INVIERII LA OAMENII SECHESTRATI IN CASE DE LUCRATORII SATANEI, ANTIHRISTULUI POLITICIENII SI GUVERNANTII [SI TOTI ANGAJATI INSTITUTIILOR PUBLICE COMPLICI LA FALSA PANDEMIE COVID-19] PE BAZA UNEI LEGI [LEGEA 55 DIN 15 MAI 2020] SI ORDINE NECRESTINE, ILEGALE, NECONSTITUTIONALE [LEGEA PARTIAL SI INTEGRAL ORDINELE (O.U.G. - ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI, H.G. - HOTARARE A GUVERNULUI, SI ALTE ACTE NORMATIVE CUM AR FI HOTARARI ALE PRIMARIILOR, HOTARARI ALE PREFECTURILOR, ETC.) CUM AU FOST DECLARATE ULTERIOR IN INSTANTA DE JUDECATA DE CATRE CURTEA DE APEL] SI ACEST PATRIARH ECUMENIST [ERETIC AL ERETICILOR] IN COMPLICITATE CU MINCIUNO-EPISCOPII, MINCIUNO-PREOTII AU CONTINUAT SA ACCEPTE RESTRICTIILE NECRESTINE, HULITOARE, BATJOCORITOARE, BLASFEMIATOARE A LUI DUMNEZEU DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS IN SFANTA TREIME AU ACCEPTAT [DAR AU SI IMPUS SI IN BISERICA ORTODOXA ROMANA] PURTAREA MASTII, LUAREA TEMPERATURII [PENTRU O FALSA PANDEMIE COVID-19, NU A FOST NICI EPIDEMIE A SE VEDEA RASPUNSUL MINISTERULUI SANATATII DIN 23 iunie 2020 CATRE ASOCIATIA OCHR, LA 1 LUNA SI O SAPTAMANA DUPA CE S-A LANSAT ASA ZISA LEGE A PANDEMIEI COVID-19 LEGEA 55 DIN 15 MAI 2020], PURTARE MANUSI, DEZINFECTARE MAINI [IMPARTASANIE CU LINGURINTA DE UNICA FOLOSINTE, IMPARTASANIE DIN IMPARTASANIA PENTRU BOLNAVI (ORDIN DAT DE MINCIUNO-PATRIARHUL DANIEL SI PRIN ZIARUL LUMINA, ZIARUL PATRIARHIEI ROMANE IN 2020), DEZINFECTARE SFINTE ICOANE, SFINTE MOASTE 2020 - 2022, etc.], VACCINARE [TOATE VACCINURILE SUNT INUTILE SI PERICULOASE [vedeti dovezi medicale pe SanatateSiViata.ro, cele duhovnicesti in unica Dreapta Credinta sunt cum ne-a spus Hristos in Sfanta Scriptura, in Sfanta Traditie (prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti - care sunt pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli)] cum se distruge omenirea, chipul Sfintei Treimi din om prin acesti lucratori ai satanei [ecumenistii si lucrarea lor demonica, lucratorii antihristului, etc.] si conducatorii lumii noii ordini mondiale [satanizati si ei, demonizati, lucratorii antihristului] detalii in referatul lui Mihai Silviu Chirila - Cum sa mergem pe calea mantuirii traind Drept Crestineste (OrtoDox), deci cum sa fim placuti lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat, Stapanul, Atottiitorul, Atotputernicul, cum sa-L marturisim pe Hristos in fata lumii [condusa de satana, conducatorul acestei lumi, cum ne spune Hristos in Sfanta Scriptura]! - Deschide conferinta parintele Claudiu Buza, [asa zis] preot nepomenitor de ecumenisti [ereticii ereticilor, ereticii secolului XX] dar Claudiu Buz este in erezia ciprianita [EREZIA CIPRIANITA spune ca: ERETICII de ierarhi ori ereticii preoti ortodosi - care sunt deci minciuno ierarhi, minciuno preoti ( minciuno pentru ca nu mai sunt in Adevar, deci in Hristos) AU HARUL DUHULUI SFANT si pot face Sfanta Liturghie, Sfinte Taine, pot da asa zise binecuvantari - daca inca nu au fost caterisiti de un sinod! Ceea ce incalca Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti (pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli ai lui Hristos) !], apoi dupa parintele Grigorie vorbeste teologul Mihai Silviu Chirila (este in aceeasi erezie ciprianita de mai sus) - Urziceni - 12 iulie 2022
Predica la BUNA VESTIRE, - Ieromonahul Macarie Banu de la Manastirea Petru Voda (Macarie Banu este ucenicul parintelui Iustin Parvu, un mare duhovnic si predicator al Romaniei) - In predica si despre: Sclavia adusa de FALSA PANDEMIE (PLANDEMIE: PANDEMIA PLANIFAICATA) si despre FALSII CLERICI, PROOROCII MINCINOSI (FALSII EPISCOPI, FALSII PREOTI, FALSII DIACONI) CARE S-AU LEPADAT DE DUMNEZEU PRIN ASCULTAREA DE "SISTEM" (FUNCTIONARII ANTIHRISTI, CORUPTI, CRIMINALI SI COMPLICII LOR), DECI PRIN NECREDINTA IN DUMNEZEU AI ACESTOR FALSI CLERICI, ERETICI, ECUMENISTI (ERETICII ERETICILOR), DECI LUCRATORI AI SATANEI (PROOROCII MINCINOSI, LUPII IN BLANA DE OAIE DIN SFANTA SCRIPTURA SI DIN APOCALIPSA), SATANA CARE PRIN FRICA SI ASCULTAREA DE "SISTEM", SI NU DE DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL, care satana prin frica indusa lucreaza prin arhierei (episcopi), preoti (presbiteri), diaconi... intorducand frica de "sistem" prin FALSA PANDEMIE prin: PASTRAREA DISTANTEI, PURTAREA MASTII, ADICA A BOTNITEI, PRIN DEZINFECTARE (PE MAINI, "DIN CAP PANA IN PICIARE", A ICOANELOR, ETC.), DE PARCA CASA LUI DUMNEZEU, BISERICA CU PREOTII LUI DUMNEZEU [NU FALSII CLERICI: EPISCOPI, PREOTI, DIACONI...NU ECUMENISSTII] SI ICOANELE NU AR FI SFINTE SI DATATOARE DE SANATATE TRUPEASCA SI DUHOVNICEASCA [???!!!] [ PRIN VACCINARE alta metoda de LAPADARE DE DUMNEZEU ATOTTIITORUL, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU (Mantuitor daca facem ce ne-a poruncit in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie lasata prin viu grai Sfintilor Sai Apostoli, apoi Sfintilor Parinti)], deci pandemia falsa (plandemia, pandemia planificata, deci mincinoasa, nu exista pandemie, nici macar epidemie) prin care, prin aceste minciuni, si lucrare satanica si complicitate cu Satana, prin CRIMA ORGANIZATA, SMINTIRE (uciderea trupului si duhurilor multor oameni, dar si pe mult mai multi prin smintire i-au facut mincinosii cleriti sa se LEPEDE DE DUMNEZEU, multi nestiind ca respectand RESTRICTIILE FALSEI PANDEMII S-AU LEPADAT DE DUMNEZEUL CEL VIU SI CEL ADEVARAT, ATOTTIITORUL, DUMNEZEU IN SFANTA TREIME, DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRSITOS CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU) astfel au murit cu zile multi oameni (din cauza otravurilor introduse in ei pe post de medicamente, prin malpraxis, protocoale gresite, sau mai exact protocoale criminale, cu rea vointa au stiut ca ii omoara pe oameni, torturile prin batai si legare de paturi si sau sedari etc. inutile si periculoase cum s-au dovedit ca astfel au murit multi oameni in spitale la ATI, spitale "COVID", etc., dar au murit si mai multi oameni pentru ca NU AU AVUT ACCESS LA SPITALELE INCHISE SI ACCESIBILE NUMAI PENTRU PACIENTII CU POSIBIL COVID (CUM NU EXISTA UN TEST SIGUR PRIN CARE SA STII DACA AI COVID, TESTUL PCR NU A FOST FACUT SA DETECTEZE COVID-19, ETC., CUM A SPUS INSUSI INVENTATORUL TESTULUI PCR) MINCIUNILE spuse, CRIMA ORGANIZATA, GENOCIDUL din Romania si international). Oamenii nu au murit din cauza virusului Corona "COVID-19" si tot ce este IMPOTRIVA VOII LUI DUMNEZEU, condus de Satana, deci potrivnicul voii lui Dumnezeu care este Atottiitorul, este VIATA (lumea condusa de pacat si patima condusa de Satana) si NU frica de Dumnezeu - Fii lui Dumnezeu sunt robii lui Dumnezeu, cei care se leapada de Dumnezeu sunt sclavii "sistemului" condus de Satana si ingerii lui demonii, si complicii lor eretici, ecumenisti, rau facatorii... - 25 martie 2021
EXORCIZAREA DUHULUI ECUMENIST DIN BISERICA [din Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, adica biserica OrtoDoxa, biserica Drept Slavitoare de Dumnezeu] – partea intai din 4 - Parintele Dan Popovici - Chipul Iconic - 19 ianuarie 2023
EXORCIZAREA DUHULUI ECUMENIST DIN BISERICA [din Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, adica biserica OrtoDoxa, biserica Drept Slavitoare de Dumnezeu] - partea a doua din 4 - Parintele Dan Popovici - 22 ianuarie 2023
EXORCIZAREA DUHULUI ECUMENIST DIN BISERICA [din Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, adica biserica OrtoDoxa, biserica Drept Slavitoare de Dumnezeu] - partea a treia din 4 - Parintele Dan Popovici - 22 ianuarie 2023
EXORCIZAREA DUHULUI ECUMENIST DIN BISERICA [din Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, adica biserica OrtoDoxa, biserica Drept Slavitoare de Dumnezeu] - partea a patra din 4 - Parintele Dan Popovici - 22 ianuarie 2023
Cativa Sfintiti Parinti, oameni ai lui Dumnezeu Domnul nostri Iisus Hristos, ANTI-ECUMENISTI, deci DREPT SLAVITORI AI LUI DUMNEZEU (NEPOMENITORI [CEI CARE SE INGRADESC] DE ERETICI, DE EPISCOPI, IERARHI ERETICI ASA TREBUIE SA FIE DREPT MARITORII [DREPT SLAVITORII] LUI DUMNEZEUL CEL VIU SI CEL ADEVARAT IN UNA SFANTA TREIME), extrasi din video din Playlist-ul Youtube de la SanatateSiViata (de mai sus): ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR - Ce este ecumenismul si cum aparam Dreapta Credinta (Orto Doxa) de ecumenism - ECUMENISM: THE HERESY OF HERESIES
ECUMENISMUL ESTE EREZIA EREZIILOR, deci ECUMENISTII SUNT ERETICII ERETICILOR vezi ce spun DESPRE ECUMENISM, CE SPUN PREOTII DREPT SLAVITORI AI LUI DUMNEZEU, ANTI-ECUMENISTI, MONAHII, TEOLOGII NEECUMENISTI, OAMENII ANTI-ECUMENISTI (NEECUMENISTI):
- Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru prin Sfinti Sai Apostoli prin Sfintele Canoane Apostolice (CANOANELE sunt LEGILE Bisericii lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, singura Biserica in Dreapta Credinta, OrtoDoxa)
- Parintele Cleopa Ilie
- Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloae - mare teolog ortodox recunoscut in Romania si international
- Parintele Arsenie Boca
- Sfantul Serafim Rose
- Sfantul Nicolae Velimirovici
- Parintele Arsenie Papacioc
- Parintele Iustin Parvu (Justin Parvu)
- Parintele Calciu Dumitreasa
- Prea Sfintitul Longhin - Parintele Mihail Jar, preot roman din Ucraina
- Prea Sfintitul Iustinian Chira (singurul Episcop antiecumenist [neecumenist] din Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in 2016 si pana in prezent 2020 [a adormit in Dumnezeu Domnul in octombrie 2016]!) - Episcopul Maramuresului si Satmarului
- Monahul Teodot (ucenic al Parintelui Iustin Parvu)
- Parintele Mihai Valica
- Parintele Ioan Miron in ascultare de ierarhul sau Arhiepiscopului Grigorie al Nevadei si Americii de Nord (Parintele Ioan Miron a iesit din ierarhia eretica a Bisericii Ortodoxe Romane [sa NU facem confuzia ca IERARHIA ERETICA (minciuno-ierarhii [episcopi, arhiepiscopi, mitropoliti, patriarh], minciuno-preoti care sunt eretici, ecumenisti - ereticii ereticilor, LUCRATORII SATANEI, DIAVOLULUI [TATAL MINCIUNII], DEMONILOR, ANTIHRISTULUI) ar face parte din Biserica Ortodoxa Romana (sau din Biserica Ortodoxa Universala adica a toata lumea ortodoxa, in una Dreapta Credinta), deci vinovata NU este Biserica Ortodoxa Romana ci ierarhia eretica din Biserica Ortodoxa Romana, ierarhia care "administreaza" Biserica Ortodoxa Romana, Patriarhia Romana, acesti HRISTOSI MINCINOSI, PROOROCI MINCINOSI de care ne spune Dumnezeu Domnul Hristos sa ne ferim pentru ca vin la oameni in piele de oaie si pe dinauntru sunt LUPI RAPITORI])
- Ieromonahul Macarie Banu
- Ieromonah Atanasie Parfenie
- Parintele Iulian Prodromitul
- Parintele Vasile Novikov, preot rus
- Staretul Grigorie al Manastirii Lacul Frumos, din Valcea
- etc. si alti Parinti Sfintiti si monahi (calugari) din Grecia de la Sfantul Munte Athos.
[ ECUMENISMUL (EREZIA EREZIILOR, NOUL BABILON RELIGIOS, NOUA RELIGIE GLOBALA) ESTE PRODUSUL MASONERIEI (Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloae), DECI APOSTAZIE GLOBALA, RELATIVIZAREA ADEVARULUI (DILUAREA ADEVARULUI, MODIFICAREA ADEVARULUI, AMESTECUL ADEVARULUI CU MINCIUNA), PUNEREA SFINTEI NOASTRE CREDINTE (SINGURA DREAPTA CREDINTA, ORTODOXA) PE ACEEASI TREAPTA (LA ACELASI NIVEL) CU EREZIILE SI CU CELELALTE RELIGII ALE LUMII (RELIGII PAGANE, RELIGII NEADEVARATE, O SINGURA RELIGIE ESTE ADEVARATA, ORTODOXIA, DREAPTA CREDINTA), "TEOLOGIA CULTURALA", "UN DUMNEZEU COMUN PENTRU TOATE RELIGIILE", DECI PANEREZIA (TOATA EREZIA, SUMA TUTUROR EREZIILOR, EREZIA EREZIILOR) SECOLULUI XX INCEPUTA OFFICIAL IN 1920, PAN-ERETICA, PAN-RELIGIOASA, NOUA ORDINE GLOBALA, NOUA SPIRITUALITATE GLOBALA, NOUA ETICA GLOBALA (INTALNIREA SI RUGACIUNEA IMPREUNA CU TOATE RELIGIILE LUMII, ERETICE, PAGANE DECI NECRESTINE, ANTIHRISTICE) ACEST ECUMENISM ESTE PACALEALA VRJMASULUI LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ADICA ESTE PACALEALA, CAPCANA ANTIHRISTULUI, VICLEANULUI, IMPOSTORULUI, TATAL MINCIUNII (CEL CARE NASTE MINCIUNA), A POTRIVNICULUI SATANA (DIAVOLUL)!
Ce partasie are Lumina (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos: "Eu sunt Lumina lumii...") cu intunericul (Satana)? ECUMENISMUL este: BLASFEMIE, HULA, BATJOCURA adusa lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru, deoarece Capul Bisericii este Hristos Iisus, Dumnezeu Domnul nostru, Un Singur Dumnezeu (in Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfantul Duh), O Singura Credinta si Un Singur Botez.
"Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos] - Ioan 11:25)
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos], Fiul [unicul Fiu al] lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeului Celui Viu si Adevarat [Celui Preainalt, Celui Atotiubitor, Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv, Atottiitorul], Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul Cel Viu si Adevarat - Ioan 14:6-7; Iisus [Yeshua (Ieşua) in ebraica] inseamna Mantuitor, Dumnezeu Mantuitorul si Cristos, Christos, Christus [din latina] sau Hristos [din greaca], Mesia [Maşiaḥ din ebraica; apare numai in Evanghelia lui Ioan] inseamna Cel Uns, Unsul Domnului, Unsul lui Dumnezeu [lui Iahve ("Eu sunt Cel ce sunt") in ebraica din Vechiul Testament], deci numele Iisus Hristos [Cristos, Christos] inseamna MantuitorulUnsul lui Dumnezeu) ]
In dispretul Sfintelor Canoane, Patriarhia se pronunta pentru rugaciunea la si in comun cu ereticii [Patriarhia, adica lucratorii eretici, ecumenisti, din Patriarhie] - Mihai Silviu Chirila (sotul "Judecatoarei anti masca" din Neamt) coordonatorul siteului MarturisireaOrtodoxa.ro - MSC Video - 3 octombrie 2020
Greselile, explicate punctual, ale "sinodului" [Talharesc, Mincinos, Satanic prin care se doreste, PRIN INCALCAREA SFINTELOR CANOANE ALE SFINTILOR PARINTI, VANZAREA DREPTEI CREDINTE, ORTODOXE] din Creta [din iunie 2016] (I): prezentare generala - Mihai Silviu Chirila (sotul "Judecatoarei antimasca" din Neamt) coordonatorul siteului MarturisireaOrtodoxa.ro - MSC Video - 18 septembrie 2020
Cum greseste IPS (Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de la Constanta, acesta amestecand Adevarul cu minciuna, dar atentie IPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului ESTE ERETIC, si mai grav ESTE ECUMENIST (vezi playlistul de pe youtube).
Greselile, explicate punctual, ale "sinodului" din Creta (II): Noua "sinodalitate", de tip papist - Mihai Silviu Chirila (sotul "Judecatoarei antimasca" din Neamt) coordonatorul siteului MarturisireaOrtodoxa.ro - MSC Video - 21 septembrie 2020
Greselile, explicate punctual, ale "sinodului" din Creta (IV): erezia in documentele sinodale - Mihai Silviu Chirila (sotul "Judecatoarei antimasca" din Neamt) coordonatorul siteului MarturisireaOrtodoxa.ro - MSC Video - 1 octombrie 2020
Crestinul ortodox trebuie sa ia atitudine fata de EREZIA ECUMENISTA (SI DE COMPLICITATEA, asa zisului, PATRIARHULUI DANIEL - Dan Ilie Ciobotea - (INBOTNITAT - CU MASCA) ECUMENIST FIIND, SI ECUMENISTILOR, DAR SI CU COMPLICITATEA CU GUVERNUL SI CU Ministerul Afacerilor Interne [MAI] SI ALTI POLITICIENI CORUPTI SAU COMPLICI LA CRIMA ORGANIZATA (LUCRARE ANTIHRISTICA, DECI LUCRARE SATANICA) PENTRU A TINE CRESTINII IN AFARA BISERICILOR DE SFANTA CEA MAI MAREA SARBATOARE CRESTINA A INVIERII LUI, OMORAREA SEMENILOR IN FALSA PANDEMIE, ETC. DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU !!!) - Mihai Silviu Chirila (sotul "Judecatoarei antimasca" din Neamt) coordonatorul siteului MarturisireaOrtodoxa.ro - MSC Video - 23 iulie 2020
(...)
"(...) PANDEMIE s.f. Boala care ataca aproape toata populatia unei regiuni, a unei tari etc. [Gen. -iei. / < fr. pandémie, cf. gr. pan – tot, demos – popor]. PANDEMÍE s. f. epidemie care cuprinde intr-un timp relativ scurt toata populatia unei regiuni, tari etc. (< fr. pandémie) (...)" - sursa: DexOnline.ro/definitie/pandemie Autoritatile statului roman si mass-media romaneasca NU STIU limba romana sau SE FAC CA NU STIU din anumite motive, interese de grup sau lobby (pentru industria BigPharma - industria farmaceutica, industria alimentara, etc.)? Reprezentantii autoritatilor statului (in special cele care se declara cu "studii in medicina", "autoritati in medicina si sanatate") si mass-media de partea cui sunt... a Pastorului cel Bun sau a lupului, ne apara sanatatea sau ne imbolnavesc prin frica sadita in oameni si prin minciuni si prin fapte care ne distrug sanatatea trupeasca si sufleteasca? (...)"
"MASCA ASTA ESTE PRAF IN OCHI LA PROSTI ! N-ARE NICIO EFICIENTA!" - Microbiologul roman Vania Atudorei, directorul unei mari companii farmaceutice canadiene, dezvaluie minciunile Industriei Farmaceutice, a Mafiei din Industria Farmaceutica (Big Pharma Industry) - Observator Stiintific, Emisiune Radio Cluj - 14 august 2009 - Audio - 42 minute: "(...) UNEORI ESTE O PARANOIA CARE ESTE DORITA.
De ce?Pentru ca in acest timptoate companiile care fabrica masti isi vand mastile... Si MASTILE ASTEA AU EFICACITATE ZERO ! Va dati seama ca masca nu este etansa, nu acopera in intregime nasul si gura, noi respiram ori virusurile sunt atat de mici incat cand respiram intra pe sub masca, in susul mastii, in josul mastii! MASCA ASTA ESTE PRAF IN OCHI LA PROSTI ! N-ARE NICIO EFICIENTA !Si totusi sunt tari care cumpara miliarde de masti ca sa protejeze populatia. Hai sa fim seriosi! (...)
"Intrucat ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane a acceptat fara niciun fel de obiectie deciziile prin care credinciosii ortodocsi din Patriarhie sunt obligati sa nu mai participe la slujbele religioase pe durata starii de urgenta, este de datoria credinciosilor insisi sa isi apere drepturile constitutionale. (...)" ]
[ PURTAREA MASTII (SI TOATE RESTRICTIILE FALSEI PANDEMII CU VIRUSUL CORONA) INSEAMNA BLASFEMIA, HULA, BATJOCURA ADUSA LUI DUMNEZEU SI INSEAMNA LEPADAREA DE DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU, CARE ESTE VIATA ("EU SUNT CALEA, ADEVARUL SI VIATA" SPUNE IISUS HRISTOS), ESTE IZVORUL VIETII !!!
PURTAREA MASTII INSEAMNA LEPADAREA DE DUMNEZEUL DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU PENTRU CA HRISTOS ESTE IZVORUL VIETII (CONFORM CU CE NE INVATA IN CUVINTE SI IN FAPTE DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU, PRIN SFANTA SCRIPTURA SI SFANTA TRADITIE PRIN SFINTII SAI APOSTOLI, SFINTII PARINTI)!!!
PE LANGA PURTAREA MASTII SI LUAREA TEMPERATURII, CU APARATE CU SAU FARA INFRAROSU (INFRAROSU, INFRARED DISTRUGE CREIERUL, SI ULTERIOR TOT TRUPUL (TEMPLUL DUHULUI SFANT PENTRU CARE O SA DAM SEAMA LA JUDECATA DE APOI DACA NU IL PASTRAM SANATOS CUM NE-A INVATAT DUMNEZEU DOMNUL IISUS HRISTOS), PURTAREA MANUSILOR IMPOTRIVA "COVID-19" CONFORM STUDIILOR CLINICE MEDICALE (DE BIOLOGIE MOLECULARA, DE VIRUSOLOGIE, EPIDEMIOLOGIE, etc.) - CLINICE DECI PE PACIENTI, NU TEORETICE - cautati informatii pe internet, youtube, etc.) SI PURTAREA DE MANUSI PENTRU "DEPISTARE" CORONAVIRUS, TULPINA SARS-CoV-2, INSEAMNA LEPADAREA DE DUMNEZEUL DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS HRISTOS!
HRISTOS ESTE IZVORUL VIETII ["EU SUNT Calea, Adevarul si VIATA"], NU MASCA, NU PATRIARHUL ERETIC CARE ESTE ECUMENIST (ERETICUL ERETICILOR) IMPREUNA CU CEI 24 DE EPISCOPI CARE AU FOST LA SINODUL TALHARESC DE LA CRETA SI AU SEMNAT (AU FOST DE ACORD, SE VEDE SI PRIN ATITUDINEA FAPTELOR DINAINTE SI DUPA SINODUL DE LA CRETA) ACTE PENTRU "VANZAREA" ORTODOXIEI, A SINGUREI DREPTE CREDINTE
"Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos] - Ioan 11:25)
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos], Fiul [unicul Fiu al] lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeului Celui Viu si Adevarat [Celui Preainalt, Celui Atotiubitor, Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv, Atottiitorul], Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul Cel Viu si Adevarat - Ioan 14:6-7)
Crestinismul nu inseamna prostie. "Dragostea implica iertarea, blandetea, dar nu orbirea si nu prostia. Identificandu-se de cele mai multe ori cu marea rautate, slabiciunea fata de prostie tot una cu a da mana libera canaliilor." (Parintele Nicolae Steinhardt)
DESPRE RESTRICTIILE LUMII PACATOASE, PATIMASE SI DESPRE FALSA PANDEMIE CU VIRUSUL SARS-CoV-2, care face parte din FAMILIA DE VIRUSURI CORONA (STIUTE DE MULTI ANNI):
"Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului [Duhul Dumnezeului celui Viu si Adevarat], acolo este LIBERTATE." (Sfantul Apostol Pavel despre unde este LIBERTATEA, pe valori si fapte crestine, adica acolo unde este Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel - 2 Corinteni 3:17. Sfantul Apostolul Pavel este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii [vasul Meu ales - il numeste Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], Apostolul neamurilor [il numeste Iisus Hristos])
Din inima noastra pornesc patimile, fie prin ispita de la diavol, fie prin propria alegere a poftelor patimase:
"Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, Adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas [invidios, gelos, cu ura, dusmanos], hula [barfa, batjocura, defaimarea, blasfemia], trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om." (Iisus Hristos - Marcu 7:21-23)
"Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele. Va spun ca pentru orice cuvant desert [nefolositor], pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit." (Iisus Hristos - Matei 12:35-37)
"Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona [diavolului]." (Iisus Hristos - Matei 6:21-24)
"Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incerce pe cei ce locuiesc pe pamant. Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta. Pe cel ce biruieste il voi face stalp in templul Dumnezeului Meu si afara nu va mai iesi si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoara din cer, de la Dumnezeul Meu - si numele Meu cel nou. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor. Iar ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu: Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea. ["am sa te vars din gura Mea" inseamna ca nu te vei mantui, cel caldicel nu se va mantui, Dumnezeu nu-l mantuieste ci il osandeste la osanda vesnica adica la iad "am sa te vars din gura Mea" (caldicelul nu este fara Dumnezeu 100% adica rece, dar nu este nici fierbinte adica cu ravna pentru a face virtutile poruncite de Dumnezeu, pentru a face Voia lui Dumnezeu astfel ca sa se sfinteasca, sa se desavarseasca omul sa devina asemena cu Dumnezeu, sfant, desavarsit prin Harul lui Dumnezeu, adica caldicelul este cum ii este interesul lumesc (ca fruza in vant) este acum cu Dumnezeu si apoi cu mamona (satana, diavolul, demonii cu vrajmasul lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, deci este impotriva lui Dumnezeu, deci caldicelul este un fariseu cu doua fete una spune cu gura alta face in fapte) - "...nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona [diavolului]." spune Iisus Hristos - Matei 6:24) , caldiceii or sa fie stersi din Cartea Vietii, NU or sa fie Pomeniti in Imparatia Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, nu or sa ajunga in Viata Vesnica cu Dumnezeu Cel Adevarat si Cel Viu, deci caldiceii or sa ajunga in osanda vesnica, in iad]" (Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul - Apocalipsa 3:10-16)
"Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor." (Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul - Apocalipsa 3:19-22)
"Iar daca nu va place sa slujiti Domnului [Dumnezeul Domnul Iisus Hristos], atunci alegeti-va acum cui veti sluji: sau dumnezeilor carora au slujit parintii vostri cei de peste rau [Satana si ingerilor lui, demonii] sau dumnezeilor Amoreilor [Satana si ingerilor lui, demonii], in tara calora traiti. Eu insa si casa mea vom sluji Domnului, ca sfant este!["... vom sluji Domnului, ca sfant este! ", adica vom sluji Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Creatorul si Mantuitorul nostru care ne-a trimis pe Dumnezeu Duhul Sfant, Mangaietorul ca sa ne sfintim, desavarsim dupa Inaltarea Sa]" (Cartea lui Iosua Navi - Iosua 24:15)
"Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate in toata vremea." (Psalmi - Psalmul 105:3)
"Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri." (Iisus Hristos - Matei 10:32-33)
"Nu judecati dupa infatisare, ci judecati judecata dreapta." (Iisus Hristos, Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos - Ioan 7:24) ]
[ "Increderea oarba in autoritate este cel mai mare dusman al ADEVARULUI (dusman al lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatrul si Mantuitorul nostru)." (Albert Einstein) "Blind belief in authority is the greatest enemy of TRUTH (enemy of Our God and Lord Jesus Christ, our Creator and Savior)." (Albert Einstein)
"Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos] - Ioan 11:25)
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos], Fiul [unicul Fiu al] lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeului Celui Viu si Adevarat [Celui Preainalt, Celui Atotiubitor, Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv, Atottiitorul], Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul Cel Viu si Adevarat - Ioan 14:6-7) ]
Documentar despre ECUMENISM - UNIREA CU ERETICII [ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR, SUMA TUTUROR EREZIILOR, PANEREZIA SECOLULUI XX - EREZIA SECOLULUI XX] - 30 iulie 2013
Intalnirea religiilor la Assisi, Italia, din octombrie 1986, unde s-au intalnit TOATE RELIGIILE LUMII SI S-AU RUGT IMPREUNA!!!... ECUMENISM PE FATA (EREZIA EREZIILOR BLASFEMIE ADUSA LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU!) - A participat la intalnirea de la Assisi din octombrie 1986 si un arhiereu ortodox roman, fiind reprezentantul Patriarhiei Romane, deci a Bisericii Ortodoxe Romane, si al loctiitorului de patriarh Teoctist Arapasu care a fost ECUMENIST (si "mentorul" asa zisului patriarh Daniel [Dan Ilie Ciobotea] alt si mai mare ECUMENIST... din rau in mai rau!) - ECUMENISM: EREZIA EREZIILOR - Partea 1
Dupa moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist [Teoctist Arapasu] a devenit loctiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat [ca patriarh al Romaniei] la 16 noiembrie 1986 in Catedrala Patriarhala din Bucuresti de catre mitropolitii tarii, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei si Nicolae al Banatului, in prezenta membrilor Sfantului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe,"ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante" [!!!]si a reprezentantilor forurilor de Stat.
Intalnirea religiilor la Assisi, Italia, din 1986, unde s-au intalnit TOATE RELIGIILE LUMII SI S-AU RUGT IMPREUNA!!!... ECUMENISM PE FATA (EREZIA EREZIILOR BLASFEMIE ADUSA LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU!) - A participat la intalnirea de la Assisi din 1986 si un arhiereu ortodox roman, fiind reprezentantul Patriarhiei Romane, deci a Bisericii Ortodoxe Romane, si al patriarhului Teoctist Arapasu care a fost ECUMENIST ("mentorul" asa zisului patriarh Daniel [Dan Ilie Ciobotea] alt ECUMENIST) - ECUMENISM: EREZIA EREZIILOR - Partea 2-a
Intalnirile ecumeniste [eretice, antihristice, satanice, demonice] dintre anii 1987 - 1994
Intalnirea internationala [ECUMENISTA, deci PENTRU TOATE RELIGIILE LUMII!!!] pentru RUGACIUNI PENTRU PACE [?!] - Parintele Claudiu Buza pe facebook - 20 octombrie 2020 International meeting [ECUMENICAL, so MEETING FOR ALL WORLD RELIGIONS!!!] for PRAYER FOR PEACE [?!] - Father Claudiu Buza pe facebook - October 20th, 2020
SA LUAM AMINTE... la povatuitorii nostri - Despre ECUMENISM (EREZIA EREZIILOR) si FALSII CLERICI (falsii patriarhi, episcopi, preoti, diaconi) din Biserica Ortodoxa Romana, despre PROOROCII MINCINOSI, ACESTI FALSI CLERICI, LUCRATORI AI SATANEI SI INGERII LUI DEMONII... "Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona [Demonul lacomiei banilor, condus de Satana]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Matei 6:24)
Ecumenistii Romaniei, falsii episcopi tradatori [ai Dreptei Credinte, OrtoDoxe, tradatori ai lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru] - Monahul Ioan - ORTODOX 33 - Partea 1 - 1 iunie 2019
Ierarhi eretici Ecumenism, Masonerie [ECUMENISMUL ESTE FACUT DE MASONERIE, ESTE O FACATURA, FIIND EREZIA EREZIILOR]
Prin sinodul din Creta ecumenismul este decretat oficial in Biserica lui Hristos - Predica parintelui Eftimie Mitra - 15 august 2016
Adevarul despre sinodul talharesc din Creta - iunie 2016 Predica parintelui Eftimie Mitra din 15 aug. despre cauzele si consecintele acestui sinod.
Despre sinodul din Creta - Prea Sfintitul Longhin, Parintele Mihail Jar din Ucraina (Preot roman ANTIECUMENIST - NEECUMENIST)
Biserica Azi - Apararea Dreptei Credinte, Buna Credinta, Credinta Sanatoasa, Sfintei Credinte, OrtoDoxe
(...)
Cand este vorba de incalcarea Credintei (Dreptei Credinte, OrtoDoxe), atunci trebuie sa luam masuri (Ieromonah Eftimie Mitra): "Trebuie mustrat ierarhul [arhiereul, episcopul: arhiepiscopul, mitropolitul, patriarhul (dar si preotul, diaconul, etc.) eretic, ratacit de la dreapta credinta, buna credinta, ortodoxa] care invata o alta invatatura decat invatatura Bisericii [Dreapta Invatatura, OrtoDoxa]." (Sfantul Ioan Gura de Aur in Omilia a-II-1)
Tocmai pentru aceasta exista si Canonul 15 I-II de la sinodul prezidat de Fotie cel Mare. [ Sfantul Sinod local din Constantinopol I-II (in doua sesiuni, in 859 si 861, canonul 15 fiind dat in sesiunea din 861), sinodul fiind convocat si prezidat Sfantul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului), astfel avem canonul 15 din anul 861 pentru ingradirea (ferirea, apararea bisericii lui Hristos) de erezie si schisma prin nepomenirea de catre preot (preotul este dator, deci obligat [ca si episcopul] prin hirotonie sa apere biserica lui Hristos) la liturghie a episcopului eretic, deci ratacit de la dreapta credinta [buna credinta, credinta sanatoasa, sfanta credinta, ortodoxa] (la Sfantul Sinod Ecumenic din 879-880 [Sinodul al VIII (8) -lea Ecumenic din Constantinopol - ecumenic din greaca inseamna a "toata lumea" in dreapta credinta, ortodoxa] erezia filioque a catolicilor a fost data anatemei la Sfantul Sinod din timpul Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, si astfel de atunci catolicii, cei care urmeaza invataturii mincioase a papei [papistasii], sunt eretici (necrestini) - catolicii nu sunt eretici de la asa zisa "Marea Schisma" din 1054 - cand ecumenistii spun ca: crestinismul s-a rupt in doua: catolici (asa zisi crestini de la apus) si Ortodocsi (crestini de la rasarit).
Dator "(...) Obligat(moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. (...)
Deci canonul 15 de la Sfantul Sinod local din Constantinopol I-II, dat in sesiunea II-a in 861 pentru nepomenirea episcopului (ierarhului) eretic (ratacit [ereziarh]) convocat si prezidat (condus) de Sfantul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului care spune ca preotul este DATOR (deci OBLIGAT) sa nu pomeneasca la liturghie episcopul eretic, ierarhul eretic (atentie caasa zisi preoti ortodocsi [pomenitori sau nepomenitori de episcopi eretici, ierarhi eretici, ecumenisti (ereticii ereticilor)] spun ca canonul 15 I-II nu obliga preotul, ci ca preotul este numai dator, si ca "dator" nu inseamna ca esti "obligat" moral, duhovniceste!), dar proprietatea cuvantului DATOR (cum se vede din DEX mai sus) inseamna ca PREOTUL (PRESBITERUL, PRESVITERUL) ESTE OBLIGAT CRESTINESTE [moral crestineste, duhovniceste, si prin hirotonia (prin Sfanta Taina a Hirotoniei, numita si a Preotiei) primita cand a devenit astfel preot, deci prin legile dumnezeiesti din Sfanta Scriptura, in special in Sfanta Evanghelie, unde incepe crestinismul, si Sfanta Traditie (prin Sfintii Apostoli ai lui Hristos si Sfintii Parinti, pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli)] sa nu pomenesca la liturghie episcopul (epicop: arhiepiscop, mitropolit, patriarh) eretic, ierarhul eretic, astfel sa apere biserica de erezie si de schisme - cum spune sfantul canon 15 de la Sfantul Sinod local din Constantinopol din 861.
Preotii si episcopii (episcop = supraveghetor asupra preotilor ca acestia traiesc si marturisesc in cuvinte si in FAPTE drept crestineste [in buna credinta, credinta sfanta, credinta sanatoasa] ortodox) trebuie sa aibe grija, sa apere biserica lui Hristos de erezii si schisme, sa sa arda in credinta dreapta pentru Dumnezeu Domnul Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul in Una Sfanta Treime, astfel sa nu devina prin neatentie [prin lipsa de trezvie]: dusman crestinismului, deci vrajmas lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Adevarat. ]
(...)
"ECUMENISMUL este PANEREZIA [EREZIA EREZIILOR] SECOLULUI NOSTRU [secolulul 20], este un PRODUS AL MASONERIEI." (Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloae) (...)
"Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos] - Ioan 11:25)
Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos este Calea, Adevarul si Viata:
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos], Fiul lui Dumnezeu Tatal [Celui Preainalt, Celui Atotiubitor, Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv, Atottiitorul], Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul cel Adevarat si Viu - Ioan 14:6, 7;)
Documentul de la Ravenna (din 8 - 14 octombrie 2007) - usa deschisa catolicilor in Biserica Ortodoxa?
16 noiembrie 2007
[Intalnirea pentru documentul de la Ravenna a fost in orasul italian Ravenna, la inceputul lunii octombrie in perioada 8-14 octombrie 2007, Daniel Ilie Ciobotea - numele de laic al Patriarhului Daniel al Romaniei - a fost numit Patriarh al Romaniei in 30 septembrie 2007!]
The following is the original English text of the ‘Ravenna Document’ which was discussed and unanimously approved by the members of the Joint International Commission for the Theological Dialogue between the Roman Catholic Church and the Orthodox Church during the tenth plenary session of the Commission held in Ravenna from 8-14 October 2007. Thus, the document represents the outcome of the work of a Commission and should not be understood as an official declaration of the Church’s teaching. The Pontifical Council for Promoting Christian Unity has provided translations of the text in Italian, French and German:
Bisericile catolica si ortodoxa ar fi ajuns la un prim acord asupra definirii rolului papei, într-un document comun publicat ieri, acesta fiind un mic pas pe drumul spre reconcilierea celor doua ramuri ale crestinismului, care se anunta „lung”, potrivit Vaticanului. „La Repubblica” a inflamat însa povestea, informând ca pentru ortodocsi „Papa este cel dintâi dintre Patriarhi, Roma este primul tron, Biserica de la Roma conduce întru iubire”. Potrivit cotidianului italian, totul este scris negru pe alb într-un document comun al Bisericii Catolice si al Bisericilor Ortodoxe, semnat în octombrie la Ravenna între o delegatie catolica condusa de cardinalul Kasper si o delegatie pan-ortodoxa condusa de mitropolitul Zizioulas din cadrul Patriahatului Ecumenic de la Constantinopol.
În realitate, pentru prima data de la schisma din 1054, ortodocsii si catolicii s-au angajat sa discute despre rolul arhiepiscopului Romei, adica al papei, a carui „suprematie” asupra celorlalti episcopi si patriarhi este oficial recunoscuta în document. Documentul a fost publicat simultan ieri la Vatican, Istanbul, Atena si în Cipru. Potrivit agentiei Apcom, textul îl recunoaste pe Papa drept „protos” (primul) între patriarhi, subliniind ca „exista interpretari diferite în ceea ce priveste modalitatea în care aceasta putere este exercitata”. Cardinalul german Walter Kasper, presedintele consiliului pontifical pentru Unitatea crestinilor, care a reprezentat delegatia catolica la întâlnirea de la Ravenna, a declarat ca nu s-au stabilit prerogativele episcopului Romei (Papa). „Am pus doar bazele unei viitoare discutii.
Acest document este un prim pas, este important, ofera speranta, dar nu i se poate exagera importanta”. Potrivit lui Kasper, „drumul care conduce spre deplina unitate cu ortodocsii este înca lung”. Importanta documentului este însa redusa si de faptul ca Patriarhia Moscovei, care reprezinta jumatate din ortodocsii lumii, nu l-a semnat. Delegatia rusa s-a retras de la reuniunea de la Ravenna din cauza unei polemici cu Patriarhia Constantinopolului. Totusi, Patriarhia Moscovei a publicat documentul pe site-ul sau de Internet, cu mentiunea ca textul „contine afirmatii care au fost criticate de delegatia rusa”. „Biserica Ortodoxa rusa este foarte, foarte importanta. Nu vrem un dialog cu ortodocsii fara rusi”, a declarat ieri cardinalul Kasper. (A.M.M.)
Comisia de dialog teologic dintre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa deschide calea întoarcerii la Biserica de dinainte de Marea Schisma
Calea reunificarii între crestinii din Vestul si Estul Europei pare deschisa, dupa ce ieri, în capitala Italiei, a fost facut public primul document semnat de “ambele parti” în care este recunoscut formal primatul papal. De la Marea Schisma din 1054, locul acordat episcopului Romei a constituit unul dintre subiectele de discordie dintre cele doua biserici, care a facut sa curga multa cerneala, dar si mult sânge.
Textul, intitulat “Le conseguenze ecclesiologiche e canoniche della natura sacramentale della Chiesa: comunione ecclesiale, conciliarita e sinodalita nella Chiesa”, reprezinta rodul eforturilor depuse de comisia de dialog teologic dintre Bisericile Catolica si Ortodoxa, care s-a reunit în orasul italian Ravenna, la începutul lunii octombrie.
Din comisie au facut parte o delegatie condusa de cardinalul Walter Kasper si una panortodoxa condusa de mitropolitul Jovan Ziziulas de la Patriarhatul ecumenic din Constantinopol. Semnatarii textului recunosc ca Biserica Romei “ocupa primul loc în ordinea canonica” si ca episcopul Romei este “primul dintre patriarhi” (în Biserica primara, existau cinci: al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei si al Ierusalimului).
Documentul, alcatuit din 46 de paragrafe, reprezinta “o mica revolutie”, dupa cum considera cotidianul francez “Le Figaro”, pentru ca ar fixa drumul ce trebuie urmat pentru reunificarea dintre catolici si ortodocsi.
Negocierea detaliilor presupune timp
Chiar daca întâietatea istorica a papei este recunoscuta, ramâne de stabilit cu exactitate care sunt prerogativele concrete ale acestuia, sunt de parere teologii din cele doua tabere. Ambele biserici au cazut de acord asupra faptului ca fiecare episcop este capul bisericii locale si ca, la nivel regional, trebuie recunoscut un “primus inter pares” (“primul între egali”).
Dar, la nivel universal, lucrurile stau cu totul altfel. Documentul afirma ca, în pratica, acest prerogativ nu revine automat papei si ca, oricum, acesta nu ar putea “guverna” singur: “Primul nu poate face nimic fara consensul tuturor”.
Cu alte cuvinte, sustine cotidianul italian “La Repubblica”, lumea ortodoxa subliniaza ca episcopul Romei nu are cum sa fie un “suveran totalitar”, care decide totul singur. De altfel, chiar Benedict al XVI-lea a afirmat în repetate rânduri ca Suveranul Pontif nu se poate comporta ca un “monarh absolut”.
O mare absenta – Biserica Rusa
Situatia în rândurile Bisericii Ortodoxe se dovedeste destul de complicata, subliniaza si site-ul catolic “Chretienite Info”. La reuniunea din octombrie de la Ravenna, delegatia Patriarhatului Moscovei a parasit lucrarile comune din cauza unui dezacord cu Patriarhatul Constantinopolului. Acesta a invitat la Ravenna o delegatie a Bisericii Apostolice Estoniene, pe care Moscova nu o recunoaste.
De asemenea, delegatia rusa a deplâns faptul ca la lucrari nu au fost invitati si reprezentanti ai Bisericii Ruse dinafara granitelor, în special din SUA si Japonia. De altfel, Moscova a ironizat Patriarhatul ecumenic al Constantinopolului, despre care a spus ca “îsi asuma un rol papal în ortodoxie”.
Cotidianul “La Repubblica” sustine ca, acum, rolul hotarâtor îi revine lui Benedict al XVI-lea. Acesta a convocat, la 23 noiembrie, o reuniune internationala a cardinalilor, care are ca tema principala tocmai ecumenismul. Iar noul document catolico-ortodox va constitui punctul de plecare al dialogului.
Ambasadorul la Vatican, Marius Lazurca: „Suntem departe de o solutie acceptabila pentru BOR” [BOR - bine spus, intelept spus Biserica Ortodoxa Romana]
Ambasadorul României pe lânga Sfântul Scaun, Marius Lazurca, a declarat pentru „Adevarul” ca documentul elaborat dupa întâlnirea de la Ravenna nu a fost înca dat integral publicitatii. Serviciul de presa al Sfântului Scaun, precizeaza domnia sa, îl consemneaza, „comentând cu optimism procesul de unificare a celor doua biserici”. Lazurca a comentat documentul din punct de vedere politico-diplomatic, el precizând ca nu face interpretari din punct de vedere teologic, chestiunile teologice fiind de competenta „clericilor importanti ai Bisericilor Ortodoxa si Catolica”.
El a declarat ca documentul, rezultat în urma dialogului ecumenic din octombrie de la Ravenna, este departe de a rezolva un diferend istoric între cele doua Biserici – chestiunea statutului Scaunului Romei si a primatului Pontifului Roman: „Suntem departe de o solutie acceptabila pentru BOR, iar documentul nu reprezinta un pas decisiv într-o disputa de secole”. Întrebat daca textul reprezinta un pas în directia unificarii celor doua biserici, Lazurca a raspuns: „Fara îndoiala ca da, dar mai sunt etape pâna la acest final fericit.
Dialogul teologic nu trebuie perceput ca o negociere, ci ca un drum parcurs de credinciosi în cautarea adevarului. Ceea ce este de asteptat este ca si Dumnezeu sa lucreze în acest proces, nu numai oamenii”. (Oana Iurascu)
Primatul papal se va discuta între 2007 si 2011
Ideea principala a întâlnirii ecumenice de la Ravenna, primatul papal, este cuprinsa în viitoarele etape ale dialogului ecumenic al celor doua Biserici, Ortodoxa si Catolica. Aceasta chestiune se va transa între 2007-2009 si 2009-2011, dupa cum ne-a declarat seful delegatiei ortodoxe române, episcopul vicar al Salajului, Prea Sfintitul Petroniu.
“Toate aceste aspecte constituie un preambul asupra Primatului Papal, care va fi luat în discutie în urmatoarele etape: 2007-2009, si 2009-2011, “, a concluzionat P.S. Petroniu Salajanul.
Episcopul ortodox a mentionat articolul 41 din declaratia finala, care precizeaza ca ambele parti – atât cea ortodoxa, cât si cea catolica – au fost de acord ca “ordinea canonica a fost recunoscuta de catre toti în epoca Bisericii nedespartite – 1054”. Ei sunt de acord cu Roma, care a ocupat cel dintâi loc în aceasta ordine, iar episcopul Romei a avut, în consecinta, rolul de protos (întâiul) între Patriarhi. Mai departe, în acelasi paragraf, se mai arata ca atât ortodocsii, cât si catolicii nu sunt de acord asupra interpretarii evidentelor istorice din vremurile noastre, privind prerogativele Episcopului de Roma, ca si protos.
Documentul a fost semnat si de Patriarhia Româna
Arhiereul vicar al Episcopiei Oradiei, P.S. Petroniu Salajanul, ne-a declarat ca documentul a fost semnat si de catre Biserica Ortodoxa Româna.
“Acest document trebuie mai întâi recunoscut de catre toate bisericile ortodoxe prezente la aceasta întâlnire. Nu noi, cei prezenti acolo, am avut caderea sa hotarâm unirea celor doua biserici”, a declarat ierarhul bihorean.
P.S. Petroniu a mai completat si ca Biserica Rusa a parasit “tratativele” în semn de protest fata de prezenta în sala a Bisericii Estoniene.
“Reprezentantii Bisericii Ruse nu-i recunosc pe cei din Estonia si de aceea au parasit sala de conferinte, si nu pentru ca nu au împartasit ideea acestui dialog”, a adaugat episcopul vicar al Salajului.
Vocea Bisericii Romano-Catolice, Parintele Francisc Dobos, a recunoscut importanta întâlnirii de la Ravenna si considera ca drumul deschis înainte de 1989 va fi continuat.
“Este foarte importanta pentru ambele biserici crestine întâlnirea care a avut loc în octombrie si suntem siguri ca aceasta va duce la netezirea drumului început în anii ‘80”, a declarat parintele Dobos, purtatorul de cuvânt al romano-catolicilor din România.
Câteva diferente confesionale dintre catolici si ortodocsi
-Filioque (sau „et Filio”) – teologii catolici sustin ca Duhul Sfânt purcede de la Dumnezeu Tatal si de la Dumnezeu Fiul. Ortodocsii aduc drept contraargument învatatura Sfântului Evanghelist Ioan care spune ca Duhul Sfânt purcede de la Tatal si este trimis în lume prin Fiul. Lumea crestina, în ansamblu, marturiseste un singur Dumnezeu în trei ipostaze: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt.
-Suprematia papala – papa este considerat de catolici liderul suprem al Bisericii Crestine, urmasul Sfântului Apostol Petru si, în consecinta, superior tuturor patriarhilor. Ortodoxia pune accentul pe sobornicitate, respectiv pe luarea deciziilor referitoare la Biserica în cadrul Sfintelor Sinoade.
-Infailibilitatea papala – potrivit catolicilor, papa nu poate gresi ca om, în materie de credinta. Aceasta învatatura este respinsa de Biserica Ortodoxa, care urmeaza cu strictete regulile stabilite la cele sapte Sinoade ecumenice din vechime (Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon, Constantinopol, Constantinopol, Niceea). înv
-Purgatoriul – catolicii învata ca între Paradis si Infern ar fi un loc unde se purifica sufletele oamenilor nedemni sa ajunga în Împaratia Lui Dumnezeu, dar nici într-atât de pacatosi pentru a fi pedepsiti vesnic. Otodocsii sustin ca purgatoriul este o inovatie dogmatica, neavând temei în Sfânta Scriptura si, implicit, în învatatura Mântuitorului Hristos.
-Imaculata conceptie – catolicii afirma ca Maica Domnului, Fecioara Maria, ar fi nascuta mai presus de fire, de la Duhul Sfânt, asemenea Mântuitorului. Ortodocsii învata ca Maica Domnului este nascuta în chip firesc, din Sfintii Parinti Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii lor catre Dumnezeu pentru a li se darui un copil.
-Celibatul preotilor – preotii catolici nu se casatoresc, desi Sinoadele ecumenice din vechime au hotarât ca preotii de mir sa aiba familie.
-Indulgentele papale – o practica mai veche a Bisericii Catolice, potrivit careia, în schimbul dezlegarii de pacate, credinciosii plateau o suma de bani. Ortodoxia insista asupra iertarii pacatelor savârsite de oameni exclusiv prin taina Sfintei Spovedanii (Marturisirii) si fara nicio conditie financiara.
Bisericile din Romania, Grecia, Cipru si Istanbul au semnat, impreuna cu Vaticanul, un document prin care sunt de acord sa discute primatul Sfantului Parinte
Bisericile catolica si ortodoxa au ajuns la un prim acord asupra definirii rolului Papei, intr-un document comun publicat joi, acesta fiind un mic pas pe drumul spre reconcilierea celor doua ramuri ale crestinismului, care se anunta “lung”, transmite Mediafax. Initial stirea aparuta pe agentiile de presa din Romania afirma ca bisericile ortodoxe au recunoscut primatul Papei, unul dintre cele mai delicate subiecte de pe agenda dialogului ecumenic. In orice caz, chiar inceperea discutiilor privind primatul episcopului Romei – respectiv al Papei – fata de ceilalti inalti ierarhi constituie un prim pas tocmai inspre recunoasterea acestui primat. Documentul amintit a fost semnat in cursul intalnirii de la Ravena din 8-14 octombrie, insa in Romania timp de o luna de zile nu s-a discutat despre acest aspect in spatiul public.
Inceperea discutiilor Pentru prima data de la schisma din 1054, ortodocsii si catolicii s-au angajat sa discute despre rolul arhiepiscopului Romei, adica al papei, a carui “suprematie” asupra celorlalti episcopi si patriarhi este oficial recunoscuta in document. Documentul a fost publicat simultan la Vatican, Istanbul, Atena si in Cipru si este fructul unei intalniri la nivel inalt care a avut loc la Ravena, in perioada 8 – 14 octombrie. Importanta documentului este insa redusa de faptul ca Patriarhia Moscovei, care reprezinta jumatate din ortodocsii lumii, nu l-a semnat. Cardinalul Walter Kasper, presedintele Consiliului pentru Promovarea Unitatii Crestine, a declarat pentru Radio Vatican ca in documentul semnat cu reprezentantii bisericilor ortodoxe s-a cazut de acord “sa se discute despre nivelul universal al bisericii si bineinteles ca la nivel universal avem sinodalitate, dar si o autoritate – adica un primat care bineinteles ca in conformitate cu ierarhia vechii biserici este episcopul Romei”.
Romania, reprezentata de arhiereul Petronius Parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane a subliniat intr-o declaratie acordata ZIUA ca nu este vorba de recunoasterea primatului papal. “Nu are suport in realitate informatia respectiva. Este vorba de intalnirea de la Ravena a Comisiei pentru dialog a bisericilor ortodoxe si bisericii romano-catolice. Este un text care teologic are ca tema autoritate si conciliaritate. Nu este vorba acolo de recunoasterea Papei ca si primul intre patriarhi”, ne-a declarat parintele Stoica. Biserica Ortodoxa Romana a fost reprezentata la aceasta intalnire de PS Petronius, arhiereu vicar la Oradea. “Exista acolo intr-adevar o mentiune, ca pentru progresul dialogului teologic trebuie puse in discutie aceste prerogative ale Papei, si anume infailibilitatea si primatul papal”, ne-a mai declarat parintele Stoica.
Biserica Rusa respinge intelegerea Biserica Ortodoxa Rusa a refuzat sa semneze documentul de la Ravenna, reprezentantii ei retragandu-se de la discutii. Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei si al intregii Rusii nu este foarte inclinat in a recunoaste primatul patriarhului de Constantinopol, Bartolomeu I, si, in acelasi timp, nu este de acord cu activitatea Vaticanului si a diocezelor catolice din fosta URSS.
Documentul de la Ravenna Actul semnat la Ravenna cuprinde 46 de paragrafe, o adevarata foaie de parcurs, “road map”, care indica traseul, sau itinerariul temelor ce trebuie abordate si analizate foarte amanuntit in asa fel incat sa se poata declara depasite divizarile din trecut. Documentul descrie trei concepte fundamentale: comuniune ecleziala, conciliaritate, autoritate. Ambele parti recunosc faptul ca episcopul este conducatorul Bisericii locale si ca nimeni nu i se poate substitui. Ambele parti au pareri concordante cu privire la faptul ca “Biserica unica si sfanta” se realizeaza concomitent in fiecare Biserica locala, care slujeste euharistia, si in comuniunea tuturor bisericilor. Exista acord si cu privire la structurile Bisericii universale. La nivel local, autoritatea este reprezentata de episcop. La nivel regional, un grup de mai multe Biserici recunosc in interiorul lor un rol “primordial” sau “primatul” uneia dintre acestea (de la “protos”, in greaca). Mai articulata este chestiunea nivelului global: expertii vor avea mult de muncit, fiindca documentul afirma ca pe plan universal “cei ce sunt primii in diferitele regiuni, impreuna cu toti episcopii, coopereaza in ceea ce priveste ansamblul Bisericii”. Iar in acest context se subliniaza ca “primii trebuie sa recunoasca cine este primul dintre ei”.
Moscow, November 16, Interfax – The Russian Orthodox Church’s representative of the under the European Institutions, bishop Hilarion of Vienna and Austria considers the final document of the 10th meeting of the Joint Orthodox-Catholic Commission in Ravenna should be examined in details by the Synod Theologian Commission.
“The document has got a whole series of doubted conclusions and assertions that are not beard by historical truth,” – Bishop Hilarion stated in the interview to Interfax.
By his words, the Ravenna’s document “is to be thoroughly examined by a group of the canon law specialists, ecclesiologists and church historians” under the Theologian Commission of the Russian Orthodox Church. Then an official assessment of the Commission must be approved by the Holy Synod of the Russian Church.
The document was not signed by the representatives of the Moscow Patriarchate as they abandoned one of the first Commission’s sessions in Ravenna in October this year. They disagreed about a participation of the so-called “Estonian Apostolic Church” established by the Constantinople Patriarchate on the Russian Church’s canonical territory in 1996. After that bishop Hilarion stated that the Orthodox-Catholic dialogue may not be considered legitimate without the Moscow Patriarchate’s opinion.
In his interview to Interfax he called the Ravenna’s assertions doubted, they describe the Catholicity of the Church and Church power on a “universal” level that is on the Ecumenical Church’s level. By his words the document’s authors commence describing not the modern Roman-Catholic and Orthodox Churches, “yet probably some theoretical Church established on the Church’s principles of the Ecumenical Councils period.”
The representative of the Moscow Patriarchate has not agreed with the clause 39 of the document where it is asserted that in 1054 after the Schism between the Eastern and Western Churches both the Churches continued assembling councils in the critical situations, and bishops of the Local Churches associated with the Rome See, although it was understood otherwise, and associated with the Constantinople See attended those councils.”
“In 2006 in Belgrade I already disputed these assertions and called them contradicted to the ecclesiology self-interpretation of the Local Orthodox Churches.” “We are orthodox Christians and consider ourselves of such kind just as we communicate with the Constantinople See, aren’t we?” Bishop Hilarion stated.
He thinks, the 45th clause’s assertion of the Ravenna document “to examine more thoroughly” a role of the Rome bishop in the communication with all Churches s should be a start point in the next stage of the dialogue’s Commission where a primacy in the Ecumenical Church is to be discussed.
“Apparently we will find ourselves in a trap. That is to say: The Roman Catholics would strive to express an ecclesiological model of the Ecumenical Church so that a role of “the first bishop” would be described most closely to that the Rome Pope has got in the modern Roman Catholic Church,” – he considers.
In his turn the Constantinople Patriarchate, bishop Hilarion says, “would strive to arrange so that the “the first” hierarch will obtain the rights that he does not have now, but apparently he would have them.
Parintele Iustin Petre - Principiile alimentatiei in Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti - Staret Protosinghel Iustin Petre
Parintele Iustin Petre - Principiile alimentatiei in Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti, etc.
Staretul Protosinghel Iustin Petre poate fi gasit la Manastirea Sfantul Ioan Casian: http://IoanCasian.ro
Manastirea Sfantul Ioan Casian din Dobrogea, Comuna Targusor - Judetul Constanta
SFINTELE CANOANE ALE BISERICII - SFINTELE CANOANE APOSTOLICE - CANOANELE APOSTOLICE - Legile (Canoanele) Bisericii lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul cel Adevarat si cel Viu ub Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul - Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Sfantul Duh - Mangaietorul cum il numeste Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos
CANONUL 1 apostolic (HIROTONIA EPISCOPULUI)
Episcopul sa se hirotoneasca de catre doi sau trei episcopi.
(4 sin. I ec; 3 sin. VII ec; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol, an 394; 13, 49, 50 Cartag.)
CANONUL 2 apostolic (HIROTONIA PREOTULUI SI A DIACONULUI)
Preotul sa se hirotoneasca de catre un episcop, la fel si diaconul si ceilalti clerici.
(26, 70 apostolic; 19 sin. I ec; 33 Trui; 11 sin. Vil ec; 6 Gangra; 24, 26, 30 Laod.; 51, 89 Vasile cel Mare)
CANONUL 3 apostolic (PRINOASE LA ALTAR)
Daca vreun episcop sau vreun presbiter, contrar randuielii Domnului despre jertfa, ar aduce la altar alte lucruri, afara de spice de grau nou ori struguri la vreme potrivita – fie miere, fie lapte, fie, in loc de vin, sichera mestesugita (bauturi mestesugite), fie pasari, fie animale, fie legume -, sa se cateriseasca. Sa nu fie deci ingaduit a se aduce altceva la altar decat untdelemn pentru candela si tamaie Ia vremea sfintei aduceri inainte.
(4 ap.; 28, 32, 57, 99 Trul; 37 Cartag.)
CANONUL 4 apostolic (PRINOASE PENTRU CLER)
Toate celelalte roade (produse) sa se trimita ca parga episcopului si presbiterilor acasa, iar nu la altar. Si este clar (de inteles) ca episcopul si presbiterii le vor imparti diaconilor si celorlalti clerici.
Episcopul sau presbiterul sau diaconul sa nu-si alunge sotia pe motiv (pretext) de evlavie. Iar daca ar alunga-o, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica, temporar, iar daca apoi se indreapta sa fie reprimit in Biserica]; si staruind (ramanand neinduplecat), sa se cateriseasca.
Episcopul sau presbiterul sau diaconul sa nu ia asupra sa purtari de grija lumesti; iar de nu, sa se cateriseasca.
(20, 81, 83 ap.; 3, 7IV ec; 10 sin. VII ec; 16 Cartag.; 11 sin. I-II).
CANONUL 7 apostolic (SARBATORIREA PASTILOR [DREPT SPUS: INVIEREA DUMNEZEU DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORL NOSTRU IN SFANTA TREIME, UNUL SFANT DUMNEZEU CEL VIU SI CEL ADEVARAT)
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon va sarbatori Sfanta Zi a Pastelor cu iudeii, inaintea echinoctiului de primavara, sa se cateriseasca.
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din catalogul clerului, aducandu-se Sfanta Jertfa (savarsindu-se Sfanta Liturghie), nu s-ar impartasi, sa spuna cauza. Si daca ea ar fi binecuvantata, sa aiba iertare; iar de n-ar spune-o, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica] ca unul ce s-a facut vinovat de tulburarea poporului (sminteala) si a facut sa se nasca banuiala impotriva celui care a adus (sfanta jertfa) ca si cand acesta nu ar fi adus-o dupa randuiala (in mod valid).
(1,2 Ancira; 10 Petru Alex.)
CANONUL 9 apostolic (IMPARTASIREA CREDINCIOSILOR)
Toti credinciosii care intra (in biserica) si asculta scripturile, dar nu raman la rugaciune (slujba) si la Sfanta impartasanie, aceia trebuie sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], ca facand neoranduiala in biserica.
CANONUL 11 apostolic (OSANDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISITI)
Daca cineva, cleric fiind, s-ar ruga impreuna cu un cleric caterisit, sa se cateriseasca si el.
(28 ap.; 4 Antioh.; 10 Cartag.)
CANONUL 12 apostolic (SCRISORI CANONICE DE RECOMANDARE)
Daca vreun cleric sau laic afurisit, sau (inca) neprimit (in comuniune), mergand in alta cetate ar fi primit fara scrisori de recomandare (incredintare), sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica] si cel care 1-a primit, si cel primit.
Iar daca (cineva) ar fi afurisit, aceluia sa i se prelungeasca afurisirea, ca unuia care a mintit si a amagit Biserica lui Dumnezeu.
(12, 33 ap.; 17 Trul.)
CANONUL 14 apostolic (TRANSFERAREA EPISCOPILOR)
Nu este ingaduit ca un episcop, parasindu-si parohia (eparhia) sa, sa sa treaca la alta, chiar daca ar fi silit (la aceasta) de catre mai multi episcopi, fara numai daca ar fi vreo cauza binecuvantata care-1 sileste sa faca aceasta, si adica, putand el sa aduca celor de acolo (din alta eparhie) vreun folos mai mare in ceea ce priveste dreapta credinta. Dar si aceasta (sa nu o faca) de la sine, ci prin chibzuinta multor episcopi si cu cea mai mare rugaminte (in urma celei mai mari staruinte).
(33 ap.; 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 20 Trul.; 13, 16, 18, 27Antioh.; 1, 2, 17 Sard.; 48 Cartag.)
CANONUL 15 apostolic (TRANSFERAREA CLERULUI)
Daca vreun presbiter sau diacon sau in genere oricare din randul clericilor, parasind parohia (enoria) sa, s-ar duce in alta, mutandu-se cu totulva trece in alta parohie (enorie), contrar socotintei (fara voia) episcopului sau, poruncim ca acela sa nu mai slujeasca, mai ales daca, dupa ce a fost chemat de episcopul sau sa se reintoarca, nu s-a supus, ramanand (persistand) in neoranduiala; sa fie totusi primit acolo in comuniune ca un laic.
(15, 16 sin. I ec; 5, 10, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18 Trul.; 3 Antioh.; 5, 16 Sard.; 54, 90 Cartag.)
CANONUL 16: (TRANSFERAREA CLERULUI)
Iar daca episcopul Ia care s-ar gasi (unii ca acestia), nesocotind oprirea hotarata impotriva lor, i-ar primi pe ei ca (fiind) clerici, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], ca invatator al neoranduielii.
(15 ap.; 15 sin. Iec; 17 Trul.; 3 Antioh.)
CANONUL 17 apostolic (STAREA CIVILA A CLERULUI)
Cel care s-a legat cu doua casatorii dupa botez, sau care a luat concubina (tiitoare), nu poate sa fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot oricealtceva din randul clerului (din catalogul starii preotesti).
(18 ap.; 3 Trul.; 12 Va sile cel Mare)
CANONUL 18 apostolic (CLERICII SA SE CASATOREASCA CU FECIOARE)
Cel ce a luat in casatorie vaduva, sau lepadata (alungata) sau desfranata, sau sclava, sau vreuna dintre cele de pe scena (actrita) nu poale sa fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice din randul clerului (din catalogul starii preotesti).
(17, 3, 26 Trul.; 27 Vasile cel Mare)
(Nov. 6, 1, 3; Nov. 22, 42 si in Pravila cea Mare, an 1652 – glavele 61 si 68)
CANONUL 19 apostolic (IMPEDIMENTE DE INRUDIRE LA CASATORIA CLERULUI)
Cel care a luat (in casatorie) doua surori, sau o nepoata (de sora sau de frate), nu poate sa fie cleric.
(26, 54 Trul.; 2 Neocez.; 23, 78, 87 Vasile cel Mare; 5 feofil Alex.)
CANONUL 20 apostolic (OPRIREA CLERULUI DE A DA GIRURI)
Clericul care da giruri (garantii) sa se cateriseasca.
(6, 81 ap.; 3, 30 sin. IVec; 7 Sard.; 75 Cartag.)
CANONUL 21 apostolic (CLERICI EUNUCI)
Daca cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau daca in persecutie a fost lipsit de cele ale barbatilor, sau daca asa s-a nascut, si este vrednic, acela sa se faca (sa devie) episcop.
CANONUL 22 apostolic (LAICUL CARE SE CASTREAZA NU POATE DEVENI CLERIC)
Cel ce s-a castrat (scopit) pe sine sa nu se faca cleric, fiindca ucigas de sine este si vrajmas al creatiei (randuielii) lui Dumnezeu.
CANONUL 23 apostolic (CLERICUL CARE SE CASTREAZA SE CATERISESTE)
Daca cineva cleric fiind, se castreaza (scopeste), sa se cateriseasca, caci este ucigasul lui insusi.
CANONUL 24 apostolic (LAICUL CARE SE CASTREAZA SE AFURISESTE)
Laicul castrandu-se (scopindu-se) pe sine insusi, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica] trei ani, caci este pizmasul propriei sale vieti.
(La toate aceste Canoane 21, 22, 23 si 24 Apostolice, a se vedea si canonul 1 sin. I ecumenic si canonul 8 sin. I-II)
CANONUL 25 apostolic (SA NU SE DEA DOUA PEDEPSE PENTRU ACEEASI FAPTA)
Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzandu-se in desfranare, sau in juramant stramb (sperjur), sau in furtisag sa se cateriseasca [sa nu mai fie cleric si sa nu mai faca ce face un cleric: episcopul, preotul, diaconul], dar sa nu se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], caci zice Scriptura: sa nu urgisesti de doua ori pentru acelasi lucru (Naum 1, 9). Asemenea si ceilalti clerici.
(29, 30 ap.; 9 sin. I ec; 4, 21 Trui; 1, 8 Neocez.; 27 Cartag.; 3, 32, 51, 70, 82 Vasile cel Mare)
CANONUL 26 apostolic (ESTE INTERZISA CASATORIA DUPA HIROTONIE)
Dintre cei care au intrat in cler neinsurati, oranduim ca se pot casatori numai citetii si psaltii (cantaretii), care vor.
(5, 31 ap.; 14 sin. IV ec; 3, 6, 12, 13, 20, 30, 48 TruL; 10 Ancira; 1 Neocez.; 16 Cartag.; 69 Vasile cel Mare)
CANONUL 27 apostolic (OSANDIREA CLERICILOR CARE BAT)
Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul sau diaconul care ar bate pe credinciosii care pacatuiesc, ori pe necredinciosii care au savarsit nedreptate si care prin astfel de lucruri voiesc sa-i infricoseze, pentru ca Domnul nicaieri nu ne-a invatat aceasta, ci dimpotriva, El fiind lovit, nu a dat lovitura inapoi, fiind ocarat, nu raspunde prin ocara si patimind nu ameninta (I Petru 2, 23).
(9 sin. I-Il)
CANONUL 28 apostolic (OSANDIREA CATERISITILOR CARE SLUJESC)
Daca vreun episcop sau presbiter [preot] sau diacon caterisit dupa dreptate, pentru vinovatii invederate (evidente), ar indrazni sa se atinga de slujba care i-a fost lui incredintata oarecand, acela sa se taie cu totul de la Biserica.
(5 sin. I ec; 6 sin. II ec; 29 sin. IV ec; 14 Sard.; 4, 12, 15 Antioh.; 29, 65 Cartag.; 88 Vasile cel Mare)
CANONUL 29 apostolic (OSANDIREA SIMONIEI)
Daca vreun episcop presbiter sau diacon ar dobandi aceasta vrednicie (demnitate) prin bani, sa se cateriseasca si acela ce 1-a hirotonit si sa se taie cu totul din comuniune (Biserica), ca Simon Magul de catre mine Petru.
(2 sin. IV ec; 22, 23 TruL; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 2 Sard.; 90 Vasile cel Mare; Epist. lui Ghenadie si a lui Tarasie – Contra Simoniei)
CANONUL 30 apostolic (OSANDIREA CELOR CARE SE FOLOSESC DE INFLUENTA DREGATORILOR LUMESTI PENTRU A DEVENI EPISCOPI)
Daca vreun episcop, folosind stapanitori (dregatori) lumesti, s-ar face prin ei stapan peste vreo biserica, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], de asemeni si toti partasii (complicii) lui.
(4 sin. I ec; 3 sin. VII ec; 13 Laod)
CANONUL 31 apostolic (OSANDIREA SCHISMEI)
Daca vreun presbiter [preot], desconsiderand pe propriul sau episcop, ar face adunare osebita (separata) si ar pune (aseza) alt altar, nevadindu-l cu nimic vrednic de osanda pe episcopul sau in privinta dreptei credinte si a dreptatii, acela sa se cateriseasca ca iubitor de stapanire, caci este tiran (uzurpator).De asemenea si ceilalti clerici, si (anume) cati se vor adauga (atasa) lui, iar laicii sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]. Dar acestea sa se faca numai dupa una si a doua si a treia staruinta (poftire la ordine) din partea episcopului.
(6 sin. II ec; 3 sin. III ec; 18 sin. IV ec; 31, 34 Trul.; 6 Gangra; 14 Sani.; 5 Antioh.; 10, 11 Cartag.; 13, 14, 15 sin. 1-11)
CANONUL 32 apostolic (RIDICAREA AFURISIRII)
Daca vreun presbiter sau diacon se afuriseste de catre episcop, sa nu fie ingaduit sa fie primit de altul (de alt episcop), ci doar de catre cel care l-a afurisit pe el, decat numai daca din intamplare ar fi murit (s-ar savarsi din viata) episcopul care 1-a afurisit pe el.
(12, 13, 16 ap.; 5 sin. I ec; 6 sin. II ec; 6 Antioh.; 13 SanL; 11,29, 133 Cartag.)
CANONUL 33 apostolic (CARTILE SAU SCRISORILE CANONICE DE PREOTIE)
Nici unul dintre episcopii si presbiterii sau diaconii straini sa nu se primeasca fara scrisori de incredintare (recomandare), si aducandu-le peacestea, sa fie ispititi (verificati), si daca vor fi propovaduitori ai dreptei credinte, sa fie primiti, iar de nu, dandu-li-se lor cele de trebuinta, sa nu-i primiti pe ei in biserica (comunitate), fiindca multe se fac prin vicleana rapire (amagire).
(12, 13 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 7, 8, Antioh.; 42 Laod.; 23, 106 Cartag.)
CANONUL 34 apostolic (AUTOCEFALIA SI AUTONOMIA)
Se cade ca episcopii fiecarui neam sa cunoasca pe cel dintai dintre dansii si sa-l socoteasca pe el drept capetenie si nimic mai de seama (insemnat) sa nu faca fara incuviintarea acestuia; si fiecare sa faca numaiacelea care privesc (se refera la) parohia (eparhia) sa si satele de sub stapanirea ei. Dar nici acela (cel dintai) sa nu faca ceva fara incuviintarea tuturor, caci numai astfel va fi intelegere si se va mari Dumnezeu prin Domnul in Duhul Sfant: Tatal si Fiul si Sfantul Duh.
(4, 6, 7 sin. 1 ec; 2, 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 28 sin. IV ec; 36, 39 Trul.; 9 Antioh.)
CANONUL 35 apostolic (AUTONOMIA EPARHIALA)
Episcopul sa nu indrazneasca sa faca hirotonii in afara eparhiei sale, in cetatile si in satele care nu-i sunt supuse Iui; iar de s-ar dovedi ca a facut aceasta fara incuviintarea celor care stapanesc cetatile sau satele acelea, sa se cateriseasca si ei, si cei pe care i-a hirotonit.
(15 sin. I ec; 2 sin. II ec; 8 sin. III ec; 5 sin. IV ec; 17 Trul.; 13 Ancira; 13, 22 Antioh.; 3, 15 Sard.; 48, 54 Cartag.)
CANONUL 36 apostolic (AFURISIREA CLERICILOR CARE NU-SI OCUPA SLUJBA)
Daca cineva fiind hirotonit episcop, nu ar primi slujba aceasta si purtarea de grija a poporului care i s-a dat in mana (incredintat lui), acela sa fie (sa ramana) afurisit pana ce-o va primi (slujba); asemenea si pres-biterul si diaconul. Iar daca ducandu-se (acolo) nu ar fi primit, nu dupa voia sa (nu din pricina sa), ci din cauza blestematiei poporului, el sa fie (ramana) totusi episcop, dar clerul cetatii aceleia sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], fiindca (ei, clericii) nu au strunit poporul cel atat de nesupus.
(16 sin. I ec; 29 sin. IV ec; 37 Trui; 18 Ancira; 17, 18 Antioh.; 17 sin. I-II; 1,2, 3 Chirii Alex.)
CANONUL 37 apostolic (SINOADELE PLENARE)
De doua ori pe an sa fie (intrunit) sinodul episcopilor, si ei sa cerceteze impreuna dogmele dreptei credinte si sa rezolve problemele (controversele) bisericesti care se vor ivi: o data, adica, in a patra saptamana a Cincizecimii, iar a doua oara, in a douasprezecea zi a lui octombrie.
(34 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 sin. 11 ec; 19 sin. IV ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 40 Laod.; 18, 73 Cartag.)
CANONUL 38 apostolic (EPISCOPII CA ECONOMI PRINCIPALI AI AVERII BISERICESTI)
Episcopul sa poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericesti si sa le randuiasca (chiverniseasca, administreze) pe ele ca si cand Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar sa nu-i fie ingaduit lui sa-si insuseasca ceva din acestea, sau sa daruiasca rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar daca ar fi sarace, sa le faca parte (sa le harazeasca) ca saracilor, dar sa nu vanda din pricina acestora (sub pretextul ajutorarii acestora) cele ce sunt ale Bisericii.
(41 ap.; 26 sin. IV ec; 11, 12 sin. VII ec; 35 Trul; 15 Ancira; 7, 8 Gangra; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. I-II; 10 Teofil Alex.; 2 Chirii Alex.)
CANONUL 39 apostolic (ASCULTAREA CLERULUI DE EPISCOPI)
Presbiterii [preotii] si diaconii sa nu savarseasca nimic fara incuviintarea episcopului, caci acesta este cel caruia i s-a incredintat poporul Domnului si acela de la care se va cere socoteala pentru sufletele lor.
(38, 40, 41 ap.; 12 sin. Vil ce; 57 Laod.; 6, 7, 33 Cartag.)
CANONUL 40 apostolic (AVEREA EPISCOPULUI)
Sa fie aratate (cunoscute in mod lamurit) bunurile (lucrurile) proprii ale episcopului (in cazul ca ar avea si bunuri proprii) si sa fie aratate (cunoscute in mod lamurit) si cele domnesti (bunurile Domnului, ale Bisericii), ca episcopul sa aiba putere cand s-ar savarsi din viata sa lase ale sale cui vrea si cum vrea si sa nu se piarda cele ale episcopului sub cuvant ca ar fi bunuri bisericesti, atunci cand el ar avea sotie si copii sau rude sau casnici. Caci este drept inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca nici Biserica sa nu sufere vreo paguba din pricina necunoasterii bunurilor episcopului si ca nici episcopul sau rudele lui sa-si risipeasca (bunurile) din pricina Bisericii, sau sa cada si la certuri (procese) ai sai, si moartea lui sa se acopere de ocari.
CANONUL 41 apostolic (EPISCOPUL ESTE CAPETENIA EPARHIEI IN TOATE PRIVINTELE)
Poruncim ca episcopul sa aiba stapanirea bunurilor Bisericii. Caci daca sunt a i se incredinta lui sufletele cele de pret ale oamenilor, atunci cu cat mai mult se cade ca el sa porunceasca asupra banilor, asa ca toate sa se carmuiasca prin stapanirea (autoritatea) sa, si celor lipsiti sa li se faca parte (sa li se harazeasca) prin presbiteri si diaconi, cu frica lui Dumnezeu si cu toata evlavia (cuviinta). Sa se impartaseasca insa si el din cele trebuitoare (daca ar avea trebuinta) in lipsurile sale presante si in cele ale fratilor pe care-i adaposteste, pentru ca in nici un chip acestia sa nu sufere lipsa; caci legea lui Dumnezeu a oranduit ca cei ce ostenesc la altar (slujesc altarului), de la altar sa se hraneasca (I Cor. 9, 7, 13), pentru ca nici ostasul nu poarta niciodata armele asupra vrajmasilor cu proviziile sale proprii.
(38, 39 ap.; 26 sin. IV ec; 12 sin. VII ec; 24, 25 Antioh.; 10, 11 Teofil Alex.; 2 Chirii Alex.)
CANONUL 42 apostolic (OSANDIREA JOCURILOR DE NOROC SI A BETIEI)
Episcopul ori presbiterul, ori diaconul, petrecand cu zaruri si cu betii, ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca.
(43, 54 ap.; 22 sin. VII ec; 9, 50 Trui; 24, 55 Laocl; 40, 60 Cartag.)
CANONUL 43 apostolic (OSANDIREA JOCURILOR DE NOROC SI A BETIEI)
Ipodiaconul sau citetul sau cantaretul, aceleasi facand, ori sa inceteze, ori sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]; de asemenea si laicul.
(42, 54 ap.; 22 sin. VII ec; 9, 50 Trui; 24, 55 Laod.; 40, 60 Cartag.)
CANONUL 44 apostolic (OSANDIREA DOBANDEI SI A CAMETEI)
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, care va cere dobanda (camata), de la cei pe care ii imprumuta, ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca.
(17 sin. 1 ec; 10 Trui; 4 Laod.; 5, 16 Cartag.; 14 Vasile cel Mare; 6 Grig. Nyssa)
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)
Episcopul sau presbiterul [preotul] sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica];iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca clerici (sa savarseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.
CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)
Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul [preotul] care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de impartasire (intelegere) are Hristos cu Veliar [Satana, Diavol] ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6,15).
(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 47 apostolic (BOTEZUL VALID NU SE REPETA)
Episcopul sau presbiterul daca ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevarat sau daca nu ar boteza pe cel spurcat de catre eretici (cei fara credinta adevarata), sa se cateriseasca, ca unul care ia in ras crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevarati de preotii mincinosi.
(46, 49, 50 ap.; 8, 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 84, 95 Trui; 32 Laod.; 48, 72 Cartag.; 1, 47, 91 Vasile cel Mare)
CANONUL 48 apostolic (OSANDIREA CONCUBINAJULUI)
Daca vreun laic, alungandu-si sotia, ar lua pe alta sau pe una parasita de altul, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
(87, 93 TruL; 20 Ancira; 102 Cartag.; 9, 21, 35, 48, 72 Vasile cel Mare)
CANONUL 49 apostolic (BOTEZUL SE SAVARSESTE NUMAI IN SFANTA TREIME)
Daca vreun episcop sau presbiter nu ar boteza dupa oranduirea Domnului, in Tatal si in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fara de inceput, sau in trei firi sau in trei mangaitori, sa se cateriseasca.
CANONUL 50 apostolic (BOTEZUL SE SAVARSESTE PRIN TREI AFUNDARI)
Daca vreun episcop sau presbiter nu ar savarsi cele trei afundari ale unei singure sfintiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se da (se practica) intru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Pentru ca nu azis Domnul: intru moartea mea botezati, ci: mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28,19).
(46, 47, 49 ap.; 7 sin. 11 ec; 95 TruL; 12 Neocez.; 47 Laod.; 47 Cartag.; 1, 91 Vasile cel Mare)
CANONUL 51 apostolic (RIGORISMUL FATARNIC SI HULIREA LUI DUMNEZEU SE OSANDESC INDOIT)
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricine din catalogul (cinul) preotesc, se tine departe (s-ar abtine) de nunta si de carnuri si de vin, nu pentru infranare, ci din scarba, trecand cu vederea (uitand) ca toate sunt foarte bune si ca barbat si femeie 1-a facut Dumnezeu pe om, ci hulind, ar cleveti faptura, ori sa se indrepte, ori sa se cateriseasca si sa se indeparteze din Biserica (sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]). Asemenea si laicul.
CANONUL 52 apostolic (PRIMIREA IN BISERICA A CELOR CE SE POCAIESC)
Daca vreun episcop sau presbiter [preot] nu primeste pe cel ce se intoarce de la pacat, ci il indeparteaza (il respinge), sa se cateriseasca, pentru ca mahneste pe Hristos, cel ce a zis: "Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste" (Luca 15, 7).
CANONUL 53 apostolic (RIGORISMUL FATARNIC SE OSANDESTE)
Daca vreun episcop sau presbiter [preot] sau diacon nu se infrupta (nu mananca) in zilele de sarbatori din carnuri si din vin, scarbindu-se [considerand acestea spurcate], iar nu pentru infranare, sa se cateriseasca, ca unul care si-a vatamat propria sa constiinta si care s-a facut multora pricinuitor de sminteala.
(51, 66 ap.; 14 Ancira; 2, 21 Gangra)
CANONUL 54 apostolic (OPRIREA CLERICILOR DE A PETRECE IN CARCIUMI)
Daca vreun cleric ar fi vazut (prins) mancand in carciuma, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], afara numai daca fiind la drum (in calatorie) a tras de nevoie la ospatarie.
(9 Trul; 24 Laod.; 40 Cartag.)
CANONUL 55 apostolic (PEDEPSIREA PENTRU DEFAIMAREA EPISCOPULUI)
Daca vreun cleric ar ocari pe episcop, sa se cateriseasca; pentru ca "pe mai-marele poporului tau nu-l vei grai de rau" (Fapte 23, 5)
[Putem sa-l mustram crestineste, spre indreptare, daca episcopul (sau vreun cleric [episcop, presbiter [preot] sau laic [om care nu face parte din cler]) este pe cale gresita, pe cale pierzatoare, pacatuieste, este smintitor (ucide trupul si sufletul semenilor - departeaza pe oameni de Dumnezeu), eretic, ecumenist, etc.]
CANONUL 56 apostolic (DEFAIMAREA PREOTULUI SI A DIACONULUI)
Daca vreun cleric ar ocari pe presbiter sau pe diacon, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
(18 sin. I ec; 7 Trul.; 21 Laod.; 39 Vasile cel Mare)
CANONUL 57 apostolic (PEDEAPSA PENTRU BATJOCURA CELOR CU DEFECTE FIZICE)
Daca vreun cleric ar batjocori (ar lua in bataie de joc) fie pe cel schiop, fie pe cel surd, fie pe cel orb, fie pe cel vatamat la picioare, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]; asemenea si laicul.
CANONUL 58 apostolic (INDATORIREA CLERULUI DE A CATEHIZA SI PREDICA)
Episcopul sau presbiterul [preotul] aratand nepasare (neglijand [iubire nejertfelnica, egoism, mandrie, etc.]) clerului sau poporului si neinvatandu-i pe acestia dreapta credinta [orto doxa sau dreapta slavire a lui Dumnezeu],sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], iar staruind in nepasare si in lenevie, sa se cateriseasca.
Daca vreun episcop sau presbiter [preot] sau diacon nu ar da cele de trebuinta vreunuia dintre clerici care ar fi lipsiti (saraci), sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica], iar staruind, sa se cateriseasca intocmai ca unul carele a ucis pe fratele sau.
CANONUL 60 apostolic (CARTILE APOCRIFE SI ERETICE)
Daca in Biserica ar raspandi cineva, ca sfinte, cartile cu titluri (nume) false ale necredinciosilor (ereticilor), spre paguba poporului si a clerului, sa se cateriseasca.
(85 ap.; 9 sin. VII ec; 63 TruL; 59, 60 Laod.; 24 Cartag.)
CANONUL 61 apostolic (PACATE CARE OPRESC DE LA PREOTIE)
Daca impotriva unui credincios se face vreo invinuire de desfranare [alimentara sau sexuala, adica curvie] sau de adulter [precurvie] sau de o alta oarecare fapta oprita si s-ar dovedi, acela sa nu se inainteze in cler (sa nu devina cleric).
(25 ap.; 2, 9, 10 sin. I ec; 6 sin. II ec; 33 TruL; 12 Ancira;1,9,12 Neocez.; 128, 129, 130 Cartag.; 89 Vasile cel Mare; 5, 6 Grig. Nyssa; 3, 6 Teofd Alex.)
CANONUL 62 apostolic (APOSTAZIA CLERULUI)
Daca pentru frica omeneasca fie a vreunui iudeu [evreu], fie a vreunui elin [grec pagan], sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapada numele lui Hristos,sa se indeparteze din Biserica (sa se dea anatemei [anatema este un mare blestem al Bisericii, prima data data de Sfantul Apostol Pavel in Sfanta Evanghelie]); iar daca leapada numele de cleric, sa se cateriseasca; dar pocaindu-se sa fie primit ca laic.
(10 sin. I ec; 1, 2, 3, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.; 2 Teofd Alex.; Epistola lui Atanasie cel Mare catre Rufinian)
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
CANONUL 63 apostolic (MANCARURI OPRITE)
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul starii preotesti (din cinul preotesc) ar manca fie carne in sange (de animal viu, sugrumat sau inecat), fie animat muscat (ranit) de fiara, fie mortaciune, sa se cateriseasca, pentru ca legea a oprit aceasta (Facerea 9, 4; Fapte 15, 29); iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
(67 TruL; 2 Gangra)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)
Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
CANONUL 65 apostolic (BATAIA SAU LOVIREA SE OSANDESTE)
Daca in cearta (sfada), vreun cleric ar lovi pe cineva si dintr-o lovitura l-ar omori, sa se cateriseasca pentru pripirea sa, iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
(27 ap.; 9 sin. 1-11; 22, 23 Ancira; 8, 54, 55, 56, 57 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
CANONUL 66 apostolic (POSTUL DE DUMINICA SI SAMBATA)
Daca vreun cleric s-ar afla postind in zi de duminica sau sambata (afara numai de una), sa se cateriseasca; iar de ar fi laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
(51, 53 ap.; 16 sin. IV ec; 13, 55 Trul.; 14 Ancira; 18, 21 Gangra; 29, 49, 51 Laod.)
CANONUL 67 apostolic (OSANDIREA CELOR CE STRICA FECIOARE)
Daca cineva ar apuca cu de-a sila (ar strica, ar silui) o fata nelogodita, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica]; si sa nu-i fie permis aceluia a lua pe alta, ci pe aceea sa o tie, pe care a ales-o (stricat-o), chiar daca ar fi saraca.
(27 sin. IV ec; 92, 98 Trul; 11 Ancira; 22, 25, 26,30, 69 Vasile cel Mare)
CANONUL 68 apostolic (HIROTONIA SA NU SE REPETE)
Daca vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua hirotonie de la altcineva, sa se cateriseasca si el, si cel ce 1-a hirotonit, afara de cazul ca ar dovedi ca are hirotonia (intaia) de la eretici. Caci cei ce sunt botezati sau hirotoniti de unii ca acestia nueste cu putinta sa fie nici credinciosi, nici clerici.
(46, 47 ap.; 8, 19 sin. I ec; 4 sin. II ec; 5 sin. IU ec; 8, 32 Laod.; 36, 48, 57, 68 Cartag.; 1, 3 Vasile cel Mare)
CANONUL 69 apostolic (POSTURILE DE CAPETENIE)
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon sau ipodiacon sau citet sau vreun cantaret nu posteste sfanta patruzecime a Pastilor (marele post), saumiercurea sau vinerea, sa se cateriseasca; afara numai daca ar fi impiedicat de slabiciunea trupeasca; iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
CANONUL 70 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII RELIGIOASE CU IUDEII)
Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (randul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar praznui (ar serba, ar tine) sarbatorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sarbatoare, precum azimele sau ceva de acest fel, sa se cateriseasca, iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
CANONUL 71 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CULTICE CU PAGANII SI IUDEII)
Daca vreun crestin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumanari la templul paganilor sau la sinagoga iudeilor, in sarbatorile lor, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
CANONUL 72 apostolic (OSANDIREA SACRILEGIULUI SAU IEROSILIEI)
Daca vreun cleric sau laic ar fura din Sfanta Biserica ceara sau untdelemn, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica] si sa intoarca (restituie) incincit impreuna cu ceea ce a luat.
CANONUL 73 apostolic (OSANDIREA SACRILEGIULUI SAU IEROSILIEI)
Vas sfintit de aur sau de argint, sau panza (sfintita) nimeni sa nu-si mai insuseasca spre intrebuintare proprie, caci este lucru fara de lege (potrivnic legii). Iar de s-ar vadi cineva (facand una ca aceasta), sa se pedepseasca cu afurisirea.
Episcopul parat pentru oarece de catre oameni vrednici de incredere, acela sa fie chemat neaparat de catre (ceilalti) episcopi; si daca se va infatisa si va marturisi, ori ar fi dovedit, sa se hotarasca pedeapsa, iar daca fiind chemat, nu se va supune (nu ar da ascultare), sa fie chemat si a doua oara, trimitandu-se dupa el doi episcopi. Iar daca nici astfel nu se va supune (nu va asculta), sa fie chemat si a treia oara, trimitandu-se din nou doi episcopi la el. Iar daca nesocotind si aceasta (o astfel de chemare) nu se va infatisa, sinodul sa hotarasca impotriva lui cele ce i se vor parea (potrivite), ca sa nu i se para a castiga fugind de judecata.
(34, 37, 75 op.; 6 sin. II ec; 9, 17, 19, 21 sin. IV ce; 8 Trul.; 14, 15, 29 Antinh.; 40 Laod.; 4 Surd.; 8. 10, 11,12, 15, 18, 19, 59, 104, 107, 128, 129, 130. 132 Carnii;.; 13 sin. 1-11; 9 Teofil Alex.)
La marturia cea impotriva episcopului sa nu se primeasca ereticul si nici numai un singur credincios, caci prin gura (marturia) a doi sau trei martori se va intemeia tot cuvantul (Matei 18,16).
(2 sin. I ec; 6 sin. II ec; 59, 131, 132 Cartag.; 9 Teofil Alex.)
CANONUL 76 apostolic (EPISCOPIA NU SE MOSTENESTE)
Oranduim ca nu se cuvine ca episcopul sa hirotoneasca in demnitatea episcopala pe cine voieste, daruind-o fratelui sau fiului sau altei rude, caci nu este drept sa se randuiasca mostenitori episcopiei, daruind simtirii (pa-timei) omenesti cele ce sunt ale lui Dumnezeu; pentru ca nu se cade a pune Biserica lui Dumnezeu sub mostenitori. Iar daca va face cineva aceasta, hirotonia sa ramana fara tarie, iar el sa se pedepseasca cu afurisire.
(1, 30 ap.; 4 sin. 1 ec; 3 sin. VII ec; 19, 23 Antioh.; 22, 49 Cartag.)
CANONUL 77 apostolic (DEFECTELE FIZICE SIMPLE NU IMPIEDICA INTRAREA IN CLER)
Daca cineva ar fi cu ochiul vatamat sau cu piciorul ranit, dar este vrednic de episcopie, sa fie (sa devie), caci nu stricaciunea (defectul) trupului il spurca pe el, ci necuratirea sufletului.
(22, 23, 25, 29, 79, 80 ap.; 2, 9, 10 sin.Iec; 2 sin. IVec; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 10, 22, 23 TruL; 1, 9 Neocez.; 4, 12 Laod.; 5, 15, 16, 45, 63 Cartag.; 8 sin. 1-11; 61, 64, 82, 90 Vasile cel Mare; 5, 6 Grig. Nyssa)
CANONUL 78 apostolic (DEFECTELE FIZICE GRAVE IMPIEDICA INTRAREA IN CLER)
Iar surd fiind si orb, sa nu fie (sa nu se faca) episcop, nu pentru ca ar fi spurcat, ci pentru ca sa nu impiedice (sa nu incurce) cele bisericesti.
(22, 23, 25, 29, 77, 80 ap.; 2, 9, 10 sin. I ec; 2 sin. IVec; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 10, 22, 23 TruL; 4, 12 Laod.; 5, 15, 16, 45, 63 Cartag.; 8 sin. I-II; 61, 64, 82, 90 Vasile cel Mare; 5, 6 Grig. Nyssa)
CANONUL 79 apostolic (DEMONIZATII NU POT INTRA IN CLER)
Daca cineva este indracit (are demon), sa nu se faca (sa nu devie) cleric, dar nici sa nu se roage impreuna cu credinciosii, insa curatindu-se, sa se primeneasca si, daca ar fi vrednic, sa se faca (cleric).
(60 TruL; 2, 3, 4, 14 Timotei Alex.)
CANONUL 80 apostolic (NEOFITII NU POT FI FACUTI EPISCOPI)
Pe cel ce a venit din viata paganeasca si a fost botezat, sau (pe cel ce a venit) din petrecerea usuratica (pacatoasa) a vietii, nu este drept a-1 randui (promova, face) indata episcop; caci este lucru nedrept ca cel care inca n-a aratat in nici un chip destoinicie (pricepere) sa fie altora invatator; afara numai daca aceasta se face prin harul dumnezeiesc.
(2 sin. 1 ec; 2 sin. Vil ec; 12 Neocez.; 3, 12 Laod.; 10 Sard.; 17 sin. 1-11; 4 Chirii Alex.)
CANONUL 81 apostolic (FUNCTIUNI PUBLICE INCOMPATIBILE CU SLUJIREA PREOTEASCA)
Am zis ca nu se cuvine ca episcopul sau presbiterul sa se pogoare pe sine in ocarmuiri obstesti (publice), ci sa se harazeasca (dedice) nevoilor (treburilor) bisericesti. Deci ori sa se supuna a nu face aceasta, ori sa se cateriseasca, caci, dupa povatuirea Domneasca (a Domnului), nimeni nu poate sluji la doi domni (Matei 6, 24).
(6, 20, 83 ap.; 3, 7 sin. IV ec; 10 sin. VII ec; 16 Cartag.; 11 sin. I-II)
CANONUL 82 apostolic (PRIMIREA SCLAVILOR IN CLER)
Nu permitem sa se randuiasca (promoveze) in cler casnicii (sclavii) fara invoirea stapanilor, spre mahnirea stapanilor care i-au dobandit pe ei, pentru ca una ca aceasta pricinuieste (duce Ia) prabusirea caselor. Iar daca sclavul s-ar arata candva vrednic pentru hirotonie in vreo treapta,precum s-a aratat si Onisim al nostru, si vor ingadui stapanii si-1 vor elibera si-1 vor slobozi (lasa) din casa, sa se faca.
CANONUL 83 apostolic (PREOTIA SI OASTEA SUNT INCOMPATIBILE)
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, ocupandu-se cu oastea (exercitand o functie militara) si voind sa le tie pe amandoua, dregatoria romana de stat si carmuirea preoteasca, sa se cateriseasca, pentru ca ale Cezarului sunt ale Cezarului, si ale lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu (Matei 22, 21).
(6, 81 ap.; 3, 7 sin. IV ec; 10 sin. Vil ec; 16 Cartag.; 11 sin. I-II; 55 Vasile cel Mare)
CANONUL 84 apostolic (DEFAIMAREA STAPANIRII DE STAT SE PEDEPSESTE)
Daca cineva ar ocari fara dreptate pe imparat (carmuitor) sau pe dregator, sa sufere pedeapsa si, daca este cleric, sa se cateriseasca, iar daca este laic, sa se afuriseasca [sa se indeparteze din Biserica].
Voua, tuturor clericilor si laicilor [cei din afara clerului], sa va fie carti cinstite si sfinte adica aleVechiului Testament: Cinci ale lui Moise – Facerea, Iesirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul; a lui lsus Navi – una; a Judecatorilor – una; a lui Rut – una; patru ale imparatilor; doua Paralipomene ale cartii zilelor; doua Ezdra; una Estera; trei ale Macabeilor; una a lui Iov; una a Psaltirii; trei alelui Solomon — Pildele; Ecclesiastul; Cantarea Cantarilor; ale Proorocilor -douasprezece; a lui Isaia – una; a lui Ieremia – una; a lui Iezechiel – una; a lui Daniel — una. Pe deasupra, sa va mai fie aminte (sa vi se mai adauge voua) spre a invata pe tinerii vostri: intelepciunea mult invatatului Sirah. Iar ale noastre (adica ale Noului Testament [Evanghelia - Buna Vestire]) patru Evanghelii: a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca si a lui Ioan; patrusprezece epistole ale lui Pavel, doua epistole ale lui Petru; trei ale lui Ioan; una a lui lacob; una a lui Iuda; doua epistole ale lui Clement si „oranduirile” (asezamintele, constitutiile) facutecunoscute voua episcopilor in opt carti, prin mine Climent, care nu trebuiesc a fi date in vileag intre toti, din pricina lucrurilor tainice dintr-insele; si Faptele Apostolilor nostri.
(60 ap.; 2 Trul.; 60 Lood.; 24, Cartag.; Atanasie cel Mare: Despre sarbatori; Grigorie Teologul: Despre Cartile Sfintei Scripturi; Amfilohie: Despre cartile Sfintei Scripturi)
PENTRU AFURISENIE. CE ESTE AFURISENIA SI CUM SE CADE SA SE FACA SI CAND
Afurisenia este o pedeapsa bisericeasca ce se da omului pacatos si calcator al dumnezeiestii Legi si-l desparte de Dumnezeu si din ceata credinciosilor, adica sa nu se poata aduna impreuna cu crestinii, sa nu poata lua Tainele Bisericii si nici sa se socoteasca a fi madular ce tine de capul ei, care este Hristos, precum sunt toti credinciosii ci sa fie ca un madular taiat spre a putrezi. Aceasta este afurisenia.
Aceasta pedeapsa a afuriseniei a dat-o Hristos in Biserica, pentru aceia care nu se pleaca dumne-zeiestii Legi a poruncilor Bisericii, si trebuie sa se faca dupa chipul in care a poruncit Hristos, adica, atunci cand va gresi fratele nostru, crestinul, sa-l chemam deosebi sa-l invatam, sa-l dojenim duhovniceste. Si daca nu ne va asculta, sa luam cu noi doi sau trei, sa-l invatam dupa cum se cuvine, ca doar il vom dobandi. Iar de nu ne va asculta, sa-l vadim la toata Biserica, ca sa se rusineze mai mult, iar de nu va asculta nici in Biserica, atunci sa se afuriseasca din soborul crestinilor. Asa randuieste Hristos la Evanghelia de la Matei, zicand: Daca va gresi fratele tau, mergi de-l mustra pe el intre tine si el. Si de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, iar de nu-i va asculta, spune-l Bisericii, si de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames (Matei 18). Asa zice si Apostolul: Pe omul eretic, dupa cea dintai si a doua invatatura, paraseste-l (Tit 3).
Trebuie insa sa stim ca aceasta pedeapsa se da pacatosilor pentru mantuirea lor si spre aceasta tinde Biserica, adica sa se dea aici pedeapsa vremelnica trupului, ca sa se mantuiasca sufletul lui. Si aceasta trebuie sa se socoteasca si de catre pastorii lui Hristos, ca de niste doctori iscusiti si parinti iubitori de copii, ca sa pedepseasca pe fiii lor cei fara de randuiala, ca sa se faca mai buni si sa nu-si piarda darul lui Iisus Hristos, ci sa-l pazeasca intreg la a Doua Venire a Domnului, precum a facut si Apostolul cu acela care s-a aflat trupeste cu maica lui cea vitrega: l-a afurisit, si l-a despartit de Biserica, si l-a dat satanei, ca sa se pedepseasca trupeste. Dati-l pe el satanei, spre stricarea trupului (I Corinteni 5), si pentru care sfarsit? Pentru ca sufletul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus. Asa se cade sa faca si pastorii cei buni la madularele cele slabe, sa puna pricina mantuirea lor, iar nu sa se taie de tot.
Cade-se insa si crestinului sa se teama foarte de afurisenia pastorului, pentru ca este o sabie duhovniceasca, ce desparte pe om de Dumnezeu, pe oaie de pastor, ca sa nu aiba acea cuviincioasa paza si cautare a pastorului, si sa nu pasca la locul verdetii celei duhovnicesti ca si celelalte oi, ci sa umble ratacind, incoace si incolo, in pustiile satanei, si sa aiba primejduita mantuirea lui in tot ceasul, de la atatia nevazuti vrajmasi si preaviclene duhuri. Deci sa nu se socoteasca acum ca acela care afuriseste este nevrednic - pentru ca bataia este a lui Dumnezeu -, si [cei ce socotesc astfel] gresesc mai greu, si-si adauga mai mult rana lor.
Cade-se si sfintitii pastori ai Bisericii sa nu se indemne indata, oricum, sa-si afuriseasca turma lor, sau din manie, sau pentru vreo mica greseala; intai, ca sa nu-l arunce in deznadajduire din multa scarba, precum zice Apostolul:Ca sa nu fie inghitit unul ca acesta si-l va arunca intru adancul piericiunii (II Corinteni 2), ca nu ne sunt necunoscute mestesugirile diavolului. Al doilea,ca sa nu se defaime din obicei o sabie infricosata ca aceasta a lui Dumnezeu, ca sa ajunga crestinii sa o socoteasca drept nimic.
Lista cu cei 25 EPISCOPI PARTICIPANTI LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, SATANIC) DE LA CRETA, (asa-zisul Patriarh Daniel [Dan Ilie Ciobotea care este ucenicul altui PATRIARH ECUMENIST (ERETICUL ERETICILOR), Teoctist Arapasu, vedeti videoul de la Assisi din Italia in octombrie 1986 unde s-au rugat "ortodocsi" cu ereticii catolici, cu reprezentantii religiilor pagane indieni cu pene, africani, etc. a se vedea palylistul youtube de la inceputul articolului document] si cei asa zisii 24 episcopi ai asa-zisului sfant sinod al Bisericii Ortodoxe Romane) care au semnat actele de vanzare, de tradare a Dreptei Credinte, Ortodoxe a lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru la Sinodul Talharesc (MINCINOS, SATANIC) de la Creta din 16 - 17 iunie 2016
În şedinţa de lucru de marţi, 07 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat componenţa delegaţiei sale care va participa la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Redăm mai jos membrii delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române [Basilica.ro]:
[ Delegatia Patriarhiei Romane (Biserica Ortodoxa Romana) la "Sfantul si Marele Sinod" va pleca maine (16 iunie 2016) in Creta - 15.06.2016 ]
Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;
Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;
Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;
Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului;
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei;
Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului;
Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale;
Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord;
IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMANE AU SEMNAT [TOTI] LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, ERETIC AL ERETICILOR, ECUMENIST, SATANIC, DEVENIND ASTFEL, PE FATA, VRAJMASII LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS) LA CRETA IN IUNIE 2016:
20% (33 de IERARHI) [1 din 5] NU AU SEMNAT documentele SINODULUI DIN CRETA. Singurii care au semnat cu totii au fost..."luptatorii" ierarhi BOR [Biserica Ortodoxa Romana] - Sinod-Creta.OrtodoxInfo.ro - 13 septembrie 2016
[ IERARHII ECUMENISTI (TOTI EPISCOPII REPREZENTANTI AI BISERICII ORTODOXE ROMANE), ERETICII ERETICILOR, CLERICII ECUMENISTI, EPISCOPII TRADATORI AU SEMNAT TOTI LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, SATANIC) DE LA CRETA DIN IUNIE 2016 !!! ]
Varianta finală a textelor formulate de Sinodul din Creta a fost pusă on-line la dispoziția cititorilor de site-ul rusesc theolcom.ru. Textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” va reprezenta un interes deosebit pentru mulți deoarece arată că au refuzat să semneze chiar mai mulți ierarhi decât se credea anterior. Din cei 162 de episcopi prezenți, un număr total de 33 de ierarhi, adică 1 din 5 (20%) nu au semnat documentul, inclusiv 5 episcopi din partea Patriarhiei de Constantinopol. The final versions of the texts produced at the Council in Crete have been made available on-line over at the theolcom.ru website. The text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World” will be of particular interest to many, for it shows that even more hierarchs than previously thought refused to sign the document. Out of 162 Hierarchs present, a total of 33 Hierarchs, or 1 in 5 (20%), did not sign the document, including 5 from the Patriarchate of Constantinople.
Din toate Bisericile (Ortodoxe) locale reprezentate, Patriarhia Serbiei este pe primul loc cu 17 din cei 24 de ierarhi care nu au semnat. Cu doar 7 ierarhi, adică aproximativ 30%, care au fost de acord cu documentul respectiv, pe ce bază și-a pus Patriarhul Serbiei semnătura pe acest document? Plecând de la faptul că semnătura întâi-stătătorului se presupunea că exprimă consensul (unanimitatea) sau măcar majoritatea Bisericii sale, nu este acesta un exemplu clar al lipsei sinodalității și impunerea unei mentalității ”papale”? Unde este atât de lăudata și neîncetat trâmbițata sinodalitate de către propaganda oficială prezentată de purtătorii de cuvânt ai sinodului, sinodalitate în numele căreia a fost convocat Sinodul cretan? Of all of the Local Churches represented, the Patriarchate of Serbia stands out with 17 of the 24 hierarchs withholding their signature. With only 7 or about 30% in agreement with document, on what basis did the Patriarch of Serbia add his signature to the document? Given that the Primate’s signature was supposed to express the consensus or at least the majority of his Church, is this not a glaring example of the absence of concilarity and the reign of a „papal” mentality? Where is the much vaunted concilarity for which the Cretan Council was called and incessantly hailed in official propaganda put forward by the Council’s spokesmen?
Mai mult, când a mai fost aprobat vreun document în istoria Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice cu o mare minoritate care nu este de acord cu el și să nu se întrerupă comuniunea sau să fie anatematizat acest dezacord de majoritatea? Cu alte cuvinte, când a mai permis vreodată Biserica o atitudine diferită în materie de credință? Pentru cei care ar spune să textul în discuție nu stabilește vreo doctrină, nici nu încearcă să definească vreo dogmă, răspunsul este că textul este plin de învățătură dogmatică referitoare la Biserică, care este un aspect al credinței pe care noi îl mărturisim și în care credem. Așa cum Hristos este inseparabil de Trupul Lui, care este Biserica, la fel și hristologia (învățătura despre Hristos) este inseparabilă de eclesiologie (învățătura despre Biserică). Ceea ce noi credem despre Biserică reflectă în mod direct credința noastră în Hristos. Prin urmare, nu poate fi nici o îndoială că credința Bisericii în Hristos este în joc în textul despre ”Relații” și nu putem face nici un compromis în materie de credință. Furthermore, when, in the history of the Church and General Orthodox Councils, was a document passed with such a large minority diagreeing and there being no break in communion or anathematizing by the majority? In other words, when did the Church ever allow for a differing stance on matters of Faith? To those who would say the text in question does not set forth doctrine or attempt to define dogma, the response is that the text is chalk full of dogmatic teaching concerning the Church, which is an object of faith in which we confess we believe. As Christ is inseparable from His Body, the Church, so too is Christology inseparable from Ecclesiology. What we believe about the Church directly reflects our faith in Christ. Hence, there can be no doubt that the Faith of the Church in Christ is at stake in the „Relations” text and there can be no compromises in matters of Faith.
Este vremea pentru toți episcopii, toți creștinii ortodocși și în special pentru cler să ia atitudine și să mărturisească credința ortodoxă în Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică în fața și împotriva noii eclesiologii eretice a ecumenismului care este exprimată clar prin textul despre ”Relații.” Nădăjduim ca mult mai mulți episcopi se vor alătura celor 33 de ierarhi care nu au semnat documentul neortodox și ca împreună toți aceștia să transmită învățătura ortodoxă în unicitatea și sfințenia Bisericii turmei lor și întregii Bisericii. The time for all bishops, and, indeed, all Orthodox Christians, and especially clergy, to take a stand and confess the Orthodox Faith in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church over and against the new heretical ecclesiology of ecumenism, clearly expressed by the „Relations” text, has come. May many more join the 33 who did not sign the unorthodox document and may they all together clearly and forthrightly set forth the Orthodox teaching on the oneness and holiness of the Church to their flock and the entire Church
Pentru dvs am realizat o lisă a celor care NU au semnat textul respectiv, în ordinea apariției numelor lor:
From the Ecumenical Patriarchate: 1. Isaiah of Denver 2. Nicholas of Detroit 3. Amphilochios of Adrianopolis 4. Antonios of Hierapolis, Head of the Ukrainian Orthodox in the USA 5. Gregory of Nyssa, Head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA
From the Patriarchate of Alexandria 6. Jonah of Kampala 7. Seraphim of Zimbabwe and Angola
From the Patriarchate of Jerusalem 8. Benedict of Philadelphia 9. Theophylaktos of Jordan
From the Patriarchate of Serbia 10. Amphilochios of Montenegro and the Littoral 11. Porfirije of Zagreb and Ljubljana 12. Vasilije of Sirmium 13. Lucian of Budim 14. Longin of Nova Gracanica 15. Irinej of Backa 16. Hrizostom of Zvornik and Tuzla 17. Justin of Zicha 18. Pahomije of Vranje 19. Jovan of Sumadija 20. Fotije of Dalmatia 21. Hrizostom of Bihac and Petrovac 22. Joanikije of Niksic and Budimlje 23. Milutin of Valjevo 24. David of Krusevac 25. Jovan of Slavonija 26. Ilarion of Timok
From the Church of Cyprus 27. Athanasios of Limassol 28. Neophytos of Morphou 29. Nicholas of Amathus 30. Epiphanios of Ledra
From the Church of Greece 31. Chrysostomos of Peristerion 32. Hierotheos of Nafpaktos and Aghios Vlasios 33. Anthimos of Alexandroupolis
1. După cum se poate vedea în pdf-urile atașate, în partea de jos a fiecărei pagini a fiecărui document sunt semnăturile întâi-stătătorilor (se distinge clar semnatura patriarhului Daniel al BOR), care sunt reluate în finalul documentului, urmate de numele tuturor participanților, în dreptul celor care nu au semnat linia rămânând goală. 2. Tare bucurie am avut văzând că episcopul Milutin de Valjevo, din cadrul Patriarhiei Serbiei, nu a semnat documentul eretic despre ”Relații.” Bucuria mea nespusă se datorează faptului că orașul Valjevo, aflat la aproximativ 100 km sud de Belgrad, este cel din care, urcând spre munte, ajungi în două locații foarte importante pentru noi, ortodocșii: foarte aproape este Celie, unde se află mănăstirea care adăpostește și moaștele Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător ortodox împotriva panereziei ecumenismului, iar puțin mai sus, la vreo 6 km, se află satul Lelici, alături de mănăstirea unde sunt adăpostite sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, noulGură de Aur al secolului al XX-lea. Așadar, AXIOS de mii de ori vlădicului Milutin, ca demn urmaș al acestor sfinți. La fel și tututor celor care nu au trădat Biserica și nu au semnat. 3. Minunat este Dumnezeu, Care i-a luminat chiar și pe 5 ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice să nu semneze acest document eretic. 4. Durere mare că NICI UN IERARH ROMÂN nu a refuzat să semneze. Plânge inima în noi de mila lor. Însă nu vom rămâne la plâns, ci ne vom apăra credința, dorindu-le pocăință și întoarcere în matca Sfintei Biserici a lui Hristos, cu care în acest moment se află înSCHISMĂ (cel puțin!). Totuși o rază de speranță văd la pagina 13, unde mitropolitul Irineu al Olteniei a scris așa: ”Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă” și apoi a semnat. Și pentru el cred că putem zice: VREDNIC ESTE ! Ceilalți ierarhi români doar au semnat cu numele și uneori cu titulatura lor. Să dea Dumnezeu ca la Sinodul BOR din această toamnă toți semnatarii români ai ereziei din Creta să se dezică de fapta lor. Noi vrem să fie ierarhii noștri, sfinți, iubitori ai Adevărului și ai turmei care vrea, prin ei, să meargă spre Hristos. Singura condiție impusă DE SUS, de Dumnezeu, nouă tuturor – înaltul cler, noi, umilii preoți și monahi, dar și mireni – este să fim până la moarte ”următori ai Sfinților Părinți”, nu funcționari sau slujitori ai noii ordini mondiale masonice și antihristice.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !
Toate celelalte documente ale Adunării din Creta, cu semnăturile aferente, scanate, în format pdf, le puteți găsi, în trei limbi (greacă, engleză și franceză) și se pot descarcă direct de la adresa:
AU INCEPUT SA-SI DEA SEAMA: IPS [Inalt Prea Sfintitul] Ciprian eliminat din delegatia Sinodului Ortodox - Creta - Iunie 2016. Vezi aici motivele - Luni, 13 Iunie 2016
Cu toate ca sunt voci care afirma tot mai clar faptul ca Sinodul Pan-Ortodox din Creta este unul "talharesc" [MINCINOS, ERETIC, ECUMENIST, SATANIC] si ca acolo se pregatesc o serie de masuri "ecumenice" si antihristice, delegatiile Bisericilor Autocefale Ortodoxe si-au pregatit "specialistii" pentru intalnirea istorica.
Astfel, in sedinta de lucru de marti, 07 iunie 2016, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat componenta delegatiei sale care va participa la lucrarile Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Surpriza, unul dintre cei mai bine pregatiti din punct de vedere al relatiilor internationale cu celelalte Biserici surori - IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei... NU ESTE PE LISTA!
Se pare ca motivul scoaterii sale din delegatia BOR ar fi desele probleme ce le are in Eparhia Buzaului si Vrancei si a atitudinii din ce in ce mai nuantate a P.F. Sale Daniel Patriarhul Romaniei legata de acest subiect (sa ne aducem aminte de conflictul lui IPS Ciprian cu IPS Teofan ce are in centrul atentiei cimitirul privat al unui om de afaceri buzoian).
Desi IPS Ciprian este unul dintre "specialistii" Sinodului, acesta este in ultima perioada marginalizat si exclus din delegatia oficiala. Spicuiri din biografia IPS Ciprian: "...In perioada 1994 - 1998 a slujit ca diacon la "Noul Chalcedon" din cadrul Mitropoliei de Edessa, Pella si Almopia - Grecia, iar intre anii 1998 - 1999 a facut studii doctorale, specialitatea Bizantinologie, la Institutul Ecumenic din Bari - Italia, concentreaza pe Sectoarele "Relatii Externe Bisericesti", "Invatamant Teologic" si "Biserica si Societatea" din cadrul Administratiei Patriarhale...".
Fișiere - Adevarul despre ECUMENISM si Sinodul din Creta (16 - 27 iunie 2016) - Urmarile "Marelui Sinod" in viata crestinului-ortodox [crestin in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa]: Adevarul_despre_ecumenism_si_sinodul_din_Creta-1.pdf - Brosura PDF descarcare GRATIS
Introducere
Doamne ajută! Ținând cont că suntem în plină prigoană desfășurată împotriva celor ce s-au îngrădit de erezia ecumenismului, este vitală informarea credincioșilor din Biserică. Vă punem la dispoziție o broșură care se adresează omului simplu și nu numai, o scurtă informare despre ceea ce înseamnă ecumenismul și sinodul din Creta ce a avut loc anul acesta între 16 și 26 a 6-a (iunie) 2016(…), în insula Creta, la Kolimbari.
Nădăjduim că, prin mila Domnului, creștinii vor înțelege situația deosebit de gravă în care ne-au adus ierarhii participanți la acest sinod tâlhăresc și vor sprijini preoții mărturisitori care s-au îngrădit de erezie, sau care se vor îngrădi în curând. Frați români, mărturisiți Dreapta Credință în toată vremea și-n tot locul, Amin!
Capitole
Ne propunem în această broşură pe care o aveţi în mână să arătăm adevărul despre “Sinodul Panortodox” din insula Creta, desfăşurat anul acesta între 16 şi 27 iunie, dar şi urmările semnării documentelor de către ierarhii prezenţi, în viaţa creștinului ortodox. Pentru a putea înţelege pe deplin toate aspectele, este nevoie să arătăm în cuvinte simple, pe înţelesul tuturor, ce este ECUMENISMUL.
Asadar, ce este ecumenismul?
Ecumenismul este adunarea tuturor credinţelor, religiilor, confesiunilor, spiritualităţilor, aşa ziselor „Biserici” şi ale tuturor ereziilor, afurisite şi anatemizate (pentru rătăcirile diavoleşti şi pierzătoare de mântuire) de Apostolii şi Sfinţii Bisericii din vremea lui Hristos şi până astăzi. Sfântul Iustin Popovici ne spune că: „Ecumenismul este numele comun al pseudo-creştinismului, al mincinoaselor «biserici» din Occident.” Ecumenismul este adunare, împăcare, conciliere şi reconciliere, unire şi unitate împotriva şi în afara adevărului şi dreptăţii, împotriva Evangheliei şi Bisericii, împotriva a Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos, singurul Adevăr întrupat, venit în lume.
Ce înseamnă „ecumenist”?
1. Mondialist, universalist, internaţionalist, globalist – apostat. 2. Persoană al cărei scop este împrăştierea ereziilor în toată lumea. 3. Expert în răspândirea hulelor împotriva lui Hristos, a Bisericii şi a Sfinţilor pe tot globul, făcând din amăgirile tuturor „credinţelor”, „religiilor”, „cultelor”, „confesiunilor”, „spiritualităţilor” şi „bisericilor” înşelate şi înşelătoare normă şi valoare universală, spunând tuturor că toţi rostesc adevărul, toţi au dreptate, ori că nimeni nu spune adevărul, că nimeni nu are dreptate. 4. Persoană care doreşte ca adunarea tuturor religiilor, „ecumenismul” să aducă o dictatură religioasă peste toată suflarea şi peste toate ţările. 5. Om pentru care nu contează adevărul ori înşelarea „credinţei”, „religiei”, „bisericii” de care aparţine, ci singurul fapt important pentru el e să fie (să fim) adunaţi toţi la un loc: vrăjitori, magi, descântători, şarlatani, nebuni, înşelaţi, ocultişti, vraci, preoţi, şamani, vindecători, iluminaţi, guru, maeştri, închinători la zei şi ape, la pietre şi fulgere, papi, rabini, muftii, imami, episcopi, patriarhi etc., un ghiveci de superstiţii, „credinţe” şi „credincioşi”, strânse şi stăpânite de o babilonică grupare numită „Consiliul Mondial al Bisericilor”.
Cum poate un ortodox să devină ecumenist?
1. Crezând că toate „religiile” şi „bisericile” sunt bune, adevărate. 2. Crezând că toţi „dumnezeii” sunt Dumnezeu, că toate „credinţele” şi „confesiunile” se închină, se roagă şi cinstesc acelaşi Dumnezeu căruia ne închinăm (şi) noi, ortodocşii, ei însă numindu-l cu nume diferit, fiecare pe limba lui. 3. Nutrind credinţa umanist-pietistă că nu există decât mântuire: că Dumnezeu, milostiv fiind, îi va mântui pe toţi, că doar toţi au crezut, toţi s-au rugat, toţi au postit, toţi au făcut bine, toţi sunt buni; că, în nesfîrşita-I bunătate, Dumnezeu nu va avea curajul şi “răutatea” să fie (şi) drept, că – pasămite – Hristos „nu gândeşte eclesiastic, bisericeşte, instituţional, după mintea preoţilor”, şi nu va judeca lumea „după dogme, canoane şi norme”. 4. Că important e să ai „inimă bună, să fii bun la suflet”, trecând peste dreapta-credinţă, care, în opinia ortodoxului ecumenist, e doar „treabă popească”, „convenţionalism rigid şi absurd”.
Când este un arhiereu ortodox (treaptă ce desemnează pe episcop, mitropolit, patriarh) împotriva Ortodoxiei, adică ecumenist?
1. Când, în loc să arate credincioşilor şi necredincioşilor (public şi în taină) că toate credinţele, spiritualităţile, cultele, confesiunile, religiile şi aşa-zisele „biserici” sunt mincinoase, false şi înşelătoare, el, dimpotrivă, participă la întruniri, conferinţe şi programe socio-culturale, încheind tratate şi alianţe, căutând să câştige simpatii şi laude linguşitoare din partea ereticilor, iar nu a lui Hristos. 2. Când crede şi spune (public ori în taină) că adevărul, dragostea, dreptatea (adică Hristos- Dumnezeu) e în toate credinţele, religiile, şi „bisericile”, nu (doar) în Biserica Ortodoxă. 3. Când crede şi spune (public ori în taină) că „biserici” sunt mai multe, numindu-le „părţi ale întregului”, „ramificaţii ale adevărului”, „rudenii spirituale”, „surori ale Ortodoxiei”, care Ortodoxie nu ar fi altceva decât o părticică a „marii biserici universale” (de fapt adunare babilonică fără adevăr a tuturor credinţelor şi vrăjitoriilor sub un singur drapel), ce încă nu ar exista, dar creşte, se dezvoltă, „evoluează” în timp şi se desăvîrşeşte în viitor.
Cum arată un episcop ecumenist? Dar un preot, ori un duhovnic ecumenist?
După veşminte – de regulă îmbrăcat ca orice arhiereu ori preot ortodox; după înfăţişare – burghez prosper, bine hrănit şi stătut, deseori tuns şi cu barbă de artist; instruit, cărturar; uşor libertin, uneori „boem”; convins umanist şi niţel filantrop: mare ctitor de spitale, azile, instituţii culturale; participant la întruniri, conferinţe şi simpozioane, în care nimic nu se pomeneşte de Hristos, pătimire, mucenicie, dreapta-credinţă, evitând cu grijă subiecte precum: erezie, apostazie, păgânism, materialism, sincretism, laicism, globalism, liberalism, sionism, iudaism, comunism, „noua eră”, masonerie; totdeauna absolvent a două-trei facultăţi, doctorand sau doctor al unei universităţi occidentale (Franţa, Germania, Anglia, Italia, Elveţia).
E bine şi normal să ai duhovnic ecumenist? Te poate învăţa el dreapta-credinţă, fără de care nu te poţi mântui?
1. Duhovnicul-ecumenist este cea mai mare primejdie pentru creştinul sincer şi neştiutor. Duhovnicul-ecumenist (ortodox numai prin faptul că e botezat şi preoţit în Biserică) nu poate arăta nimănui calea dreptei-credinţe pentru că prin alipirea sa de ecumenism a căzut în erezie, lepădându-se deci de Hristos, fiind astfel blestemat de Sfinţii Părinţi şi scos în afara Bisericii, chiar dacă mai-marii Bisericii (mulţi dintre ei tot ecumenişti) nu i-au luat preoţia caterisindu-l. 2. Duhovnicul ecumenist, fiind egal în rătăcire şi apostazie atît cu ereticii, cît şi cu păgînii, e cu adevărat duşman al Sfinţilor şi al Bisericii, vrăjmaş al lui Hristos şi al oricărui ortodox doritor de mântuire. În consecinţă, a avea duhovnic ecumenist e tot una cu a te lepăda de Hristos.
Cum cunoşti că ai duhovnic ecumenist?
1. Prin faptul că nu-ţi vorbeşte deloc (sau doar rareori şi vag) de vieţuirea Sfinţilor neîndemnându-te să mergi pe urmele lor, evitând să vorbească despre mântuirea prin pocăinţă, curaj, suferinţă, pătimire, mucenicie, cruce şi moarte pentru credinţa ortodoxă. 2. Nu-ţi pomeneşte nimic despre: apostaţi, eretici, atei, păgâni, hulitori şi lepădaţi de Biserică, anateme, blesteme şi afurisenii date de Sfinţii Părinţi tuturor „confesiunilor”, „cultelor”, „credinţelor” şi „bisericilor” cu tot cu întemeietorii lor ucigaşi de mucenici, astăzi înfrăţiţi cu arhiereii așa-zişi ortodocşi. 3. Prin faptul că nu-ţi arată ce este dreapta credinţă, cum să aperi dreapta-credinţă; nu-ţi vorbeşte despre duşmanii Bisericii, ci dimpotrivă, biruit de trai bun şi viaţă lungă, spune că totul e „bine şi frumos”, iar Biserica are numai „prieteni”. 4. Când vezi că leagă prietenii cu slujitori şi credincioşi ai altor „culte”, admirându-le „ritualurile”, „pregătirea”, „cultura”, „seriozitatea”, „educaţia”, „rigoarea”, „corectitudinea”, „hărnicia”, „emanciparea” etc., virtuţi omeneşti netrebuincioase ortodocşilor pentru a se mântui, ci proprii ereticilor şi păgînilor. 5. Nu discută niciodată la spovedanie despre ecumenism, ori îl tratează îngăduitor, afirmând că ecumenismul nu poate fi o primejdie adevărată pentru Biserică, ba uneori lăudându-I încântat şi fără ezitări „binefacerile” pacifiste.
Este ecumenismul păcat cu adevărat?
1. Este păcat foarte grav, fiindcă huleşte şi leapădă tot adevărul arătat de Hristos oamenilor. 2. Este păcat împotriva Duhului Sfânt, prin Care vine tot adevărul. 3. Este păcat împotriva Bisericii lui Hristos, Cel ce e însuşi Adevărul, pe Care ecumeniştii, în înşelarea lor nu-L pot primi. 4. Ecumenismul este păcat pentru că minte naţii şi popoare, îndemnându-le să creadă că toţi „dumnezeii” sunt Dumnezeu, toate templele, capiştile, moscheile, sinagogile şi lăcaşele „confesiunilor” sunt „biserici” ale „unuia şi aceluiaşi dumnezeu”, că toate „ceremoniile” cultelor şi „ritualurile” închinătorilor la idoli şi stele sunt „slujbe” deopotrivă cinstitoare de Dumnezeu, precum Sfânta Liturghie în numele lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, săvârşită. 5. Ecumenismul este păcat, pentru că aduce îndoială în minţile ortodocşilor, faţă de propria Biserică în care s-au botezat, cununat, înmormântat strămoşii lor şi ei înşişi, rătăcindu-i de la singura cale a mântuirii, Ortodoxia, întâi pe ei, ortodocşii, cât şi pe cei ce încă nu sunt ortodocşi.
De ce sunt unii ortodocşi ecumenişti?
1. Fiindcă aceştia nu cunosc nimic (ori vag şi puţin) despre Credinţa Ortodoxă. 2. Fiindcă nu ştiu şi nu cred că această credinţă, pe care azi o cinstim, vine de la Apostoli; că Apostolii ne-au lăsat-o, şi nu alţii; că ne-au lăsat-o numai nouă, doar prin întemeierea şi rânduielile Bisericii, neântemeind alte „Biserici” şi nici dând aceleaşi legi ale Ortodoxiei şi altor „religii”, „confesiuni” şi „Biserici”, spre haos şi confuzie. 3. Fiindcă ei pun mai presus de Hristos-Dumnezeu (pentru Care, de e nevoie, îţi rişti liniştea, chiar împreună-vieţuirea cu cei din jur): „pacea”, „armonia”, „reconcilierea”, „progresul”, „democraţia”, „unitatea” etc., teorii (după care aleargă şi păgînii) care deşi nu mântuiesc, îndeamnă la „luptă” şi „jertfe”. 4. Fiindcă ei nu cunosc nimic despre vieţile Sfinţilor, nu ştiu cât de mult, cum şi cu cine au luptat Mucenicii pentru apărarea Ortodoxiei, nu ştiu că Mucenicii cu însuşi sângele lor au pecetluit această Ortodoxie de care astăzi ne lepădăm. 5. Fiindcă duhul Europei umaniste, hulitoare de Hristos şi de Ortodoxie, îi încântă mai mult decât Crucea Mântuitorului, dătătoare de chinuri şi moarte, fără de care nimeni nu poate rămâne în duhul vieţuirii ortodoxe. 6. Fiindcă din bunăvoinţă civică nu cred (numai) în Hristos şi nici că doar El este (şi) Dumnezeu. 7. Fiindcă se tem de părerile şi dispreţul „majorităţii” („ortodoxe” şi neortodoxe), de ofensarea oficialităţilor („ortodoxe” şi neortodoxe, civile şi bisericeşti) şi de greaua cruce a răbdării batjocurii şi ocărilor: „extremist”, „fanatic”, „fundamentalist”, „oportunist”, „rigid”, „lipsit de orizont”, „înăcrit”, ‘’schismatic’’ etc.
Mari duhovnici despre ecumenism:
Pr. Dumitru Stăniloae:„Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre” Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa:„Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru.” Pr. Arsenie Papacioc:„Sunt împotrivă! Pe viaţă şi pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?” Pr. Adrian Fageţeanu: „Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX.” Pr. Ilie Cleopa:„Noi ortodocşii suntem puţini dar suntem Biserica întreagă. Noua nu ne lipseşte nimic! Noi n-avem ce împrumuta de la protestanţi dar nici de la catolici!” Pr. Iustin Pârvu:„Ecumenismul nu e născut din părerile bisericilor, ci din gândirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund creştin şi religios in ei ci doar o viaţa politică.” Pr. Arsenie Boca:„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă” Cuv. Paisie Aghioritul:„Cu durere în suflet marturisesc că, dintre toţi filounioniştii (ecumeniştii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aiba nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, stiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.” Sf. Iustin Popovici:“Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru “bisericile” mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evaghelic de obşte este acela de „a-tot-erezie (pan-erezie)”. De ce? Fiindcă de-a lungul istoriei feluritele erezii tăgăduiau sau sluţeau anume însuşiri ale Dumnezeu-Omului, Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este „legiune”.
Sinodul “Panortodox” din Creta 16-27 iunie 2016
Așadar, am văzut ce înseamnă erezia ecumenismului, erezia secolului XX, cum spunea părintele Adrian Făgeţeanu. În continuare vom aborda un subiect fierbinte al zilelor noastre, pe care atât ierarhii cât şi preoţii ecumenişti încearcă să-l ascundă, şi anume Sinodul “Panortodox” desfăşurat între 16 şi 27 iunie 2016 pe insula Creta. Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulți creștini ortodocși sunt “ca niște copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învătăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii” (Efeseni 4,14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul când oamenii “nu mai suferă învătătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își grămădesc învătături după poftele lor, și își întorc auzul de la adevăr și se abat către basme.” (II Timotei 4,3-4).
Deoarece în spațiul bisericesc a pătruns această erezie a ecumenismului, dorim să aducem la cunoștință tuturor fiilor Bisericii noastre, gravul pericol al lepădării de credință în care ne aflăm prin acceptarea hotărârilor luate la Sinodul care a avut loc în Creta, în iunie 2016.
Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu Ortodoxia. Într-o a doua fază, se are în vedere unirea tuturor religiilor într-una singură, uriasă, într-o panreligie . Scopul ultim, însă, este ca întreg creștinismul, şi în special Ortodoxia, singura care deţine Adevărul, să dispară în acest malaxor. La fel cum o boală nu afectează doar organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenință trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoadele Ecumenice și locale care au anatemizat erezia și pe ereticii ce o susțineau.
”Eretic, spune Sf. Vasile cel Mare, este cel ce greșește chiar și numai cu privire la vreo dogmă, sau referitor la unele chestiuni de doctrină ortodoxă , cum spune Zonara. Și în genere, după doctrina canonică a Bisericii Ortodoxe, cel ce nu este ortodox, este eretic.” Toți ortodocșii avem datoria sfântă să denunțam acest ecumenism blestemat de Dumnezeu și să ne unim împotriva lui. Toți trebuie să știe că ecumenismul urmărește îngroparea Ortodoxiei, a Bisericii Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească, și că duce la surparea însuși a neamului nostru.
În această privință Sfântul Teodor Studitul spunea: „Atunci când Credinț a e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea. Dacă e vorba de Credință, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câstigă existenta? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?”
„Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi și preoți, chiar dacă ar fi mulți; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace și spre păzirea Canoanelor… și nici unuia dintre ierarhi nu I s-a dat stăpânirea de a încălca aceste Canoane, fără numai să le aplice și să se alăture celor predanisite, și să urmeze pe Sfinții Părinți cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că dușmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci și cei aflați în comuniune cu ei.”
Motivele pentru care Sinodul de la Creta din 16-27 iunie 2016, a fost unul tâlhăresc:
1) Evenimentul s-a remarcat prin abateri grave de la dreapta credinţă şi recunoaşterea oficială a ecumenismului drept dogmă;
2) Prezenţa la deschiderea lucrărilor ”Sfântului şi Marelui” Sinod a delegaţiilor comunităţilor eretice ale papistaşilor, protestanţilor şi monofiziţilor în calitate de invitaţi oficiali, aceasta fiind o inovaţie fără precedent, străină tradiţiei noastre sinodale;
3) Sinodul şi-a început activitatea fără să ratifice în prealabil toţi termenii şi Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare, astfel încât şi acest Sinod să aibă o continuitate organică cu cele precedente;
4) Regulamentul de organizare a impus o nouă formă de conducere străină Ortodoxiei, documentele sinodului fiind votate doar de cei 14 capi ai Bisericilor, după modelul papal;
5) Delegaţia BOR a semnat toate documentele propuse chiar şi cele cu abateri doctrinare, precum cel intitulat ”Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”. Acesta a fost prevăzut în documentele de la Chambesy din octombrie 2015 şi potrivit căruia ar exista mai multe Biserici Creştine, din care face parte şi Biserica Ortodoxă. Conform Simbolului de Credinţă şi a conştiinţei de sine a Bisericii Ortodoxe, Biserica este UNA, prin urmare, celelalte ”biserici” sunt eterodoxe [heterodoxe, ratacite], adică erezii.
6) S-au folosit expresiile ”unitatea pierdută a creştinilor”, precum şi expresia ”restaurarea unităţii creştine”, acestea fiind complet greşite, deoarece Biserica nu a pierdut niciodată această unitate; aşadar nu are nevoie să o regăsească, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat şi nu va înceta niciodată să existe;
7) S-a eliminat din discuţiile preliminare, termenii de ”schismatic” şi ”eretic”, înlocuind termenul de ”eretic”, cu ”neortodox”, precum şi acceptarea monofiziţilor, protestanţilor şi catolicilor drept ”biserici istorice”;
8) Delegaţia română şi-a asumat multiplele referiri la ”biserici” şi confesiuni care contravin Bisericii Ortodoxe mărturisite prin Crez, ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos;
9) Denumirea de ”Sinod Panortodox” este neortodoxă, deoarece cuvantul panortodox înseamnă a tot ce înseamnă ortodox, iar în Creta au lipsit patru Biserici: Georgia, Bulgaria, Antiohia, Rusia);
10) În Tradiţia Bisericii, Sfintele şi Marile Sinoade, erau alcătuite din reprezentanţe ale Bisericilor Autocefale, în cadrul cărora votau toţi arhiereii participanţi. La Sinodul din Creta, potrivit regulamentului, nu au votat toţi arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întâistătătorii lor, ceea ce contrazice eclesiologia ortodoxă si Dreptul Canonic Ortodox.
11) Îngrijorătoare sunt şi afirmaţiile cu privire la căsătoriile mixte între ortodocşi şi neortodocşi. Astfel, într-un comentariu cu privire la textul ”Taina căsătoriei şi impedimentele sale”, în articolul 5.a. se menţionează: ”Casătoria între ortodocşi şi neortodocşi poate fi binecuvântată în funcţie de acrivia canonică (canonul 72 al Sinodului Quinisext din Trullo)”. Cu toate acestea ea poate fi celebrată din îngăduinţa şi iubirea omului, cu condiţia ca toţi copiii din căsătoria în cauză, să fie botezaţi şi crescuţi în Biserica Ortodoxă.
12) S-a constatat tendinţa structurilor puse în mişcare la nivelul Sinodului spre constituirea unei guvernări mondiale şi a unei singure religii pentru conducerea lumii, străine şi contratre Bisericii Ortodoxe.
13) Una din reglementările aşa-zisului ”Sinod Mare şi Sfânt”, contrară eclesiologiei ortodoxe, impune hotărârile sinodului tuturor membrilor bisericilor ortodoxe, sub ameninţarea că vor fi pedepsite toate grupurile de creştini care nu vor primi hotărârile lui.
14) Recunoaşterea ”Consiliului Mondial al Bisericilor”(CMB) ca model doctrinar, deşi sunt binecunoscute atât originile masonice, cât şi scopul său ascuns. Sinteza mai sus menţionată s-a realizat pe baza documentelor oficiale, publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei Române.
Observații și obiecții privind Sinodul de la Creta, 16-27 iunie 2016.
Evenimentul s-a remarcat prin abateri grave de la dreapta credință și recunoașterea oficială a ecumenismului drept dogmă.
În ce privește documentele oficiale, se remarcă o ambiguitate în hotărârile luate la acest Sinod, folosindu-se un limbaj interpretabil și neclar, prin care se acceptă în mod viclean ecumenismul. Sf. Ioan Gură de Aur (407): ”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuasă, dacă credința nu este sănătoasă.”
Amintim câțiva termeni care lasă loc de interpretare:
Paragraful 1:„Biserica Ortodoxă, fiind Biserica Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească, crede cu tărie, în constiinţa ei eclesială profundă, că ocupă un loc central în promovarea unităţii crestine în lumea contemporană.” Prima parte a textului este foarte clară: Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. A doua parte a frazei, naște întrebări serioase. Ce fel de unitate promovează Biserica Ortodoxă? Ce înseamnă „unitatea creștină”? Unitate, pentru Biserica Ortodoxă înseamnă un singur lucru, și anume revenirea ereticilor la Ea prin Taina Botezului și lepădarea (anatematizarea) învățăturilor eretice.
Paragraful 2: „Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum si misiunea ei universal au fost exprimate de Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă care există între dreapta credinţă si comuniunea sacramentală.” Dacă legătura dintre dreapta credință și comuniunea sacramentală este indisolubilă, așa cum corect se afirmă aici, atunci în ce mod caută să refacă „unitatea” pierdută Biserica Ortodoxă? Dacă Biserica este Una și Unica, și nu se poate diviza, ce unitate să refacă? Ori avem Unitatea, ori nu o avem. Iar dacă o avem, de ce trebuie să „o refacem” din moment ce o avem?
Paragraful 6:”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici si confesiuni crestine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede si cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii si, în special, a învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţie si succesiune apostolică.” Este adevărat că în anumite texte din patrimoniul patristic ereticii au fost numiți „sinagoga satanei”, „biserica nelegiuiților”, „biserici blestemate”, etc. Și se poate spune că termenul de „biserică” a fost folosit ca terminus tehnicus, nu în sensul propriu al definirii a ceea ce înseamnă Biserica. Nu te poți juca cu termenii, nu poți fi duplicitar. Paragrafele 16 și 17 vorbesc despre participarea Bisericii Ortodoxe la organismul numit „Consiliul Mondial al Bisericilor” și alte organisme (neortodoxe) care „promovează unitatea creștină în lume”. Iarăși ne întrebăm ce unitate creștină promovează un organism eretic sau pan-eretic?
Paragraful 22:”Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseste întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă si reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).” Aceasta contravine Canonului 58 de la Sfintii Apostoli, Canonului 15 al Sinodului local de la Constantinopol (I-II) [in doua sesiuni, in 859 si 861, canonul fiind dat in sesiunea din 861]. Prin ce anume se distruge unitatea Bisericii? Cei care distrug unitatea Bisericii nu sunt cei care contestă și condamnă ecumenismul și toate ereziile ce sunt vehiculate de teologi și ierarhi azi, în Biserica Ortodoxă, ci din contră, schisma este făcută de cei care acceptă ecumenismul și Sinodul acesta apostat și eretic.
De-a lungul timpului catolicismul a adus şi mai multe inovaţii în materie de dogmă şi cult, pe care ierarhii, preoţii ortodocşi şi ecumeniştii le ţin ascunse de majoritatea credincioşilor:
1. Filioque – catolicii susţin că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. Această greşeală dogmatică este cea mai grea. Sf. Ev. Ioan spune limpede că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul.( Ioan, XV, 26);
2. Supremaţia papală – papa este considerat de catolici, capul suprem al bisericii creştine, adică locţiitorul lui Hristos pe pământ, mai mare decăt toţi patriarhii. Este o mândrie drăcească. Papa se numeşte urmaşul Sfântului Petru;
3. Infailibilitatea papală – ei zic că papa nu poate greşi în materie de credinţă, când este în exerciţiul funcţiunii sale;
4. Purgatoriul – învaţă că între Rai şi Iad ar fi un foc mare, unde sufletele după moarte stau câteva sute de ani pentru a se curăţi, apoi trec în Rai. În Sfânta Scriptură nu scrie nicăieri aşa ceva;
5. Azimile – ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime ca evreii;
6. Imaculata concepţie – zic despre Maica Domnului că ar fi fost născută fără păcatul strămoşesc, dar acest lucru nu este adevărat. Ea s-a născut în chip firesc din dumnezeieştii părinţi, Ioachim şi Ana, ca rod al rugăciunii;
7. Substanţialitatea – la sfinţirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, cum se face în Biserica Ortodoxă la Epicleză. Ei zic că darurile se sfinţesc singure, când slujitorul pronunţă cuvintele ”Luaţi, mâncaţi…” şi celelelte. Deci nu au rugăciune de pogorâre a Duhului Sfânt peste Daruri;
8. Celibatul preoţilor – preoţilor catolici nu li se permite să se căsătorească, restricţie adoptată împotriva Sinoadelor Ecumenice care au hotărât ca preoţii de mir să aibă familie;
9. Indulgenţele papale – această practică a catolicilor prevede într-un mod blasfemiator că dacă îi plăteşti papei anumite sume de bani, poţi să săvârşeşti oricâte păcate, că eşti iertat şi dezlegat de acestea;
10. Meritele prisositoare – consideră că sfinţii lor au prea multe fapte bune, care le prisosesc, nu au ce să facă cu ele. În acest caz ei le dau papei, care le păstrează într-un depozit, de unde le vinde pe bani, spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au suficiente fapte bune;
11. Stropirea la botez – conform rânduielii lăsate de Sfinţii Apostoli, botezul se săvârşeşte în numele Sfintei Treimi, prin 3 afundări.
12. Mirungerea – catolicii nu miruiesc copiii chiar după botez, aceştia sunt miruiţi doar la vârsta de 7 ani şi numai de către arhiereu.
Hotărârile luate la Sinodul din Creta, au avut drept scop acceptarea ecumenismului, un lucru foarte grav în Biserica Ortodoxă. Nu doar în Creta au avut loc abateri grave de la dreapta credință, ci și în Constantinopol, în sec. XX, când primele implicații ale Ortodoxiei în ecumenism au avut loc la îndemnul partiarhiei ecumenice, începând din 1923 și s-au concretizat printr-o serie de congrese și conferințe panortodoxe, care s-au ținut la Moscova, Atena, Rhodos, etc. Cei care militează pentru ecumenism aduc ca motivație faptul că prin mișcarea ecumenică îi pot face cunoscuți întregii lumi pe Sfinții Părinți și în general Ortodoxia, iar în urma acestei cunoașteri, eterodocșii vor îmbrățișa valorile Bisericii noastre și se vor converti la dreapta credință. Dar în urma zecilor de ani de dialoguri, de conferințe, de congrese și de manifestări comune intercreștine și interreligioase, orice conștiință cinstită trebuie să recunoască că Ortodoxia nu a câștigat, ci a pierdut și pierde în continuare.
Sf. Grigorie Palama:”Pe latini, nici îngerii nu îi pot schimba, oferindu-le medicamentul pentru pseudo-slăvirea lor.(opusul Ortodoxiei)”. Prezența la deschiderea lucrărilor ”Sfântului și Mare” Sinod a delegațiilor comu-nităților eretice ale papistașilor, protestanților și monofiziților în calitate de invitați oficiali, aceasta fiind o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale;
Într-adevăr, acești delegați au fost numiți ca ”reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, chiar înainte ca Sinodul să decidă asupra recunoașterii caracterului ecclesial sau nu, al acestor comunități eretice. Patriarhul Bartolomeu punându-ne în fața unui fapt împlinit, a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, și anume că el nu are nicio intenție de a numi pe eterodocși eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină, nu a existat conceptul de “observatori”. Adică să participe la acestea ca invitați de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitați în calitate de vinovați, ca să ceară iertare și nu ca invitați de onoare.
Numai la Conciliile I și II ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că sinodul panortodox a preluat standardele papale. Sf. Ap. Iacov spune:”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este”(Iacov IV,4).” Ierarhii participanți la Sinodul din Creta, după învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane trebuia să-i mustre pe față pe eretici pentru rătăcirea lor și să îi lămurească să se întoarcă la Biserica Ortodoxă.
Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: ”Prin urmare, așa faceți și voi păstorilor, și nu fiți părtași faptelor celor întunecate ale întunericului, ci mai degrabă mustrați-le pe față, după cum și apostolii și dumnezeiescul părinte David au avut multe necazuri din pricina lor și multe lupte, mustrând și certând, dându-i în vileag și rugându-se lui Dumnezeu împotriva lor.”
Sf. Maxim Mărturisitorul (662): ”A tăinui cuvântul Adevărului, înseamnă a te lepăda de el. Bine este a trăi în pace cu toți, dar numai cu aceia care cugetă aceleași despre buna credință. Și este mai bine să ne războim, atunci când pacea lucrează conglăsuirea către rău.” ”Nu este îngăduit ca învățătura luminoasă a Sfinților Părinți să se unească cu părerile mizerabililor eretici.” Delegația BOR a semnat toate documentele propuse chiar și cele cu abateri doctrinare, precum cel intitulat ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Acesta a fost prevăzut în documentele de la Chambesy din octombrie 2015 și potrivit căruia ar exista mai multe Biserici Creștine, din care face parte și Biserica Ortodoxă. Conform Simbolului de Credință și a conștiinței de sine a Bisericii Ortodoxe, Biserica este UNA, prin urmare, celelalte ”Biserici” sunt eretice. Sf. Maxim Mărturisitorul a spus că: ”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”
Sf. Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu, scria în Epistola sa către Sf. Policarp al Smirnei: ”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”
Sf. Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”
Îngrijorătoare sunt și afirmațiile cu privire la căsătoriile mixte între ortodocși și neortodocși. Astfel, într-un comentariu cu privire la textul”Taina căsătoriei și impedimentele sale”, în articolul 5.a. se menționează: ”Casătoria între ortodocși și neortodocși poate fi binecuvântată în funcție de acrivia canonică (canonul 72 al Sinodului Quinisext din Trullo)”.Cu toate acestea ea poate fi celebrată din îngăduința și iubirea omului, cu condiția ca toți copiii din căsătoria în cauză, să fie botezați în Biserica Ortodoxă;
Această acceptare a căsătoriilor mixte încalcă canoanele urmatoare: – Canonul 10(SINODULUI AL V-LEA DE LA LAODICEEA – 343): ”Nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii să împreune cu nebăgare de seamă pe fiii lor cu ereticii, prin legătura căsătoriei.” – Canonul 31 (SINODUL AL V-LEA DE LA LAODICEEA – 343): ”Niciun eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fiicele dupa eretici, ci mai ales a-i lua dacă făgăduiesc că se fac creștini.” – Canonul 23al Sf. Ioan Ajunătorul: ”Canonul 72 al aceluiași sinod hotărăște că, dacă un ortodox se împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare și căsătoria nelegiuită să se desfacă; iar dacă vor stărui în această căsătorie, să se afurisescă.” – Canonul 72 Trullan, an 692 (CREȘTINII SĂ NU SE CĂSĂTOREASCĂ CU ERETICII ȘI NECREȘTINII): ”Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege prin căsăstorie cu femeie eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească prin căsătorie cu bărbat eretic, ci de s-ar și vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toți, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie și căsătoria(însoțirea nelegiuită) să se desfacă, căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oile să se împerecheze cu lupul și nici părții lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoșilor; iar dacă cineva ar călca cele rânduite de noi să se afurisească.”
La Sinodul care a avut loc în Creta, treizecișitrei de episcopi nu au semnat textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creș tine”, prin care se recunosc celelalte confesiuni ca fiind biserici. Dacă acești mitropoliți NU au semnat, deși s-au făcut presiuni și asupra lor, de ce delegația B.O.R a semnat totul și a fost deschisă spre toate rătăcirile?! Ei ce răspuns au pentru credincioși? De ce nu se ține cont de miile de semnături adunate din toată țara, împotriva acestui sinod tâlhăresc? De ce poporul nu are dreptul să mărturi-sească adevărul fără amenințări din partea ierarhilor? Unde este dragostea pentru poporul dreptcre-dincios, când nu se ține cont de durerea și frământările oamenilor cu privire la acest sinod? Dragostea și interesul ierarhilor noștri este mai mult aplecată spre eretici (catolici, protestanți, evrei, etc.), iar lacrimile și strigătele oamenilor sunt ignorate? Ce atitudine ar trebui să avem, noi, cei care nu suntem luați în considerare de acești ierarhi?
Ar trebui să lăsăm bisericile goale, să nu mai participăm la slujbele lor, până ce ei nu se leapădă de toate ereziile prin care au făcut o prăpastie între cler și popor! Tot așa au procedat oamenii și în vremea Sfântului Marcu Evghenicul.”O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci, când în vremea Postului Mare, din 1440, bisericile au fost goale ș i nu s-au ț inut slujbe. Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră unirea cu latinii.”
Iată mai jos semnăturile ierarhilor români de pe documentele oficiale ale sinodului din Creta [asa zisul patriarh Daniel (falsul patriarh, pentru ca este ereticul ereticilor, adica ecumenist) imprenuna cu cei 24 de asa zisi ierarhi, astfel in total 25 asa zisi ierarhi romani, deci falsi ierarhi (ierarhi mincinosi deci lucratori ai satanei, ai antihristului), pentru ca sunt eretici, ereticii ereticilor, adica ecumenisti]:
Măsurile canonice de apărare împotriva ereziilor decretate în Creta pot fi întreruperea pomenirii ierarhilor apostati.
Sfântul Ignatie Teoforul “Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar daca credinciosii continua sa-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile ce il pomenesc pe el, sa primeasca “darurile” sau „binecuvantarile” lui, atunci vor cadea cu totii in afara Bisericii. Intinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfînta Liturghie.”
Sfântul Ciprian al Cartaginei: “Daca episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l considera astfel, atunci o astfel de rugaciune Il insulta pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciuna. Oricine se impartaseste intr-o biserica unde este pomenit un piscop eretic, chiar daca preotul acelei biserici invata ortodox, o astfel de impartasire nu ramane fara urmari. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”
Sfântul Nicodim Aghioritul:„Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti.”
.
Ce spun canoanele Bisericii despre ascultarea faţă de ierarhii care au apostaziat la sinodul tâlhăresc din Creta
.
Vom demonta acum diversiunea ereziarhilor ecumenişti care susţin că oprirea comuniunii cu ierarhii care, în Creta, au semnat documente în contradicţie cu învăţătura Bisericii Ortodoxe nu ar fi o măsură canonică de reacţionare la impunerea ereziei, ci schismă. Chiar dimpotrivă, canonistul ortodox din România, arhidiaconul prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, în explicaţia dată canonului 15 de la sinodul I-II din Constantinopol (861) arată că aplicaţia acestui canon nu e o schismă, ci o măsură canonică necesară. Acesta spune ca în cazul în care erezia ierarhului este vădită, preotul are, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “în cazul în care superiorul propovaduieşte în public, în biserică, vreo învatatură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior. În acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionaţi, dar vor fi apreciaţi, pentru ca au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-a răsculat împotriva acestuia”. (prof. Marian Vanca)
Unii afirmă sus şi tare că a opri pomenirea Ierarhului la Sfânta Liturghie pe motiv de erezie (că predică erezia în public sau e în comuniune cu erezia) ar fi schismă. Dar acesti oameni se pare că nu au noţiunea de ce însemnă schisma, pe care după cum spune Sfântul Vasile cel Mare „nici sângele muceniciei nu îl poate spăla”. Schisma înseamnă depărtare de Hristos şi de Biserica Lui, înseamnă lipsa Harului şi a Mântuirii. Cine e în schismă nu mai are nici Har, nici Taine, nici Mântuire. Dar oare a opri pomenirea episcopului în caz că învaţă erezia e schismă? Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia. Iată că prin oprirea pomenirii, Preotul şi credincioşii se îngrădesc de erezia propagată prin episcopul respectiv, la fel şi Episcopul se îngrădeşte de mitropolit, mitropolitul de sinod, sinodul de patriarh, Biserica Autocefală de altă Biserică Autocefală, etc. Dacă cei care au întrerupt pomenirea episcopului pe motiv de erezie şi numai pe acest motiv ar fi schismatici (rupţi de Biserică) ar însemna că Sfântul Maxim Mărturisitorul a murit schismatic, Sfântul Teodor Studitul a murit schismatic, Sfântul Marcu al Efesului a murit schismatic, etc. Să nu fie!
Pleiada de sfinţi ai Bisericii s-au îngrădit pe ei înşişi de erezie prin întreruperea pomenirii canonice a Episcopului locului. Toţi Sfinţii după ce au întrerupt pomenirea episcopului (numit de canoane pseudo-episcop, sau mincino-episcop – din moment ce nu înfierează erezia) au continuat să slujească Sfânta şi Dumnezeias-ca Liturghie şi toate Tainele Bisericii, rămânând în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă, dar îngră-dindu-se de numitul Episcop de care aparţinea. În momentul în care un episcop se leapădă public de erezie şi mărturiseşte ortodox, se reia şi pomenirea lui de către preoţi.
Din momentul încetării pomenirii nicio caterisire nu îi atinge pe cei ce au întrerupt pomenirea, pentru că Episcopul care se află în erezie nu are puterea de a caterisi pe nimeni. Sfântul Ignatie Teoforul spune că nu poate exista Biserică fără episcop şi fără preoţi, iar episcopul este ca o chitară, iar preoţii sunt corzile chitării. Dar tot Sfântul Ignatie Teoforul spune că, în cazul în care Episcopul este în erezie, trebuie să te desparţi de el, ca de un lup în blană de oaie, iar Sfântul Ioan Hrisostom spune că trebuie să fugim de ei şi să ne delimităm de ei. Iată că sintagma: „Biserică fără Episcop nu există” e valabilă numai în vreme de pace pentru Biserică, dar dacă un Sinod devine tâlhăresc, atunci se schimba situaţia, nu mai suntem datori a asculta de Episcopul ce are părtăşie cu Sinodul Tâlhăresc, iar preotul în deplinătatea Preoţiei harice ce o are de la Hristos, nu de la Episcop, care este doar organul prin care se dă Harul Preoţiei, slujeşte în continuare până ce se adună un Sinod al Ortodocşilor care va anatematiza pe acei episcopi eretici şi sinoadele lor.
Am expus pe scurt învăţătura ortodoxă despre îngrădirea de erezie. Aşa a procedat si Sfântul Munte Athos pe timpul Patriarhului de tristă amintire Athenagoras, dar şi Mitropoliţi din Biserica Greacă ce au oprit pomenirea Patriarhului Athenagoras în istoria recentă. În situaţia dată, legat de întreruperea pomenirii Patriarhului Chiril, consider că pomenirea lui Chiril trebuia întrerupta nu de acum, ci trebuia întreruptă pomenirea Patriarhului Alexei a toată Rusia, Românii trebuiau să întrerupă pomenirea Patriarhului Iustinian Marina si Grecii pomenirea Patriarhului Athenagoras, pentru că aceşti Patriarhi au băgat Biserica Ortodoxa în CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor). Iată că e puţin cam tardivă opri-rea pomenirii, dar, în fine, mai bine mai târziu decât niciodată. De Mănăstirile din Sfântul Munte ce să mai vorbesc… sunt mulţi Ieromonahi care nu mai pomenesc demult la Chilii si Mănăstiri athonite pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Ucenicul Cuviosului Efrem Katunakiotul ne-a confirmat că la el la chilie niciodată nu a fost pomenit numele Patriarhului Bartolomeu. Nici Mitropolitul Augustin de Florina în ultimii 30-40 de ani nu a pomenit pe niciunul dintre Patriarhii ecumenişti ai Constantino-polului. Slavă lui Dumnezeu! Creştinii se cern. Numai cei răuvoitori şi ignoranţi îi vor numi schismatici pe cei care se îngrădesc de eretici şi erezie…
Ascultarea este până la erezie, iar ruperea comuniunii nu este faţă de Biserică, ci, faţă de Episcopul, Preotul sau Patriarhul care învaţă erezia, conform Sfinţilor Părinţi şi Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (vezi Pidalion).
Unii au impresia greşită că dacă nu mai pomenesc Episcopul, s-au rupt de Biserică. Biserica este Hristo-centrică, nu Episcopocentrică. Dacă Episcopul învaţă ortodox, atunci el păstrează Ierarhia şi Succesiunea Apostolică, dacă însă nu învaţă ortodox, nu mai are niciun rol, numit fiind minciuno-episcop (Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol).
Sf. Ierarh Marcu Evghenicul a murit în afara comuniunii cu Patriarhia Constantinopolului, rupându-se de ea, şi a cerut ca la înmormântarea lui să nu vină vreun Episcop sau vreun cleric care semnase unirea cu papistaşii.
Mulţi sfinţi mari (Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, etc.) au întrerupt comuniunea cu episcopii eretici, iar după mintea unor „teologi” ar însemna că aceşti sfinţi nu sunt sfinţi, ci „schis-matici” şi „rupţi de Biserică”. Nu este vorba de „revoltă” sau de „repulsie” faţă de un om sau Patriarh, ci e vorba de îngrădire faţă de erezia promovată de acel om sau Patriarh. Întreruperea pomenirii este o delimitare faţă de idei şi mustrare faţă de persoană (grup de persoane). Întreruperea pomenirii nu este acelaşi lucru cu anatema, ci este un mod de a atrage atenţia unui frate ortodox ce a alunecat pe căi greşite (înşelări şi erezii) şi de delimitare faţă de ce nu este ortodox în ideile sale sau faptele sale.
DATORIA MIRENILOR când ierarhii sunt duşmani ai lui Hristos: Strigăm “NEVREDNICILOR” şi AFURISIM sinoadele tâlhăreşti !
Mitropolitul Augustin:Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului. Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii.
Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe. Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti. Cu alte cuvinte, urmăresc prin predici şi prin luptele împotriva răului ca poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credin-cioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească!
In perioada 9-16 octombrie 2016, in România s-au ţinut mai multe conferinţe despre sinodul din Creta, în mai multe oraşe, de către Gheron Sava de la mănăstirea Marea Lavra din Sfântul Munte Athos, monahul Efrem şi monahul Nicodim de la mănăstirea Prodromu, veniţi în ţară cu binecuvântarea Părintelui Iulian de la Prodromu şi a lui Gheronda Gavriil Cutlumusiatulde la Chilia Sfântului Hristodul, ucenicul Sfântului Paisie Aghioritul.
Prezentăm mai jos câteva răspunsuri la întrebarile credincioşilor participanţi la conferinţa din Bucureşti din 15 octombrie 2016. Înregistrările integrale ale conferinţelor le găsiţi pe portalul nostru: www.romanortodox.ro
E S E N Ţ I A L !
Întrebare: Dar dacă episcopul a căzut şi nu cunoaştem niciun preot care a întrerupt pomenirea, ne mai împărtăşim sau mergem cu copiii sute de km în alt judeţ? Sau suntem obligaţi să mergem în altă parte ca să nu cădem de la credinţa?
Pr. Sava:Atunci vom merge la preoţii care nu-l pomenesc şi vom căuta acele biserici în care episco-pul nu se pomeneşte. Ortodoxia nu se raportează la mulţime, se raportează la Adevar. Sf. Maxim Mărturisitorul a fost un singur calugăr şi atunci când s-au apropiat de el oamenii patriarhului din Constant. care erau căzuti şi l-au întrebat : “Tu de ce biserică aparţii?” “Eşti cu Constantinopol., cu Alexandria , cu Ierusalimul , cu Roma ?” “Toti acestia sunt cu noi .Tu de ce biserică aparţii? ” Si ne spune Sf Maxim : “Eu aparţin de Biserica lui Hristos “ . Vi-l închipuiţi pe Sf. Maxim, un monah , să se întrebe: “şi eu ar trebui să aparţin de cineva“ în zilele noastre nu am mai fi avut Biserica. Însă datorită faptului că Mântuitorul Hristos este la cârma Bisericii, treaba noastră este sa rămânem credincioşi credinţei noastre. De aici încolo ce se va întampla cu arhiereii, cu preoţii, astea o sa le aranjeze Mântuitorul Hristos. Noi putem să ne păstram credinţa? Că celelalte sunt treaba lui Dumnezeu, treaba Mântuitorului. Nu trebuie să avem doar credinţă în Mântuitorul Hristos, ci să avem şi încredere în EL. Să fim convinşi că porţile iadului nu vor putea birui Biserica Măntuitorului Hristos aşa cum ne-a spus Însuşi Măntuitorul. N-ar trebui să avem atâta nelinişte, noi vom face ce ţine de noi, ducem lupta noastră, fiind conştienţi de faptul că adevăratul biruitor este Mântuitorul Hristos !
Ierarhul ecumenist degeaba cateriseste pe preotul anti-ecumenist, căci NU ESTE VALABILĂ acea caterisire !
Întrebare: Sunt preot de mănăstire, nu mai vreau să pomenesc episcopul ecumenist sau ateu conform Sf. Palama. Dacă plec din mănăstire voi fi caterisit. Este validă această caterisire? Pot să mai săvârşesc Sfânta Liturghie? Este canonic? Episcopii romîni mai pot caterisi pe cineva?
Pr. Sava:Episcopii pot caterisi pe oricine / pe cineva. De asta sunt şi canoane, dar primii care trebuiesc caterisiţi sunt episcopii şi în primul rând Bartolomeu care a încălcat toate canoanele B i s e r i c i i , t o a t e s f i n t e l e c a n o a n e . Pe părintele şi daca l-ar caterisi pentru credinta nu este valabil. Si nu o spun eu, o spun chiar Sfintii Parinti. Cine este caterisit pentru credinta lui nu este valabilă acea caterisire și va trebui să continue să săvârșească Sf. Liturghie pentru că Sf. Liturghie este canonică. Episcopii spun că, oricine nu pomeneste numele episcopului la Liturghie, Liturghia nu este validă . Asta este o blasfemie la adresa Duhului Sfânt . Este una dintre CELE MAI MARI BLASFEMII. Asta este Papa: “daca nu mă pomenești, nu esti in biserică“. Avem canoane foarte stricte in Biserică, in care ne spun că nu avem voie să pomenim la Liturghie episcopul care nu mărturiseste corect, clar, cuvântul adevărului. Aceasta teorie a episcopilor care spun că nu este validă Sf. Liturghie se găseste in teologia pe care o invață Ioanes Zsizoulas – episcopul de Pergam – pe care a copiat-o din teologia papistașă. Asta ne conduce către o alta teologie, eretică bineinteles, care se numește episcopocentrism, adica Liturghia este episcopocentrică, adica au pe episcop in centru si nu pe Mântuitorul Hristos, adică nu ne rugăm la M â n t u i t o r u l H r i s t o s, n e r u g ă m l a e p i s c o p. Înțelegeţi ce BLASFEMIE ESTE asta? Pe asta se sprijină tot papismul. Și primatul papal în acest lucru se sprijină / pe acest lucru se bazează. Așadar, este o mare binecuvântare să ne caterisească ecumeniștii.
Să ne amintim şi că Sfântul Grigorie, din cauza cugetelor eretice ale Patriarhului Ioannis Kalekas, a întrerupt pomenirea acestuia înainte de judecata lui sinodală. Aceasta a fost una din cauzele pentru care a fost emisă împotriva Sfântului Grigorie Palama o anatemă, ”pentru că a îndrăznit ca în mod necanonic şi fără de judecată să întrerupă pomenirea mea…”. Trebuie semnalat că, atunci când Sfântul Grigorie a întrerupt pomeniea Patriarhului, Kalekas nu fusese încă condamnat de Sinod, în timp ce Sfântul nu era încă hirotonit Episcop, ci era simplu ieromonah în Sfântul Munte. Se pare că această hotărâre de anatematizare a Sfâtului Grigorie Palama au semnat-o şi alţi Episcopi, printre care şi Patriarhul Antiohiei, Ignatie, iar Sfântul Grigorie, în ce-l priveşte, nu a respectat această hotărâre şi a continuat să liturghisească pe cont propriu.
IERARHII ROMÂNI care au PARTICIPAT la sinodul tâlhăresc şi AU SEMNAT DOCUMENTELE ERETICE [25 de asa zisi ierarhi, falsi ierarhi, "ierarhi" ecumenisti (eretici ai ereticilor) deci mncinosi, lucratori ai satanei, ai antihristului]:
PF DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;
ÎPS Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei;
ÎPS Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului;
ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Sălajului;
ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei;
ÎPS Ioan, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului;
ÎPS Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale si Meridionale;
ÎPS Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale si de Nord;
ÎPS Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei;
ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei;
ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului;
ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos;
ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului;
ÎPS Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi;
PS Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei;
PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei;
PS Visarion, Episcopul Tulcii;
PS Petroniu, Episcopul Sălajului;
PS Siluan, Episcopul Ortodox Român din Ungaria;
PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei;
PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei;
PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord;
PS Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
PS Ioan Casian, Episcop-vicar Ortodox Român al Canadei.
In data de 29 octombrie 2016, a avut loc ședinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Iată comunicatul oficial al Patriarhiei Romane cu privire la sinodul din Creta:
”În urma discuțiilor purtate în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 29.10.2016, ședință prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod au formulat și exprimat următoarele concluzii cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-27 iunie 2016):
S-a luat act cu apreciere de participarea și implicarea substanțială a Patriarhului României și a altor membri ai delegației Bisericii Ortodoxe Române la lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. S-a luat act de conținutul documentelor în forma aprobată în cadrul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta, respectiv, Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora Ortodoxă; Autonomia și modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedi-mentele la aceasta; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, la care se adaugă Enciclica și Mesajul Sinodului. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos.” (A lua act de un document înseamnă a-l aproba şi a-i da forţă juridică în forma în care este el. Era nevoie de un Sinod Panortodox să le spună creştinilor care mărturisesc zilnic în Crez faptul că Biserica Ortodoxă este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească? Fapt statornicit de cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice! Se arată în comunicat că nu s-au formulat dogme noi, însă s-au adus atingeri grave şi s-au călcat în picioare canoane vechi, stablilite de Sfinţii Părinţi la Sinoadele Ecumenice. – nota noastră)
Concluzie: Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a apreciat participarea și implicarea delegației române în frunte cu Patriarhul Daniel la ”sinodul” din Creta, aprobând astfel și documentele eretice în forma lor finală, considerându-le ortodoxe. Astfel L-au vândut DEFINITIV pe Hristos [cand au fost deacord cu sinodul Talharesc (Mincinos, Satanic, Antihristic) din Creta din 16-26 iunie 2016 TOTI ierarhii, episcopii (deci si cei care nu au fost in delegatia din iunie in Creta) la sinodul Bisericii Ortodoxe Romane de la sfarsitul lunii octombrie in 29 octombrie 2016 - singurul impotriva Ecumenismului (Ereziei Ereziilor) era Ierarhul Iustinian Chira], exact așa cum spunea vrednicul de pomenire IPS Iustinian Chira, într-un cerc restrâns de cunoscuți, pe la începutul lunii septembrie [adormit in Dumnezeu Domnul Iisus Hristos in 30 octombrie 2016].
[Dovada ca TOTI IERARHII (EPISCOPII) Bisericii Ortodoxe Roamne sunt ECUMENISTI [ERETICI AI ERETICILOR] - Basilica.ro[ECUMENISTI SI DINAINTE DE 2016] (Trustul de presa al Patriarhiei Romane) atentie la titlu "Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta" pentru ca NU a fost nici Sfant si nici Mare (vedeti video-ul lui Mihai Silviu Chirila, teologul ortodox care explica in 5 ore pe scurt de ce acest sinod din Creta este TALHARESC, MINCINOS, SATANIC si NU A FOST NICI MARE (PANORTODOX video la inceputul articolului si in playlist despre Ecumenismul Erezia Ereziilor):
Documentele oficiale de la sinodul Talharesc (Mincinos) din Creta din 2016, asa zis "sfant si mare [panortodox]" (la sinodul talharesc din Creta s-a ratificat [adoptat, acceptat, aprobat] si Tratatul eretic de la Toronto din 15 iulie 1950[erezie, ratacire, blasfemie, deci hula impotriva Duhului Sfant, Duhul Adevarului, Duhul Bisericii - Una Sfanta Soborniceasca (a toata lumea in Dreapta Credinta, OrtoDoxa) si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, Biserica Drept Maritoare, deci Biserica Drept Slavitoare de Dumnezeu in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat]):
Declaratia de la Toronto si Sinodul din Creta [sinodul Talharesc (Mincinos) din Creta din iunie 2016] - Parintele Matei Vulcanescu - 15 decembrie 2022
Despre pagubele duhovnicesti [aprobarea ereziei ecumeniste (erezia ereziilor, erezia secolului XX) introdusa de ierarhia eretica] pe care le au Bisericile Ortodoxe care au semnat la Sinodul din Creta [au semnat ecumenistii (ereticii ereticilor) din ierarhia eretica a Bisericii Ortodoxe].
Documentul de la Toronto 1950 ratificat [aprobat, confirmat, validat!] de Sinodul din Creta.
Dezinformarile Parintelui Calistrat.
Mai este sau nu Iisus Hristos în Potirul ecumenistilor semnatari la Creta? - Minciuno-preotul Matei Vulcanescu amesteca Adevarul cu Minciuna, adica vorbeste ca este impotriva ecumenismului (erezia ereziilor), apoi in partea a 2-a a videoului promoveaza CULTURA MORTII, LIBERTINAJUL, SMINTEALA PRIN CURVIE, AVORTURILE prin ANTICONCEPTIONALE, CONTRACEPTIVE, PREZERVATIVE, "PAZIREA [FERIREA] DE A FACE COPII", "SI ASA MAI DEPARTE", ETC. !!! - 31 ianuarie 2023
ATENTIE! Minciuno-parintele Matei Vulcanescu promoveaza ANTICONCEPTIONALE, FERIREA DE A FACE COPII, PREZERVATIVE, "SI ASA MAI DEPARTE" a se vedea dupa min 29:33 si dupa min 35:49. Mai jos este raspunsul la intrebarea pusa de cineva care vedea live video pe youtube intrebare dupa minutul 29:33 "Ce ne spuneti despre paza de a face copii?" [!!!] raspunsul lui minciuno-preotului Matei Vulcanescu dupa minutul 35:49 vezi mai jos:
"(...) De aceea toate aceste lucruri trebuie sa le discutam... pentru ca sunt foarte importante. Sa discutam pentru ca iata un subiect tabu [!], pe care am vazut ca protestantii il abordeaza [!], noua ortodocsilor parca ne-ar fi rusine sa vorbim despre CE INSEAMNA ANTICONCEPTIONALE [!], CE INSEAMNA PAZIREA [PAZIREA DE A FACE COPII!], PREZERVATIVE [!], SI ASA MAI DEPARTE [!] lucrurile acestea pe care TINERII TREBUIE SA LE CUNOASCA, TREBUIE SA STIE [!!!]. Si in primul rand problema cu relatiile (...) Lucruri care din pacate nu se spun se traieste asa intr-o stare fals ascetica, intr-o stare fals ascetica [?!].
Eu ca prezviter al bisericii eu ma lovesc de aceste lucruri in fiecare zi. In fiecare zi la Taina Sfintei Spovedanii intalnesc situatii practice foarte dificile pe care trebuie cu ajutorul harului lui Hristos Dumnezeu sa le rezolv, si slava Dumnezeu ca daca nu ar fi fost harul lui Hristos nu as fi fost in stare de nimic pentru ca eu ca om nu sunt in stare de nimic, dar este harul lui Dumnezeu si care indreapta pe acesti oameni pe calea mantuirii PRIN BUNAVOINTA MEA CA DUHOVNIC ["BUNAVOINTA", MAI BINE SPUS REA VOINTA DE A PROMOVA ANTICONCEPTIONALE, FERIRE DE A FACE COPII, PREZERVATIVE, "SI ASA MAI DEPARTE"...SEMENILOR DIN BISERICA LUI HRISTOS, ASTFEL II DUCE LA IAD IN TALPA IADULUI PE FETE, BAIETII, FEMEILE, BARBATII CARE ASCULTA DE INVATATURA DIAVOLEASCA, SATANICA, DEMONICA, ANTIHRISTA A MINCIUNO-PREOTULUI MATEI VULCANESCU !!!] (...)"
Asemenea bine de stiut pentru mantuire: - ANTICONCEPTIONALE: ANTICONCEPTIONALELE SAU CONTRACEPTIVELE SUNT ACELAS LUCRU SI PRODUC AVORTUL HORMONAL IN PRIMELE 14 ZILE DE LA CONCEPTIE! - VIATA INCEPE IN MOMENTUL CONCEPTIEI CAND ESTE SSADIT CHIPUL SFINTEI TREIMI SI DUHUL COPILULUI, OMULUI!
- PAZIREA: PAZIREA DE A FACE COPII [!] FIE PRIN METODA CALENDARULUI (CAND FEMEIA ESTE FERTILA SAU INFERTILA) INSEAMNA CA BARBATUL SI FEMEIA SE PROSTITUEAZA, CUM DORESC CA LA BORDEL DOAR PLACEREA, NU DORESC SI RODUL IUBIRII CARE SUNT COPII, COPILUL ESTE DARUL, BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS!
- PREZERVATIVE: PREZERVATIVELE SI SPERMICIDELE INDUC AVORTUL, PLUS CA PREZERVATIVELE AU FISURI SI GAURI PRIN CARE POT TRECE SPERMATOZOIZII, DAR TREC SI BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA, APOI SE AJUNGE LA FERTILIZARE IN VITRO [PENTRU CA PRIN BOLILE VENERICE NU MAI POTI AVEA COPII - MAI ALES DACA NU TE HRANESTI CU PLANTE ALIMENTARE CA SA TE AUTOREGENEREZI, VINDECARE COMPLETA - VEI DETALII IN NATUROPATIE, MEDICINA NATURALA - Facere 1:29]!
- adauga apoi Matei Vulcanescu in contextul de mai sus (ANTICONCEPTIONALE, PREZERVATIVE) "lucrurile acestea SI ASA MAI DEPARTE" (deci si alte asa zise metode ANTICONCEPTIONALE, CONTRACEPTIVE - care in realitate sunt METODE CONTRAGESTIVE, DECI INDUC AVORTUL!)
Detalii mai jos in cartea si in conferinta urmatoare de la Asociatia Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti, asociatie OrtoDoxa Pentru Viata, Pro Life (cum se cheama international) adica impotriva CULTURII MORTII (CULTURII CURVIEI, A LIBERTINAJULUI, CULTURII FERIRII DE A FACE COPII, CULTURA PORNOGRAFIEI [PROSTITUTIA MASCATA SAU DIRECTA: PORNOGRAFIA SOFT, PORNOGRAFIA HARD], CULTURII AVORTULUI, EUTANASIEI, DONAREA DE ORGANE [PRELEVAREA DE ORGANE SE FACE NUMAI DE LA OAMENI VII, NU EXISTA MOARTE CEREBRALA, MOARTE CLINICA], ETC.):
Tanase Nicolae este minciuno-preot pentru ca este ecumenist (eretic al ereticilor - nu spune adevarul despre ce s-a intamplat in la sinodul talharesc din Creta in iunie 2016 si toate relele ce au derivat de atunci pana acum, pomeneste episcopul locului din Prahova adica un minciuno-episcop care este ecumenist, deci este vrajnasul lui Hristos ca orice eretic, pagan), dar sa luam partea cu Adevarul despre ce spune in gandirea Pro-Vita (Pentru-Viata - Pro-Life) in conferinta - cum spune Sfantul Vasile cel Mare: Luati ce este bun de la toti oamenii.
Deci atentie la asa-zisi preoti nepomenitori pentru ca nu toti nepomenitorii (de ierarhi ecumenisti) spun Adevarul ci amesteca Adevarul cu minciuna, si in final ajungeti tot la minciuna, si pe alta cale care duce la iad, la calea larga a pierzarii pe care multi se vor pierde.
"CU NIMIC NU FOLOSESTE O VIATA DREAPTA DACA SUNT DENATURATE [modificate] DOGMELE [invataturile de la Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru date prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti (pazitorii predaniilor Sfintilor Apostoli), includ si Sfintele Canoane]" (Sfantul Ioan Gura de Aur - Sfantul Ioan Hrisostom, numit al 5-lea Evanghelist)
"Dogmele [Invataturile] si Canoanele [Legile Bisericii sobornicesti si apostolesti a lui Hristos] nu se pot schimba dupa dorinta celor rataciti." (Parintele Arsenie Papacioc)
"A slabit asprimea canoanelor [Legile Bisericii sobornicesti si apostolesti a lui Hristos - vezi Sfintele Canoane in Pidalion], in locul ei a crescut libertatea de a pacatui. Caci cei care au ajuns la conducere prin stradanii prea pamantesti isi arata multumirea fata de ei prin aceea ca ingaduie celor pacatosi tot ceea ce stiu ca le face placere." (Sfantul Vasile cel Mare din "Epistole", Epistola 92, Catre episcopii Italiei si Galiei, [2], PSB [Parinti si Scriitori Bisericesti] volumul 3)
"Cineva se poate face partas vinovat la faptele altuia in trei moduri: prin impreuna lucrare a pacatului; prin nelucrare dar aprobare; si PRIN TACERE in fata nelegiuirii, chiar daca nu se conlucreaza si nu se aproba." (Sfantul Vasile cel Mare, Episcop al Cezareei, Mitropolit al Capadociei si Esarh al Pontului [329 - 379], din PSB [Parinti si Scriitori Bisericesti volumul 4, Sfantul Vasile cel Mare, Despre Botez, Intrebarea 9])
"Cei care se prefac ca marturisesc dreapta credinta sanatoasa [invatatura lui Iisus Hristos, adica Dreapta Credinta, Buna Credinta, OrtoDoxa], insa au comuniune cu ereticii [erezia desfigureaza Adevarul lui Dumnezeu, deci este miniciuna], daca dupa mustrare nu se indeparteaza de acestia, atunci nu numai sa nu mai aveti comuniune bisericeasca cu ei [deci sa nu va rugati cu cei cu credinta nedreapta (credinta mincinoasa, nesanatoasa, falsa ortodoxa), sa nu intrati in bisericile unde sunt acestia care au devenit eretici unde sunt pomeniti la liturghie ereticii (episcopi eretici numiti minciuno episcopi / arhiepiscopi / mitropoliti / patriathi sau pseudo episcopi / (...), general spus ierarhi eretici numiti minciuno-ierarhi / preudo-ierarhi, ereziarhi), deci minciuno-episcopi pentru ca nu mai sunt in si cu Adevarul (Dumnezeu Domnul Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Adevarat), ci acestia ca toti ereticii (ratacitii de la dreapta credinta slujesc si se inchina lui satana [care se preface in inger al luminii] numit diavol [tatal minciunii], demonilor [ingerii satanei, diavolului], antihristului, deci se inchina duhurilor rautatii) - conform Sfintelor Canoane Apostolice, Legile Bisericii lui Hristos], dar nici sa nu-i mai numiti frati." (Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei Capadociei)
Vezi mai jos dovezile cu IMPREUNA RUGACIUNE CU ERETICII [COMUNIUNE CU ERETICII] din fiecare an MINCIUNO-PATRIARHUL DANIEL [ECUMENIST: ERETIC AL ERETICILOR] CU MINCIUNO-EPISCOPII [ECUMENISTI CARE PROMOVEAZA ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR, EREZIA SECOLULUI XX - ECUMENISMUL AMESTECA EREZIA CU PAGANISMUL SI ADAUGA DREAPTA CREDINTA, ORTODOXA ASTFEL SA NE MINTA PRIN A SPUNE CA DREAPTA CREDINTA (ORTODOXA) NU ESTE ADEVARATA CREDINTA PRIN ACEASTA LUCRARE ECUMENISTA, LUCRARE SATANICA, ANTIHRISTA, DECI LUCRARE POTRIVNICA LUI DUMNEZEU DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CREATORUL SI MANTUITORUL NOSTRU IN SFANTA TREIME, UNUL SFANT DUMNEZEUL CEL VIU SI CEL ADEVARAT, STAPANUL, ATOTIITORUL, ATOTPUTERNICUL] vezi cateva dovezi mai jos si in ianuarie 2011, insa de zeci de ani se rugau ecumenistii de minciuno-patriarhii Romaniei ECUMENISTI (TEOCTIST ARAPASU, si altii) minciuno-clerici si minciuno episcopi (minciuno patriarh, minciuno mitropolit, etc. minciuno-episcop) impreuna cu ereticii:
1. Să vă mai aud că nu s-au rugat împreună... Câte dovezi mai vreți ca să întrerupeți pomenirea [cu ecumenistii (ereticii ereticilor) de minciuno-patriarhul Daniel, minciuno-mitropoliti, minciuno-episcopi, minciuno-preoti, minciuno-diaconi, proorocii mincinosi, lucratorii satanei, antihristului]? "Ortodocși", catolici (papistași), protestanți, armeni, reformați s-au "rugat" împreună pentru unitatea tuturor "creștinilor"... Scrie pe burtieră" Vor să facă parte din aceeași Biserică". Eu: Păi i-a oprit cineva să vină la Ortodoxie, la Dreapta Credință? Unirea se face doar în Adevăr! - Andru Cioban pe facebook in 7 iunie 2022 [Video de la TVR 1 din 20 ianuarie 2015]
[Andru Cioban detalii la video] Mai multe astfel de citate găsiți pe pagina mea la fotografii.
Canonul 6 Al Sinodului din Laodiceea [Canoanele Sinodului al cincilea local de la Laodiceea (343)] Să nu fie iertat ereticilor să între în casa lui Dumnezeu, stăruind ei în eres.
Canonul 10 Al Sfinților Apostoli Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.
Canonul 32 Al Sinodului din Laodiceea Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât binecuvântări.
Canonul 33 Al Sinodului din Laodiceea Nu se cuvine cu ereticii sau cu schismaticii a se ruga împreună.
Canonul 45 Al Sfinților Apostoli Episcopul, presbiterul sau diaconul dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca și clerici să se caterisească.
Sfântul Iosif Volotki (14.11.1439 - 09.09.1515) Să fie pentru tine demn oricine, afară de cei care învață erezia. Dacă va fi eretic vom stărui să nu primim de la ei învățătura, nici Împărtăşania și nu numai că nu ne vom Împărtăși la el, ci îl vom osândi și cu toate puterile, îl vom da pe față ca să nu devenim părtași pieirii lui.
Sfântul Maxim Mărturisitorul (580 - 13.08.662) - Orice pomenire a unui patriarh eretic, înseamnă autoexcluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea. (Mediator între răsărit și apus, pagina 184). - A mărturisi Adevărul înseamnă a declara război pe viață și pe moarte diavolului, iar a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. A trece cu vederea cuvântul Adevărului, este totuna cu a te lepăda de Hristos.
Părintele Adrian Făgețeanu (1912 - 2011) Deci erezia (minciuno-) Patriarhului Daniel ne va duce pe toți la dezastru, la... Dacă ascultăm de el, nimeni nu se va mântui. Ați înțeles? De toate păcatele te poți pocăi, de erezie nu.
Sfântul Serafim de Sarov (19.07.1759 - 14.01.1833) Să nu legi prietenie și să nu ai legătură cu vrăjmașii Bisericii Lui Hristos, cu ereticii și cu schismaticii. Trebuie să fugi de acei oameni care nu se tem de Dumnezeu și nu-L cinstesc.
(Andru Cioban pe facebook - 7 iunie 2022) [Video de mai sus este din 20 ianuarie 2015]
Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină este o manifestarea ecumenică ce s-a născut acum 100 de ani la iniţiativa unui preot anglican american, iar în România ea are o tradiţie de 19 ani [din 1993].
În localităţile cu populaţie pluriconfesională !!!], creştini aparţinând diferitelor Biserici se roagă împreună pentru unitate [!!! exista numai Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, adica Biserica in Dreapta Credinta, OrtoDoxa, restul sunt comunitati eretice, pagane, satanice, demonice, antihristice !!!].
În fiecare seară, credincioşi şi clerici de diferite confesiuni participă împreună la o slujbă specifică cultului respectiv, iar cuvântul de învăţătură este rostit de un cleric de o altă confesiune decât cea de care aparţine biserica în care se desfăşoară rugăciunea.
Manifestarea ecumenică [nu ecumenica cum numai cei in Dreapta Credinta au manifestari ecumenice si conform celor 7 Sfinte Sinoade ecumenice (a toata lumea din unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa) din prima 1000 de ani, ci ECUMENISTA: SUMA TUTUROR EREZIILOR] are scopul de a apropia între ele cultele creştine [Biserica este acolo unde este marturisit Hristos, unde este marturisit in Adevarul care este Hristos, nu poti adauga Adevarul (Dreapta Credinta, OrtoDoxa) si sa o amesteci cu minciuna, deci cu ecumenistii (toate ereziile si paganitatea)].
Anul acesta la Bucureşti prima rugăciune pentru unitate se va oficia la 18 ianuarie, în catedrala romano catolică Sfântul Iosif şi se va încheia la 25 ianuarie în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Programul serilor de rugăciune pentru unitatea creştină în Bucureşti:
- Miercuri, 18 ianuarie 2012, orele 17.00, la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din strada General Berthelot 19. - Joi, 19 ianuarie 2012, orele 17.00, la biserica greco-catolică Maica Domnului din strada Sirenelor 39; - Vineri, 20 ianuarie 2012, orele 17.00, la biserica reformată Calvineum din strada Luterană 13 bis; - Sâmbătă, 21 ianuarie 2012, orele 17.00, la biserica armeană Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din bulevardul Carol I, 43; - Duminică, 22 ianuarie 2012, fiecare Biserică va face rugăciuni pentru unitatea creştină în cadrul slujbelor obişnuite; - Luni, 23 ianuarie 2012, orele 17.00, la biserica evanghelică din strada Luterană 2; - Marţi, 24 ianuarie 2012, orele 17.00, la biserica anglicană din strada Arthur Verona 3; - Miercuri, 25 ianuarie, orele 16.00, la Catedrala patriarhală din Dealul Mitropoliei [!!!]."
"De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, antihristului], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
"Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu;cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta [invatatura lui Hristos, dreapta invatatura, Dreapta Credinta, OrtoDoxa], sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele." (Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, numit Apostolul Iubirii - II Ioan 9:10)
"Iisus a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat - Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 14:23-24)
"Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis: << Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor [de unde ies faptele] este departe de Mine. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor >>." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Cuvantul prin care toate s-au facut, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 15:7-9)
... deci se vede ereticii, ecumenisti [ereticii ereticilor], proorocii mincinosi nu vor sa vina la Hristos:
Insă asta nu e tot. Lupta cu ortodocşii anti-ecumenişti a trecut la un alt nivel, întrucât Sinodul BOR ne-a numit ”grupări schismatice” în mod OFICIAL, conform noilor hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care spune că: “ Au fost semnalate existența și activitatea unor grupări schismatice, pretins ortodoxe, care produc tulburări în parohii. S-a hotărât ca centrele eparhiale să ia pe plan local măsuri de informare a credincioșilor.”
Este bine să ne amintim ce spunea Arhimandritul Serafim Alexiev prin 1993: ”Cât timp Bisericile locale oficiale colaborează cu ecumenismul, folosindu-se de „bunăvoia” acestuia, ortodocșii cu adevărat credincioși lui Hristos vor fi etichetati ca „sectari”, care se rup de la curentul comun, oameni „periculoși” pentru pacea și ordinea publică. De aceea ei vor fi prigoniți (II Tim. 3, 12; Apoc. 13, 7). Sectele vor fi numite „adevărate”, iar adevărata Ortodoxie va fi prigonită ca o „sectă”.Iată că această vreme a sosit !
Să stăm bine, să stăm cu frică să luăm aminte!
Până la ora editării acestei broșuri, mai mulți ieromonahi (preoți calugări) dar și preoți de mir din mai multe zone ale țării (Bacău, Vâlcea, București, Ialomița, Covasna, Maramureș, Timișoara, Craiova, Oradea, Neamț, Roman, Pașcani) au întrerupt canonic pomenirea ierarhilor apostati. Nădăjduim ca în perioada următoare să se îngrădească de erezie cât mai mulți preoți pentru că altfel, așa cum spunea Sfântul Nicolae Velimirovici: ”Atunci când un popor apostaziază de la Dumnezeu, Cel Unul și Viu, el devine în fapt mort.’’ Pentru mai multe informații cu privire la părinții ce au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști, accesați www.romanortodox.ro la secțiunea ‘’Se întâmplă azi…’’
Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!
Ce este ecumenismul?
Ecumenismul s-a născut în sânul Protestantismului la începutului secolului al XX-lea, ca un efort de redobândire a unităţii pentru o lume protestantă împărţită în nenumărate grupări şi ramificaţii. Ecumenismul nu are absolut nici o legătură cu ecumenicitatea şi catolicitatea Bisericii, care este pe deplin păstrată, atât geografic cât şi ecleziologic, în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, adică Biserica Ortodoxă, care continuă să creadă ceea ce a fost crezut "întotdeauna, pretutindeni şi de către toţi." Existenţa ereziilor nu neagă nici unitatea, nici ecumenicitatea şi nici catolicitatea Bisericii. Biserica continuă să fie una şi universală. Erezii şi schisme ca "bisericile" "catolice" şi protestante ale Apusului sau cele anti-calcedoniene ale Răsăritului nu sunt bisericile locale autentice şi legitime ale acelor ţinuturi; aceste biserici redobândesc unitatea şi catolicitatea, devin adevărate biserici, doar atunci când sunt reintegrate în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe Soborniceşti (Catolice), care nu este doar adevărata Biserică, ci şi singura Biserică. Prin urmare, de la bunul lui început şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul "Conciliu Mondial al Bisericilor", ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestante, este, într-un adevărat sens ecleziologic, un "Conciliu Mondial al ereziilor şi schismelor." (Din concluziile conferintei teologice inter-ortodoxe "Ecumenismul: Origini. Asteptari. Demistificare" - 2004)
Bazele ecumenismului
Ecumenismul nu are nici o baza in traditia si istoria Bisericii Ortodoxe: nici un sfant ortodox nu a fost vreodata ecumenist, nu a participat la intalniri cu ereticii ca sa faca schimb de experienta, nu s-a rugat impreuna cu ereticii. Ba din contra, falsele "uniri" care s-au realizat in Istoria Ortodoxiei au fost anatemizate si cei care s-au opus tradarii au fost trecuti in randul sfintilor si cinstiti de poporul drept-credincios care nu s-a unit cu minciuna si a aparat dreapta si sfanta credinta ortodoxa cu pretul sangelui.
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. - PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)
Parintele Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"
Parintele Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"
Parintele Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"
Parintele Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"
Parintele Cleopa Ilie: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"
Parintele Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica."
Parintele Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"
Cuviosul Paisie Aghioritul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Sfantul Efrem Sirul [sirianul]: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli [Din Sfintele Caanoane Apostolice]
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. - PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)
Duhovnici Romani despre erezia ecumenismului
- Despre ecumenism, intalnirea de la Sibiu - Parintele Serafim [video sters pe Youtube, detinut de Google alti ecumenisti "vechi si noi"]
Parintele Arsenie despre ecumenism si alte culte crestine - Elder Arsenie Papacioc - On Ecumenism
Elder Arsenie, spiritual son of Elder Cleopa, (born on August 13th, 1914), in prison on and off for over 12 years between 1938 and 1964, one of the greatest Romanian Elders of our days.
Parintele Arsenie despre ecumenism - Monk about Ecumenism
A brief interview with a special Orthodox father.
- Despre ecumenism antiecumenism catolicism, Parintele Arsenie Papacioc [video sters de youtube, google alti ecumenisti "vechi si noi"]
Ecumenismul - erezia tuturor ereziilor - Autor Marin - Ortodoxia Necenzurata - 28 octombrie 2010
Termenul modern de „ecumenism” a fost inventat si introdus în uz de John Mott (1865-1955), cunoscut lider francmason si presedinte al Y.M.K.A.. Acest lucru s-a întâmplat la congresul Y.M.K.A., care si-a desfasurat lucrarile în 1910 la Edinburg (Scotia), sub presedintia lui Mott. Atunci a si fost pus începutul miscarii ecumenice. Este caracteristic faptul ca John Mott nu a ales pentru desemnarea acestei miscari cuvântul latin occidental „universalism” (de la universum – univers), ci analogul grecesc „oecumenicos” (de unde si „ecumenism”), care se refera numai la Ortodoxie, ca religie cu adevarat universala. Evident, scopul fatis si imediat al acestei substituiri a fost tendinta de a masca intentia eretica printr-un termen ortodox, preluat din limba greaca, clasica pentru Ortodoxie, iar în perspectiva – posibilitatea de a identifica, mai devreme sau mai târziu, Sinoadele Ecumenice cu „Consiliul ecumenic” (C.E.B.), care în cele din urma s-ar putea autoproclama „Sinod ecumenic”. Biserica Ortodoxa Rusa a formulat o acuzatie argumentata corespunzator în „Epistola Sfântului Sinod despre Adunarea V a C.E.B. si rezultatele ei”, în care se arata:
„Un alt pericol, care ameninta grav unitatea crestina si viitorul miscarii ecumenice dupa Nairobi, este iluzia, nutrita de unii participanti la miscarea ecumenica, precum ca Consiliul Ecumenic al Bisericilor ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor-membre ale lui, încât una din viitoarele sale adunari generale se va transforma în sinod crestin ecumenic. A gândi astfel – înseamna a presupune ca Consiliul Ecumenic al Bisericilor poate deveni, în viitor, un fel de „super-biserica”.
Asadar, notiunea de „universalitate” care întotdeauna era atribuita doar Bisericii Ortodoxe, astazi se aplica la o noua miscare, straina de Ortodoxie, zisa „ecumenica”.Asemanarea exterioara însa nu dovedeste identitatea interioara. Asa cum zice un proverb latin: „Si duo dicunt idem, non est idem”, adica „Daca doi spun una si aceeasi, nu este una si aceeasi.” La fel si termenul de „ecumenism” este folosit de Biserica Ortodoxa într-un sens, unicul adevarat, iar de „miscarea ecumenica” – în cu totul altul. Cu mult înainte de aparitia „ecumenismului” genovez, a fiintat, fiinteaza si pururea va fiinta adevaratul ecumenism ortodox – ecumenismul, sau universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe, întemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos cu scopul raspândirii prin ea, în lumea întreaga, a adevarului de revelatie divina, vestit de Hristos, si înfaptuirii mântuirii fagaduite de El. Noi îndraznim sa afirmam ca întru totul tinem de acest adevarat ecumenism antic si vesnic nou, adica de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe. Între acest ecumenism ortodox si „ecumenismul” genovez de astazi exista contradictii flagrante si deosebiri dogmatice profunde, de nedepasit. Din aceasta cauza noi nu putem fi „ecumenisti” în sensul modern al cuvântului, caci suntem ecumenisti adevarati ca membri ai Bisericii Ortodoxe, care de la întemeierea ei se numeste ECUMENICA! Asa cum nu se poate sa apartii la doua confesiuni diferite – de exemplu, nu e posibil ca, fiind un adevarat ortodox, sa fii în acelasi timp si protestant – tot asa nu se poate ca, fiind membru al Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, sa te încadrezi în miscarea ecumenica, care – mai ales în ultima vreme – îsi impune tot mai insistent conceptiile, categoric straine Ortodoxiei. Ecumenistii genovezi supranumesc ecumenismul „miscare a Sfântului Duh în epoca noastra”, socotind ca se poate vorbi într-un chip nou despre Dumnezeu, despre Taina lui Hristos si mai ales despre Sfânta Biserica, neglijând fatis dogmele, canoanele ortodoxe si Sfânta Traditie. Ortodoxia însa nu poate fi de acord cu aceasta; ea nu admite o noua redactare a dogmelor, schimbarea canoanelor si renegarea traditiilor ortodoxe seculare. Ortodoxia respecta cu strictete cele primite de la Domnul Iisus Hristos si sfintii Sai apostoli, caci vrea sa ramâna fidela poruncii Sf. Ap. Pavel: „Stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învatat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastra” (II Tes. 2, 14). Deosebirea dintre conceptiile ecumenismului genovez si învatatura Sfintei Biserici Ortodoxe este atât de mare, încât e batatoare la ochi chiar si pentru un crestin ortodox neinitiat în teologie, provocându-i o neîncredere fireasca fata de miscarea ecumenica. Orice învatatura religioasa ne-ortodoxa este neplacuta lui Dumnezeu si de-a dreptul pagubitoare, caci substituie îndraznet prin minciuna eretica învatatura mântuitoare revelata de Dumnezeu. Prin aceasta ea mânie pe Dumnezeu si îl îndeparteaza. În Sfânta Scriptura Dumnezeu marturiseste în repetate rânduri ca nu numai cei care îl înlocuiesc cu idoli, ci si cei care propovaduiesc gresit despre El Îi trezesc mânia. Iata ce citim în Cartea lui Iov: „Iar dupa ce Domnul a rostit aceste cuvinte catre Iov, a grait catre Elifaz din Teman: „Mânia mea arde împotriva ta si împotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit de Mine asa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov” (Iov 42, 2).
Un crestin luminat dunovniceste stie cât de groaznic e sa crezi într-o învatatura falsa despre Dumnezeu, Care este „Dumnezeul adevarului” (Ps. 30, 6), cât de groaznic e sa falsifici dogmele dumnezeiesti, abatând astfel asupra ta dreapta mânie a lui Dumnezeu! Nu întâmplator Sf. Ap. Pavel sfatuieste pe ucenicul sau Timotei: „Sileste-te sa te arati încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrator cu fata curata, drept învatând cuvântul adevarului” (II Tim. 2, 15). Un merit al Ortodoxiei e acela ca ea si numai ea din toate asa-numitele confesiuni crestine întotdeauna a învatat si învata adevarul despre Dumnezeu, despre Hristos, despre Sfânta Sa Biserica si despre toate tainele dumnezeiesti, pe când celelalte confesiuni „tin nedreptatea drept adevar” (Rom. l, 18). Ea pastreaza neschimbate, de la bun început si pâna astazi, învatatura descoperita de Dumnezeu si Sfânta Traditie. În Declaratia participantilor ortodocsi la Adunarea ecumenica de la Evanston, (1954), s-a spus foarte potrivit ca „Sfânta Biserica Ortodoxa este singura care a pastrat în toata plinatatea si nevatamata credinta „data sfintilor, odata pentru totdeauna” (Iuda l, 3). Si asta nu datorita meritelor noastre, ci pentru ca Dumnezeu vrea sa pastreze „comoara aceasta în vase de lut, ca sa se învedereze ca puterea covârsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi” (II Cor. 4, 7). Asa cum Sfânta Biserica Ortodoxa întotdeauna este devotata lui Dumnezeu si ne învata adevarul despre El, tot asa si fiecare membru al ei trebuie sa ramâna credincios lui Dumnezeu si sa tina neabatut învatatura bisericeasca, pentru a nu-si pierde apartenenta la Biserica si a nu se lipsi de mântuirea cea vesnica, potrivit crezului Sfântului Atanasie cel Mare: „Acel care vrea sa fie mântuit, înainte de toate trebuie sa tina Credinta Universala. Acel care n-o pastreaza sanatoasa si nevatamata, va pieri neîndoielnic pe veci!” Sfântul Ioan Teologul, Vazatorul de Taine ne porunceste sa nu schimbam nimic din ceea ce am primit la început, adica sa nu adaugam nimic si sa nu scoatem nimic din ceea ce ne-a poruncit însusi Duhul Sfânt (Apoc. 22, 18-19), altfel pierdem posibilitatea de a fi partasi la viata dumnezeiasca, de care se fac vrednici doar cei care au ramas „credinciosi pâna la moarte” (Apoc. 2, 10). Acelasi Apostol ai iubirii crestine a aparat cu tarie marturisirea adevaratei credinte: „Daca cineva vine la voi si nu aduce învatatura aceasta, sa nu-l primiti în casa si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cel ce-i zice: „Bun venit!” se face partas la faptele lui cele rele” (II In. l, 10-11), si de aceea cerea: „Deci, ceea ce ati auzit de la început, în voi sa ramâna; de va ramâne în voi ceea ce ati auzit de la început, veti ramâne si voi în Fiul si în Tatal” (I In. 2, 24). Aceasta înseamna ca cel care nu ramâne în învatatura descoperita de Dumnezeu si lasata noua ca mostenire de Hristos prin sfintii apostoli, va fi strain Treimii Dumnezeiesti si Datatoare de viata si va pieri pe veci! Ecumenismul de astazi se îndeparteaza de Credinta Ortodoxa de veacuri si se apropie de confesiunile heterodoxe [eterodoxe, ratacite, eretice], care, asemeni prietenilor lui Iov, nu vorbesc adevarul despre Dumnezeu, cum a vorbit robul lui Dumnezeu Iov. De aceea adevaratul crestin ortodox, pentru care mântuirea sufletului este cea mai mare rasplata a credintei sale (I Petru 1, 9), nu poate ramâne indiferent fata de ecumenism, care îsi da silinta sa ne impuna, în locul credintei pe care o marturisim, o conceptie despre lume straina si cu totul gresita. Ocupându-ne de problema ecumenismului si a caracterului sau pagubitor, noi am gasit, în cadrul cercetarilor, numeroase temeiuri foarte importante, care nu ne permit sa-l simpatizam si sa aderam la el. Aceste principii tinem sa le împartasim tuturor adevaratilor credinciosi si celor care îsi doresc mântuirea vesnica întru Domnul nostru Iisus Hristos, în comuniune cu Sfânta Sa Biserica!
„Acela care, dupa ce a fost gasit adevarul, continua sa mai caute ceva, acela cauta minciuna” (Din Lucrarile Sinodului VII Ecumenic).
„Cine nu doreste sa devina ucenic al adevarului, devine învatator al ratacirii” (Sfântul Leon cel Mare, papa al Romei).
„În zilele noastre adevarul este atât de întunecat, iar minciuna atât de adânc s-a înradacinat, încât niciodata nu vom deslusi adevarul, daca nu-l vom iubi” (Pascal).
„Bunule Iisuse Hristoase! În Biserica Ta sunt oameni care nu sunt apostolii Tai si care nu se roaga Tie: …ei au uitat de Ierusalim si au acceptat Geneva, unde au creat noi table ale legii. Dar si tu, Geneva, care te-ai înaltat pâna la ceruri, vei pogorî în iad!” (Comp. Lc. 10, 15). (Din cuvântul Patriarhului Ierusalimului Timotei la sarbatoarea Sfintei Cincizecimi), (m. în 1955)
„Europa ne scoate din minti; dar Europa aproape toata si în toate s-a pagânizat. Nu e mai bine oare s-o lasam de capul ei. Adevarata lumina a venit la noi din Bizant. Si noi nu suntem copii mici – nu de ieri am iesit la lumina, în curând se vor împlini o mie de ani de când credem în Domnul si tinem legea Sa sfânta. Si în aceasta fie ca altii sa învete de la noi, dupa cum se si cuvine: caci ADEVARUL NE APARTINE!” (Sf. Ierarh Teofan Zavorâtul).
„Deci, ceea ce ati auzit de la început, în voi sa ramâna; de va ramâne în voi ceea ce ati auzit de la început, veti ramâne si voi în Fiul si în Tatal” (I In. 2, 24). „Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla întru adevar” (3 In. l, 4). „Tu însa ramâi în cele ce ai învatat si de care esti încredintat, deoarece stii de la cine le-ai învatat” (II Tim. 3,14).
„Caci împotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar” (II Cor. 13, 8). „Sa stii ca noi trebuie sa slujim lui Dumnezeu, nu timpului” (Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola catre Dracontie).
„Noi nu ne clintim în adevar si nu-l contrazicem, dar suntem pecetluiti de acelasi caracter al credintei si nadajduirii noastre. Caci pe oamenii care cinstesc din toata inima pe Dumnezeu – nimic nu poate sa-i îndemne cu atâta putere la o idee comuna, ca întelegerea în învatatura despre Dumnezeu; si nimic nu înclina spre dezbinare atâta, cât înclina nepotrivirea în aceasta învatatura” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 6, vers. 11,12).
„Doamne, uneste-i pe toti în acelasi cuget si zamisleste oameni însemnati, care sa gândeasca la fel despre adevarata Ta credinta si dreapta marturisire” (Rugaciunea dinainte de moarte a Sfântului Kiril, dascal al slavilor).
„Cea mai buna comuniune este comuniunea în credinta si în dragostea adevarata… Nu exista nimic mai minunat, decât adevarul”. (Sfântul Fotie, Scrisoare catre papa Nicolae I).
Fragment din cartea Ortodoxia si ecumenismul , Arhim. Serafim Alexiev, Arhim. Serghie Jazadjiev , care se poate descarca de aici : descarcare.
Ecumenismul s-a născut în sânul Protestantismului la începutului secolului al XX-lea, ca un efort de redobândire a unităţii pentru o lume protestantă împărţită în nenumărate grupări şi ramificaţii. Ecumenismul nu are absolut nici o legătură cu ecumenicitatea şi catolicitatea Bisericii, care este pe deplin păstrată, atât geografic cât şi ecleziologic, în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, adică Biserica Ortodoxă, care continuă să creadă ceea ce a fost crezut "întotdeauna, pretutindeni şi de către toţi."
Existenţa ereziilor nu neagă nici unitatea, nici ecumenicitatea şi nici catolicitatea Bisericii. Biserica continuă să fie una şi universală. Erezii şi schisme ca "bisericile" "catolice" şi protestante ale Apusului sau cele anti-calcedoniene ale Răsăritului nu sunt bisericile locale autentice şi legitime ale acelor ţinuturi; aceste biserici redobândesc unitatea şi catolicitatea, devin adevărate biserici, doar atunci când sunt reintegrate în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe Soborniceşti (Catolice), care nu este doar adevărata Biserică, ci şi singura Biserică.
Prin urmare, de la bunul lui început şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul "Conciliu Mondial al Bisericilor", ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestante, este, într-un adevărat sens ecleziologic, un "Conciliu Mondial al ereziilor şi schismelor." (Din concluziile conferintei teologice inter-ortodoxe)"
Bazele ecumenismului...
Ecumenismul nu are nici o baza in traditia si istoria Bisericii Ortodoxe: nici un sfant ortodox nu a fost vreodata ecumenist, nu a participat la intalniri cu ereticii ca sa faca schimb de experienta, nu s-a rugat impreuna cu ereticii. Ba din contra, falsele "uniri" care s-au realizat in Istoria Ortodoxiei au fost anatemizate si cei care s-au opus tradarii au fost trecuti in randul sfintilor si cinstiti de poporul drept-credincios care nu s-a unit cu minciuna si a aparat dreapta si sfanta credinta ortodoxa cu pretul sangelui.
Numai Biserica Ortodoxa este adevarata BISERICA intemeiata de Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfânta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocârmuieşte după cele Şapte Sinoade a toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea, numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Şapte Sfinte Taine trebuincioase mântuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva “bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
De aceea doar credincioşii ortodocşi mărturisesc despre Biserică în Crez ca fiind: “Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur Crez este, tot aşa doar o singură Biserică, al cărei Cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în Crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri, pentru că: Este un Domn, o Credinţă, un Botez – cel Ortodox, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi (Efes. 4, 5-6). Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, Crez pe care nu se încumetă să-l rostească nimeni dintre cei ce aparţin altor “credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămânii pentru “rugăciune şi unitate”.
Marturisire sau apostazie?
Biserica este Una, întemeiată prin Pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, prin Hristos cel Înviat din morţi şi Înălţat de-a dreapta Tatălui şi nimeni nu va mai putea întemeia o altă Biserică Dumnezeiască. Celelalte culte, fie s-au despărţit de Biserica întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos prin păcate, inclusiv erezii, fie au fost înfiinţate de oameni cu putere antihristică. Aceste culte vor să amăgească pe creştinii ortodocşi cu învăţături străine-eretice, să-i despartă de Biserica lui Hristos, să le dezbine Neamul, să-i euro-înglobeze antihristic.
Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserica lui Hristos, dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul Mistic al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii, alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osândi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă. Mântuitorul Iisus Hristos spune Vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18, 7).
Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: “Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la “unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rânduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor Părinţi nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din acelaşi Har al Duhului Sfânt şi slavă cu Maica Domnului, cu Sfinţii îngeri, cu Sfinţii şi moşii şi strămoşii noştri.
Catolicii nu se pot uni cu ortodocşii, atâta timp cât nu se smeresc şi nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şinu primesc botezul ortodox prin afundare, precum au hotărât Sfinţii Părinţi...
Ecumenismul – erezia ereziilor. Anatema împotriva ecumenismului Preîntîmpinare duhovnicească
Ecumenismul - erezia ereziilor. Anatema împotriva ecumenismului
Preîntîmpinare duhovnicească
Pentru oricine este deprins cu istoria Bisericii, în special cu istoria luptei ei cu ereziile, este limpede că ecumenismul este erezia ereziilor. Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a ,,acumulat în sânul său, ca într-un centru anume, toate blasfemiile, înşelăciunile şi împotrivirile faţă de Adevăr care au existat de-a lungul întregii istorii spirituale a omenirii, de la Cain, Ham la Iuda trădătorul, Karl Marx, ademenitorul Freud şi toţi hulitorii contemporani”[8].
Pe măsură ce vedem ce se întâmplă în lumea contemporană, noi ne aducem aminte fără să vrem cuvintele Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir despre vremurile de pe urmă când ,,prin faptele lor nelegiuite oamenii îi vor depăşi pe diavoli şi vor fi într-un cuget cu ei”[9].
Trăim în epoca apostaziei, epoca valorilor false. Apostazia totală de la Dumnezeu este semnul vremurilor noastre şi este legată inseparabil de ecumenism. Mirajul ecumenismului, surogatul său pentru dragostea creştină, este promovat şi preamărit pretutindeni în lume. În momentul de faţă, toate Bisericile locale sunt membre ale CMB, cu excepţia Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora (BORD)[10] .
În 1983, Sinodul Episcopilor Bisericii a rostit anatema împotriva ecumenismului. Iată textul ei:
,,Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica lui Hristos este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în dogmă şi felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ramurile sau sectele, sau denominaţiunile, şi chiar religiile vor fi unite într-un singur trup; şi celor care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire; aşadar, celor ce cu bună ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai sus amintiţi sau care sprijină, răspândesc sau apără noua lor erezie, numită de obicei ecumenism, sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA [Anatema este un blestem dat de Biserica lui Hristos ereticiplor! Anatema nu se sterge prin spovedanie ci prin niste rugaciuni speciale facute de Sfantul Sinod.] !”[11]
Mitropolitul Vitalie scrie: ,,Prin rostirea anatemei împotriva ecumenismului, BORD îşi apără turma de această ispită apocaliptică. În acelaşi timp, ea a pus neintenţionat o sarcină gravă asupra conştiinţei tuturor Bisericilor locale deoarece, mai devreme sau mai târziu, ele vor trebui să soluţioneze această chestiune într-un fel sau altul. Destinul lor duhovnicesc ulterior în Biserica Ortodoxă va depinde de modul în care ele soluţionează această problemă. De drept, această anatemă rostită de noi are un caracter pur local (pentru BORD), însă, de fapt, ea are o importanţă istorică şi universală mare doar pentru că ecumenismul este în sine erezia la o scară universală. Sarcina BORD este în mod evident asupra conştiinţei tuturor creştinilor ortodocşi. Aceasta este marea cruce pe care Domnul a aşezat-o pe umerii noştri. Este cu neputinţă să mai păstrăm tăcerea, fiindcă orice tăcere suplimentară ar putea fi asemuită cu o trădare a adevărului, şi fie ca Dumnezeu să ne izbăvească pe toţi de aceasta”[12].
Doar ,,turma cea mică” rămâne credincioasă lui Hristos, ştiind că Domnul nu-i va lăsa nemângâiaţi pe cei care-L iubesc pe El (Ioan 14, 18).
Puritatea canonică a BORD atrage acum un mare număr de credincioşi din Rusia care sunt curaţi cu inima. Minciunile şi defăimarea oficiale pe care Patriarhia Moscovei le aruncă asupra BORD şi parohiilor sale din Rusia sunt acum zadarnice.
Va veni vremea când Patriarhia Moscovei va trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru vătămarea făcută de ecumenism Rusiei mult pătimitoare. Este înspăimânător a merge împotriva adevărului Dumnezeului celui viu şi a crea Biserica ,,celor fără de lege”. Ce se va întâmpla dacă, prin păcatele sale, Patriarhia Moscovei va pierde curând harul şi acest lucru va deveni evident tuturor, mai cu seamă ,,celor mici” a căror credinţă curată singură susţine sfânta Ortodoxie în Rusia ?
Sursa: Ecumenismul – calea către pierzare, de Ludmilla Perepiolkina
[8] Arhiepiscop Vitalie (Ustinov, acum mitropolit, întâistătătorul BORD), ,,Ecumenismul”, raport prezentat Sinodului Episcopilor în 1967, Mahopac, SUA; Montreal, 1982, p. 9.
[9] Declaraţiile postume ale Prea Cuviosului Nil Izvorâtorul de Mir, Athonitul, publicată de Chilia Buna Vestire a stareţului Partenie din Muntele Athos, Atena, 1912, p. 59.
[10] Patriarhia Ierusalimului a hotărât de asemenea ca Biserica Ierusalimului să-şi înceteze participarea la dialogurile cu heterodocşii şi în Consiliul Mondial al Bisericilor. A se vedea ,,Declaraţia patriarhului Diodor’’ din Orthodoxos Typos, nr. 842, 16.6.1998, p. 1, col. 1-3.
N.tr.: Patriarhia Ierusalimului a reluat relaţiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor odată cu urcarea pe scaunul său a actualului patriarh, Teofil al III-lea. Între timp au părăsit CMB Bisericile Georgiei şi Bulgariei – ca să facem referire doar la Bisericile socotite canonice de Ortodoxia oficială, între care nu s-a aflat de fapt BORD. Până la întoarcerea sa în Patriarhia Moscovei în 2007, ea a fost socotită necanonică şi nu au existat relaţii, decât neoficial sau amical, între ierarhii ei şi Ortodoxia oficială.
Şi trebuie remarcat că afirmaţia în sine este irelevantă. Că sunt sau nu membre ale CMB, toate Bisericile Ortodoxe locale oficiale, fără excepţie, subscriu mentalităţii şi direcţiei generale.
[11] Rusia Ortodoxă [Pravoslavnaia Rus’], nr. 10 (1271), 15/28 mai 1984, Tipografia Sfântul Iov de Poceaev, Mânăstirea Sfânta Treime, Jordanville, New York, p. 3, col. 2.
[12] Arhiepiscop Vitalie, ,,Sinodul Episcopilor din 1983”, Rusia Ortodoxă [Pravoslavnaia Rus’] nr. 10, 15/28 mai 1984, p. 3, col. 2.
SINODUL DIN CRETA A FOST CU ADEVARAT UNUL TALHARESC, MINCINOS, ERETIC SI MASONIC [Masoneria este una din organizatiile satanice, antichristice!] … - [Despre sinodul Talharesc din Creta din iunie 2016] - Radu Iacoboaie - 6 septembrie 2016
Iubiți frați ortodocși, vă semnalăm apariția unui număr de excepție al revistei ortodoxe ATITUDINI. Este vorba despre numărul pe luna august 2016, dedicat Sfântului Marcu Evghenicul (Mitropolitul Efesului, care nu a semnat documentul Sinodului tâlhăresc de la Ferrara-Florența dintre anii 1437-1439, care a încercat unirea cu catolicii schismatici și ereticihttp://www.atitudini.com/2016/08/a-aparut-revista-atitudini-nr-45-dedicata-sfantului-marcu-evghenicul/ [ Revista ATITUDINI Nr. 45, dedicata Sfantului Marcu Evghenicul - Comenzi sau Abonamente se pot face completand formularul de aici sau la adresa de email:
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
]), precum și acestui recent Pseudo-Sinod din insula Creta, așa-zis panortodox (de fapt nici măcar unul ortodox, legitim, autentic, nici Sinod, nici Sfânt, nici Mare, după cum l-au ridicat în slăvi unii clerici și teologi (masoni îndeosebi), ci o simplă Întrunire Ecumenistă sau o conferință interortodoxă lărgită, dar care a produs efecte pentru că a legalizat în ascuns dar și pe față (prin documente, precum cel cu nr.6! – ,,Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”) ecumenismul sau globalizarea religioasă…
În opinia noastră dar și a multor teologi de pretutindeni, Sfintele Sinoade locale (inclusiv Sf. Sinod al BOR) vor trebui să reanalizeze cât mai urgent documentele acestui ,,Sinod” și să ceară anularea acestora (invalidarea lor), precum și retragerea semnăturilor ierarhilor și chiar recunoașterea în public a vinovăției și greșelii lor, apoi să treacă la condamnarea categorică a ereziilor contemporane (ecumenismul, erezia fracmasonică, Filioque, primatul papal, erezia că există o singură fire în Hristos, hirotonia femeilor etc), dar și unele concepții doctrinare catolice și protestante (teoria ramurilor, teoria pierderii unității Bisericii, rugăciunile în comun cu eterodocșii și alte practici necanonice). Nu în ultimul rând, Biserica Ortodoxă Română să renunțe ca și alte Biserici Ortodoxe autocefale la calitatea sa de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor (care ,,Biserici”, când știm foarte bine că Hristos a lăsat doar Una?).
[ Fondatorul principal de la Consiliul Mondial al Bisericilor in anul 1960 (anii 60) a fost minciuno-patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane din anii 60- A se vedea marturisirea lui Teoctist Arapasu in anul 2007 in anul in care a murit intr-un interviu la TVR in playlist-ul de mai sus, din acest articol document: ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR - Ce este ecumenismul si cum aparam Dreapta Credinta (Orto Doxa) de ecumenism - ECUMENISM: THE HERESY OF HERESIES - What is ecumenism and how do we defend the Right Faith (Ortho Dox) from ecumenism]
PENTRU CĂ TOȚI IERARHII CARE ȘI-AU DEPUS SEMNĂTURA PE DOCUMENTELE ACESTUI PSEUDO-SINOD ECUMENIST DIN CRETA AU TRĂDAT REALMENTE ORTODOXIA ȘI BISERICA LUI HRISTOS! DE ACEEA A ȘI EXISTAT ACEASTĂ SECRETOMANIE LA DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR ȘI CREDINCIOȘII NU AU ȘTIUT ȘI NU ȘTIU NICI PÂNĂ ACUM DECÂT FOARTE PUȚIN SAU DELOC DIN TOT CE S-A DISCUTAT ÎN SPATELE UȘILOR ÎNCHISE ȘI CE ALTE DOCUMENTE S-AU MAI SEMNAT ACOLO…
Ce putem citi în această revistă:
,,Era clar pentru toți că un sinod panortodox nu era convocat pentru apărarea învățăturii credinței ortodoxe, ci pentru ca erezia ecumenistă să poată fi ,,aprobată canonic” și nicidecum pentru a se combate vreo erezie sau abatere de la învățătura Bisericii Ortodoxe, așa cum ar fi firesc să se facă, după modelul patristic (cuvântul ,,erezie” nici măcar nu apare în documentele oficiale semnate în Creta! – n.a.) (…) Susținătorii lui (ecumenismului – n.a.) consideră că adevărul revelat nu se află deplin într-o Biserică și nici doar într-o religie sau sistem filozofic, ci că el se află răspândit, nici mai mult nici mai puțin, în toate Bisericile și religiile și în toate sistemele filozofice (idee de sorginte masonică evident – n.a.). (…) Primul pas a fost făcut de Athenagoras (fostul Patriarh al Constantinopolului, ecumenist – n.a.) prin ridicarea anatemelor (dintre ortodocși și catolici – n.a.). Următorul pas a fost pregătit în timp ca mai apoi să fie aplicat la nivel de sinod panortodox. (…) Pentru a ascunde intenția sa de a schimba canoanele Bisericii, sanctitatea sa Bartolomeu (actualul Patriarh al Constantinopolului – n.a.) menționează că niciun canon nu trebuie modificat, în schimb propune să fie ,,adaptat” la noile cerințe ale timpului (un sofism – instrument al retoricii foarte înșelător – n.a.). (…)
Pentru a-și pune în aplicare erezia, patriarhul Bartolomeu a insistat să organizeze un sinod panortodox care să aducă noile sale principii eretice ca formă oficială în Biserica lui Hristos. Pentru că situația politică din Turcia nu era favorabilă organizării unui sinod panortodox, patriarhul Bartolomeu a decis ca lucrările sinodului să se desfășoare în Creta, insula unde erezia ecumenistă a pătruns în toate structurile eclesiastice. Practic locația nu a fost aleasă întâmplător, ci acolo unde mediul era propice obținerii unui rezultat prin care să se ofere o decizie finală favorabilă intenției patriarhului Bartolomeu. (…) Pentru a-și justifica inovațiile, patriarhul în lucrarea sa, spune: ,,Nu e cu putință ca Biserica să aibă dispoziții canonice care opresc intrarea în biserici a eterodocșilor și rugăciunea în comun cu aceștia, de vreme ce Biserica, prin reprezentanții ei se roagă împreună cu eterodocșii pentru unirea definitivă întru credință, iubire și nădejde.” Afirmația nu are niciun argument teologic sau canonic fiind caracterizată de o părere personală potrivnică învățăturii Bisericii. Adică să înțelegem că Sfinții Părinți au fost influențați de alt duh decât Duhul Sfânt? Că ei nu au avut dragoste? (…) De ce canoanele Bisericii nu pot fi aplicate astăzi? Pentru că sunt o piedică în aplicarea globalismului în plan religios? Părintele Dumitru Stăniloae, după participarea la câteva întruniri în C.M.B. a concluzionat că ,,ecumenismul este produsul masoneriei, iarăși vor să relativizeze credința adevărată”. Motivele menționate de patriarh sunt puerile deoarece a iubi pe aproapele sau pe vrăjmaș nu constă în încălcarea canoanelor. (…) Toți Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe mărturisesc la unison că apusenii au căzut în erezie. Sinoadele de la Constantinopol din anii 879, 1170, 1450, 1722, 1838, 1895, precum și patriarhii semnatari ai enciclicii de la 1848 au condamnat Filioque și toate ereziile papistașe. (…) Sfântul Grigorie Palama (sec. XIV) spunea că: ,,Pe latini nici îngerii nu-i pot schimba, oferindu-le leacul care să-i vindece de mincinoasa lor slăvire”, în timp ce Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului îi caracteriza pe apuseni ca ,,erezie apărută după sinodul al VII-lea Ecumenic”. (…) Ca urmare a influenței patriarhului Bartolomeu de Constantinopol, primul sinod din istoria Bisericii Ortodoxe care oferă o portiță deschisă ereziei ecumeniste este cel din Creta, din anul acesta (2016). Oare întâmplător, pentru prima dată în istoria Bisericii noastre, la un sinod ortodox, ,,a fost nevoie” de reprezentanți ai papei ca și observatori? (cu misiunea evidentă a supravegherii lucrărilor sinodului în sensul dorit, exercitării de presiuni asupra celor care nu ar dori să semneze documentele, a unor rugăciuni în comun etc – n.a.).” (rev.cit., pp.92-98)
Următorul citat este din această revistă, de pe coperta finală interioară și putem afirma că el nu prea a apărut în presa ortodoxă de-a lungul timpului, desigur pentru a nu tulbura prea mult relațiile dintre ortodocși și catolicii, care s-au rupt din mândrie de Biserica lui Hristos prin schismă și au promovat o serie întreagă de inovații în credința ortodoxă:
NE SPUNE AȘASFÂNTUL MARCU EVGHENICUL (MITROPOLITUL EFESULUI):
,,Aceia care au introdus aceste inovații și au divizat Biserica vor primi o pedeapsă mai mare decât cei care L-au răstignit pe Hristos.În cele ce țin de credința ortodoxă nu poate fi vorba de pogorământ, nici de iconomie… Nu îi primiți în părtășie cu voi (pe latini), atâta vreme cât rămân în aceste inovații de credință.Prin urmare, fugiți de acești lupi, ca și de împărtășirea cu ei, pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni. Nu este altceva de mirare dacă și ispititorii lui Satana se preschimbă în îngeri ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor. Este cu neputință să proclamați pacea, atât timp cât nu este elucidată mai întâi cauza schismei; schismă ce provine din părerea de sine a papei, ce se consideră a fi întocmai cu Dumnezeu.Noi pentru nimic altceva nu ne-am despărțit de latini (catolici), decât pentru că sunt nu numai schismatici, dar și eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum să ne unim cu ei.”
ALTE CÂTEVA CITATE MAI IMPORTANTE:
,,Ecumenismul acesta este în sine o acțiune diabolică și sunt de acord cu teologii greci care susțin că ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat că România va fi următoarea țară care va ieși din ecumenism (iar BOR să iasă din C.M.B. – n.a.)”. (Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, în Graiuri ortodoxe, nr.II, rev.cit., pp.87-88)
,,Toate sinoadele s-au făcut pentru un scop ca să vadă lumea o erezie (și Biserica să nu ajungă la dezbinare și schisme – n.a.). Dar acum pentru ce s-a făcut sinodul acesta? Ca să se instuționalizeze ecumenismul. Cea mai mare erezie a secolului nostru, cum spune Sfantul Iustin Popovici este erezia ecumenismului. Prin acest sinod, ușor, ușor au oficializat ecumenismul și dialogul în cadrul așa-numitului Consiliu mondial al bisericilor. (…) E un sinod tâlhăresc, mincionos și eretic. Lumea aceasta înșelătoare e o mare vrăjitoare.
Spune Epistola de la Iacob 4:4 în cărțile mai vechi, mai bătrânești: ,,Preacurvarilor și preacurvelor, au nu știți că prietenia lumii acesteia este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu.” (Părintele Iulian, de la Schitul Prodromu din Muntele Athos, rev.cit., pp. 70-71)
,,În Apus. creștinismul s-a laicizat foarte mult. Papa a transformat religia în cultură, dar nici măcar o cultură bună. Apusul s-a aliniat la toată știința satanică. Și cultura are rostul și importanța ei, dacă este sub protecția religiei, dar dacă este sub stăpânirea științei, atunci nu mai e bună la nimic. Papismul va pica, dar Ortodoxia va rămâne până la sfârșitul veacurilor. Cerul și pământul vor trece, dar Ortodoxia va rămâne, căci este adevărul cuvântului lui Hristos” (…) Ecumenismul nu este altceva decât o lucrare masonică care este potrivnică și prezentă în toate acțiunile creștinismului. (Părintele Justin Pârvu, Biserica și noile erezii, Fundația Justin Pârvu, pp.35-47, rev.cit. p.82)
,,Învățătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeului-Omului Hristos, rostită de către Sf. Apostoli, de către Sfinții Părinți și de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor este următoare: Ereziile nu sunt Biserică și nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine și mai cu seamă Taina împărtășirii – această Taină a Tainelor (…) Ecumenismul e numele de obște pentru creștinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creștinisme mincinoase, nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obște este acela de ,,a-tot-erezie” (pan-erezie).” (Sf. Iustin Popovici, Biserica ortodoxă și ecumenismul, Fundația Justin Pârvu, 2012, pp.187-191, rev. cit., pp.82-86)
ECUMENISMUL – erezia tuturor ereziilor - Carte: ECUMENISMUL FARA MASCA [DEMASCAREA ECUMENISMULUI - LUCRARII SATANICE, LUCRARRII ANTIHRISTICE]
ECUMENISMUL FARA MASCA - Autor carte: Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos - a-II-a editie imbunatatita editura Ortodoxos Typos
[Text carte coperta verso:] Sfintii Parinti nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si la politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu "Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza. [!!! ANATEMA ESTE UN BLESTEM AL BISERICII LUI HRISTOS - Anatema nu se sterge prin spovedanie ci prin rugaciuni speciale ale Sfantului Sinod al Bisericii lui Hristos, Bisericii Ortodoxe.] Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfintii Parinti nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri, in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiile lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comunicarea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. [!!!] Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau "sinagogii satanei". [!!!]
Biserica lui Hristos este supusa in ultima vreme unui atac generalizat, pe toate fronturile, si aceasta sub nevinovata titulatura a ecumenismului, de catre puterile infernului. Ecumenismul, in putine cuvinte, este o infernala miscare globala, politica si religioasa, ce are ca obiectiv supunerea umenitatii sub un conducator universal… si unirea tuturor religiilor intr-o panreligie, astfel incat sa dispara Crestinismul, sa dispara credinta ortodoxa si, la sfarsit, in locul adevaratului Dumnezeu sa fie inchinat satana (Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos)
EXTRAS PARTIAL DIN CARTE (CITITI TOATA CARTEA DE MAI SUS ONLILNE SAU DESCARCARE IN FORMAT PDF):
Cu toate că ştiam cât de serios şi uriaş este subiectul tratat de cartea mea „Ecumenismul fără mască”, totuşi nu-mi închipuiam că va avea un aşa răsunet şi că va înregistra o aşa de mare circulaţie, într-o perioadă de te timp aşa de scurtă.
Doar în trei luni, mii de exemplare au fost epuizate, arătând un interes mare din partea cititorului comun, ceea ce ne-a obligat să scoatem, cu ajutorul lui Dumnezeu, o nouă ediţie.
Epuizarea primei ediţii a acestei cărţi se datorează în primul rând subiectului foarte serios tratat dar şi râvnei credincioşilor ortodocşi de a face cunoscut, pe cât posibil, la câţi mai mulţi, toate câte sunt descoperite de ea.
Reacţiile cititorilor au fost impresionante, răspândind cu mult zel această lucrare care îi descoperă pe duşmanii întunecaţi ai credinţei noastre, denunţând instrumentele lor şi făcând vădite toate mijloacele satanice ce le folosesc.
O mare susţinere morală, în lupta noastră de a demasca ecumenismul, au fost sutele de telefoane entuziaste şi zecile de scrisori primite la redacţie.
Este imposibil de descris interesul manifest al credincioşilor pentru răspândirea acestei cărţi.
Toţi subliniau, fiecare în felul său, că se simt obligaţi să-şi aducă contribuţia în deconspirarea modului în care este sabotată sfânta noastră credinţă şi a duşmanilor ortodoxiei care astăzi conlucrează cu înfricoşătoarea panerezie a ecumenismului.
Din sutele de situaţii impresionante, care arată cât de sensibil este poporul nostru grec ortodox în chestiunea credinţei şi cât de repede se lasă antrenat, la modul practic, împotriva duşmanilor ei înşelători, consemnăm cele de mai jos:
Profesor pensionar, după ce a studiat cu grijă cartea şi a văzut planul satanic şi ţesătura masonică din cadrul ecumenismului blestemat, înţelegând acţiunea luciferică dusă împotriva credinţei noastre ortodoxe, a sacrificat o anumită sumă de bani pentru cumpărarea a două sute de exemplare. Acestea au fost apoi trimise la studenţii şi profesorii Academiei pedagogice unde a fost şi el profesor.
Ne-a relatat apoi motivele pentru care a preferat să trimită cărţile la profesori:
Primii care trebuie să afle cine sunt cei ce plănuiesc împotriva ortodoxiei sunt profesorii. Să devină conştienţi pentru a nu deveni şi ei victimele tipului de propagandă sub diferite chipuri ale ecumenismului. Să afle ce este ecumenismul, pentru a le arăta apoi celor pe care îi educă cum stau lucrurile.
Un alt pensionar s-a angajat la o cheltuială serioasă pentru a cumpăra şi a transmite cartea la toţi arhiereii ortodocşi din Grecia şi din afară.
O doamnă evlavioasă a cumpărat 250 de exemplare pe care le-a răspândit în interiorul şi în afara Greciei pentru a deveni cunoscute toate cele ce sunt dezvăluite de această carte.
Un cititor de al nostru din Salonic ne-a scris că este datoria lui să cumpere şi să răspândească cartea, chiar dacă aceasta înseamnă să-şi taie din veniturile destinate pâinii zilnice. Crede că în felul acesta îşi poate aduce şi el contribuţia la demascarea ecumenismului evreo-masonic din epoca noastră.
Este semnificativ faptul că toţi care au cumpărat la început un exemplar, au ţinut apoi să mai cumpere şi altele, pentru a le dărui la cunoscuţi, prieteni sau chiar ecumeniştilor şi celor ce sunt de partea lor.
Toţi ortodocşii de pretutindeni avem obligaţia să denunţăm acest ecumenism blestemat de Dumnezeu, fiind chemaţi pentru a ne uni împotriva lui. Toţi trebuie să afle că ecumenismul urmăreşte îngroparea ortodoxiei, a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, ceea ce va duce inevitabil şi la surparea neamului nostru.
În această confruntare ce o avem în faţă, să nu uităm că Domnul este Atotputernic şi este de partea noastră, iar biruinţa va fi a tuturor celor credincioşi ce luptă alături de El.
Athena 28 martie 1972, Arhim. Haralambie D.Vasilopulos
Cuvânt înainte la ed. I-a
În ultimii ani s-a vorbit mult de Ecumenism. Se face multă reclamă la el, termenul de ecumenism fiind popularizat cu multă dibăcie. Se depun eforturi mari şi concertate pentru ca el să apară în faţa lumii ca un lucru plin de importanţă, impunându-se ca ceva de absolută necesitate pentru mântuirea umanităţii.
Termenul ecumenism nu provoacă reacţii de împotrivire, poate pentru că în Biserica noastră sunt folosiţi termeni asemănători, ( Sinod ecumenic, Patriarhie ecumenică, etc.). În aceste condiţii, cititorul neavizat (neobişnuit să fie susceptibil) a unui articol de ziar sau ascultătorul neinformat al unei predici cu referire la «Mişcarea ecumenică» sau la «Unirea Bisericilor», nu vede nimic rău în acestea.
Datorită ignoranţei care domină şi a propagandei dezlănţuite, crede, desigur, că este vorba de ceva foarte bun, creştin şi folositor. Astfel, fără să cunoască exact ce înseamnă cuvântul ecumenist, devine şi acesta ecumenist, măcar pentru simplu motiv de a nu părea retrograd sau obscurantist în ochii celorlalţi.
Mulţi sunt atraşi de acest fenomen din pricina lipsei unei informări corecte, care ar putea face lumină în privinţa rolului adevărat jucat de ecumenism. De aceea, în momentul în care se întâmplă să întrebi brusc pe cineva:
- Eşti pentru ecumenism? pentru «Unirea Bisericilor» ? înainte ca să apuci să mai adaugi ceva, el îţi va replica imediat:
- Desigur …că sunt pentru ecumenism… Sunt pentru unire!!!
Omul, de regulă, nu prea ştie despre ce este vorba…
El se grăbeşte să dea un răspuns la o problemă deosebit de importantă fără să ştie nimic, vorbind de un lucru pe care în esenţă îl ignoră. Sau, mai de grabă, vorbeşte de ceva ce îi pare bun, frumos şi având un caracter cât se poate de creştinesc. Iar acest fapt se datorează propagandei ecumeniste ce i-a lăsat o astfel de impresie, datorită cadrului confuz, fără limite precise creat de aceasta.
O astfel de ignoranţă sau indiferenţă în chestiunea ecumenismului nu este o simplă neglijenţă, ci o adevărată crimă la nivelul credinţei.
Despre toate acestea, cititorule, vei avea ocazia să citeşti în paginile ce urmează în cartea de faţă.
Putem spune că am încercat o deconspirare, o «dezgolire» a ecumenismului şi sperăm că am reuşit s-o facem, într-o oarecare măsură, prin puterea şi spre slava Domnului nostru Iisus Hristos Îţi înfăţişăm, aşadar, un ecumenism «dezbrăcat» de minciună şi ipocrizie, care va căpăta trăsăturile unei adevărate crime, imense şi întunecate împotriva umanităţii.
Priveşte, aşadar, cu atenţie această creaţie a întunericului. Ia aminte cu răbdare la această enormă minciună atât de amăgitoare.
Urmăreşte cu atenţie tot acest nimic, lipsit de consistenţă, căruia se încearcă să i se dea un ipostas, un înţeles şi un conţinut bun, depunându-se eforturi susţinute pentru a fi înfăţişat asemenea unui Deux ex machina[1], ce va mântui lumea, dar care în realitate complotează cum s-o distrugă.
Desigur că citind şi studiind te vei îngrozi în faţa înşelăciunii şi a planurilor diabolice care se ascund în spatele cuvântului ecumenism.
Vei vedea că ecumenismul este o alcătuire demonică şi vei înţelege cât de mare este pericolul prin care trece creştinătatea şi lumea întreagă din pricina lui. Atunci îţi vei da seama cât de înşelătoare sunt toate lozincile pe care ecumenismul îl pune la bătaie. Vei vedea clar cine sunt şi pentru cine lucrează cei care vorbesc continuu de ecumenism, despre Mişcarea ecumenică sau despre «Unirea Bisericilor».
Ne doare şi plângem din adâncul sufletului pentru că în această înşelare îngrozitoare a ecumenismului au fost atrase şi persoane sus puse, diriguitori ai Bisericii şi ai societăţii. Ne doare şi ne tânguim pentru cei care crezând că fac bine Bisericii şi ţării susţin ecumenismul blestemat, războindu-le în fapt pe amândouă.
Plângem pentru ei că au ajuns să se întovărăşească cu duşmanii lui Hristos şi ai neamului, conlucrând fără să-şi dea seama cu aceia care pregătesc zdruncinarea Bisericii şi dispariţia neamului.
Îi chemăm, aşadar, pe aceştia să-şi pună în paranteze pentru puţin sentimentele de afecţiune nutrite până acum faţă de ecumenism, să-şi vină în fire, să-şi reconsidere poziţia ce o au faţă de aceasta problemă, întrebându-se cu seriozitate, cine direcţionează toată această mişcare, planurile cui le serveşte şi ce pericole ne pasc dacă continuăm pe această linie.
Îi chemăm smerit să găsească răspuns în cartea de faţă la multele întrebări care ar putea să-şi le pună.
Sperăm că această carte va trezi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, pe mulţi, uimindu-i şi cutremurându-i în acelaşi timp prin descoperirile ce le va face. Şi că mulţi se vor ridica împotriva scopurilor antihristice, a planurilor şi lucrării ecumeniste.
Cele scoase la lumină de această carte poate că vor provoca mânia unora împotriva noastră, cerând să le fie adus capul nostru pe tipsie. Nu ne pasă, este suficient că prin ce am făcut am slujit voii lui Domnului nostru Iisus Hristos De altfel atâtea milioane de creştini au mărturisit pentru dreapta credinţă încât ar fi o mare cinste pentru noi dacă Dumnezeu ne-ar învrednicii şi pe noi de acest lucru măreţ, de a ne da sângele şi viaţa pentru Hristos, Mântuitorul nostru.
Poate că vor instrumenta tot felul de acţiuni greu de imaginat împotriva adevărurilor înfricoşătoare ce ies la lumină, încercând astfel să le mistifice. Pentru că : «tot cel ce face păcatul urăşte lumina şi nu vine la lumină pentru a nu fi cercetate faptele lui, pentru că au fost lucrate în întuneric» spune Domnul.
Cartea de faţă descoperă astfel toate cele ce au fost şi sunt urzite cu vicleşug pe o perioadă foarte mare de timp. În felul acesta vom putea vedea ce reprezintă ecumenismul în esenţa lui, făcând apel la elemente de netăgăduit, care vor vădi adevăratele lui motivaţii şi planuri întunecate.
Este posibil ca această carte să devină un îndrumar, un ajutor serios în descoperirea marelui plan al ecumenismului, o trâmbiţă deşteptătoare chemându-i la luptă pe toţi iubitorii de Hristos, ai Bisericii Lui şi ai neamului nostru binecuvântat.
Trebuie să ştim încă de acum că Biserica ortodoxă nu va deveni niciodată un instrument al puterilor întunericului. Nu se va supune Antihristului. Nu va face alianţe cu idolatria aşa cum îşi doreşte ecumenismul. Hristos va învinge pentru «că a venit ca un biruitor şi ca să învingă».
Am scris acest cuvânt în Athena, la mânăstirea Petrachi, pe 28 oct. 1971, în ziua în care Grecia săracă în mijloace militare a spus acel eroic «Ohi» (Nu)[2] cotropitorilor demenţi, care urmăreau să cucerească lumea.
Am scris toate acestea şi pentru că m-am gândit că astăzi este imperioasă nevoia ca Grecia ortodoxă să trâmbiţeze până la marginile pământului un nou istoric «Ohi». Nu pentru a izbăvi lumea de un cotropitor lumesc, ci de unul mult mai perfid care se numeşte ecumenism.
Arhim. Haralambie ,D.V
Stareţul Sf. Mânăstiri Petrachi
Introducere
Ce este ecumenismul?
Şi acum cititorule, poate te întrebi ce este ecumenismul? Care este crezul lui? Pe ce se sprijină? Cine se ascunde în spatele lui? Ce urmăreşte şi ce mijloace foloseşte?
Cartea de faţă îţi va da răspunsuri la toate aceste întrebări serioase.
Va trebui mai întâi, chiar de la început, să clarificăm într-un fel lucrurile, să se ştie despre ce este vorba cu exactitate. Trebuie să ne plasăm în miezul înţelesului acestei chestiuni capitale, pentru a putea apoi urmări cu uşurinţă întreaga desfăşurătoare a descoperirilor cutremurătoare despre scopul urmărit de ecumenism şi mijloacele infernale la care acesta apelează.
Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.
Ecumenismul apare în ochii lumii ca o mişcare mondială ce urmăreşte unirea politică, economică şi religioasă a umanităţii.
La prima vedere, desigur, pentru cei ce nu ştiu cum stau lucrurile, un astfel de ţel care vizează unirea omenirii pare bun şi folositor. Şi aceasta pentru că în ecumenism este trâmbiţată cu insistenţă acea lozincă superficială despre pace, pe care şi-o doresc cu toţii, la care se adaugă şi cea referitoare la unitate, un deziderat urmărit de toţi.
În acest cadru al ecumenismului toţi vorbesc la unison despre iubire. Şi cine este acela ce poate zice că nu-şi doreşte aşa ceva. Însă iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci, în realitate, din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.
De aceea, în timp ce îi auzim vorbind de unitate, pace, iubire, conlucrare economică şi monedă unică, vedem însă, pe de altă parte, accentuarea, ascuţirea, cultivarea diferenţelor, disputelor şi a urii. Băgăm de seamă că, în fapt, este vorba de o acţiune diplomatică, politică care duce la prăbuşirea şi dispariţia statelor mici şi slabe.
Însă nu vom lungi aici mai mult cuvântul despre lanţul satanic al puterilor întunericului, care pregătesc în secret distrugerea neamurilor şi în special al statelor creştin ortodoxe. Acest aspect poate fi cercetat de alţii mai pregătiţi pentru aşa ceva. Noi vom insista aici numai pe ecumenismul religios.
Ce este ecumenismul religios de astăzi?
Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie[3]. Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.
Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.
Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în ortodoxie.
Ecumenismul devine, astfel, o fiară care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece şi să mistuie toate religiile. Se vădeşte a fi în realitate un sincretism eretic de tip mai nou, care promite să rezolve toate problemele. Pentru ecumenism, Dumnezeu este ceva nedefinit care acceptă în mod egal închinarea şi lauda tuturor religiilor.
Pentru ecumenism nu există Dumnezeu personal, el nu crede cu adevărat în nimic, dar nici nu respinge ceva din tot acest amestec sau sinteză religioasă de tip nou pe care urmăreşte s-o realizeze. Pentru ecumenism nu există religii şi ţări. El vine cu subtilitate şi promovează la modul indirect acea deviză «jos cu graniţele!» atunci când pune problema conlucrării între oamenii diverselor etnii, chipurile, în duh de pace.
Toate sunt, aşadar, în condiţiile dorite de ecumenism, zdrobite, amestecate şi înghiţite de gura fără fund a ecumenismului.
Ecumenismul este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva mai ales a ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară.
Şi aceasta pentru că ştie, că numai ortodoxia deţine adevărul nefalsificat şi că numai prin ea omul se poate mântui. «Cei care au nuci dau cu pietre în ele» spunea sugestiv Kalokatronis. Aşa şi ecumenismul loveşte în ortodoxie, pentru că are valoare, pentru că posedă comoara adevărului.
Deşi planurile ecumenismului sunt atât de cumplite ele sunt ţinute ascunse cu consecvenţă şi o foarte mare dibăcie, fiind puse sub acoperământul unei aparente nevinovăţii. Tot programul lui se desfăşoară în cadrul unui sistem bine studiat şi organizat.
Astăzi ecumenismul a ajuns la un stadiu de dezvoltare înfricoşător, prin care toate acele planuri stabilite dinainte sunt puse în practică de instrumentele Satanei, ce au ajuns să lovească acum în cel mai decisiv punct. Biserica Lui Hristos este supusă prin ecumenism unui atac concentrat din partea unor duşmani neînduplecaţi şi vicleni, aflaţi în spatele unor centre de comandă nevăzute. Este vorba de un război puternic de care, din păcate, cei mai mulţi nici nu-şi dau seama.
Toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul – Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii pe diavol «aşa să şadă el în Biserica Lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu» (2Tes.2,4).
Biserica Lui Hristos este supusă în ultima vreme unui atac generalizat, pe toate fronturile şi aceasta sub nevinovata titulatură a ecumenismului de către aceste puteri ale infernului.
Ecumenismul, într-un cuvânt, este o infernală mişcare politică şi religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal…şi unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creştinismul şi mai ales ortodoxia, şi înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana.
Partea întâia
Lucrarea întunecată a ecumenismului
Cap. 1
Istoria ecumenismului
Ecumenismul creştin ortodox
Pentru a înţelege bine ecumenismul de astăzi, este necesar să cunoaştem mai întâi istoria lui din trecut până în prezent, pentru a vedea care este baza lui reală. Numai aşa vom putea să ne facem o imagine completă aspra lui.
Vom vedea în primul rând, în câteva cuvinte, care este misiunea ecumenică a Bisericii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi. Iar apoi ne vom apleca pe îndelete asupra descoperirilor înfricoşătoare referitoare la ecumenismul înşelător, mincinos şi antihristic.
Unitatea pentru care, chipurile, se luptă ecumenismul, actual o putem vedea chiar de la începutul lumii. Dumnezeu a creat această preafrumoasă lume într-un mod unitar şi armonios, guvernând-o ca pe un tot. Lumea cerească şi duhovnicească este caracterizată deci de unitate şi armonie. Mulţimea nenumărată a îngerilor se găsesc în unitate în slujirea lor faţă de Ziditor.
Observăm de asemenea o unitate şi armonie uimitoare şi în universul material, acolo unde Creatorul Atotputernic şi-a pus pecetea înţelepciunii Sale.
Omul trăia la început în cadrul acestei unităţi superioare şi armonii minunate sub acoperământul Lui Dumnezeu şi în unitate cu El. Era atotfericit trăind lângă Dumnezeu şi unit cu El. Trăia, altfel spus, într-o bucurie ecumenică desăvârşită, părtaş fiind la armonia universală a cerului şi a lumii pământeşti.
Însă, dintr-o dată, ca un cutremur înspăimântător, această unitate a omului cu Creatorul lui s-a surpat. A apărut o fisură între om şi Dumnezeu. S-a ridicat o barieră de netrecut între cei doi. A avut loc un rău cutremurător, cel mai teribil dintre toate – surparea unităţii dintre om şi Creatorul său.
Omul căzând a devenit nefericit, iar în continuare rupându-se tot mai mult de Dumnezeu a ajuns un sălbatic.
Parcurgerea istoriei popoarelor divizate ce s-au mâncat unele pe altele relevă din plin acest lucrul. Lumea întreagă plină de sciziuni plânge şi se zvârcoleşte, suspină sub tirani cumpliţi.
Dumnezeu însă n-o trece cu vederea, are în plan să refacă unitatea zdruncinată dintre El şi om. «L-a trimis pe Fiul său» ca să arunce o punte peste abisul despărţirii. Iar Cuvântul Întrupat al Lui Dumnezeu, Hristos, «Dumnezeu desăvârşit se face om desăvârşit. Şi le face pe toate noi şi foarte noi, singurul lucru nou sub soare» spune Sfântul Ioan Damaschin. Dumnezeu se uneşte cu umanitatea într-un mod mai desăvârşit prin întruparea Lui Hristos.
Jertfa de pe cruce a Dumnezeului-Om întinde o punte peste prăpastia abisală pe care a deschis-o căderea omului, iar comunicarea dintre om şi Dumnezeu începe din nou. Hristos «şi-a întins palmele şi le-a unit pe cele despărţite». De acum este posibil ca omul, în măsura în care vrea, să se ducă aproape de Creatorul său, să trăiască unit cu Acesta şi fericit.
Hristos îi uneşte pe oameni nu numai cu Dumnezeu, ci şi între ei. Unirea aceasta a oamenilor izbuteşte cu adevărat numai în Biserica clădită de Dumnezeu-omul cu acest scop. O unire nemincinoasă a oamenilor poate avea loc numai în Biserică prin Iisus Hristos. Biserica – Trupul tainic al Lui Hristos este cea care conduce la unire, mântuire şi îndumnezeire.
Dumnezeu-omul s-a lăsat pe sine în lume ca Biserică, ca trup al Său, pentru ca omul să poată astfel să devină una cu trupul Domnului, făcându-se şi el părtaş firii dumnezeieşti prin har.
Numai prin Dumnezeu-omul şi numai în Biserica Lui Hristos pot oamenii să se desăvârşească şi să se unească atât cu Dumnezeu cât şi între ei. În afara Bisericii nu există nicio unire reală, nefiind posibilă nici o înfrăţire a lumii.
Acesta este planul Lui Dumnezeu, misiunea ecumenică adevărată a Bisericii: mântuirea tuturor oamenilor prin Biserica Lui Hristos. Acesta este ecumenismul creştin ortodox (singurul autentic de altfel), justificat fiind de porunca dată de Domnul apostolilor înainte de înălţare: «Mergând învăţaţi toate neamurile…»
Şi după înviere le spune:«Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea» [Mc.16,15]. Îi trimite la toate neamurile pentru că vrea mântuirea întregii lumi. Vrea unirea tuturor oamenilor, de pe tot pământul prin credinţa în El şi în Biserica Lui.
Biserica Lui Hristos este pentru toţi. Credem «Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică». Biserica este ecumenică[4], fiind întinsă în toată lumea. Avem şi o Patriarhie ecumenică[5].
Biserica este Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ, fiind în acelaşi timp un organism duhovnicesc prezent în toată lumea. Ea se găseşte desigur în lume dar nu este din lumea aceasta. Biserică nu este o organizaţie lumească după cum vrea papalitatea eretică şi nici nu este chemată să instaureze un regim lumesc după cum vroia iudaismul. Este de la sine înţeles că după schisma papalităţii, singura Biserică adevărată din lume este cea ortodoxă. Papismul şi catolicismul nu sunt Biserici ci comunităţi şi adunări eretice.
Biserica Lui Hristos, Biserica ortodoxă «în care tot omul este chemat să se mântuiască» îi vrea uniţi pe toţi cu trupul celui ce o conduce. Pentru ca toţi, din toate neamurile, din toată lumea să fie conduşi la o pace adevărată, la fericirea veşnică ce se găseşte numai lângă Dumnezeu.
Vrea să-i adune laolaltă pe oameni nu prin tot felul de creaţii omeneşti mincinoase şi întunecate de factură ecumenistă, ci să realizeze cu adevărat o unitate veşnică şi de neclintit cu Dumnezeu. Să-i conducă pe cei credincioşi din Biserica luptătoare la cea triumfătoare.
Acesta este ecumenismul real şi de folos, cel creştin ortodox. El constituie misiunea (apostolia) ecumenică a Bisericii.
Există aşadar un ecumenism de ordin superior. Poate exista un plan mai presus de cel a lui Dumnezeu? Există ceva mai luminos, mai plin de bucurie, mai desăvârşit? Există ceva mai curat, mai clar, mai stabil şi mai sigur? Numai Hristos poate să-i unească şi să-i mântuie pe oameni, întrucât «nu există mântuire în altul».
Ecumenismul lumesc şi potrivnic lui Dumnezeu nu doreşte şi nu recunoaşte misiunea dumnezeiască, duhovnicească şi ecumenică a Bisericii Lui Hristos. El războieşte cu furie creştinismul ortodox ecumenic, precum şi apostolia mântuitoare şi ecumenică a Bisericii. Şi face aceasta cu violenţă, cu viclenie, prin minciună, ipocrizie, sforării politice şi crime. Cel pe care îl războieşte este chiar capul Bisericii noastre, Hristos, după cum vom vedea în continuare.
II Ecumenismul antihristic
Ecumenismul papal
Papa prin egoismul său luciferic a vrut să conducă religios şi politic întreaga lume, dorind să cucerească împărăţiile lumii pe care să le conducă în numele creştinismului.
Papalitatea l-a substituit pe Hristos, Dumnezeu-omul cu omul papă. Şi deşi Hristos s-a întrupat, papa l-a dezîntrupat pe Dumnezeu- omul şi l-a exilat în cer, transformând Biserica într-o împărăţie lumească. A făcut din ea un regim lumesc, uzurpând desigur şi titulatura de «Biserică catolică»[6]. De ce toate acestea? Pentru ca un om, papa, episcopul Romei să ia locul Lui Hristos din Biserică.
Papismul l-a alungat pe Hristos ca şi cap al Bis şi în locul lui l-a pus pe Papă. L-au făcut pe papă cap şi conducător absolut al Bisericii, îngrădindu-l pe Hristos în cer.
Papismul a schimbat temelia creştinismului care este Dumnezeu-omul şi în locul lui a pus un muritor efemer, pe papă.
Papismul a deformat învăţătura lui Hristos şi a creat un creştinism lumesc, o „Biserică” contrafăcută şi cu totul de nerecunoscut, «Trupul Lui Hristos» devenind o asociaţie lumească.
Romano-catolicismul inspirându-se după modelul împărăţiei romane a apărut pe scara istoriei ca o putere politică, desigur internaţională. A transformat Împărăţia Lui Dumnezeu într-o împărăţie a acestei lumi, deşi Hristos a mărturisit clar că «împărăţia mea nu este din lumea aceasta».
Papa a visat un creştinism lumesc care să se extindă de-a lungul şi de-a latul lumii, al cărui conducător să fie el însuşi. A deformat adevăratul creştinism numai şi numai pentru a deveni el conducător al lumii. Ecumenismul papal, pentru a izbândi în acest lucru, a recurs la violenţă, distrugeri, măceluri, crime şi cu toate acestea nu şi-a atins scopul. Ecumenismul papistaş nu a putut să-şi ducă la îndeplinire planurile sale datorită opoziţiei de lungă durată pe care a făcut-o ortodoxia, Biserica de nezdruncinat a lui Hristos.
Sfântul Nectarie Taumaturgul (din Eghina) scrie referitor la aceasta: «Iubirea de putere şi de slavă le-a uneltit pe toate. Toate [relele] le-a născocit, toate le-a pus în mişcare pentru ca papii să fie recunoscuţi ca şi conducători ai Bisericii şi tirani ai lumii. Odată acest plan întocmit, el cerea să fie aplicat cu toată tăria. Orice obstacol urma să fie înlăturat şi orice rezistenţă caterisită (înlăturată).( Despre cauzele schismei, pag. 207).
Acesta este în puţine cuvinte ecumenismul papal[7].
2.Ecumenismul protestant
În afara ecumenismului papal mai există şi unul protestant.
Protestantismul dezamăgit de papism s-a îndepărtat de el. Nu s-a întors la una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, la Biserica ortodoxă, ci a căzut într-o altă înşelare şi mai rea, în raţionalism. A vrut şi acesta la rândul lui să conducă lumea (oikumeni), să dea o direcţie umanităţii pe baza raţionalismului. A eşuat însă în mod jalnic pentru că a respins sfinţenia Bisericii, a negat realitatea îndrumării sale de către Duhul Sfânt. S-a lepădat de Sfânta Tradiţie, de învăţătura sinoadelor ecumenice şi părinţilor purtători de Dumnezeu. Protestantismul a fost tăiat de la izvoarele harului dumnezeiesc şi a conceput o „teologie” păcătoasă, care nu poate conduce lumea la mântuire, ci care vizează reuşita unor obiective lumeşti.
A făcut din teologie discuţie, gnoseologie, sistem filosofic, supunând-o cuvântului omenesc. „Teologia” protestantă nu se ocupă cu ce spune şi ce porunceşte Dumnezeu pentru eliberarea şi mântuirea omului, ci cu ce gândeşte omul despre Dumnezeu. „Teologia” protestantismului a încetat să mai fie rodul Sfântului Duh şi a devenit gând omenesc searbăd, uscat şi nesăbuit.
Protestantismul a înălţat logica omenească, cuvântul raţional ca pe un nou dumnezeu-idol. A desfiinţat tradiţia şi a lepădat partea cea mai presus de fire a Sfintei Scripturi şi, aşa cum a făcut fratele ei mai mare papismul, a dizolvat prin teoriile lui eretice realitatea divino-umană a Bisericii, singura în care lumea se poate uni şi mântui. A sfârşit în antropocentrism.
În aceste două erezii, locul Lui Dumnezeu este luat de om. Înţelepciunea Lui Dumnezeu este substituită de cea omenească. Capul şi conducătorul absolut al Bisericii nu mai este Dumnezeu-omul, ci omul.
Unde se îndreaptă protestantismul prin această anarhie şi lipsă de evlavie? Cum speră să mântuiască lumea printr-o astfel de învăţătură?
Din păcate cade tot mai jos trecând de la erezie la ateism, pentru ca astăzi teologia păcătoasă a protestantismului să ne vorbească de «teologia morţii Lui Dumnezeu». Nici că se putea ceva mai rău.
Însă cum să nu se ajungă aici, atâta timp cât fundamentul principal este infailibilitatea omului. Dacă în papism infailibilitatea aparţine papei, în protestantism dimpotrivă, fiecare protestant devine infailibil, revendicându-şi această calitate în materie de credinţă.
Sfântul Nectarie spune în acest sens: «pe de-o parte la protestanţi fiecare om constituie o Biserică, iar pe de alta, în catolicism un om constituie toată Biserica ».
Astfel protestantismul a avansat de la raţionalism la ateism şi materialism.
Ce urmăreşte aşadar astăzi protestantismul? Acesta nu urmăreşte nimic, fiind o masă nedecisă şi amorfă. Prin acesta, însă se urmăresc multe. Joacă un anumit rol, pe care îl doresc şi îl impun puterile întunericului, care au reuşit să-i facă să fie indiferenţi, aruncându-i în confuzie şi într-o stare căldicică. Aceste puteri întunecate au găsit protestantismul numai bun de folosit ca bază a planurilor lor. El a fost pus în fruntea mişcării ecumenice antihristice din epoca noastră. El este prima treaptă a ecumenismului antihristic ce s-a dezvoltat pe parcurs.
Ecumenismul sionist
Ecumenismul actual am putea să-l considerăm de sorginte sionistă, întrucât urmăreşte să împlinească planurile infernale ale acestuia.
Scopul sionismului internaţional este să ajungă, într-o bună zi, să stăpânească politic şi religios întreaga lume. Acesta a fost de la început visul evreilor. Au aşteptat să vină Mesia ca un conducător lumesc atotputernic, având o autoritate şi o putere materială uriaşă, care urma să zdrobească armata romană invincibilă şi să restaureze împărăţia lui Israel, eliberându-o de sub tutela Romei.
Ucenicii, sub influenţa acestei aşteptări, l-au întrebat pe Hristos: «În vremea aceasta vei restaura Împărăţia lui Israel?». Însă Hristos le-a răspuns clar: «Împărăţia mea nu este din lumea aceasta».
Evreii continuă încă să aştepte venirea Lui Mesia. După cum creştinii se salută de Paşti cu „Hristos a înviat” şi răspund cu „Adevărat a Înviat” aşa şi mulţi evrei întreabă în multe locuri: „A venit Mesia?” şi răspund „Nu a venit”.
Aceştia nu au crezut la venirea Lui, acum 2000 de ani deşi a fost însoţită de atâtea semne şi minuni evidente, împlinindu-se în persoana Sa toate profeţiile Vechiului Testament. Nu i-au convins cuvintele profeţilor care au vestit în amănunt evenimentele vieţii Domnului şi care s-au împlinit cuvânt cu cuvânt în Hristos.
Sioniştii încă aşteaptă să vină pe pământ un Hristos după cum vor aceştia să fie, după cum a fost plăsmuit de fantezia lor bolnavă şi de visele lor egoiste… Aşteaptă un Mesia, nu smerit ca Dumnezeu-omul, ci ca un împărat atotputernic.
«Împăratul iudeilor va fi adevăratul papă al lumii, patriarhul Bisericii internaţionale»(Protocoale cap. 17)[8]
Sioniştii vor un Hristos care să aibă putere materială şi autoritate lumească, care să le confere în continuare atotputernicie şi dominaţie mondială. Se gândesc la un Mesia care să se încadreze în standardele ambiţiilor lor, ale unei fericiri, nu duhovniceşti şi cereşti, ci materiale şi lumeşti. Iată ce zic:
«Domnitorul care va lua locul guvernelor de astăzi, care îşi târăsc viaţa în mijlocul societăţilor demoralizate de către noi, care au tăgăduit chiar puterea lui Dumnezeu, şi în sânul cărora se ridică din toate părţile focul anarhiei, acest domnitor va trebui înainte de toate să stingă această flacără mistuitoare
Acest ales al lui Dumnezeu e numit de sus, pentru a sfărâma puterile nesăbuite, mişcate de instincte iar nu de raţiune, de bestialitate iar nu de umanitate. Aceste puteri triumfă astăzi, jefuiesc, săvârşesc tot felul de violenţe, sub pretextul libertăţii şi al unor drepturi. Ele au nimicit orice ordine în societate pentru a ridica pe aceste dărâmături tronul Regelui lui Israel; dar rolul lor va fi încheiat în momentul ridicării pe tron a regelui nostru În persoana regelui, stăpân pe sine însuşi şi pe omenire, mulţumită unei voinţe neclintite, toţi vor crede că văd destinul cu căile lui necunoscute. Nimeni nu va şti ce vrea să atingă regele prin poruncile sale, şi de aceea nimeni nu va îndrăzni să se pună de-a curmezişul drumului necunoscut.
Stâlpul omenirii – în persoana domnitorului universal din sămânţa sfântă a lui David – trebuie să jertfească poporului din toate gusturile sale personale.
Suveranul nostru trebuie să fie de o corectitudine exemplară» (cap. 23-24)
Dacă sioniştii aşteaptă un conducător lumesc în persoana căruia vor vedea «personificarea forţei şi puterii» şi «vor crede toţi că văd destinul cu căile lui necunoscute». Acest conducător ecumenic (al lumii) va fi din «sămânţa sfântă a lui David».
Un alt Mesia aşteptă, deci, evreii, un Mesia lumesc cu care să conducă lumea.
Pentru ca sionismul internaţional să-şi vadă visul cu ochii, de a conduce lumea, creează diferite organizaţii cu scopuri pretins bune, în spatele cărora stă nevăzut. Reuşeşte de asemenea prin susţinere satanică să se infiltreze în organizaţiile deja existente şi să le folosească în vederea scopurilor sale întunecate, fără ca membrii lor să bage de seamă, şi să realizeze că în realitate lucrează la împlinirea visului sionismului de a conduce lumea.
Masoneria
Masoneria este una din organizaţiile care conlucrează pentru reuşita planurilor sioniştilor. Iată ce ne descoperă Protocoalele în acest sens: « vom înfiinţa şi vom înmulţi societăţile francmasonice în toate ţările din lume; vom atrage în ele pe toţi aceia care sunt sau pot fi nişte buni agenţi. Aceste societăţi, aceste „loji”, vor fi biroul nostru principal de informaţii şi îndrumări, şi mijlocul cel mai influent (al activităţii noastre). Vom centraliza toate aceste societăţi într-o administraţie cunoscută numai de noi şi compusă din înţelepţii noştri. „Lojile” vor avea câte-un reprezentant, în dosul căruia se va ascunde administraţia despre care am vorbit, iar acest reprezentant va fi acela care va da cuvântul de ordine şi va alcătui programul de muncă».(Protocoalele Înţelepţilor Sionului, cap. XV)
Sioniştii înşişi spun că masoneria este creaţia lor, având rolul de a duce la împlinire obiectivele ce şi le-au propus. Masoneria se ascunde şi ea în spatele diverselor asociaţii şi organizaţii care îi promovează propriile interese şi care în final se identifică cu cele ale sionismului. Acest lucru îl aflăm chiar din organul lor oficial de presă „Pitagora”(fascicolul 1, ian 1930).
«Masoneria, după cum ne încredinţează pe de-o parte trecutul ei, a urmărit să se amestece puternic în orice mişcare umanistă, eliberatoare, socială şi cu caracter educativ. Ea s-a ascuns şi se ascunde în spatele organizaţiilor oficiale pe care le îndrumă şi le susţine, nu din teamă, desigur, ci din obligaţie (sau necesitate)». Iar mai jos printre altele sunt date ca exemple: «Congresul internaţional anual pentru pace», «Frăţia creştină a tinerilor» şi alte nenumărate organizaţii umaniste cu rol progresist şi civilizator. De altfel, de fiecare dată când a încălcat principiul acesta a eşuat în mod jalnic sau şi-a atins foarte puţine din obiectivele propuse.
Hiliasmul
Hiliasmul sau Martorii lui Iehova este o altă creaţie vicleană a evreilor sionişti. Hiliasmul a existat ca erezie încă din primii ani ai creştinismului. Biserica, prin strădaniile Părinţilor ei purtători de Dumnezeu, i-a biruit, iar susţinătorii lui au pierit.
A venit însă sionismul şi l-a scos de la naftalină, dându-i un conţinut potrivit epocii actuale, spre reuşita planului ecumenist. Şi astfel, pe de-o parte el denaturează şi războieşte cu turbare creştinismul, iar pe de alta slujeşte şi lucrează pentru o conducere mondială a evreilor.
Profesorul Trembela de la Athena scria despre ei «Hiliaştii şi neamul celor ce l-au răstignit pe Hristos sunt unul şi acelaşi lucru…Există, nu doar simple indicii, ci dovezi palpabile, că cei ce conduc Hiliasmul şi sunt ctitorii şi creatorii învăţăturilor lui, sunt la bază evreii. Legătura dintre conducătorii hiliasmului şi evrei însă trebuie dovedită.
Hiliaştii, aşadar, sunt deosebit de apreciativi, ridicând de-a dreptul în slăvi asociaţia înfiinţată în 1897 de un anumit evreu, pe nume Teodor Hertzl.
Această asociaţie este evreiască şi are scopul de reînfiinţa Regatul evreiesc în Iudeea, şi să dea din nou evreilor Palestina. Hiliaştii vorbesc de evreul acesta ca fiind foarte drag inimii lor şi îl sprijină întrucât a fost ales «de Dumnezeu la momentul potrivit pentru a-şi aduce aportul la naşterea sionismului». Hiliaştii, cu alte cuvinte, confirmă prin aceasta credinţa că evreul acesta a fost ales de Dumnezeu şi că asociaţia înfiinţată de el, pe nume Sionismul (de la oraşul sfânt Sion sau Ierusalim) este de fapt lucrarea lui, fiind binecuvântată de Sus.
Hiliaştii mai susţin că din vara anului 1878 bunăvoinţa Lui Dumnezeu s-a întors către evrei «şi că pârga anului s-a dat în mod vădit poporului iudeu». Fapt care l-a determinat pe pastorul Rousel, ctitorul şi părintele hiliasmului modern «să dea o bună mărturie în anul 1918 pentru poporul evreu pe hipodromul din New York».
Sionismul, după cum spun hiliaştii, a cheltuit o sumă mare de bani pentru împlinirea scopurilor sale, urmărind să pună mâna pe conducere, să reconstruiască oraşul sfânt evreiesc, iar populaţia Palestinei s-o reiudaizeze. Hiliaştii doresc şi aşteaptă de fapt şi ei acelaşi lucru. Această fundaţie ce sprijină interesele Sionismului nu încearcă decât să slăbească creştinismul pentru a revigora iudaismul, având convingerea că fi acea parte aleasă de Dumnezeu pentru a împărăţi cu El în împărăţia Lui viitoare.
Trebuie adăugat la toate acestea că hiliaştii au aşteptat în 1925 să se ridice din mormânt Avraam, Isaak, Iacov şi toate marile personalităţi ale VT, pentru ca unele dintre ele să constituie un guvern cu sediul la Ierusalim. O parte din aceste personalităţi urmau să se împrăştie în diferite părţi importante ale lumii ca reprezentanţi ai guvernului mondial de la Ierusalim. Avraam urma să coordoneze de la Ierusalim, din muntele Sionului, cu ajutorul unor posturi mass-media performante tot ce este important pe pământ, fiind ajutat de diferiţii membrii ai acestei guvernări, plasaţi în punctele cele mai importante ale lumii.
Trebuie ţinut seamă că acest vis din totdeauna al iudeilor este identic cu cel al hiliaştilor. Iudeii l-au aşteptat pe Mesia încă dinainte de venirea lui Hristos ca pe un conducător şi împărat lumesc. El urma să elibereze neamul evreiesc din robie, să reînvie domnia slăvită a lui David şi să înalţe puterea iudaică pe culmi nemaiîntâlnite. Va alege Ierusalimul ca centru al întregii lumi şi va supune toate neamurile pământului iudaismului. Acesta ar fi şi motivul pentru care, la vremea respectivă, cei mai mulţi dintre evrei n-au crezut în Hristos, aşteptându-l să vină ca împărat şi cuceritor slăvit; ori El a venit ca să instituie o împărăţie duhovnicească şi nu un stat lumesc.
Dacă iei în considerare acest vis străvechi ce a hrănit doririle şi speranţele lui Israel şi citeşti, pe de altă parte, ce spun şi propovăduiesc hiliaştii, înţelegi cu claritate că hiliasmul este un iudaism mascat. El este ascuns însă cu viclenie, tocmai pentru a câştiga încrederea unora şi a deveni cât mai credibil».
Având în vedere acest plan antihristic al sionismului de conducere a lumii şi mecanismul lui complex de influenţare şi derecţionare a mişcărilor religioase şi sociale ce servesc scopurilor acestuia, vom constata pornind încă de la fundamentul său ideatic, că ecumenismul actual nu este o mişcare creştină, ci una politică având un staff creştin şi un scop antihristic.
III. Stadiile miscarii ecumenice
Să vedem acum, pas cu pas, ceea ce înseamnă ecumenismul, care sunt stadiile dezvoltării sale, instrumentele prin care reuşeşte să capete o amploare tot mai mare, provocând un dezastru irepetabil. Să analizăm cu atenţie toate acele elemente doveditoare ce au o legătură unele cu altele despre rolul şi obiectivele acestei mişcări.
Mişcarea ecumenică pe care o putem vedea astăzi în lume a trecut prin mai multe faze. Pentru ca ecumenismul să-şi atingă scopurile infernale a înfiinţat pe parcurs câteva organizaţii internaţionale sau a reuşit să le infiltreze pe altele deja existente, care cu timpul au început şi acestea să servească interesele sale.
Astfel de organizaţii sunt: YMCA, YWCA, cercetaşii, WCC (Consiliul mondial al Bisericilor), şamd.
1.YMCA şi YWCA
Primul strămoş al mişcării ecumenice actuale şi-a făcut apariţia pe la mijlocul secolului al 19-lea. În 1844, un anumit George Williams a înfiinţat YMCA sau altfel spus «Asociaţia creştină a tinerilor». Această organizaţie de tineret a reuşit să se extindă în foarte puţin timp în toată lumea. În 1952 existau 10000 de publicaţii ale acestei organizaţii şi 4 milioane de membrii.
În 1855, adică la 11 ani de la înfiinţarea YMCA, s-au înfiinţat în Anglia şi două asociaţii de femei. O tânără din sudul Angliei, pe nume Ema Roberts, a pus bazele unui cerc, ce şi-a propus realizarea de întâlniri în vederea rugăciunii împreună. În alt loc, la Londra, doamna Kinerd a înfiinţat o asociaţie pentru tinere fete care avea ca scop practicarea filantropiei. În 1894, cele două asociaţii s-au unit într-una singură, luând numele YWCA sau «Asociaţia creştină mondială a tinerilor».
YMCA şi YWCA nu au avut nicio doctrină clar stabilită, însă în esenţă este caracterizată de o ideologie neclară, neprecisă şi semicreştină, promovând o teorie umanistă asupra lumii, în care nu se face referire nici la păcatul strămoşesc şi nici la mântuirea sufletului. Plecând de la un astfel de fundament, cele două asociaţii au creat în lume tot felul de nuclee, în care accentul, în ceea ce îi priveşte pe membrii săi, s-a pus pe dezvoltarea trupului şi pe protejarea, chipurile, a sănătăţii. Ceea ce s-a cultivat în mod fin a fost o întoarcere a omului spre trup, ajungându-se până la un cult adus trupului. Bineînţeles că, în continuare, nimeni nu vorbea despre păcatul strămoşesc sau despre mântuire care se găsesc la modul absolut numai în Biserica adevărată a Lui Hristos. Dimpotrivă, membrilor ei li s-a cultivat un sentimentalism pronunţat care are ca unic rezultat desfătarea simţurilor. Acest tip de educaţie determină o poziţionare liberă faţă de păcat şi o relativizare a dogmelor Bisericii creştine prin practicarea ironiei. Promovează filantropia mai degrabă ca pe o distribuire de bunuri decât ca pe o misiune în numele Lui Hristos şi al Bisericii Sale.
Aceste asociaţii fac dovada unui comportament protector faţă de creştini dar nu a celor buni, exemplari ci a celor debili şi problematici. Ele au caracter clar adogmatic, multe generaţii de tineri fiind „educaţi” într-o atmosferă de indiferenţă şi răceală faţă de ceea ce înseamnă adevărata credinţă, inoculându-li-se un creştinism mincinos.
POZĂ pag 51—-Despre activitatea YWCA din Chicago. După cum este menţionat în publicaţia periodică americană „Crucea şi steagul”, aproximativ 500 de „tinere” în jurul vârstei de 35 de ani, aflate sub conducerea evreicei Pepper Schwartz de la publicaţia ce aparţine organizaţiei YWCA, a întreprins o campanie susţinută pentru legalizarea folosirii marihuanei, a avorturilor ş.a.m.d. Aceasta este una din direcţiile date de YWCA!
POZĂ—-În broşura din Toronto, Canada, al cunoscutei YWCA, se menţionează acordul la care s-a ajuns, de a nu se mai menţiona nicăieri numele lui Iisus Hristos Şi totuşi această asociaţie are pretenţia că ar fi creştină după nume.
(Vezi «Cruce şi steag» – broşura din marie 1971)
S-au pus bazele, aşadar, ale acestei mişcări care în mod evident se află sub influenţa întunericului şi în care se vede deja stricarea credinţei în «Una Sfântă Apostolească şi Sobornicească Biserică».
Indiferenţa dogmatică şi starea căldicică promovate de cele două organizaţii YWCA şi YMCA se explică prin faptul că ele sunt influenţate de masonerie.
În cartea „Două sute de ani de masonerie grecească” a lui Marino Polato, membru al lojii masonice ateniene „Prometeu” , editată în 1952, citim la pagina 168 despre vizita în Grecia din 1932 a unor americani, de primirea cărora s-a ocupat loja masonică locală. În continuare cartea scoate la lumină câteva aspecte deosebit de importante: «Aceste grupări aflate în vizită aparţineau acelor organizaţii cunoscute cum ar fi Crucea Roşie, YMCA şi Mângâierea orientului apropiat.(pag 52) Masoneria grecească a acordat conducerilor acestor organizaţii toată cinstea ce se cuvenea conform uzanţelor masonice, ca şi cum ele ar fi constitutive masoneriei în proporţie de 90 la sută».
Ceea ce ne descoperă cartea aceasta editată în 1932, la Athena cu aprobarea Marii Loje şi înaltului demnitar al Consiliului de gradul 33, este faptul că masoneria penetrează toate sectoarele importante ale vieţii publice. Preia poziţiile cheie în conducerile organizaţiilor, cum ar fi YMCA, YWCA, Crucea Roşie etc.
Trebuie precizat, încă o dată, aici că masoneria pentru a-şi împlini obiectivele propuse nu creează doar propriile organizaţii ci se introduce şi în cele deja constituite, ce au o anumită importanţă, punându-şi oamenii ei în funcţii de conducere. Pasul următor este ca aceste organizaţii a căror conducere au preluat-o să devină încet, încet instrumentele ei în realizarea scopurilor sale întunecate, cum ar fi unirea Bisericilor.
YMCA, după cum scrie şi în „Enciclopedia eticii religioase”, «a fost în multe privinţe un deschizător de drumuri». Şi-a adus contribuţia la iniţierea mişcării mondiale pentru misiune apostolică şi apropierea Bisericilor». Acesta este în fapt şi scopul ecumenismului.
YMCA din Grecia e fost prezidată pentru mulţi ani de ecumenistul Amilcas Alivizatos, ceea ce arată legăturile strânse dintre YMCA şi ecumenism.
YMCA americană este cea care a înfiinţat în 1918 organizaţia similară din Grecia, pe care a şi finanţat-o. Scopul declarat a fost «sprijinirea, promovarea şi dezvoltarea armonioasă a tinerilor, trupeşte, spiritual, moral şi social» (art. 2 din darea de seamă a YMCA, Athena)
Organizaţia YMCA debutează cu adevărat în 1923, activitatea ei extinzându-se prin grija mitropolitului mason de Athena, Meletie Metaxki şi al profesorului ecumenist Amilcas Alivizatos.
Pentru o mică perioadă de timp YMCA a funcţionat la Seres, apoi în Kerkira, fiind sprijinită personal de către patriarhul Athenagora, un notoriu ecumenist şi unionist al Bisericilor; el de altfel a şi fost acuzat pentru apartenenţa sa oficială la masonerie, fapt care n-a fost dezminţit până astăzi.
Metaxas dizolvă YMCA
În 1939, primul ministru, cel care a spus acel istoric Ohi în faţa italienilor, a dizolvat toate filialele YMCA din Grecia, confiscând patrimoniul lor.
Trebuie amintit aici că până în 1921 I Metaxas a fost mason. Luând însă cunoştinţă de lucrarea dizolvantă a masoneriei, din punct de vedere spiritual, s-a disociat de ei începând din acel an.
După dizolvarea YMCA din Grecia, ctitorul şi finanţatorul ei din America a protestat oficial cu tărie. În condiţii acelea, făcând uz de limbajul fin al diplomaţiei, Metaxas şi-a expus cu claritate punctul său de vedere, din care a reieşit că YMCA, prin programul şi activitatea sa, contravine obiceiurilor şi stării de spirit specifice poporului grec.
Pentru că deşi se pretindea că aceste asociaţii sunt eminamente greceşti încă de la înfiinţare, fără a fi dependente de cele similare din exterior, totuşi YMCA americană (asociaţia mamă) a intervenit în sprijinul asociaţiilor desfiinţate.
Ministrul a făcut observaţia următoare: «Au înfiinţat şi au constituit asociaţii greceşti fără nicio dependenţă de organizaţiile internaţionale similare (aşa se pretinde). Regulamentele acestor organizaţii fac referire la aspecte care în fapt sunt contrare situaţiei reale, ele vorbind de independenţa şi autonomia lor şi de contacte minime cu cele din afară…YMCA, după propria legislaţie, nu are aşadar niciun drept legal să intervină.
Nu este admis ca o organizaţie străină să se ocupe pe viitor de situaţia tinerilor noştri. Această interdicţie este în conformitate cu tradiţiile noastre…Susţinem acest lucru pentru că ne bazăm pe ceea ce ne-au învăţat doi mari învăţători ai umanităţii : Platon şi Aristotel…De altfel statul grecesc are dreptul incontestabil de a-şi educa tineretul ţării în consonanţă cu acele idei şi convingeri specifice locului şi să se îngrijească ca dogmele Bisericii ortodoxe greceşti să aibă un caracter absolut şi exclusiv atunci când se pune problema credinţei, întrucât ea este legată indisolubil de neamul nostru de-a lungul unei istorii străvechi. Dacă urmărim integritatea neamului nostru nu putem privi cu indiferenţă Biserica ortodoxă grecească…Având în vedere că majoritatea covârşitoare a populaţiei este ortodoxă (la 8 milioane de ortodocşi fiind doar 200000 de neortodocşi), statul se obligă să le protejeze conştiinţa religioasă…
Nimeni nu poate susţine că YMCA ar putea să sprijine şi să asigure în mod exclusiv credinţa ortodoxă grecească şi nici nu i s-ar putea pretinde aşa ceva.
Prin urmare orice presiune venită din exterior pentru ca YMCA să fie menţinută în continuare, ar constitui un amestec în treburile interne ale statului nostru. Nimeni nu poate afirma că societatea grecească ce este reprezentată de stat, este de condamnat pentru că nu-şi lasă tineretul să fie educat de organisme ce se găsesc în afara ei.
În ce priveşte averea YMCA nu ascund că ne-a surprins neplăcut efortul depus pentru a se dovedi că ea ar proveni din contribuţii americane.
În primul rând, chiar dacă acest fapt este exact, trebuie să ţinem cont de faptul că aceste contribuţii au fost făcute, în definitiv, pentru binele societăţii greceşti şi acest lucru nici n-ar mai fi trebuit menţionat. Şi spunem aceasta pentru că suntem siguri că au fost făcute cu bună credinţă fără a se aştepta vreo răsplată şi că de regulă dorinţa donatorilor nu poate intra în contradicţie nici cu scopurile asociaţiilor, nici cu legea grecească şi nici cu specificul etnic al asociaţiilor care este curat grecesc.
În al doilea rând, să nu uităm faptul că atât Statul grec cât şi mulţi greci de peste hotare şi-au adus contribuţia fie prin ajutoare, fie prin donaţii anuale la înfiinţarea şi funcţionarea YMCA.
(Din arhiva personală al lui Metaxa aflată în arhiva de Stat)
ROTARY—-imag— siglă—Rotary este antecamera masoneriei, fiind condusă de aceleaşi puteri malefice ca şi ea. Oriunde te-ai duce în ţară Rotary se găseşte în mâinile lojii masonice. Conducătorii şi membrii ei de încredere sunt masoni. Rotary sprijină mult organizaţia cercetaşilor, care este curat masonică. Ea a înfiinţat numai în SUA din proprie iniţiativă 2000 de unităţi de cercetaşi, cheltuind 3 mil. de dolari. Rotary a venit în Grecia în 1928 din iniţiativa masoneriei.»…
(Vezi: «Puterile întunericului sub lumina creştinismului» Nicolae Psarudaki)
Dacă mai este însă cineva care se îndoieşte de legăturile strânse ce există între YMCA, YWCA şi masonerie, ne trebuie decât să fie atent la sigla celor două asociaţii. Este prezent acelaşi semn ca al masoneriei – triunghiul răsturnat cu vârful în jos, care este triunghiul satanic.
Primii părinţi ai mişcării ecumenice actuale sunt, aşadar, YMCA şi YWCA.
Cercetaşii
Organizaţia cercetaşilor poate fi numit cel de-a al doilea părinte al ecumenismului.
Lordul mason Bauden Paul înfiinţează în 1908, în Anglia, organizaţia mondială a cercetaşilor. Secretarul ei general, Martin – evreu şi mason –, a dat în 1917 acestei organizaţii internaţionale un conţinut eminamente masonic. N-a trecut mult şi după 2 ani, în 1910, a fost înfiinţată şi în Grecia. Această organizaţie, atât de cunoscută astăzi, are ca obiectiv educarea tineretului într-un spirit defensiv, sub idealul unei dispoziţii binevoitoare generale de tip umanitar şi a frăţietăţii mondiale.
Plecând chiar de la scopurile ce le are în program, apare evident faptul că cercetaşii sprijină planurile ecumenismului şi că a pregătit calea acestuia prin procesul de dezcreştinare al tineretului pe care a înfăptuit-o de-a lungul vremii. Cercetaşii, pe de altă parte, au legături strânse cu masoneria, cea care, în realitate, se află în spatele ecumenismului, fapte ce le vom prezenta în continuare.
În urma celei de-a XI-a ediţii internaţionale a manifestărilor Jamaboree, din anul 1963 au ieşit la iveală multe elemente care atestă legăturile dintre cercetaşi şi masonerie.
În broşura numărul 55 din 1963 a „Buletinului masonic”, organul oficial al Marii Loje a Greciei, citim despre felul în care masonii cercetaşi au fost primiţi de către Marea Lojă a Greciei. Mai sunt menţionate printre altele şi alte elemente revelatorii:
«Sunt cunoscute legăturile dintre masonerie şi organizaţia cercetaşilor, a cărui ctitor a fost fratele Bauten Pauel», iar mai jos: «Fratele cercetaş, membru al comitetului general de conducere Jamboree, aduce îmbrăţişare frăţească întreită fratelui Alexandru, ofiţer general al Corpului grecesc de cercetaşi şi conducător general al celei de-a XI-a adunări mondiale cercetaşe (Jamboree), care n-a putut să se găsească la lucrările de astăzi, fiind ocupat cu Maratonul» (din actele lucrărilor lojii masonice)
La această adunare masono-cercetaşă a Marii Loji din Grecia «slăvitul frate» Pik din Loja Victoriei a Australiei şi şeful reprezentanţei cercetaşilor australieni, după ce a mulţumit pentru invitaţia de i s-a făcut, «felicită eforturile Marii Loji a Greciei pentru lupta ce a dus-o împotriva analfabetismului, punând accent pe marea legătură ce există între organizaţia cercetaşilor şi masonerie».
Reprezentantul masoneriei germane a spus printre altele:«Lojile masonice au deschis porţile cercetaşilor tocmai pentru înrudirea ce există între cele două organizaţii. Ne-am bucura dacă s-ar înfiinţa şi în Grecia loji de cercetaşi»
Imag – sigla cercetaşilor cu pentalfa evreiască, adică steaua cu 5 colţuri
Imag – sub sigla cu numele de SCUTS putem distinge salutul masonic.
Aflăm astfel că al XI-lea congres mondial al cercetaşilor din 1963 a avut în frunte nu un simplu membru al masoneriei, ci un cadru de marcă. Iar în plus se aduce la cunoştinţa participanţilor faptul că masoneria are în plan de a impune organizaţia cercetaşilor deferitelor state, acolo unde nu s-a reuşit încă ca ea să joace un rol dominant. Se doreşte, altfel spus, ca toţi cercetaşii să fie masoni. Acest lucru l-a spus de altfel în mod clar şi reprezentantul Germaniei atunci când a accentuat că «ar fi fericit dacă şi în Grecia s-ar înfiinţa loji de cercetaşi».
POZA – pag 61—Imaginea reprezintă un cal luminos călărit de un cercetaş care străpunge cu suliţa balaurul. În spate, proiectată pe perete, se poate distinge imaginea Sfântului Gheorghe. Cine a născocit acest paralelism între un cercetaş şi sfântul Bisericii noastre? Ce putere a întunericului aşează în prin plan un cercetaş şi mai ales într-o reprezentare care constituie o scenă din viaţa minunată a Sfântului.
Scopurile anticreştine ale cercetaşilor reies pe de altă parte şi din aceea că a reuşit cu viclenie să-i scoată pe tineri din Biserică, organizând în timpul Sfintei Liturghii excursii şi tot felul de adunări.
Perfida activitate a cercetaşilor este denunţată de un cunoscut specialist în drept cu următoarele cuvinte:
«Mi se strânge inima de durere când aud lauda pe care masonii o aduc cercetaşilor, zicând că sunt o organizaţie exemplară, ce lucrează şi aduce cu adevărat iubirea creştină între oameni. Spun aceasta de pe poziţia unuia care a fost cercetaş în perioada 1942 – 1947 şi lider al cercetaşilor «pui de lup». Când am auzit că i-au scos în faţă pe cercetaşi ca exemplu de frăţietate al popoarelor şi al punerii în practică a «iubirii creştine», am declarat cu durere în suflet că cercetaşii sunt un lup în piele de oaie.
Am început să-i acuz pe cercetaşi ca o replică la faptul că au interzis rugăciunea «Împărate ceresc» care se făcea la inaugurarea adunărilor cercetaşe (a puilor de lup), înlocuind-o cu o cântare cu următoarele versuri:
«Întotdeauna un pui de lup trebuie să-l asculte pe lupul cel bătrân,
Niciodată nu trebuie să se asculte pe sine, nici în cele mai mărunte lucruri».
Mi-am permis să acuz mult lăudata organizaţie a cercetaşilor pentru că a interzis (cel puţin în perioada 1943 – 1944) rugăciunea de duminică, impunând ca unică rugăciune următoarele cuvinte anoste şi confuze: «Ziua se duce, noaptea vine şi se întunecă…Dumnezeul nostru, păzeşte-ne!»
Mi-aduc aminte că pe vremea când aveam vârsta de 17 ani şi s-a întâmplat să protestez pentru interdicţia mai sus amintită, cel ce era responsabil de noi m-a lăudat şi mi-a spus că ţinând cont că sunt un copil «deştept şi iscoditor» trebuie să fiu luminat. Lauda i-a fost apoi însoţită de sfatul de a stima idealul masonic al lui Banten Pauel, dacă vreau să fiu şi eu într-o zi iniţiat în masonerie, atunci când bineînţeles voi fi găsit vrednic».
Profesorul universitar Ioan Karmiris a adeverit, în cadrul întrunirii marii adunări eparhiale din 26 02 1970 faptul că «Cercetaşii sunt antecamera masoneriei».
Se poate vorbi fără doar şi poate de realitatea dezcreştinării tinerilor prin intermediu acestor organizaţii a cercetaşilor, YMCA şi YWCA, prin care se împlinesc planurile ecumenismului şi masoneriei, al căror copii sunt de fapt.
Puii de lup
Cercetaşii, însă, au şi ei creşele lor, ce poartă numele puii de lup. Această titulatură a constituit pentru mine o surpriză dar şi o nedumerire, ceea ce m-a făcut să caut prin enciclopedii şi dicţionare pentru a găsi o explicaţie. Noţiunea «pui de lup» se referă la micul nou-născut al lupului. Ce legătură poate fi, mă gândeam, între nevinovaţii copii şi progeniturile acestui animal sălbatic şi însetat de sânge?
Poză—copii grecilor ortodocşi sunt asemuiţi în cadrul organizaţiilor de cercetaşi, fie şi prin nume, cu puii de lup. Desenul de mai sus este dintr-un periodic al cercetaşilor
Continuându-mi cercetările, am descoperit cu surpriză că noţiunea de pui de lup – likideus este preluată şi de masonerie atunci când e vorba de copiii minori ai masonilor ce sunt puşi sub protecţia lojii. Iată ce spune enciclopedia: Este numit pui de lup fiul minor de mason ce este pus – în cadrul unei solemnităţi oficiale, la care trebuie să fie prezenţii şi cei iniţiaţi – sub protecţia spirituală a lojii, căreia, de regulă, îi aparţine şi tatăl său. Cuvântul pui de lup înseamnă fiul celui ce aduce lumină, a celui luminat ce are deja lumina iniţiatică.
Lupul după vechii egipteni era imaginea marelui zeu Ra, zeul soarelui şi al luminii. Rădăcina lik (likos) este comună cuvintelor lup-likanghes, Luceafăr (Satana), Likios (Apolo), Lux, Lucifer».(Enciclopedia greacă, la cuvântul soare, vol. 12, pag. 623).
Pui de lup îi numesc pe copii, aşadar, atât cercetaşii cât şi masonii. Să fie aceasta o simplă coincidenţă sau este rodul înrudirii şi conlucrării dintre cercetaşi şi masonerie? Ne întrebăm cine a îngăduit sau şi-a pus semnătura ca micuţii copii puri şi nevinovaţi ai grecilor creştini ortodocşi să fie numiţi pui de lup? Cine sunt părinţii lor, lupii –animale însetate de sânge sau creştinii greci? Nu sunt chemaţi ei să fie copiii Lui Dumnezeu, de ce sunt puşi simbolic alături de aceste animale sângeroase?
E timpul să ne trezim ca stat, ca Biserică, ca familie pentru că duşmanii credinţei şi neamului nostru uneltesc cu viclenie să ne piardă.
Consiliul mondial al vieţii şi lucrării (acţiunii)
Până să ajungem însă la ecumenismul actual, înfiinţarea de organizaţii şi asociaţii cu caracter ecumenist, nu s-a oprit doar la cercetaşi.
În 1910 a fost înfiinţată o asociaţie purtând titulatura de « Consiliul creştin mondial al vieţii şi al lucrării» care a fost convocat în 1925 la Stocholm şi în 1937 la Oxford. Cu aceste ocazii consiliu mai sus menţionat începe să-şi arate încet, încet adevărata faţă în spatele căreia se află puterile întunericului, scopurile lui devenind tot mai vădite. Începe să se vorbească cu această ocazie de studierea, cercetarea relaţiilor reciproce dintre diferitele Biserici creştine.
Are loc, putem spune, prima negociere la nivel de credinţă; este în fapt începutul punerii în practică a planului ecumenismului.
Consiliul mondial al credinţei şi ordinii
Alături de asociaţia menţionată mai sus a luat fiinţă şi s-a dezvoltat o altă asociaţie cu numele «Consiliul mondial al credinţei şi ordinii», având un rol de administrare şi conducere. Această organizaţie a fost convocată de două ori, prima oară la Lozan în 1927 şi apoi la Edinburg în 1937. Scopul acestei asociaţii a fost să scoată la iveală toate dificultăţile şi piedicile dogmatice ce stau în faţa «Unirii Bisericilor». Şi acest «Consiliul mondial al credinţei şi ordinii» a dovedit că a studiat cu conştiinciozitate temele predilecte ale mişcării ecumenice, ale ecumenismului. «Consiliul mondial al vieţii şi lucrării» şi «Consiliul mondial al credinţei şi ordinii» au ca scop vădit «unirea Bisericilor». Ele pentru aceasta lucrează, vrând să unească în principal ortodoxia, papismul şi protestantismul.
Cine sunt, însă, cei care au înfiinţat asociaţiile acestea ce au un înţeles atât de larg? De unde a venit acest îndemn de a fi studiate piedicile dogmatice ce stau în calea «unirii Bisericilor»? Poate de la un Patriarh ortodox? Poate vreun sinod al Bisericii ortodoxe? Cine le-a cerut părerea? Cine i-a autorizat pe aceşti domni să se ocupe de chestiuni de credinţă atât de subtile şi de riscante? Lucrurile acestea le vom vedea în continuare pe măsură ce vom trece în revistă dezvoltarea istorică a ecumenismului.
Consiliul mondial a Bisericilor (WCC)
«Consiliul mondial pentru viaţă şi lucrare» şi «Consiliul mondial pentru credinţă şi ordine» s-au unit în 1932 într-un organism ce poartă astăzi numele de «Consiliul mondial al Bisericilor» (WCC).
Această organizaţie a început să-şi facă cunoscute planurile mai ales după cel de-al doilea război mondial. Războiul nu i-a permis să-şi pună în practică mai devreme planurile.
În 1948 a avut loc prima întrunire a Consiliului mondial al Bisericilor la Amsterdam. Au mai urmat până astăzi alte trei adunări, la Evaston în 1953, la New Deli în 1961 şi la Upsala în 1968.
Poză—–pag 67—Toate aceste organizaţii sunt conduse din umbră de către un comandament unic de sorginte luciferică care urmăreşte destrămarea tuturor religiilor. Iată câteva dintre denumirile sub care apar aceste organizaţii, care pretind că ar avea un caracter religios şi pacifist, dar care în realitate sunt ale întunericului, aşa cum pot fi văzute în revista ortodoxă «Apocalipsa» din 1964, care apare în străinătate şi pe care o reproducem aici.
A se lua în considerare faptul că foarte multe din aceste nume seamănă între ele, ceea ce se datorează originii lor comune, ele nefiind altceva decât tentaculele aceleaşi organizaţii a întunericului. Toate aceste organizaţii sunt ecumeniste (cele ce pot fi văzute în poză).
YMCA, YWCA, organizaţia cercetaşilor şi WCC sunt baza văzută a ecumenismului.
Mitropolitul Vitalie al Montrealului şi Canadei, în cuvântul său adresat Bisericii Ruse din Diaspora, spune următoarele: «Aceste trei organizaţii (YMCA, Scouts şi WCC) sunt până astăzi stâlpii pe care se sprijină întreaga mişcare ecumenică şi care constituie nucleul constant în jurul căruia gravitează toată activitatea ei şi toţi activiştii ecumenişti, precum şi acel poporul credincios care este format în sensul unei atitudini favorabile ei».
Cine se ascunde în spatele Mişcării ecumenice?
Organizaţiile de care am vorbit până acum sunt cele aflate la lumină, la vedere. În spatele acestora însă şi al mişcării ecumenice în general se află cineva mai puternic care organizează şi dirijează totul. Este vorba, după cum vom vedea în continuare, la un anumit nivel, de masonerie, însă mai presus de ea se află sionismul internaţional. Prima este de fapt creaţia celei de a doua, a cărei lucrare o şi slujeşte, lucru confirmat de sioniştii înşişi care spun: «E natural că noi singuri, fără amestecul altora, suntem aceia care conducem francmasoneria, deoarece noi ştim unde mergem şi cunoaştem scopul final al fiecărei fapte, în vreme ce creştinii nu ştiu nimic, nici chiar rezultatul imediat; ei se mulţumesc de obicei cu un succes momentan, de amor propriu, în înfăptuirea planului lor, fără a observa măcar că acest plan nu porneşte din iniţiativa lor, ci le-a fost sugerat de noi».(Protocoalele Înţelepţilor Sionului, cap. XV-lea).
Masoneria, aşadar, ca instrument al sionismului internaţional, coordonează prin firele nevăzute ale ecumenismului desfăşurarea şi ducerea la capăt a acestui plan ce este potrivnic Bisericii Lui Hristos.
În Ortodoxos Typos din iunie 1966 este publicat un articol edificator, ce a fost trimis din spatele cortinei de fier şi în care printre altele se spune că WCC este un tentacul al masoneriei. Redăm mai jos cele scrise acolo: «Nu este Geneva locul unde s-a înfiinţat în 1927 WCC, organism internaţional care nu este altceva decât un tentacul al masoneriei libere, precum YMCA, Rotary, Cercetaşii? În toate aceste asociaţii iniţierea nu este tipică (clasică), fapt care face ca legătura lor cu lojile să nu fie la vedere; în realitate urmăresc cu acrivie planurile şi comandamentele trasate de ele.»
Iar mai încolo se spune: «Ecumenismul este o creaţie a masoneriei care caută să uniformizeze toate religile, să le bage pe toate în acelaşi malaxor, pentru a pregăti încetul cu încetul aluatul unei indiferenţe religioase generale, etapă premergătoare venirii lui Antihrist».
Faptul că masoneria conduce din umbră şi cu viclenie ecumenismul nu este o afirmaţie pe care o facem la întâmplare ci este probată de dovezi, unele dintre ele fiind furnizate chiar de masonii înşişi.
Revista „Templul” ce apare la Paris ca organ oficial de presă al Ritului Masoneriei scoţiene, a publicat în 1946 un articol cu titlul «Unirea Bisericilor», în care este lăudată contribuţia masoneriei la mişcarea ecumenică. Altfel spus, masonii declară cu mândrie că planul unirii Bisericilor provoacă un viu interes organizaţiei lor, precizând cât se poate de clar şi în termeni foarte categorici că această unire se află pe «calea cea bună» datorită eforturilor depuse de masonerie.
«Ne punem întrebarea, se spune în revistă, de ce să ajungem la polemici de natură religioasă atâta timp cât chestiunea unirii Bisericilor, al congreselor ecumenice şamd., poate prezenta un interes pentru masonerie? Pe altarele atelierelor noastre toate dogmele sunt cercetate în aşa fel încât niciun apriorism să nu mai poată să-şi facă loc atunci când definitivăm concluziile noastre. Cartezie, Leibnitz, nedeterminismul lui Jan Rostan şamd., şi orice domeniu în care există o anumită parte de adevăr prezintă interes pentru noi. Ori în aceste condiţii este preferabil să nu ne intereseze problema dezvoltării relaţiilor creştine?»
Chiar şi dacă am încerca să uităm că masoneria are o provenienţă religioasă, însăşi realitatea existenţei religiilor ne cheamă la un efort susţinut în a-i strânge pe toţi muritorii la un loc (unindu-i), la acea unitate la care visăm dintotdeauna. Problema ce s-a ridicat în cadrul acestui plan al unirii Bisericilor, de către cei ce cred în Hristos, prezintă un viu interes pentru masonerie fiindu-i foarte familiară, întrucât se leagă de ideea globalizării.
Şi dacă putem spune că această unitate, cel puţin în ceea ce priveşte credinţa necatolică, este pe o cale bună, acest fapt se datorează ordinului nostru».
Masonii mărturisesc, aşadar, fără nicio reţinere că se află în fruntea mişcării ecumenice, bucuroşi fiind că lucrarea lor se află pe un «drum bun», dătător de speranţe.
Patronii ecumenismului sunt duşmanii Lui Hristos
Trebuie să vedem însă ce reprezintă masonii sau sioniştii ce se arată atât de interesaţi de unirea Bisericilor? Sunt oare creştini credincioşi sau mădulare vii ale Bisericii? Nimic din toate acestea, ci cu totul altceva: ei sunt duşmanii mai mult sau mai puţin declaraţi ai Lui Hristos.
De unde atunci acest entuziasm nestăpânit din partea masonilor în chestiuni de credinţă? De ce sunt interesaţi atât de mult de „unirea Bisericilor” aceşti duşmani neînduplecaţi ai Bisericii? Poate că din dragoste pentru Biseric Lui Hristos? Cu siguranţă că nu, ci interesul lor vine din faptul că masoneria este o organizaţie secretă internaţională, revoluţionară al cărui scop este războiul împotriva creştinismului, al Bisericii. Până acum am prezentat elemente suficient de revelatoare din care reiese clar că în spatele YMCA, YWCA, organizaţiei cercetaşilor şamd. este masoneria. Aşadar, duşmanul Bisericii, masoneria găseşte interes în mişcarea ecumenică şi în unirea Bisericilor.
În «Protocoalele Sionului» (cap. 17) se vede clar furia sioniştilor împotriva Bisericii. Iată ce zic: « Dar, atâta timp cât nu vom-fi crescut tineretul în noile credinţe de tranziţie, şi apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe faţă de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică, aţâţând neînţelegerile»
«Ne-am îngrijit deja să discreditam clasa preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult, înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. Prin urmare nu mai e decât un anumit număr de ani care ne desparte de căderea desăvârşită a religiei creştine; celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată».
Ei sunt, aşadar, cei care sădesc seminţele neînţelegerilor.
În cadrul acestei organizaţii internaţionale a masoneriei cea mai mare influenţă o exercită desigur sionismul. Masoneria serveşte până la urmă sionismul, adică neamul evreiesc în ura sa de veacuri împotriva Lui Hristos, care este principala sa trăsătură din ziua răstignirii Domnului.
Cei care continuă să nege faptul că masoneria şi sionismul sunt duşmanii creştinismului, să citească următoarele texte doveditoare care vin dintr-o sursă sigură:
Scrisoarea enciclică a Sinodului Bisericii Ruse din diaspora spune: «Masoneria este un duşman nemilos al creştinismului. Scopul ei este distrugerea creştinismului, războirea religiilor, zdruncinarea temeliilor conducerilor creştine ale neamurilor şi declanşarea revoluţiei (spirituale) în toată lumea»
Poză pag 79—Vedeţi undeva vreo cruce? Pe Mântuitorul nostru? Pe Maica Domnului? În locul acestora în mijlocul triunghiului, în depărtare pe perete, se poate vedea scris, în toată splendoarea, numele arhicunoscut a lui Yehova, în ebraică.
Voltair, cunoscut ca mason, a spunea cândva: «Să zdrobim desfrânata!», înţelegând prin aceasta Biserica.
Într-un cuvânt (paragraful 9) al lui Cosma Flamiat, rostit în faţa mai multor clerici din Kefalonia, în ianuarie 1941, putem afla modalitatea în care masoneria lucra pe vremea aceea pentru desfiinţarea ortodoxiei şi a neamului grecesc.
«Vedem că s-a întins înşelăciunea necredinţei prin lucrarea asociaţiei blestemate a celor ce se numesc masoni, a celei pe care Anglia cu mulţi ani înainte a organizat-o şi a pus-o în mişcare în toate popoarele din Apus, Răsărit şi din Nord. Aceasta s-a făcut pentru a-şi împlini scopurile sale, spre folosul propriu dar în detrimentul tuturor celorlalţi, sub pretextul libertăţii, fapt care a provocat atâta apostazie de la Vest la Est. Putem vedea că această înşelăciune se răspândeşte fără încetare la toate vârstele şi clasele sociale, urmărind o îndepărtare lentă, fără bruscări, în masă a oamenilor de la ortodoxie şi desfiinţarea neamului nostru. Anglia speră ca în felul acesta să fie sprijinită în interesele sale coloniale din Grecia şi în celelalte părţi ale răsăritului şi că… punând la un loc în această asociaţie multe popoare ale Europei şi pe toţi evrei oficiali de pretutindeni, aceştia din urmă prin înşelăciune şi prin punerea la bătaie a unor sume mari de bani vor reuşi desfiinţarea evangheliei».
Iată ce lucruri înfricoşătoare şi blasfemiatoare scria în 1881 masonul Fleri:
«Să terminăm odată pentru totdeauna cu Răstignitul. Tu care ţii deja de 18 veacuri lumea sub jugul tău, trebuie să ştii că Împărăţia Ta a apus. Dumnezeu nu ne este necesar.
Un alt mason pe nume Sicard de Plozol spunea în 1913 următoarele: «Dacă există o pace pe care n-o putem negocia, o dezarmare pe care n-o putem semna, un război suntem datori să ducem fără încetare până la biruinţă sau moarte; este vorba de lupta împotriva tuturor duşmanilor libertăţii de conştiinţă, a raţiunii, a ştiinţei şi dreptăţii omeneşti, pe care le constituie dogmele tuturor Bisericilor.
Congresul masonic din 1900 a hotărât distrugerea religiei. «Nu este suficient să zdrobim influenţa clerului şi să lipsim Biserica de autoritatea ei…Este necesar să distrugem religia însăşi».
«Să lucrăm, să ţesem cu dibăcie la acel giulgiu care într-o bună zi va fi aşternut peste toate religiile, ceea ce va crea condiţiile potrivite prin care vom putea provoca zdrobirea în toată lumea a puterii clericale şi a superstiţiei pe care aceasta o cultivă de veacuri».
Acestea sunt aşadar cele pe care masonii le doresc şi le susţin. Asta cred şi urmăresc să realizeze, să distrugă cu orice preţ religia, nu doar să priveze Biserica de autoritatea ei. Etapa premergătoare este ţeserea acelui giulgiu (pânze care leagă strâns imobilizând orice mişcare) peste toate religiile. Aceştia sunt cei care, vezi Doamne, ar fi atât de interesaţi de unirea Bisericilor. Oare chiar atât de proşti ne cred încât să luăm de bun tot ce spun?
Care ar fi motivele pentru care se bucură, bat atât de mult din palme şi iau parte activă la unirea Bisericilor, de vreme ce în realitate sunt duşmanii Lui Hristos şi ai Bisericii? Foarte simplu, pentru că sunt siguri că prin aceasta visul lor se va împlini. Sunt siguri că în mijlocul babiloniei create de unirea tuturor religiilor, în care toate se vor afla în devălmăşie, nu va mai putea exista credinţă şi adevăr. Iar aceasta presupune zdrobirea în primul rând a Bisericii ce are adevărul de partea sa.
O astfel de realitate dorită de ei va atrage după sine un lucru foarte important pentru masonerie: proiectarea unui dumnezeu propriu, care nu va fi altul decât Antihristul. Deocamdată ceea ce apare ca o necesitate, este zdrobirea în primul rând a tuturor piedicilor ce stau în faţa ţelurilor ei, fapt pentru care se lucrează intens. Cuvântul lor de ordine, lozinca mult trâmbiţată „Unire” prinde tot mai mult în jur. În buletinul masonic nr. 56 din 1963, în care se face referire la masoneria germană, se spun următoarele: «S-au depus eforturi pentru a se ajunge la o înţelegere cu cele două Biserici creştine din Germania, iar acum ele se găsesc pe calea cea bună»
”Calea bună”, după cum cred aceşti nefericiţi masoni, este tot ce duce la împlinirea scopurilor lor, adică unirea credinţelor creştine şi a religiilor, dispariţia Bisericii şi în final adorarea satanei ca dumnezeu.
Rugăciunea masonilor adresată Satanei
Poate părea incredibil dar cele pe care le vom relata sunt cu adevărat de necrezut pentru nişte oameni normali. Masonii ajung să adreseze rugăciuni tocmai Satanei, care au un caracter înfricoşător, blasfemiator şi potrivnic Lui Dumnezeu. Am preluat-o din faimoasa carte a lui Leo Taxil «Tainele masonilor» (pag. 374-375) şi o inserăm aici cu teamă şi oroare. O facem însă pentru a-i ajuta pe cititori să înţeleagă că satanismul masoneriei este o realitate şi că tocmai ea, masoneria, este cea care joacă un rol important în ecumenism şi în unirea Bisericilor. Iată o astfel de „rugăciune” :
«Vino, Lucifere, vino. Tu, pe care preoţii te-au clevetit. Tu, cel condamnat de împăraţi. Vino, vino să te îmbrăţişăm, să te strângem în braţele noastre!…
Numai prin tine se pot explica toate din univers. Fără lucrarea ta, O Satan, universul ar fi fără de înţeles. Tu singur dai viaţă, tu singur pui în mişcare tot ce se face, tu dai nobleţe bogăţiei vulgare. Tu pecetluieşti virtutea. Al tău este începutul. Al tău este tronul.
Iar tu Adonai (SS este adevăratul dumnezeu), Dumnezeu Hrăpăreţ, Dumnezeu nedrept, te renegăm!…
Tu urăşti ştiinţa, noi însă am dobândit-o spre pizma ta. Tu urăşti fericirea însă noi prin ştiinţă o vom dobândi spre necazul tău. Fiecare progres al nostru este un triumf sub care va fi zdrobită la pământ dumnezeirea ta. Duh mincinos şi înşelător, împărăţia ta a luat sfârşit. Să ceri de acum victime din rândul animalelor. Eşti deja detronat şi zdrobit. Numele tău care până de curând, era în gura înţeleptului, al judecătorului ce împărţea dreptatea, şi era puterea celui ce conducea, speranţa săracului, limanul celui vinovat ce se pocăia… Ei! Acest nume de nerostit de acum încolo va fi batjocură şi blestem pentru om, se va şterge cu totul şi se va uita. Va rămâne sinonim ipocriziei, minciunii, identificat cu superstiţia, cu tirania, cu ticăloşia…
Atâta timp cât umanitatea îşi va pleca genunchiul în faţa jertfelor tale monstruoase, O Adonai, ea va fi roaba împăraţilor şi preoţilor, va suferi şi va decade…
Cât timp umanitatea va jura pe numele tău mizerabil, călcarea jurământului va fi temelia societăţii. Dispari călăule al raţiunii noastre, fantomă a conştiinţei noastre…»
Iar mai jos Leo Taxil vorbeşte de masonii de gradul 32:
«Care îngenunchează în faţa lui Bathomet (statuia satanei n.n.) ce stă aşezat pe altar, iar atunci când conducerea superioară a masoneriei reuşeşte să pună la dispoziţie sfânta ostie (împărtăşania papistaşă), o profanează şi o jertfeşte satanei, străpungându-o cu un pumnal în mijlocul unor ţipete sălbatice. «Nekam Adonai!…».
Şi adaugă Leo Taxil:
«Marele Arhitect în care masoneria crede este Satana însuşi»
Poză—bathomet pag 79—Statuie cu cap şi picioare de ţap, reprezentându-l pe Satana, având înscrisă pe frunte pentalfa, în faţa cărui de închină masonii de gradul 32. După cum de poate vedea este vorba de o imagine oribilă, înfricoşătoare şi cât se poate de morbidă…
Numele acestei fiare poate că provine de la cuvintele greceşti vafi şi bitis, care înseamnă botez şi înţelepciune sau este o alterare a cuvântului Mahomé (Mahomed), fiind datorat influenţei saracinilor mahomedani asupra masonilor naiţi (de la locurile sfînte) din evul mediu…
Aceşti duşmani neîmpăcaţi ai lui Hristos sunt aşadar direct interesaţi şi implicaţi în acţiunea de unire a Bisericilor.
Vezi cititorule cine sunt care se ascund în spatele ecumenismului şi sunt interesaţi de unirea Bisericilor? Duşmanii declaraţi ai Lui Hristos.
Sunt interesaţi de tot acest proces pentru că ecumenismul nu este la modul simplu un plan de unire, ci unul de nimicire, este o cursă înfricoşătoare a morţii. Este uneltirea întunericului care vizează dispariţia credinţei creştine. Este un plan ce are o lucrare tentaculară incredibilă, având de partea sa o întreagă reţea de instrumente şi mijloace greu depistat în totalitate. Nu doar YMCA, YWCA, cercetaşii sau WCC lucrează la modul văzut sau nevăzut pentru unire, ci sunt şi alţii mai mari ce stau în umbră. Iată ce spune despre aceasta Arhiepiscopul Montrealului şi Canadei, Vitalie:
«YMCA, YWCA şi cercetaşii au fost înfiinţaţi şi organizaţi de masonerie, pentru a pregăti din timp în popor generaţii întregi de oameni cărora să le fie infuzată o teorie necreştină (descreştinată) despre lume; astfel s-au creat premisele pentru ca WCC să-şi poată face apariţia, impunându-se ca un fel de nouă biserică şi având pretenţia că ea este cea adevărată. Acest lucru s-a adeverit de altfel la patru din conferinţele mondiale ale ei, acele sinoade pseudoecumenice, unde şi-a exprimat crezul său».
Aceasta ar fi, aşadar, în mod succint istoria ecumenismului, care îşi continuă desigur activitatea intensă până în zilele noastre prin contribuţia WCC şi a altor mişcări văzute şi nevăzute, ce urmăresc cu tenacitate realizarea scopurilor lor.
Poză —În fundal este numele Lui Iisus Hristos pentru ca în prim plan să apară triunghiul satanic răsturnat cu sigla YMCA pag 82
Poză —ziar în engleză despre declaraţia lui Ben Gurion pag 82
Cu aceste scopuri este în consonanţă şi naşul Sionismului, bărbatul cel mai de seamă al Israelului, Ben Gurion, după cum reiese chiar din declaraţiile sale publicate în periodicul demn de încredere «Crucea şi steagul», numărul din noiembrie 1970: «Cu excepţia USSR ca stat federat euroasiatic, toate celelalte state vor deveni unite într-o alianţă mondială, la dispoziţia căreia va fi o forţă poliţienească internaţională. Toate armatele vor fi desfiinţate şi nu va mai fi război. Naţiunile Unite vor construi la Ierusalim un altar al profeţilor care va deservi uniunea federativă a tuturor continentelor. Acesta va fi înaltul scaun al Curţii Supreme a umanităţii…
Mărturisirea lui Ben Gurion de mai sus este aproape identică, în acelaşi duh, cu planul sionismului trasat mai demult, aşa cum apare în Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Această viziune asupra viitorului lumii are, într-un anumit fel, acelaşi conţinut cu erezia hiliaştilor moderni…
Toate instrumentele Sionismului vorbesc în mod direct de acea chemare la înfiinţarea unui stat unic care să dureze veşnic şi care va avea sediul şi conducerea la Ierusalim…exact după cum visează evreii sionişti.
Scopul ecumenismului
Fărâmiţarea şi surparea statelor creştine
Am văzut cine se ascunde în spatele ecumenismului. Aceştia, dar, au un scop bine definit pe care urmăresc să-l împlinească printr-un efort de durată. Scopul lor suprem este să stăpânească lumea din punct de vedere politic şi religios.
De aceea prima lor ţintă este să desfiinţeze statele şi în principal pe cele ortodoxe, care constituie o piedică în faţa dominaţiei lor mondiale. Războiul dus de sionism şi de masonerie care se ascunde în spate, se extinde şi dincolo de aspectele ce ţin de credinţă, până la autoritatea statală. Statele şi conducerile creştine sunt luate cu asalt prin toate metodele pentru a fi destabilizate şi zdrobite, căci numai astfel vor putea să-şi ducă la capăt planurile lor secrete.
Scriitorul Damtschanko vorbeşte de aceste lucruri în cartea sa publicată în 1911:
«În legătură cu această problemă trebuie luat în considerare faptul că numărul mic de iudei care există nu poate duce singur un război de mare amploare în toată lumea şi să învingă o majoritate în mijlocul căreia trăieşte ca un parazit. Pentru aceasta a trebuit să născocescă un anumit tip de sinucidere (socială) pentru creştini, provocând printre ei cu dibăcie tot felul de nedreptăţi şi situaţii neguvernabile».
Masonii neagă însă o astfel de implicare (de instrumentare a lor), făcând referire, pentru a fi mai convingători, la articolele constituţiilor lor, care interzic orice discuţie politică în cadrul adunărilor oficiale şi orice amestec în conflictele dintre diferitele partide.
Primul articol al constituţiei Marii Loji a Greciei ce este similar masoneriilor din alte state, stipulează ceea ce toţi masonii susţin de altfel:
«Masoneria liberă nu este religie şi nici un organism politic, fapt pentru care se interzice în Lojă, în mod categoric, orice discuţie despre religii sau chestiuni politice, ea neparticipând din principiu la astfel de dispute»
Articolele acestea, după cum realitatea însăşi o dovedeşte, au menirea să-i păcălească pe naivi şi pe cei neinformaţi.
În buletinul oficial al Marelui Orient al Franţei din anul 1886, citim despre raţiunile pentru care masoneria a fost nevoită să introducă aceste articole împotriva amestecului masonilor în politică. Iată ce scrie:
«De mult a fost acceptată regula sau principiul convenţional prin care masoneriei îi este interzis să se amestece în chestiuni religioase şi politice. Sub presiunea exercitată de persecuţiile poliţieneşti, am fost nevoiţi să trecem sub tăcere care este scopul unic urmărit de noi». Se vorbeşte aşadar deschis de tăinuirea scopului considerat ca unic.
Revoluţia din Rusia din 1905 a fost apreciată de către un ziar masonic cu următoarele cuvinte:
«Toţi democraţii şi în special masonii sunt datori să exprime cele mai calde urări pentru triumful rapid al revoluţiei ruseşti».
Însă legătura masonilor cu puterile antihristice este scoasă la iveală de declaraţiile şi lucrările lor. Ei speră să triumfe în fiecare stat pe care îl dezcreştinează, conlucrând şi cu comunismul ateist, care, trebuie reţinut, reprezintă tot creaţia lor.
Iată cum înţelege preşedintele Marii Loji a Franţei, Desmond, regimul democratic:
«Pentru mine cuvântul democraţie înseamnă putere anticlericală, antimilitarism, socialism. Vom birui numai prin unirea celor de stânga, care va constitui cel mai important nucleu din care e constituită loja».
Poză —–pag 86—-Emblema lojii masonice «Pitagora». Deviza ei, tăcerea conspirativă…
Războiul, aşadar, nu doar împotriva Bisericii ci şi împotriva statelor, mai ales a celor creştine este instrumentat dinspre stânga politică, fiind planificat la nivel înalt. Prezenţa masonilor este activă în acest război.
Scrisoarea enciclică din 1932 a sinodului rusesc din diaspora denunţă participarea masoneriei la distrugerea Rusiei creştine, spunând printre altele:
«În spatele simbolului masonic, care este steaua (comunistă), lucrează toate puterile întunericului care distrug statele creştine. Mâna masoneriei s-a făcut părtaşă de asemenea şi la distrugerea Rusiei. Principiile şi metodele pe care le folosesc bolşevicii pentru ca să nimicească Rusia seamănă mult cu cele ale masoneriei».
Iar scrisoarea continuă această acuză făcând următoarea constatare cutremurătoare:
«Dacă se urmăreşte pe o perioadă de 15 ani procesul de dezorganizare la care a fost supusă ţara, reiese în mod clar că ucenicii urmăresc întru-totul sfaturile învăţătorilor lor. Înrobirea poporului rus este o aplicare cu consecvenţă a programului lojilor masonice, care este în esenţă un război dus împotriva Lui Dumnezeu, a Bisericii, a poporului dreptcredincios, a familiei, a statelor creştine, a educaţiei creştine, împotriva a tot ce constituie izvor al valorilor noastre tradiţionale».
În cotidianul Vima (Tribuna) din 25-12-1970, în care se face o prezentare a cărţii «Biografia şi amintiri despre Arhimandritul Hrisant din Trepezunt (1881-1949)», se face referire şi la participarea masonilor la revoluţia din 1917 din Rusia:
«Pe 17 iulie 1916 a venit în Trapezunt marele duce Nicolae Nicolaevici…În cadrul acestei vizite mitropolitul i-a prezentat Marelui Duce decizia asociaţiilor societăţii ortodoxe greceşti prin care s-a hotărât să-i fie dăruită o spadă de onoare, frumos ornamentată. În convorbirea ce a avut loc, Marele Duce a spus pe un ton confidenţial că războiul cu Turcia ar trebui să înceteze, întrucât se văd nori întunecaţi la orizontul Rusiei, masonii liberi sapă în mod programat la temelia împărăţiei…
Poză —-pag88–Faptul că comunismul este creaţia evreomasoneriei reprezintă astăzi un lucru cunoscut deja de toţi. Aceiaşi conspiraţie luciferică.
Aceleaşi scopuri, ţeluri şi metode ce sunt comune şi unora şi altora. Prezentăm în imaginea de mai sus o colecţie de timbre secrete ale partidului comunist grec, din perioada conflictelor interne din Grecia (editate de organizaţia comunistă din Athena) şi în paralel înfăţişăm timbrele Lojii masonice a Greciei. Singura diferenţă ar fi că acolo e «Marta» iar aici e «Văduvă»
După cum putem vedea, Marele Duce mărturiseşte că aşa-zisa revoluţie comunistă „rusească” ce bătea la uşă era rezultatul acţiunilor organizaţiilor de masoni liberi.
La paginile 151 – 153 ale cărţii mai sus pomenite se menţionează următoarele:
«În prima săptămână din decembrie a vizitat Trapezuntul fostul preşedinte al dumei (parlamentului) şi apoi al consiliului de stat, Alexandru Guţkof, ca reprezentant al Crucii Roşii. Mitropolitul i-a oferit o masă. Acesta împreună cu Melicikov erau reprezentanţi ai dumei, naţionalişti şi lideri ai partidului constituţional…
Ierarhul a priceput – scrie în continuare acesta – că sub pretextul Crucii Roşii interlocutorul său făcea, de fapt, propagandă împotriva ţarului, ceea ce n-a întârziat să rămână fără efecte. La întrevederea sa cu mitropolitul, Marele Duce a făcut referire la Guţkof şi Milinkov şi la cei de un cuget cu ei, că «sunt masoni liberi şi că în curând vor înghiţi Rusia…».
Rolul evreilor în revoluţia rusească
Însă nu este doar masoneria cea care a contribuit la dezorganizarea, distrugerea Rusiei creştine şi dominaţia bolşevismului ateu, ci şi patronii lui, sioniştii.
Evreii din Rusia nu neagă că ar fi autorii adevăraţi ai revoluţiei comuniste din 1917. Israeliteanul M. Kohn scria în ziarul din Harkov în aprilie 1919: «Se poate spune fără exagerare că marea revoluţie socialistă a fost lucrarea evreilor şi că aceştia nu numai că au dirijat întreaga desfăşurare a ei, dar au şi preluat în mâinile lor chestiunea sovietului. Noi evreii putem fii liniştiţi atâta timp cât conducerea superioară a armatei roşii va fi în mâinile noastre».
Faptele însele dovedesc că revoluţia rusească a fost lucrarea evreilor şi masonilor. Karl Marx (Mordenhau), fondatorul comunismului a fost evreu german. Lenin a fost fiul unei evreice şi mason de gradul 33. Kerenski, care a fost puntea de legătură între duma democratică şi comunismul sângeros a fost şi el israelit.
Consiliul comitetului popular al primului guvern comunist din Rusia a avut 22 de membrii, dintre care 17 au fost evrei şi numai 3 ruşi. De asemenea dintre cei 554 de guvernatori, reprezentanţi ai Rusiei postrevoluţionare, numai 30 au fost ruşi, în timp ce 447 au fost evrei!!
Cifrele acestea spun mult de rolul nefast jucat de evreo-masonerie la dispariţia statelor şi mai ales al celor creştine. În felul acesta s-a reuşit distrugerea Rusiei ţariste ortodoxe care reprezenta o piedică în calea răului din lume. A fost lovită şi Biserica rusă, după ce mai întâi a fost zdruncinat statul şi Biserica la un loc printr-o propagandă calomniatoare din partea sioniştilor. S-a reuşit darea ei la o parte, încetând să mai fie o piedică în calea şi dezvoltarea ecumenismului sionist.
Astăzi, însă, se pare că folosesc o altă metodă care să ducă la dispariţia statelor, pentru că metoda revoluţiilor nu este întotdeauna eficientă. O dovadă ar putea constitui faptul că în Rusia, deşi revoluţia s-a impus, sioniştii câştigând majoritatea zdrobitoare în guvernul postrevoluţionar, totuşi n-au reuşit să-şi împlinească visul de a conduce toată lumea. Dimpotrivă, tocmai acolo, în Rusia comunistă a ajuns să fie loviţi mai puternic, atât masonii cât şi evreii, atunci când roata istoriei s-a întors.
Plecând de la această realitate s-au gândit să schimbe strategia pentru a face să dispară statele. Au fost lansate lozinci noi care cheamă la unirea statelor (Europa unită, Paneuropa, Piaţa comună, Monedă comună, etc.). Sub aceste deziderate politice sunt desfiinţate în mod automat graniţele, coeziunea şi conştiinţa etnică a fiecărui neam, iar apoi, încet încet, unitatea statală. Iar toate acestea se întâmplă pentru ca popoarele să devină prada lor şi să ajungă într-o bună zi să le conducă. Conducătorii popoarelor care sunt responsabili să ia aminte la toate acestea!
În continuare vom trece la analizarea celui de-al doilea scop al lor: dispariţia Bisericii.
Acesta este şi scopul ascuns al ecumenismului, cel mai important de altfel, dispariţia de pe pământ a Bisericii Lui Hristos. Motivul îl constituie faptul că credinţa creştină şi mai ales cea ortodoxă le este cea mai puternică piedică în faţa realizării scopurilor lor infernale. De aceea «Biserica Lui Hristos trebuie să fie scoasă din mijlocul lumii şi să dispară». Împotriva ei îşi concentrează, aşadar, ecumeniştii întregul arsenal de luptă. Un război nedeclarat este pe rol, împotriva Bisericii ducându-se o luptă de durată. Astăzi acest război este dus prin WCC, fapt care pentru mulţi va părea de necrezut. Cum să lucreze WCC pentru dispariţia Bisericii, când majoritatea cred că este un organism creştin ce lucrează pentru binele şi propăşirea ei. Ori ea, în realitate, vrea să zdruncine şi să prăbuşească Biserica. Pentru a fi întru-totul convinşi de această realitate este suficient să luăm în considerare cele ce urmează.
Pentru împlinirea acestui scop satanic al lor, puterile întunericului au elaborat şi au pus în aplicare planul satanic MRA (realizarea unei panreligii) pe care îl expunem în continuare.
Cap. 3
Planul ecumenismului
Planul MRA
La 14 iulie 1856, în mijlocul unui parlament plin până la refuz, marele politician britanic, contele Bikonsfield a ţinut una dintre cele mai importante cuvântări din cariera sa politică, care i-a determinat pe mulţi dintre compatrioţii săi să cugete mai adânc la anumite probleme. Iată numai câteva fragmente din discursul acesta:
«Lumea este în realitate guvernată de puteri de care nu are deloc cunoştinţă. Este condusă de alte persoane de cât acelea pe care şi le închipuie şi care pentru a putea fi văzute trebuie să-ţi arunci puţin privirea în culise. În Italia, Franţa, Germania există deja o putere nevăzută… Puterea aceasta vrea să ia pământul celor ce îl posedă şi să sfârşească cu Bisericile…Şi poate că în timp va avansa în astfel de lucruri tot mai mult».
Aceste cuvinte ar de ajuns pentru ca mulţi să înţeleagă că există un anumit stat major nevăzut, care guvernează sau cel puţin încearcă să guverneze politic şi economic ţările europene.
Ulterior au fost şi alte personalităţi ale epocii care s-au referit la această chestiune, într-un mod chiar mai concret. A trebuit însă să treacă destui ani pentru ca lumea să afle că statul major mondial al sataniştilor, era compus din 300 de persoane şi se numea «Gahala», care în limbajul secret haldeo-evreiesc înseamnă comandament . Din acest cuvânt se pare că provine şi cuvântul evreiesc KEHILAH sau Gahal (Cahal), care înseamnă comandament local sau regional (al minorităţii evreieşti) aflaţi între străini.
În Palestina mai ales acesta purta numele de sinhedrin, care era o alterare a cuvântului grecesc sinedrion.
Următorul pas a fost ca oamenii să fie informaţi care erau planurile Gahalei (Cahalului) faţă de celelalte religii. Ca şi în celelalte situaţii, puterile întunericului au pus baza unui program cu bătaie lungă. Ultima etapă a acestui program o constituie unirea tuturor religiilor de pe pământ într-o panreligie atotcuprinzătoare şi veşnică care îşi găseşte expresie în aceste trei litere «MRA». Iar în final va avea loc o înlocuire treptată a tuturor zeităţilor celorlalte religii printr-un Dumnezeu comun – care nu va fi altul decât Satana. Să nu vă pară lucru de mirare, însă acesta este planul şi scopul final MRA.
MRA este un cuvânt vechi de provenienţă egipteană, care a început să fie folosit în secolul al XIII-lea îHr, în timpul faraonului Amenhotep. El a încercat să desfiinţeze toate zeităţile egiptene şi deviaţiile lor eretice şi să le contopească într-o religie unitară cu un singur dumnezeu.
Acelaşi lucru încearcă să facă acum şi ecumeniştii prin mişcările lor de unire care să-i cuprindă pe toţi. Singura diferenţă este că atunci s-a încercat desfiinţarea nenumăraţilor dumnezei mincinoşi, pentru a se aduce închinare unuia singur – desigur şi acesta mincinos –, zeului soare Ra. Acum, însă, se încearcă prin diferite manevre să ne facă să-l respingem pe singurul Dumnezeu adevărat şi să ne închinăm diavolului. Desigur că acest program nu se poate realiza dintr-o dată, el cere mult timp. Între timp se depun eforturi ca toate religiile să-şi piardă coeziunea interioară, iar mai pe urmă, prin ceea ce ele au în comun, vor fi împinse spre unire.
Desigur că această unire nu putea să aibă loc direct de la început, spre exemplu a ortodocşilor cu mahomedanii sau a papistaşilor cu evreii. Sunt mai mari posibilităţi de unire a ortodocşilor, papistaşilor şi protestanţilor pe de-o parte, iar pe de alta a islamicilor cu restul religiilor. În mod similar se pot uni brahmanii, budiştii, şintoiştii şamd. într-o altă grupare şi după acest model toate celelalte. Aceste «uniri» nu vizează numai credinţele amintite ci şi pe masoni şi celelalte cercuri conexe acestora.
Planul MRA – Panreligie urmăreşte contopirea tuturor religiilor într-una singură, oamenilor oferindu-li-se un singur dumnezeu spre închinare. Lozinca aceasta i-a prins pe mulţi deja, fapt pentru care îi putem deseori auzi că spun: «Să credem într-un Dumnezeu, ce ne mai interesează amănuntele?»
În felul acesta ajung să-l dea la o parte pe Mântuitorul lumii, pe Hristos, deşi s-a spus foarte clar că: «nu există mântuire în altceva şi nu este nici un alt nume sub cer în care să ne mântuim afară de cel al lui Hristos», care este Dumnezeu adevărat şi Mântuitor al lumii.
Însă cei mai sus amintiţi îl numesc pe Hristos – auziţi şi vă înfricoşaţi – iniţiat, punându-l în rând chiar cu Pitagora.
În cartea „Despre felul în care ucenicul trebuie iniţiat de către mason” scrisă de un mason de gradul al 33-lea putem citi: «Toate tainele şi marii iniţiaţi în acest fel au reuşit să transmită mai departe adevărul pe care îl posedau. Pitagora şi Iisus sunt unii dintre cei mai cunoscuţi în acest sens, amândoi fiind consideraţi dascăli ai umanităţii şi fii ai lui Dumnezeu».
De altfel recunoaşterea tuturor religiilor şi contopirea lor într-o singură religie, nu înseamnă în esenţă desfiinţarea generală a religiilor?
Această lozincă a „unirii” este atractivă la prima vedere, însă contopirea (sinhonevsi înseamnă şi mistuirea celor aflate împreună) presupune nimicirea elementelor componente, a creştinismului şi îndeosebi a ortodoxiei. Căci se vrea ca în final să se realizeze acea religie unitară, o panreligie, conform planului trasat dinainte, în care va fi un dumnezeu şi o închinare unică adusă, cui altcuiva, decât satanei.
2. Punerea în aplicare a planului MRA
Primul pas al planului MRA a fost încercarea unirii ortodoxiei cu papismul, pentru a merge apoi la unirea cu protestanţii şi în final cu cei de alte religii.
Cei care au acceptat cu bucurie planul MRA şi s-au dovedit campioni în promovarea lui au fost papistaşii. Acest lucru a fost posibil întrucât planul respectiv coincidea exact cu propriul lor program de a-i supune pe toţi creştini sub un papă, după cum a declarat reprezentantul Vaticanului în 1969: «Ortodocşii înţeleg unirea ca apropiere iar noi o vedem sub un papă».
Vaticanul îmbrăţişând de mult timp marea idee promovată de MRA, a adaptat-o desigur la măsurile lui, crezând cu naivitate că astfel îi va supune pe toţi sub papă. Însă ceea ce se trece cu vederea este că puterile internaţionale ale întunericului care instrumentează acest proces unificator sunt mai viclene decât papistaşii. În sensul celor dorite de papistaşi se pot explica desele întâlniri ale defunctului cardinal Bea cu rabinii evrei şi masonii. De asemenea, în aceeaşi lumină pot fi înţelese diversele studii papistaşe cum ar fi cartea lui Drah «Despre armonia dintre Biserică şi sinagogă» şamd.
Despre ce fel de lucrare împreună poate fi vorba între Biserica Lui Hristos şi sinagogă? Este bine ştiut că iudaismul nu crede în Hristos cel născut, răstignit, îngropat şi înviat. Nu doar că nu crede dar este duşmanul lui neîmpăcat…
Vaticanul s-a aşezat deseori în ultimii ani la masa rotundă pentru discuţii, pe picior de egalitate cu ateii, masonii, comuniştii, evreii şi cu reprezentanţii altor puteri antihristice. Această poziţie oficială, de neînţeles şi trădătoare în esenţă, a provocat nemulţumiri chiar în rândul papistaşilor înşişi. Se aud deja în multe ţări catolice voci de protest care condamnă în mod public actele ruşinoase de trădare ale conducerii papistaşe, care tind să distrugă întreaga creştinătate. Împotriva acestor înnoiri s-a stârnit deja pretutindeni furtuna revoltei care scutură din temelii papismul. Sute de clerici, mai ales din Franţa, au ales, din raţiuni ce ţin de inimă, să tipărească reviste şi periodice, în care l-au atacat cu duritate pe papă pentru că a reuşit să transforme creştinismul în papism, adică a ajuns să graviteze în jurul persoanei sale. Înfăţişăm aici doar câteva exemple din publicaţiile catolice antireformiste.
Rugăciunile creştinilor cu reprezentanţii celorlalte religii
Semnele influenţei satanice asupra acestui plan ce încearcă realizarea unei panreligii care să înghită şi lumea creştină sunt mai mult decât evidente. Ele se pot vedea în zilele noastre mai ales prin rugăciunile lipsite de cuviinţă ce se fac de către creştini împreună cu membrii altor religii, care nu doar că nu îl acceptă la modul simplu pe Hristos ca Mântuitor al lumii, dar care sunt duşmanii neîmpăcaţi ai lui în mod vădit.
Rugăciunile împreună ce au loc în timpul nostru cu aceeaşi uşurinţă cu care se desfăşoară conferinţele conducătorilor politici şi simpozioanele, nu sunt decât un stadiu avansat al planului MRA aflat în desfăşurare sub chipul ecumenismului.
Nu putem enumera aici toate situaţiile în care au avut loc aceste cumplite rugăciuni împreună. Cititorul merită însă să facă efortul de a trece în revistă rugăciunile împreună care s-au desfăşurat în Germania apuseană şi apoi să tragă singur concluziile ce se cuvin:
«În perioada 3–5 iunie 1971 la Augsburg s-a întrunit adunarea catolicilor şi protestanţilor din Germania, sub titulatura «Întâlnirea ecumenică a cincizecimii» (Oekumenishes Pfingsttreffen). Nu a fost vorba de o întâlnire numai a teologilor ci, prin excelenţă, a laicilor, a căror număr a depăşit 9000.(Vezi : Orthodoxos Typos din iun.1971)
Întâlnirea a fost precedată de o reclamă la adresa evenimentului pe măsură. Au fost chemaţi şi ortodocşi ca observatori şi a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către mitropolitul sârb pentru Europa şi Australia, Lavrentie, la care au coliturghisit 12 preoţi şi 2 diaconi. Sf. Liturghie a fost săvârşită la rugămintea papistaşilor şi protestanţilor «pentru ca să aibă şi Apusul experienţa bogăţiei duhovniceşti a Răsăritului». Au mai participat la această slujbă şi mulţi ortodocşi ce locuiau în oraş şi a fost hirotonit în cadrul ei un diacon sârb ca preot. Ceea ce s-a întâmplat poate fi înţeles până într-un punct, însă nu putem înţelege, oricât ne-am da silinţa, de ce a trebuit să aibă loc pentru încă o dată la Augsburg acea rugăciune împreună dintre papistaşi, protestanţi şi evrei? Este bine să amintim că la această întrunire s-a pus accentul în mod deosebit pe «nevoia de conlucrare şi dialog între creştini şi celelalte religii (musulmani, evrei, şamd.) ca şi cum dialogul inter-creştin ar fi fost epuizat. Cât în ceea ce priveşte conlucrarea la nivel social între toţi oamenii, nimeni nu are nicio obiecţie, ea până la urmă fiind o chestiune politică şi nicidecum una religioasă. Se pune întrebarea, ce loc i s-a conferit în cadrul acestei întâlniri dialogului religios, pentru că el ne interesează în special? Pentru că o logică simplă ne spune că în urma acestui dialog două lucruri trebuiau să se întâmple: fie ca creştinii să-i încreştineze pe cei din celelalte religii, fie ca cei dintâi să fie convertiţi la una sau alta din aceste religii; întrucât pentru cei ce se consideră şi sunt creştini cu adevărat iese din discuţie orice «căutare comună a adevărului». Noi avem convingerea fermă că creştinismul deţine adevărul în mod integral, nepervertit şi nealterat şi acesta este valabil numai pentru ortodoxie ca sfânt chivot al revelaţiei dumnezeieşti.
Este, desigur, misiunea creştinilor de «a propovedui evanghelia întregii zidiri» pentru ca şi ceilalţi să ajungă creştini, lucru care trebuie să aibă loc de dragul mântuirii lor şi nu din alte interese. Niciodată în Biserică n-au existat laolaltă adevărul şi minciuna, lumina cu întunericul. Dacă creştinismul ar fi început acest dialog «ecumenist» în cadrul imperiului roman, astăzi nu am mai fi fost creştini, ci adepţii unui sistem religios sincretic, în care Hristos era poate mai prejos decât Mithra. Creştinismul autentic nu a cunoscut metoda «nobilă şi civilizată» a ecumeniştilor, fapt pentru care nici nu a întreprins un astfel de dialog al «dragostei». Creştinii au propovăduit şi propovăduiesc chiar sub prigoană credinţa şi cine vrea devine creştin, fără să se apeleze la tot felul de discuţii interminabile şi negocieri ale adevărului revelat. Aceasta pentru că suntem convinşi de caracterul absolut al credinţei noastre, de exclusivitatea religiei noastre în a oferi mântuire, atâta timp cât Scriptura zice clar că «nu este întru altul mântuire» (Fap. 4,12) ci numai în Iisus Hristos. În dialogul «ecumenist» sunt puse pe picior de egalitate principial toate religiile, încercându-se, ca plecând de la principiul monotelismului, să se ajungă la un adevăr comun. Acest fapt însă, cel puţin pentru noi ortodocşi, este de neacceptat.
Unii ar putea invoca faptul că celelalte religii poate au o bună dispoziţie spre o astfel de căutare. În ceea ce îi priveşte însă pe evrei, dar mai ales pe conducătorii lor, nimic nu ne poate convinge că aceştia ar dori să se apropie de «creştinii» apuseni, chiar în urma unui «dialog» de lungă durată, pentru că, chipurile, ar fi descoperit superioritatea creştinismului.
Acest lucru este dovedit chiar de cuvântarea unui rabin şef ţinută în sinagoga din Augsburg, care printre altele a spus că «iudaismul îşi arată înţelegerea sa faţă de fiicele sale întru credinţă – faţă de creştinism şi mahomedanism – şi că creştinii şi evreii nu pot exista unii fără de alţii». Aceste afirmaţii au fost ascultate cu bucurie de către papistaşi şi protestanţi fără ca nimeni să protesteze, fapt care s-a repetat şi la discuţiile ce au urmat, atunci când rabinul a declarat că iudaismul va rămâne statornic în aşteptările şi concepţiile sale despre Mesia, de acum atât de cunoscute. La aceste afirmaţii reprezentanţii papistaşi şi protestanţi nu numai că nu au reacţionat dar au şi confirmat indirect cele spuse prin diversele amabilităţi faţă de rabinii evrei ce au urmat.
Poza—pag 99—Papistaşii înşişi au reacţionat cu tărie împotriva inovaţiilor papei. În multe ţări catolice dar mai ales în Franţa s-au pus bazele deja a unei mişcări antipapale puternice. Iată numai câteva titluri de articole pline de revoltă faţă de înnoirile papei: «Nebunii au fost lăsaţi liberi», «Talismanul Papei», «Biserica întinată», «Religia papei», «Încotro merge Biserica?». În aceste condiţii patriarhul Athenagora şi alţii câţiva vor să predea sfânta credinţă ortodoxă corabiei papale care se scufundă cu viteză sub greutatea fărădelegilor ei.
Ne punem aşadar întrebarea, cui se roagă împreună episcopul catolic dr. Iosif Stibfle, rabinul Heidelbergului, dr. Nathan Levinson şi pastorul evanghelic prof. V. Dadiné? Care este oare dumnezeul pe care îl invocă fiecare în acest moment?
Pentru creştini Dumnezeu este numai unul: Cel care se descoperă în Treime. Evreii, după cum se ştie, nici pe Iisus Hristos nu-L acceptă ca Dumnezeu şi nici pe Duhul Sfânt. Din Sfânta Treime mai rămâne Dumnezeul Tatăl. Poate că-L acceptă pe Acesta? Răspunsul nu poate fi decât unul: Nici pe El nu-L recunosc cu adevărat pentru că refuză tocmai Sfânta Treime în care cred creştinii. «Fundamentul monotelist» pe care se bazează dialogul ecumeniştilor cade, întrucât pentru noi creştinii Dumnezeul-Tatăl este Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos pe care evreii nu-L cunosc şi de care nu vor să ştie. Pentru ei Dumnezeul Vechiului Testament nu are nicio legătură cu Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care, să nu uităm, a fost ucis de părinţii lor «pentru că s-a făcut pe sine Fiul Lui Dumnezeu»(In. 19,7).
Dacă am fi sinceri şi consecvenţi faţă de credinţa noastră ar trebui să-i numim, fără să greşim, pe evrei «atei». Întrucât pentru noi Dumnezeul Vechiului Testament este numai Acela ce a fost propovăduit şi descoperit de Iisus Hristos ca Tată al Său la modul real, nu spiritual, simbolic sau în altfel, cu care este deofiinţă. Respingându-L, aşadar, aceia pe Hristos, l-au respins şi pe Tatăl Lui, rămânând doar la condiţia de fii ai diavolului (In. 8,44). Deci, să nu ne înşelăm, atunci când e vorba de rugăciune împreună cu ei, nu poate fi vorba decât de o ticluire vicleană. Cine are însă de pierdut de aici? Dumnezeu? Desigur că nu «pentru că El nu se lasă batjocorit». Cei care ies batjocoriţi şi rău şifonaţi din această situaţie sunt în primul rând «creştinii» din Apus împreună rugători cu evreii şi acei ortodocşii naivi care înşelaţi fiind se lasă din păcate entuziasmaţi fără discernământ de epidemia modernă a ecumenismului sau mai degrabă a sincretismului.
Poză— pag 103–episcop papistaş, pastor protestant şi rabin evreu «se roagă împreună». Există oare vreun complot mai înfricoşător împotriva creştinismului? Iată unde duce ecumenismul?
«Trădarea lui Iuda»
Planul acesta care vizează instituirea unei panreligii şi care este identic cu acela al ecumenismului, vedem că se extinde cu efecte distrugătoare şi în ortodoxie. Iar acest lucru se întâmplă, fie pentru că conducătorii Bisericii ortodoxe au trădat cu bună ştiinţă credinţa, fie că au căzut în înşelare din neştiinţă în plasa puterilor întunericului, fie că demnităţile sau funcţiile în care au ajuns se datorează tocmai implicării şi slujirii planurilor ecumeniste, ceea ce îi obligă să fie recunoscători într-un anumit fel.
Altfel nu se explică acest patos al unirii, această neclaritate (confuzie pe care o generează) a dialogului iubirii, această îndepărtare cumplită de la dogmele Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Nu putem înţelege în alt mod, decât cel amintit, de ce se cultivă astăzi cu atâta asiduitate această lucrare de zdruncinare a credinţei în Tradiţia Bisericii şi această flagrantă nerespectare a hotărârilor sinoadelor ecumenice.
Numai aşa se explică faptul înfricoşător prin care Patriarhia Moscovei a ajuns să pună la dispoziţia (să confere) «pământeştii organizaţii politice» a Vaticanului, preacuratele Taine ale ortodocşilor. (probabil că e vorba de recunoaşterea reciprocă a Tainelor). De acest adevărat puci realizat de Patriarhia Moscovei în vederea unirii, părintele Iustin Popovici, un mărturisitor al ortodoxiei din zilele noastre, a spus:
«Hotărârea – fapta Bisericii Ruseşti este ca trădarea lui Iuda. Cu siguranţă! Înfricoşător este ca cineva, om fiind, să-L calce în picioare pe Dumnezeul-omul! Toate acestea nu sunt nimic altceva decât o înfricoşătoare sinucidere duhovnicească. La acesta conduce ecumenismul ateu»
Trădarea aceasta se extinde şi prin practicarea dialogurilor cu îmbrăţişări ale dragostei, prin rugăciunile împreună şi prin declaraţiile conducătorilor ortodocşi ai Bisericii, care îi arată astfel că lucrează cu vrăjmăşie faţă de dogmele de credinţă, situându-i de partea duşmanilor Lui Hristos.
Toate acestea ne conving odată în plus că ecumenismul infernal lucrează sub mai multe chipuri, fie ca panreligie, fie ca putere a întunericului, fie ca organizaţie iubitoare de pace, fie ca proces de unificare globală, ca solidaritate, iubire şi frăţietate; toate nu au decât un ţel, să rănească de moarte sfânta credinţă ortodoxă.
Poz—pag 105—Ecumenismul ateu conduce la o înfricoşătoare sinucidere duhovnicească, spunea Arhim. Iustin Popovici[9], unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi contemporani şi un mărturisitor al credinţei. Părintelui i s-a impus domiciliu forţat la una dintre mânăstirile din Serbia, după ce iniţial fusese condamnat la moarte, sentinţă ce i-a fost comutată.
Ecumenismul încearcă, aşadar, să şteargă cu totul limitele dogmatice şi canonice pe care le presupune Biserica Lui Hristos. Ecumenismul însuşi este fără limite, considerând orice fiinţă umană de pe pământ mădular al «Bisericii».
De ce se duce această luptă pentru unirea «Bisericii», pentru crearea unei «Biserici» aşa cum visează ecumenismul? O aşa-zisă biserică care acceptă toate religiile şi orice compromis de credinţă există deja, ea este reprezentată de masonerie. Este deja bine ştiut ce promovează masoneria. Numai la cei fără de minte poate avea trecere o astfel de perspectivă conciliantă la nivelul credinţei şi integratoare a tuturor. Ea poate aplana contradicţiile religioase. De ce se caută oare soluţii conciliante în privinţa diferenţelor dogmatice ale «Bisericilor» şi nu se avansează la unirea religiilor prin intermediul masoneriei? De altfel, la ora actuală suficienţi conducători religioşi importanţi şi cu renume au ajuns să fie masoni, fapt afirmat deschis de masonerie.
Masonii, aşadar, chiar şi din cei cu rase (preoţeşti) se străduiesc să ne conducă la «Unirea Bisericilor» şi apoi la «unirea religiilor».
Un ecumenist pe nume Anderson, reprezentant în WCC declara la Athena în 1938 următoarele:
«Următorul pas al activităţii ecumenice va fi unirea creştinilor cu credincioşii altor religii care au ca fundament monoteismul»
Ecumeniştii au redactat deja o „rugăciune” ecumenică care mulţumeşte toate dogmele şi religiile. Rugăciunea aceasta face referire de 5-6 ori la cuvântul «Dumnezeu», însă nici măcar o singură dată la numele Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Însă acest «Dumnezeu» al unei panreligii întinse peste toată lumea, la care se face referire, cine ar putea fi, atâta timp cât Hristos este exclus?
În concluzie, toate credinţele şi religiile, monoteiste sau idolatre, în care intră: ortodoxia, papismul, protestantismul, islamismul, budismul, hinduismul şamd. sunt vizate de ecumenism, prin intermediu planului MRA pentru a se uni într-o religie unică.
În ce va ajunge atunci să creadă omul unei astfel de religii? Narcotizat de toată această confuzie îşi va direcţiona credinţa doar spre interesul material, pentru ca în final închinarea ce ar trebui adusă Lui Dumnezeu să fie înlocuită cu cea adusă satanei.
Panul MRA, la a cărui aplicare s-a trecut deja, va conduce exact acolo unde doreşte ecumenismul să îndrepte umanitatea, ca ea să acorde satanei cinstea cuvenită Lui Dumnezeu. Despre acestea vei fi convins întru totul cititorule, parcurgând cele ce urmează.
Planul ecumenismului coincide cu cel al sionismului
Ecumenismul după cum am văzut are în plan unirea religiilor. Important de reţinut este că acest plan ecumenist coincide cu cel al sionismului internaţional. El a fost gândit să se desfăşoare pe o perioadă lungă de timp, până când ultimele scopuri ale lui vor fi atinse.
În primul capitol din Protocoalele Înţelepţilor Sionului citim: « Avem înaintea noastră un plan, în care e trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a schimba opera mai multor veacuri».
(Protocoalele Înţelepţilor Sionului, Cap. I)
«Când va sosi domnia noastră, nu vom recunoaşte nici o altă religie afară de aceea a Dumnezeului nostru unic, de care e legat destinul, deoarece noi suntem poporul ales, prin care chiar acest destin e unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui să nimicim toate credinţele» (Protocoalele Înţelepţilor Sionului, Cap. XIV)
Şi mai încolo:
«Ne-am îngrijit deja să discreditam clasa preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult, înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. Prin urmare nu mai e decât un anumit număr de ani care ne desparte de căderea desăvârşită a religiei creştine; celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată.
Când va veni momentul de a distruge pe veşnicie curtea papală, atunci degetul unei mâini nevăzute va arăta popoarelor această curte. Dar când popoarele se vor azvârli asupra ei, noi vom apărea ca apărători ai acestei curţi, pentru a nu îngădui vărsarea de sânge. Prin această diversiune vom pătrunde înăuntrul cetăţii papale, din care nu vom mai ieşi până ce nu o vom fi nimicit în întregime» (Protocoalele Înţelepţilor Sionului, cap. 17)
Care este scopul sionismului? O spun ei înşişi: să distrugem credinţa şi să fie creată o altă religie. «Regele jidanilor va fi adevăratul papă al lumii, patriarhul bisericii internaţionale».(Protocoalele Înţelepţilor Sionului)
Ecumenismul exact pentru această biserică internaţională luptă şi el. Ori, prin acest proces de unire a toate şi a tuturor care a căpătat o aşa amploare la ora actuală, se înaintează fără stavilă la nimicirea credinţei, la răsturnarea ortodoxiei şi la realizarea unei noi «Biserici» şi religii mondiale.
Puterea nevăzută
Cuvântul ţinut de arhiepiscopul de Montreal şi Canada, Vitalie în faţa sinodului Bisericii ruseşti din diaspora amintea de faptul că ecumenismul este susţinut de o anumită putere nevăzută. Iată exact cuvintele lui:
«Ecumenismul nu se intimidează în faţa niciunei critici teologice de vreme ce evită orice exprimare dogmatică. Acţiunea şi extinderea lui nu se face la un nivel de profunzime, ci la unul superficial care cuprinde acele ramificaţii ale ereziilor care au supravieţuit de-a lungul timpului şi este sprijinit de o anumită putere ocultă, subtilă, care preferă să stea în umbră.
Într-un mod similar, în spatele ecumenismului există şi o imensă forţă materială condusă de o politică economică inteligentă, care îşi oferă cu dibăcie ajutorul. Astfel, prin darurile ce le face la momentul oportun ştie sau încearcă să încline de partea lui pe cel care se clatină în credinţă sau care nu şi-a pierdut încă simţul conştiinţei».
Care este această putere pe care episcopul Vitalie n-o numeşte. Poate că această putere greu de reperat, ce stă în umbră şi este sprijinită de o imensă putere materială, se referă la cea de care se vorbeşte în Protocoale?
Pentru că şi acolo în capitolul patru se vorbeşte de o putere nevăzută, dar se mai spune ceva care coincide cu planul ecumenismului, de necesitatea nimicirii credinţei.
Cine ar putea, subliniază Protocoalele, răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră e una de felul acesta (n.b.– a sionismului internaţional). Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul acţiunii acestei puteri, ba chiar şi locul organizaţiilor sale, vor rămâne totdeauna necunoscute poporului»
Iar mai jos se fac următoarele dezvăluiri:
«Iată de ce trebuie să dărâmăm credinţa, şi să smulgem din sufletul creştinilor însuşi ideea (principiul) dumnezeirii şi a sufletului, pentru a le înlocui cu socoteli şi lipsuri materiale.
Pentru ca cele mai alese suflete ale creştinilor să nu aibă timp să cugete şi să observe, trebuie să-i abatem de la aceste preocupări, împingându-i către grijile industriei şi ale comerţului, în acest fel toate naţiunile îşi vor căuta câştigurile lor şi luptând fiecare pentru propriile foloase, nu-şi vor băga în seamă duşmanul comun».(Protocoalele Înţelepţilor Sionului, cap. 4)
Cele spuse mai sus au caracter extraordinar prin descoperirile ce le face. Apare clar că masoneria este o creaţie, un instrument al sionismului, prin care el să-şi poată atinge scopurile întunecate. Iar scopul sionismului, după cum spun ce-i ce îl patronează, este «să distrugă credinţa», fapt pentru care astăzi se luptă din răsputeri să-l obţină prin această unire a religiilor, după cum vom vedea în continuare.
Prin urmare masoneria, ca şi creaţie a sionismului, care serveşte scopurilor lui, conlucrează şi sprijină ecumenismul în procesul «unirii Bisericilor». «Dacă – spun masonii –, problema unirii Bisericilor se găseşte pe o cale bună, aceasta se datorează ordinului nostru…».
Este oare întâmplătoare această coincidenţă a planurilor sioniştilor, masonilor şi ecumeniştilor?
Suntem convinşi că de acum sunt gata să ne spună că-i neîndreptăţim, că-i clevetim, însă răspunsul ni-l dau tot ei. Citim din nou în Protocoale ce spun sioniştii înşişi despre ei: « Numai iezuiţii ar putea să stea alături de noi în această privinţă, dar am reuşit să-i discredităm în faţa mulţimii stupide, din pricină că ei formau o organizaţie vizibilă, ne ascunsă, în timp ce noi rămâneam în umbră cu organizaţia noastră secretă. De altfel, ce-i pasă lumii ce stăpân are? Ce însemnătate are că acesta ar fi şeful catolicismului, sau despotul nostru din sângele Sionului? Însă pentru noi, care suntem poporul ales, lucrul acesta are o deosebită însemnătate.(cap. 5)
Aşadar, întunericul, ocultismul şi ipocrizia ce se găsesc la un nivel superior iezuiţilor, sunt mijloacele prin care îşi acoperă planurile şi lucrările lor.
Iată, deci, că planurile sionismului, masoneriei şi ecumenismului coincid. De ce oare? Această coincidenţă, desigur, nu este întâmplătoare. Scopul lor este comun. Şi să nu se mai ascundă ecumeniştii spunând că sunt interesaţi de Biserica Lui Hristos. Ne-am lămurit cine sunt şi ce scopuri au. Să nu mai aplice strategia vrednică de râs a struţocămilei, vârându-şi capul în nisip pentru a nu fi văzută.
Să ia aminte, până nu-i prea târziu, şi aceia dintre teologi, clerici şi credincioşi ortodocşi, care au fost atraşi pe panta înfricoşătoare a marii înşelăciuni ce o constituie ecumenismul!
Ortodocşii în cursă
Însă, din păcate, la această mişcare ecumenică, la acest WCC, care au ca scop să distrugă credinţa dar mai ales ortodoxia, iau parte astăzi toate Bisericile ortodoxe. Toate patriarhiile sunt membre în aceste organisme. Ortodocşii au căzut din nefericire în cursa întinsă de ecumenişti.
Şi-au închipuit că dacă vor lua parte activă la ea îi vor ajuta pe ceilalţi să se mântuiască. Faptul că ortodocşii sunt membri organici al acestor organizaţii ce vizează unirea (sau unitatea) cu ereticii contemporani nu-i sfinţeşte pe cei din urmă. În schimb îi răceşte şi îi înstrăinează de unitatea ortodoxiei pe ortodocşii care participă la aşa ceva.
Ortodocşii au intrat în WCC, susţin unii, întrucât astăzi ereziile nu mai sunt ca pe vremea Sinoadelor ecumenice, atât de rău intenţionate şi de distructive cum erau în trecut.
Însă, noi susţinem că ele sunt mai rele decât acelea, întrucât ecumeniştii de data aceasta războiesc Biserica cu viclenie. Ei acţionează cu mult entuziasm şi avânt în numele, chipurile, al «iubirii». Încearcă ca sub acest stindard să ne amestece pe noi ortodocşii cu tot felul de erezii şi dogme false, în aşa fel încât Sfânta Tradiţie a Bisericii să dispară, pierzându-se astfel şi credinţa noastră ortodoxă.
Ecumenismul ne cheamă să luăm parte la discuţii despre credinţa ortodoxă în numele iubirii, plecând de la premisa că discutând adevărul ni se va descoperi. Însă noi ortodocşii ce adevăr mai putem afla atâta timp cât îl avem deja în Biserica Lui Dumnezeu, descoperit fiind de către Dumnezeul-omul, Domnul nostru.
Că doar mărturisim cântând la fiecare liturghie: «Am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei sfintei Treimi închinându-ne. Că aceasta ne-a mântuit pre noi».
Fapte ce nu se pot justifica
Nu! Ne spune ecumenismul. Nu sunteţi voi cei care deţineţi adevărul, pentru că el este fragmentat. Părţi din adevăr se găsesc pretutindeni. Trebuie să căutăm în toate mărturisirile de credinţă şi în toate religiile pentru a le găsi. Apoi putem să le punem în discuţie, în aşa fel încât din toate aceste fragmente să construim – auzi îndrăzneală – o nouă Biserică şi o nouă religie. Suntem chemaţi, aşadar, ca să devenim parteneri de discuţie în ceea ce priveşte credinţa.
Trebuie să acceptăm, altfel spus, şi noi creştinii ortodocşi că nu posedăm în totalitate adevărul, că suntem şi noi înşelaţi în credinţa noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să negăm credinţa pe care ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostoli şi Părinţii Bisericii şi să începem să ne tocmim şi să tratăm cu ereticii.
Cei care au plecat din Biserica Lui Hristos şi au căzut în erezie şi înşelare ne cheamă să devenim parteneri de discuţii, ca unii fără de minte, asupra adevărurilor noastre de credinţă şi să lepădăm credinţa noastră în Biserica şi în Trupul Tainic al Domnului Hristos. Aceştia sunt exact ca vulpea din fabula lui Esop, care odată rămasă fără coadă, a început să le convingă pe celelalte animale că dacă îşi vor tăia şi ele coada vor fi mai frumoase.
Recomandările pe care ecumeniştii ni le fac, după cum scrie mitropolitul Florinei, Augustin, amintesc de cele ale oamenilor stricaţi, care sub pretextul unei mai mari comunicări cu cei din jur, îl sfătuiesc pe soţul fidel să cedeze şi el puţin la regulile ţinute cu stricteţe până atunci. Să înceapă să «se deschidă puţin şi în afară», însoţindu-se cu detaşare şi voie bună cu toţi cu care are ocazia, chiar şi cu cei mai desfrânaţi, dacă asta presupune mai multă comunicare.
Dacă soţul rămas fidel până atunci va pleca urechile la astfel de poveţe venite de la desfrânaţi, va înceta peste puţin timp să mai dea dovadă de credincioşie, întrând şi el în rândul adulterilor.
Acest lucru, din păcate, este gata să se întâmple şi cu ortodoxia, dacă va face imprudenţa nebunească să asculte de sfatul ecumenismului, în a-şi deschide porţile şi în a începe fără nicio reţinere să aibă relaţii cu ereticii şi necredincioşii.
Va înceta (Biserica) atunci să mai fie mireasa prefrumoasă a Lui Hristos, ajungând o adulteră (curvă), ce va sta după cum spune Apocalipsa în dosul porţii ademenind pe cei din jur. Jalnică privelişte şi pentru îngeri şi pentru oameni.
Ecumeniştii pot fi consideraţi mai răi decât ereticii din trecut. Cine poate spune că protestanţii, care o resping pe Preasfânta şi pe sfinţi şi nu recunosc preoţia, sau papistaşii care au ticluit sofistic alte înşelăciuni, se găsesc mai aproape de Biserică decât arienii? Cu siguranţă că astăzi ereziile acestea sunt mai periculoase decât cele din trecut.
Cu toată gravitatea celor de mai sus, Biserica Ortodoxă a ajuns membru (mădular) al acestei uniri împotriva firii (bisericeşti) cu ereticii contemporani. Acesta este marele păcat al ei. Unioniştii nu ţin cont de faptul că Biserica în perioada marilor erezii nu a avut parte de «dialoguri ale dragostei» cu ereticii.
Părinţii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se întreceau în a avea faţă de ei tot felul de amabilităţi şi politeţuri; ei doar mărturiseau adevărul. Biserica ortodoxă a sinoadelor ecumenice nu a deschis un dialog cu «Biserica ereticilor». Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societăţi care urmărea s-o unească cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii[10]. Dimpotrivă, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu chema la o unire, în cadrul vreunei organizaţii, cu ereticii, ci îi anatemiza.
Nu există, aşadar, dialog cu ereticii care continuă să rămână în înşelare. Părinţii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal ( considerându-i pe toţi membrii cu drepturi depline). Nu au întreţinut dialoguri «în termeni de egalitate», după cum vor astăzi unioniştii. Atitudinea a fost întotdeauna de respingere a afirmaţiilor lor, iar atunci când aceia rămâneau neclintiţi în înşelarea lor, Părinţii purtători de Dumnezeu îi tăiau de la comuniune, îi cateriseau şi îi anatemizau. Îi îndepărtau de la Trupul Sfânt al Bisericii ca pe unii ce aparţineau «sinagogii satanei».
Ce se întâmplă însă astăzi?
În zilele noastre Biserica a intrat în cursa întinsă de ecumenism, devenind membru în WCC, într-un organism al ereticilor. Iar acolo în acel cadru s-a încurcat tot mai mult în labirint cu ereticii…Şi preferă să păstreze tăcerea în situaţii prin care se trădează într-un mod nemaivăzut credinţa, întrucât prin prezenţa ei acolo recunoaşte implicit că nici ea nu posedă adevărul şi că se găseşte în înşelare.
Din păcate WCC înaintează în acţiunile şi planurile sale speculând tocmai confuzia şi starea căldicică cultivată de ecumenism. După ce a reuşit să le facă membre ale sale pe toate Bisericile ortodoxe, acest consiliu mondial a început să vorbească de pe poziţia unei Biserici.
Secretarul general al WCC, Visser’t Hooft a făcut la Montreal şi Rotester propuneri cu un conţinut nemaiîntâlnit până atunci, cum ar fi : «Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC) s-a autoproclamat ca biserică» (vezi „Ecclisia” din 1963, pag. 587)
WCC, fără ca să fie stânjenită de ceva anume, merge înainte cu toate forţele spre obiectivele propuse. Astăzi vorbeşte în numele diferitelor credinţe eretice spunând: «Biserica învaţă»…«Biserica spune aceasta»…«Biserica hotăreşte»…Iar ortodocşii încuviinţează. Şi iată cum Arhiepiscopul Ecumenist al Americii, Iacov, în cuvântul său de răspuns la alocuţiunea Arhiepiscopului Suediei, vorbind în numele adunării generale de la Upsala, a spus:
«După cum ştiţi foarte bine, Biserica Mondială este chemată ca în faţa cererilor (pretenţiilor) lumii să facă dovada deplină a ceea ce este şi să-şi mărturisească credinţa ei»
Aţi auzit? Este vorba deci de o «Biserică Mondială», iar acest lucru îl spune un Arhiepiscop ortodox (dacă se mai poate numi cineva ortodox cu astfel de greşeli sau deraieri grave de la credinţă).
Însă de care «Biserică mondială» vorbeşte aici d-l Iacov? Poate de Biserica ortodoxă? Bineînţeles că nu. El vorbeşte de acea «biserică» care concentrează în sine toate mărturisirile de credinţă, toate ereziile, adică de «biserica» WCC-lui.
Ortodocşii au întrat în felul acesta în cursă şi acum sub tăcerea vinovată a reprezentanţilor ei, trădează adevărata Biserică, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, vorbind în numele unei alte «biserici», a unei pseudobiserici omeneşti, creaţia păcătoasă a puterilor întunericului…
Răspunderea ortodocşilor
Oare aceşti reprezentanţi ortodocşi chiar nu se gândesc la Dumnezeu? La faptul că vor trebui să dea răspuns în ziua judecăţii? Starea căldicică în care se complac, tăcerea vinovată de care dau dovadă îmi aduc aminte de înfricoşătoarele cuvinte din Apocalipsă, adresate episcopului din Laodicea : «…» (Apoc. 3, 15-16)
Această lipsă de râvnă în mărturisirea credinţei îl scârbeşte pe Dumnezeu mai mult ca orice. Această indiferenţă faţă de adevăr este mai rea decât zelul arătat de cineva care susţine o înşelăciune. Această căldiceală, trăndăvie duhovnicească, această trecere sub tăcere a adevărului, care este astfel trădat, nu va fi iertată de Dumnezeu. El ne vrea fie fierbinţi, fie reci în credinţă. Căldiceii nu sunt acceptaţi, ei vor fi cei mai vinovaţi. Dumnezeu îi va da lepăda (vomita), îndepărtându-se de ei. Nu îi vrea în Biserica sa doar cu numele de creştini. Nu are nevoie de ei atâta timp cât joacă oribilul rol al lui Iuda.
Care va fi aşadar cuvântul pe care îl vor da aceşti nenorociţi?
Cap. 4 Ecumenismul se descoperă
Ecumenismul camuflat loveşte prin instrumentele sale credinţa creştină şi mai ales ortodoxia, care este singura care posedă adevărul şi prin care omul se poate mântui. Iar acest lucru se realizează, după cum am văzut, prin acest Consiliu Mondial al Bisericilor (WCC în eng. sau CMB în rom).
WCC este instrumentul văzut al ecumenismului şi şi-a început activitatea după cel de-al doilea război mondial.
După primii paşi cu caracter organizatoric al acestui Consiliu, multe Biserici ortodoxe au urmat iniţiativa Patriarhiei de C-pol şi au început să ia parte la adunările ei. Această participare de început nu a provocat nimănui nicio nelinişte, nici chiar zeloţilor ortodoxiei. Aproape nimeni n-a bănuit ceva necurat. Totuşi a fost şi unii ierarhi luminaţi în Biserica ortodoxă care de la început au semnalat furtunile iminente care urmau să bântuie WCC, unul dintre ei fiind mitropolitul Samosului, Irineu.
A mai lansat avertismente şi Evloghie Koritsa Korila care a spus: «Pentru Dumnezeu! Voi ştiţi ce faceţi? Aţi lepădat ca şi ortodocşi caracterul conducerii ecumenice al Bisericii Răsăritene şi aţi lăsat-o în mâinile protestanţilor, ca să ne poarte şi să ne conducă unde vor ei, pentru a arăta lumii că ei deţin în cele din urmă puterea spirituală? Pentru că dacă ei ne-au chemat, se înţelege că doresc să vă treacă de partea lor. Acesta este adevărul. Ce faceţi aşadar? Ce răspuns daţi ca şi greci? Dacă antarţii (partizanii) comunişti vă chemau în munţi ca să purtaţi discuţii cu ei legate de problemele neamului, de fixarea unui regim social care să fie mai potrivit pentru ţară, aţi fi răspuns la invitaţie, v-aţi fi dus? Exact de acelaşi lucru e vorba şi cu aceste adunări religioase»
În general, cei mai mulţi cred că Biserica nu păţeşte nimic dacă reprezentanţii ei se apropie de diferiţi eterodocşi care caută, chipurile cu sinceritate adevărul. Nu este nimic rău în a opune adevărul ortodoxiei înşelării eterodocşilor, zic ei. O astfel de participare se poate crede că are un caracter misionar, pentru că astfel se face cunoscută şi credinţa ortodoxă.
Lucrurile aşa păreau la început, însă n-au ţinut mult. Planurile puse la cale cu dibăcie de puterile întunericului au început să prindă contur. Adevărata faţă a ecumenismului a fost descoperită chiar de către ei înşişi. Pielea de oaie a căzut în urma declaraţiilor reprezentanţilor diferitelor biserici, ce au putut fi auzite la cele patru conferinţe WCC.
Întrunirile WCC
Prima Întrunire
Prima conferinţă de la Amsterdam s-a desfăşurat sub direcţia unei anumite idei centrale. Subiectul a fost «Voia lui Dumnezeu şi neorânduiala omului». Tema acestei conferinţe precum şi altor întruniri nu a cuprins nici un aspect dogmatic. Ea a fost în aşa fel aleasă încât să poată fi abordată de orice confesiune în felul ei propriu. A fost de fapt o ocazie pentru meditaţie şi o abordare lumească a amintitei probleme. Subiectul acesta a fost, aşadar, bun ca pretext pentru discuţii fără să se tragă vreo concluzie mai importantă…
A doua Întrunire
A doua conferinţă a WCC a avut loc la Eveston în 1954 sub deviza: «Hristos este speranţa lumii». În urma acestei întruniri se poate desprinde concluzia că ecumenismul are fixat ca scop nimicirea dogmelor Bisericii celei adevărate, realizând astfel unirea cu toate celelalte «Biserici» care se găsesc în mişcarea ecumenică. Alchimiştii ecumenismului au analizat învăţăturile tuturor confesiunilor creştine, căutând să găsească în fiecare acea parte care să fie apoi prezentată ca parte constitutivă acestei mişcări ecumenice mondiale, a «Marii Biserici» nou create.
La această adunare generală a WCC, reprezentanţii ortodocşi au declarat într-un glas că hotărârile întrunirii se găsesc atât de departe de învăţătura Bisericii noastre, încât este imposibil ca ei să fie de acord cu toţi ceilalţi.
Tot reprezentanţii ortodocşi au fost cei ce au exprimat apoi învăţătura Bisericii ortodoxe, în declaraţii separate. Însă cine le-a mai acordat vreo importanţă? Ecumeniştii au mers mai departe cu planurile lor…
A treia Întrunire
Poziţia intransigentă a Bisericii ortodoxe la a doua conferinţă a WCC nu i-a descurajat pe ecumenişti. Conducătorii lor nevăzuţi ştiu toate secretele pentru a-şi impune reaua credinţă, pregătind cu meticulozitate «giulgiul care să-l arunce peste toate religiile»…Metoda lor de lucru apelează atunci când e cazul şi la şantaj. Iată un exemplu în acest sens: WCC ar putea să ridice, dacă vrea, întreaga lume împotriva prigoanelor ce au loc la adresa creştinilor din Rusia. Această idee a fost lansată ca sperietoare, comuniştilor de la Moscova, de către mişcarea ecumenică. Planul ticluit cu şiretenie a prins, ceea ce a făcut ca a la treia adunare a WCC ce a avut loc la New Delhi în 1961, patriarhia Moscovei să fie obligată de statul comunist să ia şi ea parte. Strategia prin şantaj a ecumenismului a repurtat aşadar cu această ocazie o mare victorie. În acest fel au devenit membrii regulaţi ai mişcării ecumenice nu numai patriarhia Moscovei, ci şi cele ale României, Bulgariei şi Poloniei.
Ce a spus ieri şi ce face astăzi Biserica Rusiei?
Pentru a înţelege însă cumplitul şantaj la care a fost supusă Biserica Rusească de către ecumenism prin intermediul comuniştilor, trebuie să ne amintim care a fost răspunsul patriarhiei Moscovei atunci când a fost chemată să participe la prima adunare ecumenică.
Sinodul Rusiei din 1948 la însărcinat pe protoiereul G. Razumysky să dea un răspuns oficial la această chemare:
«Biserica Rusească nu a luat şi nu ia parte la nicio întâlnire sau conferinţă ecumenică…
Ezităm în a stabili cauzele pentru care reprezentanţii Bisericii Constantinopolului, de la sectorul ecumenic de activitate, nu refuză să ia parte în tot locul la adunări ce îşi propun rugăciunile împreună cu ceilalţi. Sau poate că patriarhia C-polului a dat uitării cinstea de care se bucură, ca prima între Bisericile autocefale, responsabilă fiind în apărarea canoanelor Bisericii ortodoxe?
Iar în continuare textul precizează:
«Biserica ortodoxă rusă a învăţat întotdeauna că Rusaliile, adică Pogorârea Duhului Sfânt, a avut loc deja şi că creştinii nu trebuie să aştepte o nouă pogorâre a Sfântului Duh, ci cea de-a doua şi slăvită venire a Lui Hristos.
Micşorarea importanţei jertfei unice a Lui Hristos şi profeţia unei noi şi viitoare pogorâri «în ceasul al treilea» prin care se va descoperi aşteptata Împărăţie a Sfântului Duh, este o caracteristică a învăţăturii masonice şi ereticilor. Noua profeţie a unor aşteptate „Rusalii” ecumenice, nu este altceva decât vechiul ecou al învăţăturilor mincinoase al înşelăciunilor acestor eretici».
Iar această hotărâre a Bisericii Ruseşti, semnată apoi şi de întâistătătorii Bisericilor din România, Bulgaria, Poloniei, Albaniei şi Cehoslovacia, precum şi de reprezentanţii patriarhiilor Alexandriei şi Antiohiei, încheie prin următoarele:
«Aducem la cunoştinţa WCC, ca răspuns la invitaţia de a lua parte la întâlnirea de la Amsterdam, în calitate de membrii ai acesteia, că toate Bisericile ortodoxe locale, ce iau parte la întrunirea prezentă, se obligă să refuze participarea la mişcarea ecumenică sub chipul în care ea se înfăţişează astăzi».
Acestea sunt, aşadar, cele declarate cu tărie, cu puţini ani înainte, de Biserica ortodoxă rusă. Poziţia ei în faţa tocmelilor ecumenice asupra credinţei a scos la iveală o linie ortodoxă sănătoasă. Fapt care a fost aprobat şi de celelalte Biserici ortodoxe din statele aflate în spatele cortinei de fier. Cu această orientare au fost de acord şi patriarhia Alexandriei şi Antiohiei.
Ulterior, Biserica rusă a fost supusă cu desăvârşire de către partid, ceea ce a făcut ca vocea ei autentică să nu se mai audă. Comunismul a vrut din interese politice ca ea să fie implicată în mişcarea ecumenică şi în ecumenism.
Întregul ansamblu al Bisericilor aflate în statele comuniste, ce se află sub influenţa Moscovei, este reprezentat astăzi în WCC. Toate Bisericile ortodoxe locale au devenit mădulare ale ecumenismului (afară de Biserica rusească a diasporei de sub conducerea arhiepiscopului Filaret)
Astfel că, la New Delhi, în 1961, ereziile şi înşelăciunile au făcut front comun. Sub stindardul WCC s-au unit laolaltă toate blasfemiile, contradicţiile şi înşelările umane.
A patra Întrunire
A patra Adunare WCC, ultima până astăzi, a avut loc la Upsala în 1968. Ea a ales ca deviză sau subiect de dezbătut cuvintele Lui Hristos: «Iată Eu pe toate le fac noi».
Au participat la ea 140 de reprezentanţi de la toate Bisericile locale. Ecumeniştii, adică conducerea mişcării ecumenice i-a tratat cu tact. Au aplicat acea strategie care nu forţează nimic, tocmai pentru a evita reacţiile de împotrivire şi de nemulţumire. Desigur că n-au renunţat cu ceva la planurile lor. Încă de la început au ţinut să sublinieze care e scopul unirii pe care o urmăresc. Deschiderea conferinţei a fost ca un adevărat şoc electric pentru ortodocşi întrucât organizatorii au ţinut să fie citită o rugăciune ecumenistă care spunea:
«O Dumnezeule Tată, Tu poţi să le faci pe toate noi. Ne încredinţăm Ţie. Ajută-ne ca să trăim pentru alţii, căci şi dragostea Ta se întinde peste toţi oamenii. Să căutăm şi să cercetăm adevărul pe care nu l-am cunoscut…»!!!
Reprezentanţii Bisericilor ortodoxe trebuie să fi simţit groază şi cutremur în momentul acela. S-ar fi cuvenit să strige cu glas puternic şi să-l mărturisească pe Hristos, ridicându-se în picioare şi zicând:
– Faceţi o greşeală domnilor ecumenişti. Rugăciunea voastră este pentru noi o blasfemie. Noi am cunoscut deja Adevărul. Adevărată şi vie ne este credinţa. Adevărul este însuşi Hristos. «Eu sunt calea, Adevărul şi viaţa». Ce adevăr să mai căutăm?… Voi, ceilalţi trebuie să căutaţi şi să cercetaţi…
Din păcate, însă, nicio voce de protest nu s-a auzit, nici un reprezentant ortodox n-a părăsit sala în momentul acela înfricoşător de trădare.
Din fericire, Biserica Greciei n-a participat la această conferinţă trădătoare, chiar dacă n-a făcut-o neapărat din motive de credinţă. Cu toate acestea, însistăm ca Biserica Greciei să iasă cât de repede din această organizaţie paneretică care este WCC…
Prin aceste adunări care au avut loc deja ni s-a descoperit deja că ecumenismul nu are în vedere să facă cunoscut Adevărul, ci dispariţia lui şi a credinţei ortodoxe care îl deţine, prin cultivarea ambiguităţii.
Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească
Din toate declaraţiile ecumeniştilor de la cele patru Adunări generale reiese clar că se urmăreşte un anumit plan şi se tinde către un scop mai înainte stabilit. Puterile întunericului, consecvente acestui plan, avansează tot mai mult pentru a dezarticula creştinismul, fapt pentru care atacă din răsputeri dogma Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Acestea sunt deja fapte oficiale, confirmate de declaraţiile blasfematoare pe care ecumeniştii înşişi le-au făcut în cadrul Adunărilor WCC.
Încă de la prima Adunare de la Amsterdam, ecumeniştii şi-au concentrat eforturile pentru alterarea, desfiinţarea dogmei Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Primul vorbitor al acestei întruniri, Gustav Ollen, după ce la început a dat impresia că este întru-totul ortodox, şi-a arătat adevăratul chip mai pe urmă, când a afirmat:
«Biserica (cea adevărată) este sinteza tuturor bisericilor» şi «că toţi creştinii sunt membrii acestei Biserici»
În acest fel şi-ar fi dorit Ollen să fie Biserica, nu Una, ci o sinteză, unită fiind cu toate înşelăciunile.
Un alt profesor Klarens Kreig, pe parcursul discursului său, a explicat auditoriului ce trebuie înţeles prin termenul catholic, echivalându-l cu întreg, integral.
Conform acestui înţeles, crezul sau simbolul nostru de credinţă va fi rostit astfel : «Cred într-una sfântă, integrală (integratoare) şi apostolească Biserică»
Iar în ce priveşte harismele Sfântului Duh, profesorul le vede ca «deviaţie/abatere» (de la normal, părând, probabil, prea restrictive), «ori, zice el, în Biserică trebuie să existe o mare varietate de expresie».
La această primă Adunare ecumenică a WCC a vorbit şi profesorul ecumenist Ioan Grek, care a lovit în dogma Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. El a atacat cu o şi mai mare ascuţime, decât predecesorii, termenii de credinţă ai Bisericii Lui Hristos. S-a referit la Biserică ca la «Marea Biserică», care în concepţia lui «îi cuprinde pe toţi creştinii indiferent de convingere sau mărturisire». Cu alte cuvinte, «Biserica» ecumenistului Grek este un mozaic, un amestec de erezii, adevăruri, minciuni şi înşelări. Este acea «Biserică» care îi acceptă pe toţi din toate confesiunile.
Crezi în adevăr? Eşti acceptat. Crezi în minciună? Iarăşi eşti acceptat. Eşti creştin ortodox? Găseşti şi tu acolo adăpost. Eşti eretic? «Marea Biserică» te primeşte, nu este respins nimeni.
Toţi sunt chemaţi, la grămadă, fără să-i pese cuiva de Adevăr, pentru că în acest amestec, care se urmăreşte intenţionat, Adevărul dispare, se estompează. Se încearcă, de fapt, nu ca cei înşelaţi să găsească Adevărul, ci să-l piardă şi aceia care îl posedă, adică cei care mai cred într-o Biserică Sfântă, Sobornicească şi Apostolescă.
«Sfânta Scriptură la muzeu»!
La prima Adunare ecumenică, renumitul profesor de dogmatică de la Universitatea Regală, Karl Barth, cunoscut pentru simpatiile sale comuniste, a afirmat că vede ca singură soluţie pentru Biserică, renaşterea ei în ecumenism, în unirea bisericilor.
Tot el a spus, «cartea, dogmatica, cateheza, educaţia bisericească, Sfânta Liturghie, propovăduirea au ajuns exponate de muzeu».
Auziţi creştini şi vă cutremuraţi! După acest domn, toate cele sfinte şi cinstite sunt perimate şi au ajuns exponate de muzeu. Iar acesta, vezi Doamne, se consideră teolog. Acest om, spuneţi-mi, vorbeşte de Dumnezeu sau spune nebunii? Astfel de lucruri au ajuns să susţină apărătorii ecumenismului şi la o astfel de teologie şi credinţă suntem chemaţi şi noi ortodocşii unindu-ne cu ei.
Trebuie subliniat că astfel de oameni luptă pentru «unirea Bisericilor» sub acoperământul WCC. Sunt acei care se pregătesc să ducă Sfânta Scriptură la muzeu, care au de gând să desfiinţeze Sfânta Liturghie şi Tainele pe motiv că ar fi perimate.
Ei lovesc în dogmele Bisericii, pentru că îşi doresc să fie scoase din creştinism, adică exact ceea ce reprezintă coloana ei vertebrală.
Ne permitem acum să-i întrebăm pe ecumeniştii din tabăra noastră, după toate aceste declaraţii mai mult decât edificatoare, cu ce se deosebesc de atei? Nu văd că luptă pentru ecumenism toţi ereticii, ateii, masonii şi comuniştii, întru-un cuvânt toţi antihriştii?
Dar, poate că este interesat cu adevărat de ce înseamnă creştinismul şi Biserica acest filocomunist, pe nume Karl Barth, care susţine că «singura speranţă a creştinilor de a supravieţui în epoca actuală este căutarea unei mod adecvat prin care să poată fuziona cu acel curent, de acum vital, al prezentului – care este comunismul mondial»?
Poză—pag. 126—Ecumenismul încearcă să lovească dogma Bisericii ortodoxe, atacând ultimul şi cel mai important paragraf al Simbolului de credinţă, acela care vorbeşte de Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. În faţa ecumenismului pălesc multe erezii, cum ar fi arianismul ce fost condamnat de primul Sinod Ecumenic.
Sau poate că teologhiseşte, atunci când profeţeşte despre iminenta catastrofă a creştinismului? Oare n-a citit niciodată, ca teolog, asigurarea pe care Hristos ne-o face zicând: «că nici porţile iadului nu vor putea zdrobi Biserica», fapt care, cel puţin până acum, s-a dovedit adevărat în ciuda tuturor atacurilor întunericului?
Ecumenismul actual, pentru a lovi în dogmă, încearcă unirea tuturor ereziilor, devenind astfel erezia tuturor ereziilor. Iar acum îşi arogă şi statutul de Biserică şi încercă să fie cinstită precum Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, uzurpând locul adevăratei Biserici a Lui Hristos. El cuprinde în sine, prin unirea ce o doreşte, toate ereziile de la vechiul arianism, monofizitism, monotelism până la superstiţiile şi ereziile moderne. Toate celelalte erezii au încercat să zdruncine primele articole ale Crezului, ecumenismul actual însă, se pregăteşte să lovească cel mai important paragraf al Simbolului, cel referitor la unicitatea şi apostolicitatea Bisericii. (care cuprinde şi dă mărturie practic pentru toate celelalte articole de credinţă).
Războirea Lui Iisus Hristos
Sfintele Canoane sunt legile Bisericii. Aşa cum societatea nu poate sta în picioare fără legi, la fel şi Biserica fără canoane. Statul dă legi şi pedepseşte furtul, batjocorirea, jurământul fals, delapidarea, crima şamd. Aceste legi elaborate de stat şi care sunt valabile în lume sunt imperfecte, însă pot fi îndreptate ulterior. Biserica legiferează prin asistenţa Sfântului Duh. Sinoadele Ecumenice şi cele locale au emis hotărâri prin luminarea Sfântului Duh. Pentru acest fapt Sfintele Canoane sunt adevărate şi au o valabilitate veşnică.
Ecumeniştii luptă tocmai împotriva acestor canoane pe care doresc să le desfiinţeze. Ei nu neagă că ar fi adevărate, însă susţin că sunt depăşite în raport cu epoca în care trăim, că vremea pentru care au fost făcute a apus de mult. Lucrurile acum, zic ei, sunt cu totul diferite, fapt care ne obligă să ne adaptăm epocii în care trăim. Aceste lozinci sunt repetate neîncetat, în cor, pentru a trage Biserica Lui Hristos departe de El şi de mântuire.
Creştinii ortodocşi resping astfel de lucruri înşelătoare şi viclene care ne cheamă, chipurile, la a ne pune în rând cu lumea, a ne adapta la ea.
Nu-i vom urma pe ecumenişti pe această pantă periculoasă a impietăţii, pentru că ştim că Sfintele Canoane nu reprezintă nişte porunci temporare, ci ele au valabilitate veşnică. Ştim că ele nu merg împreună cu moda şi nu se adaptează (agiornează[11]) cu păcatul, pentru a furniza alibiuri fărădelegilor noastre…
De ce ecumeniştii spun totuşi altceva? Care este punctul de plecare (premisa) al ecumenismului în chestiunea aceasta? El, în primul rând, nu vine decât din starea căldicică care caracterizează credinţa ereticilor, sprijinită de viziunea antropocentrică căreia îi sunt tributari.
Ortodoxia ne cere să trăim conform cu cerinţele desăvârşirii creştine. Eterodocşii, dimpotrivă, iau din creştinism numai acele elemente ce pot fi conciliate cu obiceiurile vieţii civilizate de astăzi.
Ortodoxia vede creştinismul ca pe o temelie a vieţii adevărate, cerând de la fiecare să se silească pe sine, aplicând în viaţa sa ceea ce Hristos ne-a învăţat. Eterodoxia [heterodoxia, falsa credinta, mincinoasa credinta, reaua credinta] vede bazele civilizaţiei actuale ca ceva de neclintit, ce nu poate fi schimbat. Ortodoxia cere un aşa de mare eroism moral încât aceste temelii să poată fi schimbate. Eterodocşii caută să găsească în creştinism ceea ce consideră că le este de folos în condiţiile actuale ale vieţii, pentru a o duce bine.
Ortodoxul nu are aici «cetate stătătoare, ci pe cea viitoare o caută». El ştie că a fost chemat la veşnicia cea de dincolo de mormânt, acolo unde începe viaţa adevărată. Mecanismele vieţuirii actuale sunt pentru ortodocşi efemere şi deşarte, considerându-le nefolositoare. «Pe toate le consider de nimic ca pe Hristos să-l dobândesc» spune Apostolul Pavel. Pentru eterodox, însă, credinţa în viaţa viitoare este fără putere, este mai mult o idee subţire, bună, e adevărat că-l ajută să-şi facă viaţa de aici mai bună. Aici, însă, nu dincolo.
Noi ortodocşii avem credinţa creştină autentică, ceilalţi una mutilată, ciuntită. Asceza se găseşte la ortodocşi, la ceilalţi poţi vedea alipirea de cele pământeşti şi traiul bun. Cei din urmă vor fericirea umanităţii aici pe pământ, nu le pasă sau nu prea înţeleg prea mult cealaltă viaţă.
Trebuie accentuat caracterul ascetic al ortodoxiei (numai ea l-a păstrat în cadrul creştinismului) care este însoţit de o aşteptare sfântă a celor pe care Mântuitorul nostru ni le-a promis aici şi dincolo.
Eterodocşii, ecumeniştii, papistaşii, protestanţii nu fac priză la o astfel de credinţă, iar slăbiciunea credinţei lor se va vădi mai ales la învierea cea de obşte a tuturor. Ei pun accent mare pe fericirea vieţii prezente, care, oricum, este asemenea unui abur care repede se duce. Toate înşelările Apusului pornesc de aici: faptul că nu au vrut să înţeleagă că creştinismul înseamnă asceză şi reapătimire, ele fiind necesare pentru a ne desăvârşi şi a deveni vrednici de Împărăţia Lui Dumnezeu cea veşnică.
Poză—pag 133—Papismul nu numai că nu este o credinţă ascetică, ci, dimpotrivă, înţelege într-un mod de-a dreptul scandalos delectarea simţurilor. Putem vedea mai sus o scenă impioasă chiar în interiorul unei biserici papistaşe. Este vorba de o Liturghie acompaniată la chitară de o femeie. Să plângem sau să ne indignăm? Şi totuşi, mai sunt unii creştini ortodocşi care vorbesc de „unire şi ecumenism”.
Creştinismul este o credinţă ascetică care vorbeşte de o luptă continuă împotriva patimilor. Este învăţătura despre acele mijloace şi condiţii prin care putem dobândi virtutea ce ne este necesară mântuirii. Premisele sunt de ordin interior, adică asceza şi exterior, convingerile noastre dogmatice şi tainele prin care ni se transmite harul dumnezeiesc, pentru a ne vindeca şi a ajunge la desăvârşire.
Reformatorii, ecumeniştii neagă acest fundament al ortodoxiei care este asceza, mijloc prin care dezrădăcinăm patimile şi sădim virtuţile, ei preferând să se conformeze epocii actuale. Patriarhul ecumenic Meletios Metaxakis, ecumenist şi mason, a convocat la C-pol un «sinod panortodox», plănuind anumite „reforme” cum ar fi: hirotonia întru episcop a celor căsătoriţi, acceptarea celei de a doua căsătorii la preoţi, desfiinţarea monahismului, scurtarea sfintelor slujbe, desfiinţarea raselor preoţeşti, a bărbilor, şamd. Astăzi această lucrare este continuată de patriarhul actual Athenagora şi de alţi câţiva arhiepiscopi şi episcopi «progresişti» şi moderni.
Tot aceştia sunt şi cei care recomandă ca să fie desfiinţate canoanele, întrucât nu mai concordă cu vremurile, epoca noastră diferind mult de cea a Sinoadelor Ecumenice când ele au fost stabilite şi care astăzi, chipurile, nu mai pot fi aplicate.
Să vedem, aşadar, câteva din canoanele pe care vor să le desfiinţeze:
Canonul 24 de la Trulo, care interzice clericilor şi monahilor de a merge la hipodrom şi la alte distracţii.
Canonul 54 al Sfinţilor Apostoli, care interzice clericilor să intre în cârciumă, în taverne fără o mare nevoie
Canonul 9 al Sfinţilor Apostoli care interzice credincioşilor odată ce au intrat în Biserică să mai iasă până la sfârşitul Liturghiei.
Canonul 80, Trulo, care pedepseşte pe clerici cu caterisirea şi pe laici cu afurisenia dacă lipsesc de la Biserică 3 duminici la rând fără un motiv serios.
Cei mai sus pomeniţi recomandă desfiinţarea Sfintelor Canoane pentru a se institui permisiunea unei vieţi lejere şi nepăsătoare. Se vrea, altfel spus, legiferarea fărădelegii, păcatul să fie astfel validat, pentru a avea ei, în primul rând, conştiinţa împăcată pentru încălcările de care se fac vinovaţi.
În condiţiile dorite de aceştia omul nu se poate mântui şi nu va întra în Împărăţia cerurilor. Ecumeniştii, prin desfiinţarea acestor canoane ce vizează conduita credinciosului, lovesc exact în ceea ce este mai specific ortodoxiei – în caracterul ei ascetic (autodisciplinar). Vor astfel să netrebnicească sarea, fără să le pese de întrebarea Domnului: «Dacă sarea se va strica cu ce se va mai săra?». Este clar că prin urmărirea şi cultivarea unor astfel de lucruri ecumenismul vrea să submineze Biserica din interior, slăbindu-i duhul. Tot acest proces este de fapt un sabotaj care vrea să zdruncine din temelii ortodoxia.
Să vedem în ce fel astăzi câştigă teren propaganda care vizează desfiinţarea oficială a Tainei căsătoriei pentru a se legifera căsătoria civilă şi «dragostea liberă» (libertinajul). Sunt legiferate anticoncepţionalele şi avorturile. Se fac eforturi pentru recunoaşterea «normalităţii» scârboasei şi urgisitei de Dumnezeu patimi a homosexualităţii. Au ajuns să consfinţească o slujbă specială pentru fiarele de tipul acesta, iar propunerea vine din partea unui «episcop» anglican. Sunt «pastori» protestanţi care au săvârşit deja astfel de căsătorii înfricoşătoare. Ecumeniştii şi unioniştii nu văd oare cu cine vor să ne unească?
Profesorul K. Muratidis de la facultatea de teologie din Athena denunţă agresiunea şi lipsa de cuviinţă cu care sunt tratate la ora actuală Sfintele Canoane:
«Canoanele Sinoadelor ecumenice sunt încălcate sau mai bine zis desfiinţate fără nici cea mai mică mustrare de conştiinţă, întru-un mod de-a dreptul provocator, care pun sub anatemă şi afurisanie pe călcătorii lor. În felul acesta credincioşii ajung să se smintească, cei vinovaţi uitând prea lesne cuvintele Domnului «Vai omului care se face pricină de poticnire, mai bine ar fi să i se lege o piatră de gât şi să fie aruncat în adânc». S-ar putea întreba cineva, care sunt criteriile care stau la baza acestei atitudini de ignorare şi încălcare a canoanelor – care echivalează practic cu o desfiinţare –, a acelora pe care păstorii Bisericii s-au obligat la hirotonie se le respecte, ca iconomi credincioşi ai tainelor Lui Dumnezeu? Unde poate să ne conducă o astfel de pantă alunecoasă?» („Ortodoxos Typos” 20 05 1970)
Ecumenismul declară război dumnezeirii Domnului nostru Iisus Hristos.
De ce să ne mirăm de poziţia aceasta a WCC întrucât se ştie deja că ecumenismului nu-i pasă cu adevărat de creştinism?
Poza—pag 137 O căsătorie dezgustătoare, înfricoşătoare şi greţoasă între doi homosexuali, „binecuvântată” de un pastor protestant. Ecumenismul cu aceşti păstori – cu chip de fiară – vrea să ne unească.
Dovezile care scot la vedere aceste adevăruri se înmulţesc pe zi ce trece. Mişcarea ecumenică este interesată de a pune la cale o împreună vieţuire şi lucrare a oamenilor care se găseşte departe de Evanghelie. Ea vorbeşte de îmbunătăţirea societăţii chiar dacă în acest deziderat Adevărul se pierde, căci urmăreşte şi cultivă mixajul de toate tipurile. Putem vedea astăzi cum mişcarea ecumenică se extinde tot mai mult printre creştini şi evrei. Ea vrea să imprime creştinilor o mentalitate nouă, una de tip masonic, pentru a ajunge să spună cu aceeaşi uşurinţă «Domnul nostru Buda» precum spun «Domnul nostru Iisus Hristos».
La una din întâlnirile pe plan local ale Consiliului Bisericilor, ce a avut loc la Boston, pastorul unitarian ce a fost prezent acolo a cerut ca numele lui Iisus Hristos să nu mai fie pomenit nici măcar o singură dată la astfel de întâlniri, pentru a nu se simţi jigniţi membrii «Bisericii» lui care sunt deişti.
Putem spune că cei care participă la mişcarea ecumenică au ajuns în punctul să-l respingă pe Hristos tocmai prin tăcerea ce o afişează în diverse situaţii care reclamă luarea unei atitudini, admiţând astfel că le lipseşte cu desăvârşire lumina adevărului.
Atunci care este Dumnezeul în care cred ecumeniştii? Evanghelistul Ioan spune că «Tot cel care îl neagă pe Fiul, nu-l are nici pe Tatăl»(1In.2,23)
Cel care îl respinge pe Tatăl şi pe Fiul, spune evanghelistul însuşi, acesta este antihristul.(In. 2,22).
Prin ce se deosebeşte atunci ecumenismul de evreomasonerie? Amândouă au, în cele din urmă, aceeaşi învăţătură. Toată învăţătura evreomasoneriei ne este altceva decât o respingere a lui Iisus Hristos, ca Dumnezeu şi Mântuitor al lumii.
Această negare prin tăcere a lui Iisus Hristos, practicată de ecumenism, dovedeşte un lucru important: că ecumenismul, fie pe baza unui plan, fie că nu, s-a alăturat învăţăturii evreilor, care cred că Mesia nu a venit încă şi că El trebuie aşteptat.(pregătindu-i-se calea prin toate mijloacele)
Prin negarea tacită a dumnezeierii lui Hristos este servită propaganda evreomasonică şi planul Antihristului, care nu urmăreşte altceva decât zdruncinarea credinţei creştinilor în Mântuitorul Hristos şi împiedicarea lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omului.
Dedogmatizare (adogmatism) înseamnă dezcreştinare
Din analiza mişcării ecumenice constatăm că ecumenismul nu promovează acel creştinism predat nouă de Domnul şi Apostoli, ci dimpotrivă cultivă o teorie lumească a unui pseudocreştinism. Această teorie s-a născut şi a crescut la sânul masoneriei, teozofiei, YMCA, YWCA, cercetaşilor, clubului Rotary şi a altor organizaţii similare, fără ca să fie preocupată în vreun fel de Adevăr, dogmă sau mântuirea omului.
Există, aşadar, o lucrare programată de slăbire duhovnicească, care avansează, din păcate, tot mai mult în lumea ortodoxă, lucru datorat abordării raţionaliste şi reci a adevărului aflat în învăţătura creştină. Se caută şi se vrea o credinţă căldicică, neangajantă existenţial şi care să nu reprezinte riscuri pentru modul nostru de vieţuire lumesc. Spre exemplu, învăţătura clasicistă, susţine o astfel perspectivă lumească, pentru că şi ea a îndepărtat învăţătura creştină din studiile sale. Dovadă stă şi faptul că au trecut 150 de ani de când suntem greci liberi şi textele Sfinţilor Părinţi nu au fost introduse în programa de învăţământ. Clasicismul unilateral, învăţământul scolastic şi tehnic au intrat în şcolile noastre, pregătind oameni de ştiinţă, intelectuali, însă nu şi creştini mărturisitori ai credinţei.
Iată ce spuneau sioniştii în Protocoale cu mai mult de 70 de ani înainte:
«Atunci însă când vom veni noi la putere, vom înlătura din educaţie toate obiectele de învăţământ care pot pricinui frământări, şi vom face din tineret nişte copii care ascultă de autorităţi, iubind pe acela care-i îndrumă, ca pe un sprijin şi o nădejde de pace şi linişte.
Vom înlocui clasicismul, ca şi orice studiu al istoriei vechi, care cuprinde mai multe pilde rele decât bune, prin studiul programului viitorului…
Popoarele creştine sunt îndobitocite de băutură; tinereţea le e înjosită de studiile clasice şi de desfrânarea precoce la care i-au împins agenţii noştri -, profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi negustorii noştri şi femeile noastre din localurile de petrecere ale creştinilor» (cap. 1)
Ecumeniştii dedogmatizează teologia (promovează adogmatismul teologic) prin mecanismele lor satanice, urmărindu-se ca din şcolile de teologie să iasă doar teologi pseudocreştini, devitalizaţi şi lipsiţi de orice râvnă sfântă faţă de adevărurile de credinţă. Ştiinţa teologică ajunge să-şi piardă fundamentul pentru că dogma este lipsită de aspectele ei morale. Fără învăţătura morală a dogmelor sufletul celui ce studiază teologia nu este mişcat în vreun fel şi nu are parte de experienţa unei credinţe fierbinţi în Adevărul care este Dumnezeul în Treime. Teologia nu devine decât o ştiinţă seacă prin ignorarea părţii morale a dogmei. Ajunge şi ea ca una din celelalte ştiinţe lumeşti, cum ar fi fizica, chimia, care nu te implică sufleteşte cu nimic. Nu are duh dătător de viaţă care să înrobească sufletele teologilor şi al credincioşilor simpli.
Am ajuns să scoatem din şcolile teologice nu teologi luminaţi şi mărturisitori ai credinţei, ci participanţi la discuţii despre credinţă, teologhisind fără credinţă şi fără cunoaşterea misiunii la care sunt chemaţi. Suntem în situaţia ca ortodoxia să fie subminată de aceşti teologi şi clerici dezcreştinaţi, ce au studiat teologia ca pe o ştiinţă şi nu au asimilat-o ca credinţă.
Mâinile nevăzute ale puterilor întunericului lucrează de zor la planul satanic pus de ele la cale, care vrea realizarea unui pseudocreştinism. Pentru a izbândi în scopurile ce şi le-au propus, au reuşit ca să introducă în şcolile teologice o învăţătură creştină fără duh. Au încercat să reducă credinţa la nivelul unui sistem pedagogico-raţionalist care conferă o anumită «flexibilitate» când e vorba de dogmă.
Acolo unde ar trebui să dai de râvnă pentru credinţă, s-a instituit o stare căldicică şi deşi credinţa este fundamentată pe jertfă, ceea ce a început în mod satanic să se promoveze în şcolile teologice sunt discuţiile de factură raţionalistă despre credinţă şi dogmă, care nu fac decât să cultive în minţile tinerilor studenţi dileme şi relativisme asupra valorilor consacrate ale tezaurului de credinţă.
Efectele unui astfel de tip de învăţătură nu s-au lăsat mult aşteptate, făcând posibilă apariţia în spaţiul politicului a unor monştrii cum au fost Stalin, Mikogian şi alţi membrii de vază ai TSEKA (KGB). Şi în Grecia mulţi absolvenţi de teologie au ajuns în poziţii de conducere la comunişti şi, atunci când s-a ivit vreo ocazie, nu s-au dat înapoi în a-şi mânji mâinile cu sânge frăţesc, mai ales în timpul ocupaţiei germano-italiene din Grecia şi mai apoi în războiul civil.
Această teologie dezcreştinată a vremurilor noastre a scos din şcolile teologice şi pe învăţătorii ecumenismului, pe susţinătorii şi apărătorii procesului de „unire” creştină, pe «teologii» de profesie, care lucrează temeinic la surparea dogmei Bisericii, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Aceşti teologi sunt neghina sădită în câmpul Bisericii, cei care şi-au garnisit până la refuz cunoştinţele cu teorii filosofice de provenienţă protestantă sau papistaşă şi care au rămas cu inimile goale de experienţa trăită în har a credinţei ortodoxe.
Pentru ca să nu rămână nestricaţi teologii din Grecia, ecumeniştii au pus la cale tot felul de burse pe la Universităţile catolice şi protestante din afară. Unul din promotorii unor astfel de burse a fost şi renumitul ecumenist Amikas Alevizatis.
S-a instituit regula ca nimeni să nu poată ocupa o catedră în sistemul universitar dacă nu a studiat mai întâi în Apus, la eterodocşi.
Iată modalităţile prin care ecumeniştii formează pseudocreştini şi cultivă o credinţă străină de cea autentică, mântuitoare. Au a(de)dogmatizat creştinismul şi îi dezcreştinează acum încetul cu încetul şi pe credincioşi.
Poză-pag. 143—Cel reprezentat mai sus nu este nici arheolog, nici turist sau poet, nici bursier al Institutului francez de studii, ci acela care a pus gând rău şi a declarat război Sfintei Tradiţii, Sfintelor Canoane – faima şi strălucirea ortodoxiei, patriarhul mason Meletie Metaxakis.
Cuprins
Partea întâi
Lucrarea întunecată a ecumenismului
Cap. A
Istoria ecumenismului
Ecumenismul ortodox creştin
Ecumenismul antihristic
Ecumenismul papistaş
Ecumenismul protestant
Ecumenismul sionistic
Masoneria
Hiliasmul
Stadiile mişcării ecumenice
Primul – YMCA şi YWCA
– Metaxas dizolvă YMCA
Al II-lea – Organizaţia cercetaşilor
– Puii de lup
Al III-lea – Consiliul mondial al vieţii şi acţiunii
Al IV-lea – Consiliul mondial al credinţei şi ordinii
Al V-lea – Consiliul mondial al Bisericilor
Cine se ascunde în spatele mişcării ecumenice
Patronii ecumenismului sunt duşmanii Lui Hristos
Rugăciunea masonilor adresată satanei
Cap. B
Scopul ecumenismului
Răstignirea statelor creştine
Rolul evreilor în Revoluţia din Rusia
Plănuita distrugere a Bisericii
Cap. D
Ecumenismul se descoperă
Adunările Consiliului Mondial al Bisericilor
I-a Adunare
II-a Adunare
III-a Adunare
Ce spunea ieri şi ce face astăzi Biserica Rusiei
IV-a Adunare
Ecumenismul – duşmanul de moarte al Bisericii Una, Sfântă, Soborinicească, şi Apostolească
[8] Întrucât în cartea de faţă vom face referire în diverse situaţii la „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” citând din ea fragmente legate de planurile Sionismului, trebuie să explicăm cititorului în câteva cuvinte ce este cu această scriere. Protocoalele sunt documente ce scot la iveală amănunte din planul final întocmit de sionişti, care constituie strategia metodică ce va conduce la acapararea puterii mondiale de către ei. Este planul ambiţiilor lor dintotdeauna pentru conducerea lumii. Aceste texte care descoperă planul sionismului sunt direcţiile finale ale acestuia, ca parte practică. Ele au fost întocmite în 1897, atunci când societăţile sioniste s-au adunat într-un mare congres la Bále. Protocoalele au fost, fie sustrase dintr-un seif deţinut de sionişti în Alasacia, fie s-au scurs într-un alt mod, ajungând în mâinile creştinilor. Primul editor al lor, profesorul rus Serghie Nilus, scrie că manuscrisul lor i-a fost înmânat prin 1901 de către Alexis Nicolaevici Souchotin, mareşal din aristocraţia din Sherno. El le-a editat în 1902 . De atunci au urmat multe editări, apărând multe articole prin ziarele vremii, cu titluri incendiare cum ar fi: Duşmanul umanităţii, Motivul neliniştii mondiale, Protocoalele şi răsturnarea lumii, etc.
Dezvăluirile acestea i-au zdruncinat pe sionişti. Întrucât au încercat să le nege, au urmărit în continuare să convingă lumea că nu sunt rodul activităţii lor oculte şi că nu se sprijină pe fapte reale serioase.
Însă faptul sustragerii Protocoalelor este dovedit de circulara comitetului sionist din 1901, în care dr Hertzl vorbeşte de acest fapt ca o realitate, deplângând ajungerea unor texte secrete aşa de importante pe mâna neamurilor. O altă dovadă pentru autenticitatea Protocoalelor sunt evenimentele însele care s-au succedat până astăzi şi care urmăresc îndeaproape planurile sioniştilor.
În cartea de faţă cititorul poate vedea felul în care planul sionist a fost pus în aplicare, aşa cum a fost gândit în Protocoale.
„Să știi că noi trebuie să slujim lui Dumnezeu, nu timpului” (Sfantul Atanasie cel Mare, Epistolă către Dracontie)
Astăzi se vorbește din ce în ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenică, rugăciuni și slujire ecumenică; discuțiile antrenează pasiuni dintre cele mai aprinse, poziții pro sau contra ale celor două părți cvasi-constant prezente în sălile de conferințe teologice: susținătorii care afirmă cu tărie misiunea ortodoxă făcută în rândul neortodocșilor prin adunările ecumenice și adversarii acestei mișcări.
Voi menționa doar câteva aspecte privind mișcarea ecumenică, scopurile acesteia și concretizarea lor în viața Bisericii Ortodoxe.
Întâi trebuie amintit că ecumenismul, ca idee a apărut la mijlocul sec. XIX în Anglia și America, propunându-și să unească diferitele confesiuni creștine ce se autointitulează greșit „biserici”. Mai târziu în 1948 la Adunarea de la Amsterdam s-a hotărât fondarea așa-numitului „Consiliu Mondial al Bisericilor” cu sediul la Geneva. Termenul de „ecumenism” a fost introdus la Congresul de Edinburgh (Scoția) în 1910, Congres al organizației Y.M.C.A. condusă de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a și prezidat lucrările acestui congres. Semnificativ este faptul că John Mott nu a ales pentru denumirea mișcării sale termenul de „universalism” (de la latinescul universum-univers) ci analogul grecesc, „oecumenicos” care aparține exclusiv Bisericii Ortodoxe. Scopul vădit al acestei substituiri a fost cel de a masca intențiile acestei mișcări sub un termen clasic pentru Ortodoxie – acela al ecumenicității, universalității Sfintei Biserici Ortodoxe – existând pericolul de a identifica cândva Sinoadele Ecumenice cu „Consiliul Mondial al Bisericilor”. De altfel chiar una dintre Bisericile Ortodoxe, cea Rusă, s-a exprimat semnificativ în acest sens, trăgând un semnal de alarmă, încă din anii trecuți, după lucrările Adunării a V-a a CMB de la Nairobi: „Un alt pericol care amenință grav unitatea creștină și viitorul mișcării ecumenice […] este iluzia, nutrită de unii participanți la mișcarea ecumenică, precum că C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, încât una din viitoarele sale adunări generale se va transforma în sinod creștin ecumenic”.
Așadar încă dintru început, autodenumirea acestei mișcări drept „ecumenică” ridică grave semne de întrebare asupra a ceea ce urmărește ea. Noi afirmăm că aparținem de acel ecumenism, vechi și pururi nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos în scopul răspândirii adevărului divin revelat propovăduit de Hristos și înfăptuirii mântuirii făgăduite de El.
Între acest ecumenism ortodox și „ecumenismul” promovat de C.M.B. există contradicții flagrante și deosebiri dogmatice profunde care fac imposibilă apartenenta la Sfânta Biserică Ortodoxă Universală și în același timp la mișcarea ecumenică ce își impune în ultima vreme concepțiile sale, tot mai insistent și tot mai străin de duhul Ortodoxiei. Iată principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox:
Mișcarea Ecumenică se bazează pe teologia modernistă promovată în spațiul eterodox [adica al ereticilor] în zorii veacului XX și care susține întâi de toate existenta Sfintelor Taine mântuitoare și sfințitoare și în afara granițelor Bisericii Ortodoxe. Această concepție care consideră grupările eretice și schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei una, îi face pe teologii moderniști să afirme că în tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, s.a.) săvârșite de eterodocși lucrează același har mântuitor și sfințitor al Sfântului Duh, chiar dacă nu în plinătatea lui, ca în Biserica Ortodoxă. Menționăm că încă din 1982, comisia „Credință și organizare” de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatică și liturgică minimă a unirii creștinilor – Botez, Euharistie, Slujire (preoție). Analiza atentă a conținutului acestui document demonstrează două aspecte:
Faptul că în B.E.M. nu sunt menționate 4 Taine bisericești: Mirungere, Spovedanie, Căsătorie, Sfântul Maslu, denotă că acest document nu le recunoaște drept Taine.
B.E.M. este alcătuit după criterii pur protestante. În finalul preambulului B.E.M., alcătuitorii declară într-un mod străin de duhul dreptei credințe: „nu trebuie să ne așteptăm în B.E.M. la o interpretare teologică deplină a botezului, euharistiei, preoției”, aceasta fiind în opinia lor „în cazul dat neadecvată și nedorită”.
Teologia modernistă promovează așa-zisa „teorie a ramificațiilor” potrivit căreia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care dețin și ele - ca biserica romano-catolică, protestantă, necalcedoniană, anglicană, etc. – har mântuitor și sfințitor.
Consecința imediată a celor expuse mai sus este posibilitatea rugăciunii în comun cu eterodocșii și chiar a Euharistiei. În ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirmă că numai săvârșirea Euharistiei în comun trebuie respinsă, celelalte slujbe sau rugăciuni fiind acceptate.
De multe ori, autoprezentarea membrilor sau susținătorilor mișcării ecumenice îmbracă forme aberante: să menționăm manifestările de la Vulcana-Băi (Târgoviște, august 1998) când în materialul pus la dispoziția participanților se definește ecumenismul ca „religia sec. XXI, religia speranței” afirmându-se că nu se vrea un parlament al religiilor, ci mai grav, conform cuvântului de deschidere, „un chip sustras dogmelor, un chip viu și convingător”, în care funcționează alte legi decât cele creștine și anume „legea curcubeului”, sau Conferința Mondială a Religiilor Lumii pentru Pace, ținută la București în septembrie 1998 când manifestările au culminat cu aprinderea unui „foc sacru” și rostirea rugăciunii în comun pentru pace împreună nu numai cu reprezentanții confesiunilor creștine eterodoxe [falsele crestinisme, adica erezii, rataciri], dar și cu necreștinii și cei aparținând cultelor păgâne asiatice.
Acestea fiind datele, vom prezenta pe scurt credința noastră legată de ele.
În privința harului mântuitor și sfințitor al Sfântului Duh, Sf. Vasile cel Mare afirmă în Epistola I Canonică: „Începutul separării a fost schisma, iar prin această despărțire ei nu mai au harul Sf. Duh care nu li se mai dă din momentul despărțirii lor. La începuturi, înainte de despărțire, aceștia aveau harul preoției și prin punerea mâinilor transmiteau acest har sfințitor, iar după schismă au devenit laici, încât nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni; cei rupți de Biserică au devenit astfel incapabili să transmită și altora harul Sf. Duh.” Sf. Irineu de Lyon afirmă: „Unde este Biserica acolo este și Duhul Sfânt, iar unde este Duhul Sfânt acolo este Biserica și tot harul, iar Duhul Sfânt este Adevărul;” „Cei care se depărtează de la Biserică […] ei se pedepsesc pe ei înșiși, tocmai despre ei spune Sf. Apostol Pavel că după prima și a doua mustrare, îndepărtează-te de ei.” Sf. Ciprian al Cartaginei: „În afara Bisericii nu există mântuire: casa lui Dumnezeu este una singură și este imposibil să se mântuiască cineva în altă parte decât în Biserică […] Oricine se depărtează de Biserică devine străin de testamentul Bisericii. Cel ce strică pacea și unitatea în Hristos lucrează împotriva lui Hristos.” Fericitul Augustin: „Mântuirea ni se dă prin Biserică, iar cei ce sunt în afara Bisericii nu vor primi viața veșnică.” Sf. Chiril al Ierusalimului: „Mărturisirea credinței ne învață despre una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică pentru ca să te păzești de stricăciunea adunărilor eretice și să fii totdeauna în Sfânta Sobornicească Biserică.” Fericitul Augustin: „Afară de granițele Bisericii poți avea orice, cu excepția mântuirii. În afara Bisericii se poate să ai trepte ierarhice, Taine, „Aliluia” și „Amin”, Evanghelie, credință și să propovăduiești pe Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mântuire poți să ai exclusiv în Biserica universală și drept-măritoare.”
Socotim că nu numai aceste argumente ale Sf. Părinți, cât și întreaga noastră tradiție ne îndreptățesc să credem că:
- nici grația divină creată împărtășită credincioșilor romano-catolici prin Sacramentele acestora nu servește mântuirii și sfințirii primitorilor.
- nici simbolistica protestantă privind Euharistia nu ni-L oferă pe Hristosul cel adevărat.
- nici o altă Taină săvârșită în afara Bisericii Ortodoxe Celei Una nu este deținătoare a harului Sf. Duh.
În afara Bisericii drept-măritoare, săvârșirea Tainelor chiar în cele mai mici amănunte nu se poate înțelege decât ca formă exterioară lipsită de har. Aceste forme goale însă își recapătă valabilitatea și devin realități după întoarcerea în Biserica Ortodoxă.
Afirmăm că Biserica lui Hristos, conform Simbolului nostru de credință este una, sfântă, sobornicească și apostolică. Biserica este trupul mistic al lui Hristos. Hristos nu poate avea mai multe trupuri pentru că ea (Biserica) este zidită pe „piatra cea din capul unghiului” care este credința. Dogma ortodoxă este piatra cea din capul unghiului pe care se zidește și actul liturgic și morala creștin ortodoxă și activitatea misionară și orice manifestare a creștinului orto2dox în societate. Orice act exterior al credinciosului devine o mărturisire de credință de care vom da seama știind că vom fi întrebați și „despre orice cuvânt desert”.
De aceea noi mărturisim că nu pot exista fragmente de mântuire, fragmente de adevăr și nici jumătăți de credință, odată ce „Vestea cea bună”, Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită în lume prin sfinții săi ucenici și apostoli care au întemeiat Biserica. Această Biserică deține adevărul integral despre mântuire și cine pretinde că, rupându-se de trupul Bisericii celei adevărate, se poate mântui cu bucățele de adevăr doar, acela se înșeală. Pentru că un singur mădular numai, rupt dintr-un trup întreg, nu poate să aibă viață prun sine însuși și cu atât mai mult să fie lucrător, decât numai realipit fiind la trupul din care a fost rupt (pilda vitei cele adevărate „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă El o curățește ca mai multă roadă să aducă…”; „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard.”, In. 15, 1-2 și 5-6). Însuși Domnul Iisus Hristos subliniază necesitatea credinței în cuvintele: „Cine va crede și se va boteza se va mântui, dar cine nu va crede, se va osândi” (Mc. 16, 16) iar în convorbirea cu Nicodim El spune: „Cine nu crede a și fost judecat.”
Sfântul Fotie Patriarhul Constantinopolului a explicat foarte bine legătura dintre credința dreaptă și faptele plăcute lui Dumnezeu: „Virtuțile trebuie să fie ocrotite de credință: cu ajutorul ambelor trebuie să se formeze adevăratul om, căci dogmele cele drepte fac vrednică viața, iar faptele curate arată dumnezeirea credinței.” Toți Sf. Părinți au prețuit înalt credința Ortodoxă ca singura dătătoare de har și mântuitoare: „Nu păcătui în credință, ca să nu se mânie pe tine Creatorul nostru. Cine nu tine credința cea dreaptă […] sufletul lui nu va avea parte de viața veșnică; el este un vânzător declarat al lui Dumnezeu” (Sf. Antonie cel Mare). Sf. Marcu Eugenicul al Efesului: „Credința noastră este dreapta mărturisire a părinților noștri. Cu ea noi nădăjduim să ne înfățișăm înaintea Domnului și să primim iertarea păcatelor; iar fără ea nu știu ce fel de cuvioșie ne-ar putea izbăvi de chinul cel veșnic.” Cuviosul Marcu Grecul: „A înlocui sau a schimba ceva cât de puțin în învățătura credinței este o mare crimă și pierderea vieții veșnice.” Sf. Paisie Velicicovski: „Sfințenia adevăraților bărbați sfinți nu se cunoaște propriu-zis după minuni (căci și păgânii și ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului) ci după adevărata credință ortodoxă, după felul în care păzește cu grijă dogmele dumnezeiești, urmează toate canoanele apostolice și sobornicești și tradițiile Bisericii Ortodoxe și după viețuirea cea fără prihană, urmând toate poruncile evanghelice și patristice.” Sf. Serafim de Sarov în dialogul său cu Motovilov se exprimă astfel: „Cel care are harul Sfântului Duh pentru dreapta credință întru Hristos, chiar dacă a și murit cu sufletul, din slăbiciune omenească, din pricina unui anume păcat, nu va pieri în veci, ci va fi înviat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care iartă păcatele lumii și dăruiește har peste har […] Pentru Dumnezeu, prețuiește dreapta credință în El și în Fiul Său cel Unul-Născut, căci tocmai pentru aceasta se dă de sus în plinătate Darul Sf. Duh.”
Granițele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin două condiții esențiale:
- Credința adevărată
- Unitatea euharistică
Sf. Maxim Mărturisitorul vorbește astfel despre dreapta credință: „Mântuitorul și-a numit Biserica Sa sobornicească, drept-măritoare”. Despre unitatea euharistică, Sf. Ciprian al Cartaginei scrie următoarele: „Trebuie să știi că episcopul este în Biserică și Biserica în episcop, iar cel ce nu este în comuniune euharistică cu episcopul, acela nici nu este în Biserică și se înșeală cei care nu sunt împăcați cu ierarhia instituită de Dumnezeu, având nădejdea să-și găsească unitatea liturgică pierdută […] Când de fapt, Biserica este una, sobornicească și neîmpărțibilă și peste toate unită și întărită prin comuniunea euharistică a ierarhilor.” De aici rezultă clar că unitatea de credință și liturgică a episcopilor formează Biserica adevărată a lui Hristos.
Așadar cei care s-au despărțit de trupul lui Hristos, Biserica cea una, nu mai sunt Biserici. Cum altfel ar mai putea fi ele Biserici dacă nu mărturisesc credința cea adevărată și dacă au întrerupt comuniunea euharistică cu Biserica cea una? A spune că două corăbii duc la limanul mântuirii - cea Ortodoxă și oricare din cele ale eterodocșilor - înseamnă a spune că sunt două adevăruri, două căi către cer și nu una singură pe care a instituit-o Însuși Domnul.
Sf. Ioan Gură de Aur afirmă: „Biserica adevărată a lui Hristos este una singură din care în diferite timpuri s-au despărțit diverse adunări eretice și grupări schismatice.” Sf. Ioan Hrisostom îi numește pe cei desprinși din trupul Bisericii, ori eretici, ori schismatici. Orice creștin ortodox trebuie să respingă categoric învățătura protestantă a acelor teologi care consideră eretici numai pe cei ce s-au separat de Biserică în primele IV veacuri. Oare nu și Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII au înfierat ca eretici pe cei ce se abat de la credința cea dreaptă? Nu au fost declarați eretici cei care nu cinstesc icoanele, Sfintele Moaște și nu o cinstesc pe Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu? Și știm că acestea au fost așa și s-au spus după veacul IV. Ori grupările protestante, spre exemplu, intră tocmai în categoria mai sus menționată.
Sfintele Canoane opresc rugăciunea în comun cu schismaticii și ereticii (Can. 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Can. 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Can. 9 al Sf. Timotei al Alexandriei). Canonul 45 Apostolic poruncește: „Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească și dacă l-ar primi să slujească ca preot să se caterisească.” La tâlcuirea Can. 47 al Sf. Apostoli, scrie Sf. Nicodim Aghioritul că „Latinii sunt eretici și nu au nici Botez, nici Preoție și dacă vreun preot nu botează pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se afurisește.”
Actul rugăciunii este o mărturisire a adevărului de credință, o participare mistică la dumnezeire întrucât cerem împărtășirea harului necreat care îndumnezeiește pe adevăratul luptător și trăitor în Hristos. Rugăciunea ne apropie la modul cel mai intim și ne face să împărtășim același Duh Sfânt, iar motorul rugăciunii este încredințarea lăuntrică că Dumnezeu îl ascultă pe credincios, încredințare izvorâtă din credința lui. Așadar dacă credința este stricată, atunci de ce fel de duh de rugăciune comună se pot împărtăși un ortodox și un romano-catolic, spre exemplu, știind că romano-catolicii prin baza lor doctrinară atentează la însăși dogma Sf. Treimi?
Dacă în tradiția Bisericii s-ar fi înțeles prin cuvântul eretici numai cei care au căzut din credință în primele IV veacuri, atunci Sinoadele Ecumenice ar fi adus precizări afirmative privind rugăciunea în comun cu cei ce au fost declarați eretici în veacurile următoare (iconoclaști, monofiziți, monoteliți, etc.). Ori toți cei care s-au abătut numai „cu o iotă sau o cirtă” de la adevăr au fost anatematizați și s-a oprit rugăciunea în comun cu ei.
Noi, ortodocșii spunem oricând „da” rugăciunii pentru cei căzuți în rătăcire, faptelor de iubire față de aceștia, dar respingem orice formă de rugăciune în comun cu ei știut fiind că același Duh Sfânt lucrează și se roagă atât la Sf. Euharistie cât și la orice act religios individual sau colectiv realizat de creștinul ortodox care are o relație vie și conștientă cu Dumnezeu Sfânta Treime.
În legătură cu aspectele menționate despre manifestările de la Vulcana-Băi și București din aug.-sept. 1998 merită precizate următoarele: Biserica Ortodoxă ca biserică misionară are datoria fundamentală de a propovădui adevărul evanghelic oricând și oricum. Oare cărui Dumnezeu însă se pot ruga împreună creștinii ortodocși și ereticii ori păgânii, dacă recunoaștem că actul rugăciunii țâșnește dinlăuntrul sufletului care a primit și acceptă o anumită învățătură de credință? Pentru că unul este Dumnezeul creștinilor cel slăvit în Treime, pe când „toți dumnezeii neamurilor sunt draci” (Ps. 95, 5). Actuala structură a C.M.B. și întreaga sa ideologie arată că mișcarea ecumenistă este o mișcare cu o doctrină bine conturată, bazată pe teoria ramificațiilor și valabilitatea Sf. Taine și în cadrul celorlalte confesiuni creștine. În cadrul acestui C.M.B., situația de facto constă în aceea că și cei mai înverșunați eretici sunt tratați ca membri cu drepturi egale ai trupului Unul Singur al lui Hristos - Biserica drept-măritoare. Ei se autointitulează „biserici” fără a fi ca atare și însuși Consiliul de la Geneva acționează în calitate de Consiliu Mondial al Bisericilor. Prin însăși această denumire, Biserica Creștină este pusă pe aceeași treaptă cu toate așa-numitele „biserici” care fac parte din C.M.B. Scopul final al unei astfel de nivelări este de a transforma noțiunea de Biserică într-o noțiune ordinară, obișnuită, adică într-o abstracție ce reunește pe principii egale diferitele „biserici”, însemnând ștergerea treptată și completă a sensului dogmatic de Biserică.
Urmând calea ecumenismului și eterodocșii și ortodocșii sunt păgubiți de adevăr. Eterodocșii care caută sincer adevărul mântuitor și harul înnoitor nu vor fi motivați să accepte Ortodoxia întrucât se întăresc mai mult în rătăcirea lor, C.M.B. recunoscându-i drept biserici. Sf. Ciprian al Cartaginei spune că: „ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea lor că și ei au biserică și taine.” Participarea ortodocșilor la mișcarea ecumenică este inacceptabilă deoarece duce încet la trădarea crezului ortodox, făcându-ne să vedem în comunitățile eretice „biserici” și să considerăm Biserica Ortodoxă geografic limitată, „prea mică” pentru a o numi ecumenică. Sf. Ioan Cassian spune: „Nu încape nici o îndoială că cel care nu mărturisește credința Bisericii se află în afara Bisericii.”
Astfel temeiurile pe care funcționează C.M.B. sunt inacceptabile pentru Ortodoxie:
Primul temei, adoptat la Evanston la a 2-a Adunare Generală a C.M.B. spune: „C.M.B. reprezintă o comunitate a bisericilor care recunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor.” Pentru ortodocși aceste temei care nici măcar nu a fost adoptat de membrii C.M.B. în totalitatea lor, este de neacceptat, întrucât nu sunt aduse precizările hristologice elaborate de Sinoadele Ecumenice. În el nu se vorbește despre erorile nestorienilor, eutihienilor, apolinariștilor, etc. care recunosc într-o manieră proprie pe Iisus Hristos ce Dumnezeu și totuși sunt deosebiți radical de ortodoxie.
Al doilea temei adoptat la a 3-a Adunare Generală a C.M.B. din New Delhi (1961): „C.M.B. este o comunitate a bisericilor care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor după Scripturi și, ca urmare, caută să respecte împreună mărturisirea lor comună întru slava Dumnezeului celui Unul - Tatăl, Fiul și Sf. Duh.” Nici acesta nu este cu adevărat acceptabil întrucât nici aici nu se spune cum trebuie să crezi în Dumnezeu cel în trei ipostasuri; noul temei nu contestă ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinariștilor, subordinaționiștilor și fiind formulat confuz el poate fi oricând contrasemnat de toți reprezentanții contemporani ai acestor erezii vechi. Biserica Ortodoxă are Crezul său ferm și nu poate accepta ideea „minimului dogmatic” proferată de ecumeniști în favoarea unirii, aceasta însemnând renunțarea la dogmele cinstirii icoanelor, a Maicii Domnului, cultul sfinților, rugăciunile pentru cei adormiți, etc.
La Vancouver (1983) la a 4-a Adunare Generală a C.M.B. s-a legalizat „preoția feminină”, iar unele voci „îndemnau pe femei să substituie ideea despre Dumnezeu-Tatăl prin ideea unei zeițe-mamă.” Protestele și vocile ortodocșilor au devenit în timp din ce în ce mai puțin auzite. Iată câteva poziții categorice în legătură cu a 7-a Adunare Generală de la Canberra (1991): „Se constată, așa cum am sesizat de mult, tendințe de adâncire a protestantismului și nicidecum de dorința sfântă spre unitate în Hristos și unire sinceră” (Î.P.S. Mitrop. Bartolomeu de Calcedon); „În curând în C.M.B. nimeni nu se va mai interesa de teologie… Duhul Sfânt pentru „ecumenism” este o temă, nicidecum o persoană a Sfintei Treimi de aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul… Dogma Sf. Treimi este vitală pentru Biserică și pentru fiecare creștin în parte.” (Î.P.S. Mitrop. Ioannis Zizioulas al Pergamului). Să notăm părerea reputatului teolog român Pr. Prof. D. Stăniloae: „Ecumenismul este pan-erezia veacului XX.” Afirmație semnificativă prin aceea că însuși pr. Stăniloae a participat la manifestările anterioare ecumenice din ultimele decenii însă cu siguranță nu a putut să-i scape natura anticreștină a ecumenismului pe care Pr. Prof. îl recunoaște în același interviu luat în ultimul an al vieții sale drept o mișcare afiliată masoneriei mondiale.
Mulți teologi ecumeniști susțin că fac misiune ortodoxă prin participarea la C.M.B., dar de fapt aceasta înseamnă acordarea deplină a girului ortodox față de confesiunile creștine ce se intitulează biserici și care pretind că nici una din bisericile participante la C.M.B. nu deține Adevărul integral. După a 8-a Adunare Generală a C.M.B. iată ce remarca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse, pr. Ilarion Alfeev: „Ortodocșii nu pot influența activitățile C.M.B. pentru că ei reprezintă o minoritate. Ce să mai spun despre cinstirea Maicii Domnului sau a icoanelor? Acestea nu pot fi discutate pentru că „divizează”. Dar despre limbajul inclusiv sau despre hirotonirea femeilor? Acestea nu divizează? Ca să nu mai vorbim și de recentele practici șamanice promovate la o ședință a Adunării de la Harare din 1998 la care secretarul general al C.M.B. dr. Konrad Reiser a încheiat ceremonia de deschidere a Decadei Ecumenice de Solidaritate cu femeile cu un act de vindecare din tradiția șamanică din Coreea. Iată în ce lumină trebuie văzute hotărârile recente ale Bisericilor Ortodoxe ale Georgiei, Bulgariei, Serbiei de a se retrage complet din mișcarea ecumenică. Aceste biserici locale au înțeles că participarea lor la C.M.B. devine inoportună și chiar anti-ortodoxă.
Concluzii
Din cele expuse până acum reiese că nu este deloc justificată participarea ortodocșilor la mișcarea ecumenică. Atitudinea atât de negativă a unor ortodocși și chiar a unor biserici locale față de ecumenism precum și scepticismul actual profund al Bisericii Ruse, a Ierusalimului și a Eladei (inclusiv comunitatea athonită) asupra mișcării ecumenice ar putea fi învinuite de următoarele:
- că neparticipând la mișcarea ecumenică, care a cuprins întreaga lume, ei s-ar opune păcii și solidarității dintre oameni;
- că respectarea adevărului fără „dragoste” nu este justificată în condițiile situației tragice actuale din lume;
- că noi ne-am opune tendințelor de pace ale oamenilor de stat care fac eforturi colosale pentru apropierea de acele alianțe politico-militare aparent favorabile.
Trebuie răspuns la acestea următoarele:
Creștinii ortodocși niciodată nu au înțeles că dacă refuză pe baza hotărârilor canonice orice contact cultic și sacramental cu eterodocșii, atunci în mod implicit am priva de dragostea noastră oamenii în general în planul relațiilor social-umane. Pe plan social, Biserica Ortodoxă se roagă conform poruncii scripturale „pentru pace în lumea întreagă”: „să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii… ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și bunăcuviință (I Tim. 2, 1-2). Misionarismul social, ospitalitatea creștină, bunăcuviință nu trebuie să aibă a face cu promovarea „minimului dogmatic” știut fiind că „în materie de dogmă nu există concesie.” (Sf. Marcu al Efesului)
Toți Sf. Părinți care au fost pentru pacea în lume îndreptau atenția creștinului înainte de toate către cer și către lăuntrul sufletului. Sf. Serafim de Sarov: „Dobândește duh pașnic și mii de oameni se vor mântui în jurul tău.” Sf. Macarie cel Mare se referă și el întâi de toate la o anume pace: „pacea cerească, care a născut Lumina lumii, pacea pe care au rostit-o proorocii și despre care au vorbit cei cucernici și au binevoit-o îngerii. [Lc.2,14]. Pacea lui Dumnezeu, care a fost cu toți Sf. Părinți și i-a ferit de orice ispită. Această pace fie cu voi în numele Tatălui, al Fiului și al Sf. Duh. Amin”.
Călăuzindu-ne după aceste gânduri despre pace ale Sf. Părinți noi ne temem să trădăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul păcii și Învățătorul Iubirii, Cel Unul adevărat. O astfel de trădare am săvârși dacă în numele unei alte păci am consimți să intrăm în comuniune de rugăciune, de doctrină (pe baza minimului dogmatic în comun acord admis) ș.a.m.d. cu eterodocșii conform principiului ecumenic enunțat de unul din susținătorii mișcării ecumenice: „Dai ca să dau, renunți ca să accept… este un început”.
Puritatea credinței ortodoxe este singura condiție pentru realizarea adevăratei păci, care nu se poate plini fără harul lui Dumnezeu.
Mai jos carti, brosuri, etc. despre ce spun oamenii induhovniciti crestini, in unica Dreapta Credinta - OrtoDoxa, Drept Slavitori ai lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, si despre falsa, mincinoasa pandemie cu COVID-19, inca o data in extras se arata de ce cine este de acord cu restrictiile falsei pandemii cu COVID-19, SARS-CoV-2 (purtare masca, luare temperatura, dezinfectare, purtare manusi, vaccinare...) etc. face mare pacat si se leapada de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos prin batjocura, hula, blasfemia adusa in fata lui Dumnezeu care este Creatorul si Mantuitorul nostru, Viata, Invierea si Viata, Atottiitorul (creatiei Sale vazute si nevazute), Atotintelept, deci cine este deacord cu asa zisele restrictii COVID-19 "pentru binele comun" si falsa pandemie COVID-19 [pentru care nu exista nici dovezi drepte, adevarate medico-stiintifice] se leapada de Dumnezeu pentru ca este impotriva Adevarului, impotriva voii si randuielii lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul (asa cum ne spune Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti), despre ECUMENISMUL care este Erezia Ereziilor sidecidespre clericii falsi, clericii mincinosi (patriarhi, episcopi [arhiepiscopi, mitropoliti, patriarhi], preoti, diaconi) si teologii mincinosi, deci lucratorii antihristului, adica proorocii mincinosi, lupii in blana de oaie din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. extras din brosura:
DESPRE SINODUL TALHARESC (MINCINOS) DIN CRETA DIN IUNIE 2016 - Extras din brosura teologului ortodox Mihai Silviu Chirila
Mic extras din brosura despre ecumenism (PROMOVAREA-ECUMENISMULUI-LA-NIVEL-PANORTODOX-DE-CATRE-PSEUDOSINODUL-DIN-CRETA-Teolog-Mihai-Silviu-Chirila-ASMI-B-Suceava-2017.pdf de mai jos din articol preluata si din Arhiva - Biblioteca Ortodoxa de pe SufletOrtodox.ro) si despre sinodul talharesc din Creta din iunie 2016 in care sinod ecumenist unde nu se spune ca ECUMENISMUL A FOST DAT ANATEIME si in 1983 de Sfintii Parinti contemporani cu noi (chiar daca in Sfintele Canoane Apostolice ecumenismul este scris ca si erezie [cum ecumenismul este erezia ereziilor, suma tuturor ereziilor] si erau numai erezii in timpul Sfintilor Apostoli):
<< (...)
17. A fost proclamat ecumenismul ca dogmă de credință?
Caracterul eretic al pseudosinodului din Creta este dat de faptul că a promovat ca singură politică misionară a Bisericii Ortodoxe față de ereziile și schismele din afara sa și ca viziune proprie despre Biserică ecumenismul, care este în sine o erezie eclesiologică, ce afirmă că unitatea creștinilor se poate realiza prin aducerea laolaltă a Bisericii Ortodoxe cu toate mișcările eretice și schismatice de inspirație creștină, fără nicio preocupare față de adevărul ortodox de credință pe care trebuie să se construiască orice încercare de readucere a ereticilor în sânul Bisericii [!!!]. Ideea că Biserica Ortodoxă îi va convinge pe protestanți și romano-catolici să se lepede de ereziile lor și să devină ortodocși este o himeră. Consiliul Mondial al Bisericilor nu a fost creat pentru a-i face pe protestanți și catolici să revină la Ortodoxie, ci pentru a crea o unire sincretistă a tuturor creștinilor într-o organizație pancreștină în care adevărul de credință să fie relativizat prin minimalism dogmatic și unitate în diversitate [!!!]. Această construcție este o fază premer gătoare unirii tuturor religiilor lumii într-o organizație religioasă planetară, al cărei scop este instaurarea lui antihrist. [!!!] Din această perspectivă, este falsă afirmația potrivit căreia dialogul cu ceialalți creștini nu poate fi considerat o atitudine eretică, întrucât dialogul nu este dogmă de credință. Acest dialog cu ereticii a determinat acceptarea unor idei eclesiologice eretice și transpunerea lor în documentele oficiale ale Bisericii Ortodoxe.
Mulți sfinţi ai secolului XX: Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Ignatie Brancianinov, Sfântul Serafim Sobolev, Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Ioan Iacov de la Neamţ, mari părinţi duhovnici români: părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, mari teologi ai secolului XX: părintele Dumitru Stăniloae, părintele Seraphim Rose şi mulţi alţii, care, împreună, alcătuiesc un adevărat consensus Patrum al secolului XX, contemporan acestei erezii, au afirmat la unison că ecumenismul este erezie eclesiologică şi chiar erezie a tuturor ereziilor [SUMA TUTUROR EREZIILOR, EREZIA SECOLULUI XX - ce-ti spuneam in mesajele anterioare...]. S-a afirmat şi s-a şi demonstrat în nenumărate rânduri că, deşi nu a proclamat dogme noi, pseudosinodul din Creta a adus atingere unor dogme mai vechi, prin acceptarea unor idei eclesiologice ecumeniste referitoare la “unitatea Bisericii” sau “refacerea unităţii creştinilor”. Vorbind despre eclesiologia adoptată la adunarea ecumenistă de la Busan, din 2013, cinci episcopi greci au denumit-o chiar dogmă: “a fost formulată dogma protestantă despre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii” 67.
Afirmaţia că niciun sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca “panerezie” este combătută de anatema dată ecumenismului în 1983 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (care din 2007 a revenit în componenţa Bisericii Ruse, neanulând acea anatemă), în care acesta a fost numit “erezie”. Se poate oare afirma că, deşi a dat titani ai teologiei ortodoxe a secolului XX, precum arhiepiscopul Averchie Tauşev, mitropolitul sfânt Ioan Maximovici 68, părintele Seraphim Rose sau mitropolitul Filaret şi s-a recunoscut mereu parte a Bisericii Ortodoxe istorice ruseşti, ROCOR nu avea un sinod canonic în momentul în care a condamnat ecumenismul şi că era în afara Ortodoxiei la acel moment?
Biserica Ortodoxă Georgiană a ieşit din CMB ["Consiliul Mondial al Bisericilor", care este in realitate Consiliul Mondial al EREZIILOR SI AL PAGANITATILOR intra si paganii acolo nu numai ereziile: catolici, protestanti, neoprotestanti deci CMB este organizatie satanica, antihrista cum nu pot exista mai multe biserici, exista nu mai o Biserica al carui cap este Hristos, un singur Domn, un singur botez, o singura credinta spune Sfantul Apostol Pavel - Biserica Ortodoxa Romana a fost introdusa, de patriarhul ecumenist si ierahii ecumeniti din Romania, in CMB in 1961 - minciuno-patriarhul de atunci era Justinian Marina (!!!)], în 1997, la presiunea unor centre monahale puternice din acea ţară, care au denunţat ecumenismul ca erezie şi “erezie a ereziilor” 69.
În anul 1972, patriarhul Alexandriei Nicolae al VI-lea a numit ecumenismul “erezie şi panerezie”70, considerându-l “îndreptat împotriva Ortodoxiei”. Imediat după pseudosinodul din Creta, mitropolitul Ieremia de Gortina, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, a declarat că “noi, ca Biserică a Gortinei şi Megalopolisului, episcop, cler şi popor al lui Dumnezeu, condamnăm oficial ecumenismul ca panerezie”71. În Duminica Ortodoxiei din 2012, Mitropolitul Serafim al Pireului a rostit anatema asupra panereziei ecumeniste: “Celor care predică şi învaţă panerezia ecumenist intercreştină şi interreligioasă, anatema!” 72 (s.n.).
18. Au fost acceptate ereziile și schismele ca “biserici”?
Da. Argumentarea că s-a acceptat termenul “biserică” în alte înțelesuri și uzanțe “din perspectivă juridică, istorică, socială, culturală, altul decât înțelesul ontologic și teologic” 73 este lipsită de substanță și insidioasă, deoarece documentul despre relațiile ortodoxe cu lumea creștină nu este nici juridic, nici sociologic, nici istoric și nici măcar cultural, ci unul referitor la realități ontologice și teologice legate de Biserică. Nimeni nu i-a cerut Bisericii Ortodoxe să stabilească prin textul sinodal un raport juridic sau o analiză istorică, o cercetare sociologică sau o operă culturală referitoare la celelalte “biserici și confesiuni”, ci să definească corect din punct de vedere eclesiologic și canonic relații ontologice și teologice față de celelalte comunități care se revendică a fi creștine. Legile statului, care reglementează relațiile dintre culte pot avea pretenția că recunosc juridic o persoană juridică care se numește cum dorește, în condițiile legii, iar pentru a face acest lucru statul nu are nevoie de recunoașterea din partea Bisericii Ortodoxe a “denumirii istorice a unor biserici și confesiuni”.
În înțelegerea acestui aspect, trebuie ținută seama de două aspecte fundamentale, legate de raportul dintre documentul presinodal și forma aprobată. Documentul presinodal conținea formula “recunosc existența istorică a altor biserici și confesiuni creștine”, care arată clar despre ce era vorba și la ce fel de recunoaștere se făcea referire. În plus, documentul adoptat adaugă o premisă din Declarația de la Toronto pentru a justifica această recunoaștere a denumirii istorice. Prevederea respectivă, “din includerea în consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul și deplinul sens al cuvântului”, ne indică faptul că este vorba despre o recunoaștere a calității teologice și chiar ontologice de “biserică”, chiar dacă, în duhul Declarației de la Toronto, și al Conciliului II Vatican, din care este inspirată, premisa respectivă permite diferite niveluri de bisericitate ale celorlalte membre ale CMB ["Consiliul Mondial al Bisericilor"]. Un element extrem de interesant este formula “biserici și confesiuni”, în condițiile în care aproape toate membrele CMB 74 au în “denumirea istorică” termenul “biserică”, niciuna neavând termenul istoric “confesiune”.
Cui recunoaște Biserica Ortodoxă “denumirea istorică de confesiune creștină”, de vreme ce nu există nicio comunitate cu astfel de nume? În realitate, expresia “biserici și confesiuni” este o evaluare din perspectivă eclesiologică ortodoxă a diferitelor comunități creștine, făcută în duhul Conciliului II Vatican și al Declarației de la Toronto, prin care se apreciază că există în lumea occidentală comunități care se pot numi “biserici” și comunități care se pot numi “confesiuni”. Această evaluare se vădește și din art. 4 al documentului, în care se spune, în același duh, că Biserica Ortodoxă “a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, cu cei de aproape și cu cei de departe”. Evident, cei de aproape și cei de departe nu sunt catalogați printr-o raportare spațială, ci eclesiologică.
19. Există o tradiție ortodoxă a numirii ereticilor “biserică”?
Nicidecum. Apărătorii ecumenismului și ai pseudosinodului din Creta încearcă să acrediteze ideea că pseudosinodul din Creta nu a inovat folosirea termenului “biserică” pentru eretici, ci că el a mai fost folosit în istorie. În sprijinul acestei afirmații aduc câteva situații în care s-ar fi folosit în decursul timpului termenul “biserică” pentru a-i defini pe eretici, ignorând faptul că există un noian de dovezi contrare, care arată că ereticii nu pot fi numiți “biserică”. Încercând să demonstreze că există o tradiție a numirii ereticilor “biserică”, apărătorii ecumenismului argumentează de obicei, fără să își dea seama, în favoarea acordării unui statut eclesial ereticilor, chiar dacă spun că nu se referă decât la denumirea istorică propriu-zisă.
O explicare a acestei duplicități o face chiar mitropolitulIerotheos Vlachos de Nafpaktos, pe care ecumeniștii români îl citează intens în favoarea lor, mai ales pentru textele elogioase la adresa membrilor Sfântului Sinod care au participat în Creta. Mitropolitul grec afirmă: “consider că a avut loc o «inducere în eroare» a membrilor pseudosinodului din Creta de către cei ce au afirmat că în perioada celui de-al doilea mileniu ortodocșii caracterizau grupările eretice drept «Biserici», fără să se facă referire la subiect în ansamblul lui” 75. Din argumentarea IPS Ierotheos rezultă:
1. Teologii ortodocși au început să folosească termenul “biserică” pentru eretici în principal în secolul XX, după Enciclica Patriarhiei Ecumenice din 1920, care a pus bazele cooperării ecumeniste a ortodocșilor 76.
2. Utilizarea de către Marcu Eugenicul a termenilor elogioși la adresa latinilor [catolicii care sunt eretici] nu este decât un limbaj politicos și amabil față de cineva cu care urma să se poarte niște discuții teologice, din care spera să obțină o reunificare a Răsăritului cu Apusul pe baza acceptării de către cei din urmă a adevărului de credință. În plus, scrisoarea a fost alcătuită sub influența unui cardinal latin. Altfel, din actele sinodului rezultă că Sfântul Marcu Eugenicul îi consideră nu doar schismatici, ci și eretici pe latini.
3. Textul sinodului de la 1484 din slujba de primire la Ortodoxie a ereticilor latini face referire la “adunările latinilor din Bisericile acestora, dar și de adunările celor de cuget latin”. Mitropolitul Ierotheos consideră că în acest pasaj este vorba despre denumirea dată clădirilor în care se adună ereticii, “adunările din clădirile bisericilor”, nicidecum despre acordarea unui caracter eclesial ereziei apusene latine. În cărțile de cult din limba română de până la ediția din 2015, această slujbă folosea termenul “adunare” pentru a traduce cuvântul ecclesia („biserică”), atunci când era vorba despre adunările eretice, de unde rezultă că în conștiința ortodoxă românească distincția a fost până de curând foarte clară.
4. Utilizarea expresiei “Bisericile Apusului” de către Enciclica Patriarhilor Răsăriteni din 1848 trebuie înțeleasă în contextul în care se vorbește în acel document despre Tronurile din Apus care sunt vacante de secole, din cauza apostaziei întâistătătorilor lor, cărora nu li se recunoaște preoția. Cu alte cuvinte, referirea nu este eclesiologică, de recunoaștere a acelora ca “biserici”, ci are în vedere evocarea epocii în care acele Biserici apusene erau ortodoxe și în comuniune cu Ortodoxia.
Pentru a înțelege distincția dintre aceste ocurențe din trecut a termenului “biserică” asociat ereticilor în mod întâmplător și acceptarea “denumirii istorice” din partea pseudosinodului din Creta, trebuie să ținem seama de argumentul din Tomosul Sinodal al Sinodului al IX-lea Ecumenic [a toata lumea ortodoxa] din 1351, în care Sfântul Grigore Palama scrie: “una este polemica pentru buna credință și alta mărturisirea credinței”. Una este a folosi acești termeni ca forme amabile de exprimare și cu totul altceva mărturisirea credinței, care trebuie să fie succintă și precisă dogmatic. Aplicate la documentul pseudosinodului din Creta, aceste cuvinte arată că una este să folosești întâmplător cuvântul “biserică” în conexiune cu ereticii și cu totul altceva este să recunoști oficial, la cel mai înalt nivel panortodox, “denumirea istorică de biserici”, pe care ereticii și-au dat-o în decursul istoriei.
20. Există Sfinți Părinți care refuză acordarea denumirii de “biserică” ereticilor?
Da. În afară de cele câteva cazuri explicate mai sus, despre care am văzut că sunt interpretate forțat în sensul în care ar statornici o tradiție ortodoxă a acceptării ereticilor ca “biserici”, Sfinții Părinți se opun categoric acordării acestui termen ereticilor și schismaticilor. Din noianul de mărturii reținem câteva esențiale:
1. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în Cateheza XVIII, spune: “Cuvântul «biserică» are multe sensuri... Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind şi adevărat, şi adunarea celor răi, a ereticilor... este tot biserică [!!!]; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Întruna sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate şi să rămâi pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut [!!!]. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească vizuinele lor case ale Domnului, nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»”77 (s.n.). Din acest text vedem că termenul “biserică” nu poate fi folosit pentru a numi ereziile, chiar şi atunci când îl folosim “propriu vorbind şi adevărat”, adică în sensul său literal (din limba greacă) de “adunare”. Faptul că trebuie să întrebăm de “biserica sobornicească” (ortodoxă) înseamnă că termenul nu poate fi folosit nici măcar din eroare pentru erezii, pentru a nu induce în eroare pe cei nefamiliarizaţi cu doctrina creştină.
2. Sfântul Simeon Noul Teolog: “Biserică sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credinţa ortodoxă” 78; “adevărata Biserică este unirea întru adunare a dreptslăvitorilor din toată lumea” 79.
3. Sfântul Ciprian de Cartagina: “Vrăjmaşul... văzânduşi idolii lăsaţi în părăsire şi din pricina mulţimii imense de credincioşi, sălaşurile şi templele sale goale a născocit o nouă înşelătorie, ca sub Însuşi numele Lui să-i amăgească pe cei necugetaţi. A născocit ereziile şi schismele, prin care să răstoarne credinţa, să corupă adevărul, să sfâşie unitatea. Pe cei pe care îi poate ţine în orbirea drumului vechi, îi ademeneşte şi îi înşală; rătăcindu-i pe un drum nou, răpeşte oameni chiar şi din Biserică şi, în timp ce acestora li se pare că s-au apropiat de lumină şi au scăpat de noaptea lumii, fără ştirea lor revarsă din nou întunericul asupră-le. Şi cu toate că nu stăruie în Evanghelia lui Hristos şi în legea Lui se numesc pe sine creştini şi, umblând în întuneric, socotesc că au lumina” 80. [!!!]
4. Canonul sinodului de la Cartagina, ținut în timpul Sfântului Ciprian, în 256: “Dar la eretici, unde nu este biserică, este cu neputință a primi iertarea păcatelor. Și, prin urmare, apărătorii ereticilor sunt datori sau să schimbe întrebarea, sau să apere adevărul, dacă nu cumva să le atribuie și biserică acelora despre care spun că au botez” 81.
21. De ce afirmăm că Biserica Ortodoxă este unica Biserică a lui Hristos?
Pentru că ea a păstrat învățătura creștină nealterată, așa cum a transmis-o Mântuitorul Hristos Sfinților Apostoli, iar aceștia, prin intermediul Bisericii au transmis-o până în zilele noastre. Biserica Ortodoxă se numește „ortodoxă” tocmai pentru că păstrează dreapta credință, singura mântuitoare. [!!!]
(...)
25. A aprobat pseudosinodul [sinodul mincinos, talharesc, antihristic] din Creta [din 2016] Declarația de la Toronto (1950)?
Da. Prin citarea premiselor acestui document eretic, pe care le-a numit de o importanță capitală pentru partciparea Bisericii Ortodoxe la CMB, pseudosinodul din Creta a transformat Declarația de la Toronto în izvor de drept bisericesc ortodox. [!!!] Declaraţia de la Toronto conţine cinci premise despre “ce nu este CMB” şi opt premise “pozitive” despre ce doreşte să fie CMB. Textul citat în documentul sinodal combină trei premise “negative” şi una “pozitivă” din Declaraţie, însă formularea “consideră premisele eclesiologice”, la plural, lasă să se înţeleagă că este vorba despre toate premisele eclesiologice enunţate în document, nu doar de cele două citate, pentru că, dacă era vorba despre cele două citate, s-ar fi pronunţat de exemplu:
“consideră următoarele premise eclesiologice ale Declaraţiei... de o importanţă capitală”, eventual, pentru înlăturarea confuziei, ar fi adăugat şi “însă nu este de acord cu celelalte”, aşa cum s-a procedat mai sus, unde, vorbindu-se despre Constituţia CMB ["Consiliul Mondial al Bisericilor" organizatie antihrista in care sunt erezii si paganitati], se spune “respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB...”.
26. Este Declarația de la Toronto un document eretic?
Da. Premisele acestei Declaraţii prevăd în linii mari că niciuna dintre Bisericile participante la dialogul CMB nu poate pretinde că este Biserica lui Hristos cea mărturisită în Crezuri, ci doar că conţine părţi ale acesteia.
Astfel, premisa IV.5 spune: “Bisericile membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor recunosc în alte Biserici elemente ale adevăratei Biserici. Ele consideră că această recunoaştere reciprocă le obligă să se angajeze într-o discuţie serioasă una cu cealaltă, în speranţa că aceste elemente ale adevărului vor conduce la recunoaşterea adevărului deplin şi la unitatea bazată pe adevărul deplin” 83.
Din această premisă reţinem că reprezentanții Bisericilor Ortodoxe care sunt membre ale CMB [Biserica Ortodoxa Romana este in CMB din 1961 !!!]:
1) recunosc elemente ale “adevăratei Biserici” (care, în sens ecumenist, nu este Biserica Ortodoxă) în celelalte membre ale CMB;
2) acceptă afirmația că adevărul de credinţă pe care Hristos i l-a lăsat spre păstrare cu sfințenie Bisericii Ortodoxe este doar un element al adevărului de credinţă al Bisericii, nicidecum deplinătatea adevărului de credinţă;
3) acceptă ideea că aceste elemente de adevăr vor conduce la stabilirea “adevărului deplin”, care în acest moment nu ar exista, în viziunea ecumeniștilor, nicăieri în Bisericile membre;
4) acceptă ideea unităţii Bisericilor membre, bazată pe acel “adevăr deplin”, rezultat din dialogurile bazate pe elementele de adevăr existente în Bisericile membre la ora actuală.
Mai mult, premisa IV.3 a Declaraţiei admite că Biserica lui Hristos depăşeşte graniţele tuturor “Bisericilor” membre ale CMB, deci, pe cale de consecinţă, şi a Bisericii Ortodoxe: “Bisericile membre recunosc că apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial.
Prin urmare, ele caută să iniţieze un contact viu cu cei din afara rândurilor lor, care mărturisesc că Hristos este Domnul”84 (s.n.). Documentul oferă şi o explicaţie a acestei premise: “Toate Bisericile creştine [deci şi Bisericile Ortodoxe participante la CMB – nota noastră], inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există o identitate perfectă între apartenenţa la Biserica Universală şi cea la propria Biserică. Ele recunosc că există membri ai Bisericii extra muros [«în afara zidurilor Bisericii»], care aparţin aliquo modo [«în egală măsură»] Bisericii şi chiar că există o ecclesia extra ecclesiam [«Biserică în afara Bisericii»]” (s.n.). Ideea de ecclesia extra ecclesiam contravine frontal principiului afirmat în tradiţia ortodoxă de către Sfântul Ciprian: extra ecclesiam nulla salus [“în afara Bisericii nu există mântuire”]. [!!!]
27. Promovează pseudosinodul din Creta o “teologie a ramurilor”?
Da. Simpla acceptare a premiselor Declarației de la Toronto, care se numește “Biserica, bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor”, demonstrează că pseudosinodul [mincinos, talharesc, antihristic] din Creta a promovat viziunea eclesiologică a ramurilor. O aplicare a teoriei ramurilor este și acceptarea premisei potrivit căreia CMB nu se dorește a deveni o “superbiserică”. Nu mai târziu de anul 1961 [ierarhii eretici, ecumenisti romani au introdus Bierica Ortodoxa Romana in CMB in 1961 !!!], cu prilejul aprobării Declaraţiei de la Toronto de către Adunarea Generală a CMB de la New Delhi, într-un document numit Raportul cu privire la unitate, în articolul 49, se spune că “Suntem în stare cel puţin să spunem că Consiliul Mondial nu este ceva cu totul diferit de bisericile membre. El reprezintă bisericile aflate în sinod continuu”85.
Cu alte cuvinte, CMB nu se constituie într-o “superbiserică”, ci în organul suprem deliberativ al “bisericii” de tip ecumenist, sinodul permanent al acesteia. Ideea este întărită de blasfemia de la sfârşitul paragrafului invocat, în care se spune: “Mulţi creştini sunt acum conştienţi de faptul că Consiliul este, într-o manieră nouă şi fără precedent, un instrument al Duhului Sfânt, prin care se pune în practică voia lui Dumnezeu pentru întreaga Biserică şi, prin Biserică, întregii lumi”. [Vezi cine sunt ereticii, si mai ales ecumenistii [ereticii ereticilor] cine sunt ierarhii ecumenisti romani care sunt pomeniti de preoti ecumenisti [!!!] sunt lucratorii satanei, antihristului care ECUMENISTI NU FAC NIMIC SFANT, NICI SFINTE TAINE SI SUNT AFURISITI, ANATEMIZARI, SCOSI DIN BISERICA DE SFINTELE CANOANE APOSTOLICE SI ALE SFINTILOR PARINTI(a se vedea ina cest articol mai sus si Sfintele Canoane Apostolice 45, 46, 62, 64) !!!]
Cum din perspectivă ortodoxă organul sinodal deliberativ al Bisericii este cel ce dă măsura catolicităţii (sobornicităţii [universalitatii]) acesteia, prin acceptarea acestui punct de vedere ca promisiune că CMB nu va deveni superbiserică s-a acceptat ideea „sobornicităţii” CMB ca for conducător al “Bisericii lui Hristos”, aşa cum o formulează declaraţia de la New Delhi. Dacă facem o analogie cu modul sinodal de conducere a Bisericii Ortodoxe universale, în care fiecare Biserică locală este un membru cu drepturi depline ce decurg din deplinătatea harului şi ortodoxia credinţei, putem spune că CMB concepe toate membrele participante la acest “sinod continuu” ca “biserici depline”, aflate într-o stare deplină de har. Altminteri, cum ar putea participa împreună la acest “sinod prin care vorbeşte Duhul Sfânt”?
Ideea este dezvoltată și de declarația de la Porto Alegre, în care se arată că toate “bisericile” membre ale CMB sunt “una, sfântă, sobornicească și apostolească”, dar nu în plenitudinea ei, care se obține doar prin comuniunea una cu alta. [!!!]
Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic
1. Ce este întreruperea pomenirii?
Întreruperea pomenirii ierarhului eretic este o măsură canonică prin care clerul și mirenii se îngrădesc de erezia pe care ierarhul o propovăduiește. Prin această măsură, clericii și mirenii îi arată ierarhului că nu sunt de acord cu învățătura sa eretică și îl determină să revină la cugetarea ortodoxă.
2. Ce este pomenirea ierarhului?
Pomenirea ierarhului la slujbele ortodoxe este o practică liturgico-canonică, prin care preoții slujitori arată că sunt delegați ai ierarhului în parohia în care funcționează și că fac ascultare canonică față de ierarh, dar, cel mai important lucru, arată că propovăduiesc învățătura de credință pe care o propovăduiește ierarhul, după cum ne arată Sfântul Ghenadie Scholarios: “părtășia duhovnicească a celor de un cuget și supunerea desăvârșită față de păstorii cei adevărați se arată prin pomenire”86 (s.n.). În cazul ierarhilor, practica pomenirii mitropolitului sau a patriarhului superior ierarhic demonstrează unitatea de mărturisire ortodoxă și comuniunea euharistică existentă între ierarhi, ca structură de bază a unității Bisericii Ortodoxe.
3. Este canonică întreruperea pomenirii ierarhului eretic?
Da. Există două sfinte canoane care admit întreruperea pomenirii ierarhului: canonul 31 apostolic și canonul 15 I-II Constantinopol, și două abateri pentru care aceste canoane statuează că întreruperea pomenirii ierarhului este canonică: conform canonului 31 apostolic, se poate întrerupe pomenirea ierarhului pentru abaterea de la dreapta credință și pentru abaterea de la comportarea cea după dreptate. Întreruperea pomenirii ierarhului pentru orice alt motiv decât cele două menționate mai sus este schismă și se pedepsește prin caterisirea clerului sau ierarhului care întrerupe pomenirea și prin afurisirea mirenilor [mirean este si cel din clerul ortodox cum si el a fost botezat prin Sfanta Taina a Botezului si, miruit, uns cu Sfantul si Marele Mir la Sfanta Taina a Botezului !!!] care îl urmează în această decizie.
4. Care sunt condițiile în care preotul poate întreruperea pomenirii ierarhului pentru erezie?
Canonul 15 I-II stipulează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească preotul pentru a putea întrerupe pomenirea ierarhului pentru erezia acestuia. Pentru ca preotul să poată întrerupe pomenirea ierarhului, acesta din urmă trebuie să mărturisească public o învățătură eretică osândită de Sfintele Sinoade sau de către Sfinții Părinți.[!!!]
5. Expresia “eres osândit de către sinoadele ecumenice sau de Părinți” se referă doar la ereziile deja condamnate de sinoade sau și la cele necondamnate încă?
Apărătorii pseudosinodului din Creta au impus interpretarea potrivit căreia întreruperea pomenirii ierarhului se poate face doar pentru participarea sa la erezii deja condamnate de către sinoadele ecumenice sau de către Sfinții Părinți. Această interpretare le facilitează pedepsirea preoților care întrerup pomenirea, motivând că erezia ecumenismului nu este condamnată de către Sfinții Părinți sau Sfintele Sinoade Ecumenice [a toata lumea] [!!!]. Astfel de interpretări pot fi găsite în documentele oficiale ale Patriarhiei Române, dar și ale altor Patriarhii ortodoxe 87, care se confruntă cu protestele clerului față de ecumenism. [!!!]
În viața cuviosului Ipatie (+446) găsim însă următoarea istorisire: Mai înainte de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios [Ipatie] avusese o vedenie în care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, când comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, și Ipatie a cunoscut cugetele lui Nestorie că nu erau cele ce ar fi trebuit să fie, a șters îndată numele lui din dipticile bisericii, ca să nu mai fie pomenit la Proscomidie. Înștiințându-se despre aceasta, cuviosul episcop Evlalie s-a temut de urmările unei asemenea fapte; și cum lucrul se răspândea și se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop în Constantinopol. Deci i-a zis Evlalie lui Ipatie: “De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”. Iar Ipatie i-a răspuns: “De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc, pentru că nu mai este episcop” [!!!]. Atunci Evlalie i-a răspuns cu mânie: “Mergi și îndreaptă ceea ce ai făcut, pentru că pot să te și pedepsesc”. Și i-a răspuns Ipatie: “Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gând să le sufăr pe toate și, cu acest gând am și făcut ceea ce am făcut” 88. [!!!] Din întrebarea episcopului: “De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”, dar mai ales din răspunsul cuviosului Ipatie vedem că preotul are dreptul să se îngrădească de erezia ierarhului său înainte de cercetarea ereziei de către un sinod, adică înainte ca ea să fie condamnată de către un sinod ecumenic sau local, sau chiar de gândirea Sfinților Părinți.
Același lucru transpare și din canonul 3 al sinodului al III -lea ecumenic, care repune în funcție pe toți preoții pe care Nestorie îi caterisise pentru întreruperea pomenirii sale înainte de condamnarea sa de către sinodul ecumenic și depunerea din scaunul patriarhal de Constantinopol. Despre acești preoți aflăm dintr-o scrisoare adresată împăraților Teodosie și Valentinian de către arhimandritul Vasile diaconul, Tarasie citețul și alți monahi, în care se spune: “Toți acești clerici au încetat până astăzi comuniunea cu Nestorie și tot de aceea se feresc și alții, în ascuns, de împărtășirea cu el” 89
Mai mult decât atât, canonul 15 I-II folosește conjuncția “sau”, atunci când vorbește de eresul condamnat de sinoade sau Părinți. Prin urmare, putem deduce că preotul poate întrerupe pomenirea ierarhului încă din momentul în care îl aude pe acesta propovăduind public o erezie osândită de plasarea sa în contradicție cu deciziile dogmatice și canonice ale sfintelor sinoade sau cu cugetarea Sfinților Părinți. Această interpretare este confirmată de canonul 7 al sinodului al III-lea ecumenic, care condamnă cu caterisirea pe cleric și cu anatema pe laicul care ar inventa o doctrină contrară doctrinelor stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice: “După ce s-au citit acestea, sfântul sinod a orânduit ca nimănui să nu-i fie îngăduit să dea la iveală, sau să scrie, sau să intocmească altă credință, afară de aceea care s-a orânduit de către Sfinții Părinți, care, împreună cu Duhul Sfânt, s-au adunat în cetatea niceenilor. Iar cei ce îndrăznesc fie să întocmească o altă credință, fie să o aducă, fie să le-o înfățișeze celor ce voiesc a se întoarce la cunoașterea adevărului, fie că sunt din păgânism sau din iudaism sau de la orice erezie – aceștia, dacă ar fi episcopi sau clerici, să fie înstrăinați, episcopii de episcopie și clericii de starea clerului, iar dacă ar fi laici să se dea anatemei”.[!!!]
6. Trebuie să aștepte preotul decizia unui sinod înainte de a întrerupe pomenirea ierarhului?
Nu. Canonul 15 I-II spune că preotul se poate despărți de episcopul eretic “chiar înainte de cercetarea sinodicească”, iar viața Cuviosului Ipatie ne arată că episcopul Evlalie l-a întrebat de ce a șters numele ierarhului din diptice “înainte de a vedea ce se petrece”.
7. Preotul are dreptul sau și obligația să se despartă de ierarhul eretic încă necondamnat de un sinod?
Tâlcuind canonul 15 I-II Constantinopol, arhim. prof. dr. Ioan N. Floca afirmă, la unison cu canonistul sârb dr. Nicodim Milaș90, că “în cazul în care superiorul propovăduiește în public în biserică vreo învățătură eretică, atunci respectivii au dreptul și datoria de a se despărți imediat de acel superior”91. [!!!]
Din aceste cuvinte, desprindem două elemente noi: datoria preotului de a se despărți de ierarhul eretic și imediatețea acestei măsuri. Prin urmare, preotul care constată că episcopul său propovăduiește o erezie, chiar dacă ea nu a fost încă condamnată de un sinod sau de Sfinții Părinți, trebuie să aplice o iconomie temporară, adică să îi ofere episcopului un timp limitat pentru a reveni la Ortodoxie, după care, constatând că acesta persistă în greșeală, să întrerupă comuniunea cu acesta. [!!!]
8. Există o tradiție ortodoxă a întreruperii pomenirii ierarhilor eretici?
Da. Întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ierarhului care propovăduiește public o erezie este cea mai eficientă formă de luptă din interiorul Bisericii contra răspândirii ereziei. Datorită respectului cuvenit în mod normal episcopului, al cărui rol central în Biserică este indiscutabil, atât timp cât este păstrătorul învățăturii ortodoxe, dar și a riscului foarte mare de a aluneca într-o schismă, mulți preoți ezită să își asume această luptă. Ezitarea lor este motivată și de faptul că practica aceasta este destul de rară în Biserică, iar în ultimele generații exemple de astfel de întrerupere a pomenirii au fost mai puține.
În istoria Bisericii s-a recurs la întreruperea pomenirii de fiecare dată când ierarhul propovăduia o erezie. Am văzut mai sus exemplul preoților care au rupt comuniunea cu Nestorie și cum au fost repuși în slujire de către sinodul al III -lea ecumenic.
În Epistola 11 a Sfântului Chiril al Alexandriei se spune că nu numai preoții și poporul au întrerupt comuniunea cu ereticul Nestorie, dar “mai toate mănăstirile și arhimandriții nu au comuniune cu el, temându-se să nu se vatăme din pricina credinței lui” 92 (s.n.). [!!!]
Au existat Sfinţi Părinţi care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici sau participarea la slujbele unde erau episcopii eretici pomeniţi [MARE ESTE PACATUL PARTICIPARII LA SLUJBELE UNDE SUNT POMENITI IERARHII ERETICI, (ECUMENISTI [ERETICII ERETICILOR) !!!], încă înainte de condamnarea acelora de către un sinod ecumenic. Dintre aceştia, cele mai cunoscute exemple sunt: cel al Sfântului Ioan Damaschinul, al Sfântului Maxim Mărturisitorul, al Sfântului Teodor Studitul, al Părinţilor Aghioriţi din timpul lui Ioannes Vekkos, patriarhul latinocugetător, al Sfântului Grigorie Palama, al Sfântului Marcu Eugenicul 93. [!!!]
Când a fost întemniţat pentru opoziţia sa faţă de monotelism şi față de ierarhii care împărtăşeau erezia monotelită, Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus: “Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul [patriarhul eretic sau orice ierarh eretic, cum erezia este minciuna, e lucare satanica, antihristica!], eu nu voi fi în comuniune cu el.”94. [!!!!]
Sfântul Munte Athos are o tradiţie a practicii întreruperii pomenirii ierarhului eretic. În secolul al XIII -lea, mănăstirile atonite au întrerupt pomenirea episcopului eretic Ioannes Vekkos şi au suportat persecuţia armată a acestuia, dând o seamă de martiri cu acel prilej.
Sfântul Grigore Palama a întrerupt pomenirea ierarhului Ioannes Calecas, pe când era ieromonah în Sfântul Munte, iar Calecas nu fusese condamnat de un Sinod. Patriarhul a emis o anatemă contra sfântului, dar acesta a continuat să slujească, neluând în seamă anatema patriarhului eretic. De asemenea, Sfântul Munte Athos a practicat întreruperea pomenirii în momentul în care Patriarhul Ecumenic Athenagora a ridicat, cu de la sine putere, anatemele asupra papistaşilor, în 1965. În anul 1971, Cuviosul Paisie Aghioritul a trimis o scrisoare prin care a anunţat încetarea pomenirii Patriarhului Ecumenic de către Mănăstirea Stavronikita: “În particular la mănăstirea noastră, necătând la reacția tuturor mănăstirilor de pe Athos, era pomenit numele Patriarhului de dragul unității bisericești. Însă, după declarația Patriarhului despre faptul că Filioque și primatul papei de la Roma sunt numai niște simple tradiții, noi am întrerupt pomenirea lui, simțind că paharul răbdării noastre s-a umplut și că nu mai este cu putință să aşteptăm.”95 (s.n.). [!!!]
9. Se împlinesc condițiile cerute de canonul 15 I-II pentru întreruperea ierarhilor participanți la pseudosinodul din Creta?
Da. Dincolo de argumentarea neteologică a apărătorilor pseudosinodului din Creta, prin care se încearcă, fără succes, demonstrarea faptului că acesta nu a dat nicio dogmă nouă, nu a schimbat canoanele, nu a adoptat nicio erezie etc., în cadrul acestei adunări s-a legiferat la cel mai înalt nivel de decizie ortodox participarea Ortodoxiei la erezia eclesiologică a ecumenismului, care, așa cum s-a văzut mai sus, încearcă un sincretism religios creștin care nu ține seama de condiția sine qua non a mărturisirii lui Hristos: păstrarea cu orice preț a dreptei credințe, ca singură garanție a unei relații reale cu Dumnezeirea și cu harul divin, prin conlucrarea cu care se obține mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. [!!!]
Din această perspectivă, discuția referitoare la posibilitatea schimbării documentelor din Creta la un sinod ulterior este doar o tehnică de temporizare, dat fiind că sinodul următor se poate desfășura peste un secol, poate mai mult. Documentele din Creta nu pot fi supuse “explicitării, nuanțării și dezvoltării”, ci trebuie abandonate cu totul, pentru că nu poți explicita, nuanța sau dezvolta deciziile legate de participarea la mișcarea ecumenistă, adică la erezia ecumenismului. [!!!] Prin urmare, episcopii semnatari la Creta au aprobat participarea la erezia ecumenistă, erezie condamnată de gândirea sfintelor sinoade și a sfinților Părinți din vechime, deoarece ecumenismul atacă eclesiologia stabilită de aceștia, reunind sub umbrela sa toate ereziile moderne, care sunt reeditări ale ereziilor primului mileniu, dar și de sinoade locale (ex. Sinodul ROCOR) sau Sfinți Părinți contemporani (Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul și mulți alții). [!!!]
Semnătura la acel pseudosinod în văzul întregii planete complinește condiția de propovăduire a ereziei în public, cu capul descoperit. La aceasta se mai adaugă publicarea unei broșuri de popularizare a pseudosinodului, pe care Patriarhia Română intenționează să o transmită întregii Patriarhii [a trimis-o in 2017 la un an de la sinodul Talharesc (Mincinos) din Creta], pentru a fi citită în fiecare biserică, diverse decizii sinodale, prin care ecumenismul este exonerat de vina de a fi erezie și este prezentat ca o atitudine de dialog în cadrul “ecumenismului lucid”, și deciziile de caterisire necanonică a preoților ortodocși care s-au opus ecumenismului. [!!!]
Chiar dacă am înțelege întreruperea pomenirii în sensul canonic strict pe care îl evocă canonistul Nicodim Milaș din realitatea Bisericii ruse 96, episcopii semnatari la Creta propovăduiesc în mod public o erezie clară, menită să răstoarne învățătura ortodoxă și să întărească erezia în viața Bisericii, motiv pentru care întreruperea pomenirii lor este conformă cu canonul 15 I-II.
10. Sunt valabile caterisirile pronunțate împotriva preoților care au întrerupt pomenirea ierarhului părtaș la erezie?
Nu. Canonul 15 I-II precizează că toți preoții care întrerup pomenirea canonic și se despart de arhiereul lor pentru erezia acestuia “nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sine de cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși [in unica Dreapta Credinta]. Că ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi [MINCIUNO-EPISCOPI, LUCRATORII SATANEI, ANTIHRISTULUI !!!] și pseudoînvățători [MINCIUNO-INVATATORI], și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-a silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”. Canonul 3 al sinodului al III -lea ecumenic repune în treapta preoției pe toți cei pe care i-a caterisit Nestorie înainte de condamnarea sa de către sinodul de la Efes.
11. Se cuvine ca mirenii [cei din afara clerului - mireni sunt si cei din cler cum si ei au fost botezati prin Sfanta Taina a Botezului si apoi unsi cu Sfantul si Marele Mir] să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopii eretici?
Practica bisericească în această materie arată că unul dintre motivele întreruperii pomenirii ierarhului eretic este determinarea lui să revină la Ortodoxie, prin observarea reacției populare față de erezia pe care o propovăduiește.Scopul întreruperii comuniunii bisericești nu este contestarea existenței harului în Biserica Ortodoxă sau a validității Sfintelor Taine, ci respingerea de către pliroma Bisericii [totalitatea credinciosilor din Biserica] a părtășiei la erezia propovăduită de episcop și primirea Sfintele Taine cu vrednicie, spre luminare, nu spre osânda la care condamnă împărtășirea cu Sfintele Taine din mâna celor care sunt indiferenți față de apariția unei erezii în Biserică și de distorsionarea adevărului mântuitor de credință.
Practica părăsirii bisericilor în care se propovăduia o erezie este consemnată și în vremea ereziei lui Nestorie. În Epistola 11 a Sfântului Chiril al Alexandriei aflăm că “chiar și acum poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui, afară de câțiva nemintoși și adulatori ai săi” 97.
Sfinții Părinți recomandă poporului să nu frecventeze bisericile preoților și ierarhilor eretici [!!!]. Sfântul Gherman al II -lea, patriarh al Constantinopolului (1222-1240) îndeamnă: “Îi conjur pe toți mirenii, toți câți sunteți fii adevărați ai Bisericii Sobornicești Ortodoxe, să plecați cât se poate de grabnic de la preoții care s-au supus latinilor [ereticilor de catolici], și nici la biserică să nu vă adunați cu ei, nici să luați vreo binecuvântare din mâinile lor. Este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre singuri, decât să vă adunați în biserică dimpreună cu cei ce au cuget latin. Altfel, veți suferi aceeași osândă ca și ei” 98. [!!!]
Sfântul Teodor Studitul îi spune lui Navcratie: “Dar dacă preotul pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă preotul are viețuire fericită, chiar dacă este ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; [!!!] dar când e vorba de masa de obște – de vreme ce doar acolo [la liturghie] de frică îl pomenește [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul de acest fel” 99. [!!!]
Despre reacția poporul după semnarea unirii de la Ferrara-Florența avem relatări ale unor teologi contemporani, care ne spun că “o astfel de antipatie stăpânea în sufletele ortodocșilor [drept credinciosilor, in unica Dreapta Credinta], încât priveau Biserica Sfânta Sofia ca pe o sinagogă a iudeilor, sălaș al demonilor sau un altar idolesc [satanic]. Nu se duceau acolo ca să nu se întineze, nici nu aduceau tămâie sau alte prinoase”100. [!!!]
12. Ce riscă cei ce rămân în comuniune cu episcopul eretic?
Episcopii, preoții și mirenii [cei din afara cleruluim] care, cunoscând erezia respectivă, rămân în comuniune cu episcopii mărturisitori ai acesteia riscă să fie părtași la această erezie și să fie condamnați înaintea lui Dumnezeu cu aceeași pedeapsă cu care vor fi condamnați cei ce o propovăduiesc, după cum ne spune chiar Sfântul Gherman în citatul din punctul anterior: “Altfel, veți suferi aceeași osândă ca și ei” [osanda este pierderea mantuirii, pierderea vietii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime]. În cazul în care vor continua să fie fideli acelor episcopi eretici după condamnarea și caterisirea lor de către un sinod ecumenic ortodox, riscă să devină o grupare eretică în afara Sfintei Biserici Ortodoxe.
Prin lipsa lor de reacție, episcopii, preoții și mirenii [cei din afara clerului, dar si clerul a fost botezat cu Sfanta Taina a Botezului, si apoi uns cu Sfantul si Marele Mir] care continuă comuniunea cu episcopii propovăduitori în public ai ereziei ecumeniste contribuie la răspândirea și înstăpânirea acestei erezii în Biserica Ortodoxă, îngreunând efortul de curățire a Bisericii de aceasta. Prin inerție și indolență față de viața duhovnicească și prin nepăsare față de viața veșnică, se aseamănă celor care se împărtășesc cu nevrednicie, expunându-se la riscurile la care se expun aceia, despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel: “Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (1Cor. 11,27-30). [!!!]
13. Episcopii care nu au participat la pseudosinodul din Creta sunt vinovați de deciziile luate de către acesta?
Sfântul Teodor Studitul ne învață că, în situația infestării Bisericii cu o erezie, rămâne episcop ortodox acela care “nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunare mincinoasă”101, prin iconomie chiar dacă “acela de frică îl pomenește pe superiorul său eretic 102” 103.
Sfântul Paisie Aghioritul, vorbind despre responsabilitatea unui episcop față de deciziile sinodului la care participă spune: “Atunci când este vorba să se ia o hotărâre contrară poruncilor Evangheliei şi unul [episcop] nu este de acord cu aceasta, dacă nu va cere să se scrie părerea lui înseamnă că este de acord cu acea hotărâre. [!!!] Dacă nu este de acord, dar semnează fără să se consemneze părerea lui, face rău şi este răspunzător pentru aceasta: este vinovat. În timp ce dacă îşi spune părerea sa şi majoritatea este împotrivă, el este în regulă înaintea lui Dumnezeu” 104. [!!!]
Episcopul care nu a participat din pseudosinodul din Creta, pentru a rămâne ortodox, trebuie să îl numească public adunare mincinoasă, iar nu “sfântul și marele sinod”, așa cum, din păcate, o fac toți episcopii români la ora actuală, prin semnăturile pe care le pun pe decizii ale Sfântului Sinod sau pe broșuri de popularizare editate tot de către Sfântul Sinod în numele preasfințiilor și înaltpreasfințiilor lor. Din iunie 2016 până acum niciun episcop român nu a protestat împotriva pseudosinodului din Creta.
14. Preoții care pomenesc episcopul eretic pot fi frecvențați?
Dacă în privința episcopului care pomenește de frică un superior eretic poate exista o iconomie, așa cum am văzut la întrebarea anterioară, în ceea ce îl privește pe preotul unui episcop eretic această iconomie nu există, deoarece, prin pomenirea ierarhului său, preotul face mărturisirea că propovăduiește în parohie învățătura ierarhului respectiv. [!!!]
În această situație, Sfântul Teodor Studitul dă următorul sfat: “Dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceştia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mâncat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bucatelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dumnezeiasca împărtăşanie. Şi, cât timp ţine erezia, trebuie să se cerceteze neapărat, iar că pentru cei primiți ar ajunge mărturisirea, nu știu decât că aceasta este în chip limpede un mare vicleșug... numai în vremea în care nu este erezia dezlănțuită și [numai] în legătură cu cei ce nu sunt osândiți în chip limpede suntem învățați de Părinți să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat și să nu aibă părtășie cu ereticii, rar se găsește acum” 105. [!!!]
5. Există în Biserica Ortodoxă la ora actuală o tendință schismatică?
Nu. Preoții și credincioșii care s-au îngrădit de erezia propovăduită de către ierarhii participanți la pseudosinodul [mincinos, antihristic] din Creta au aplicat sfintele canoane ale Bisericii, care le permit să nu fie de acord cu erezia ecumenismului. Cei care îi acuză că au devenit schismatici ignoră prevederile canoanelor 31 apostolic și 15 I-II , practica bisericească în astfel de situație și condițiile generale obligatorii pentru ca cineva să devină schismatic 106. [!!!]
16. Au ieșit din Biserica Ortodoxă cei care au întrerupt pomenirea ierarhului eretic?
Nu. Întrerupând pomenirea ierarhului eretic și rămânând în granițele descrise de către canonul 15 I-II , cei care au luat această măsură împotriva ereziei au rămas în interiorul Bisericii și luptă contra ecumenismului din interior. Poziția clericilor și mirenilor care au întrerupt pomenirea ierarhului față de rămânerea lor în Biserica Ortodoxă Română a fost exprimată în punctul 10 al Rezoluția Sinaxei ortodoxe naționale de la Botoșani, din 18 iunie 2017: “Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă Universală [Soborniceasca], în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului” (s.n.)107.
17. Ce ar fi trebuit să facă cei ce au oprit pomenirea pentru a fi considerați schismatici?
Pentru a fi considerați schismatici, cei ce au oprit pomenirea ar fi trebuit, în primul rând, să oprească pomenirea fără un motiv legat de participarea ierarhului la erezia ecumenistă. În al doilea rând, ar fi trebuit să își creeze o jurisdicție proprie, cu o ierarhie proprie sau să intre sub ascultarea necanonică a altui ierarh. În al treilea rând, ar fi trebuit să dezvolte doctrine schismatice, care să nu fie în consonanță cu realitățile vieții ortodoxe și cu dreapta credință. Cei ce au oprit pomenirea ierarhului participant la erezia din Creta nu au făcut nimic din toate aceastea. Ei au rămas în Biserica Ortodoxă Română, fiecare în jurisdicția sa canonică, așteptând ca ierarhul să revină la Ortodoxie, printr-o retragere a semnăturii de pe documentele din Creta și o condamnare publică a ecumenismului. Acest lucru a fost exprimat și de către punctul 11 al Rezoluției Sinaxei naționale de la Botoșani: “Îi așteptăm pe ierarhii Bisericii noastre să se dezică de ecumenism și de adunarea din Creta și să se pună în fruntea luptei ortodocșilor români contra ecumenismului și îndemnăm stăruitor tot poporul credincios ortodox să săvârșească post, rugăciune și nevoință, pentru ca Dumnezeu să ridice ierarhi și preoți ortodocși mărturisitori, care să apere Adevărul Ortodoxiei, și să păzească Sfânta Sa Biserică Ortodoxă de dezbinările provocate de erezii și schisme”108.
18. De cine asculta preotii si mirenii [cei care nu sunt clerici (preoti, diaconi)] care au intrerupt pomenirea ierarhului [patriarhului, mitropolitului, arhiepiscopului, episcopului]?
Atunci cand un ierarh este ortodox [in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa], el asculta de Mantuitorul Hristos, de Sfintii Parinti [pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli] si de Sfinții Ierarhi dinaintea sa, de Sfintele Canoane si de cugetarea [invatatura] patristica [a Sfintilor Parinti] in general. Prin ascultarea canonica de episcop, clericii [preotii] si mirenii [cei care nu sunt clerici si nu sunt episcopi] asculta, la randul lor, de cei de care asculta episcopul si de la care isi ia invatatura pe care o propovaduieste.
Pe perioada in care ierarhul ramane partas la erezie [Ecumenismul este Erezia Ereziilor], preotii si mirenii [cei din afara clerului (preotii, diaconii)] din jurisdictia sa care au intrerupt comuniunea liturgica cu acesta continua sa faca ascultare de Mantuitorul Hristos, de Sfintii Parinti ai Bisericii [Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos], de Sfintele Canoane, de Sfintele Sinoade Ecumenice [a toata lumea in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa - cele 7 Sfinte Sinoade a toata lumea din prima 1000 de ani] și de cugetarea patristica [a Sfintilor Parinti] in general. La hirotonirea intru preot, candidatul face o marturisire solemna, in care spune: "In toata viata mea ma voi calauzi dupa invataturile Sfintei Evanghelii [Buna Vestire - Noua Lege din Noul Testament], ale Sfintilor Apostoli, dupa Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe"109. [!!!]
In cadrul acelei marturisiri, ascultarea canonica fata de episcop este prevazuta si ceruta dupa promisiunea de a asculta de Sfintele Evanghelii, de Sfintii Apostoli, de Sfintele Canoane si de invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii si este subanteleasa ca operanta atat timp cat ierarhul respectiv isi respecta propriul juramant solemn de a asculta de Hristos, de Evanghelia Sa si de Sfintii Parinti.
Aceasta situatie este subliniata foarte corect [drept] de catre parintele Justin Parvu [Arhimandrit Iustin Parvu, numit Voievodul Ortodoxiei, de la Manastirea Petru Voda din Neamt (10 februarie 1919 - 16 iunie 2013)]: " Ierarhii nostri, cand sunt investiti in episcopie depun un juramant cum ca se obliga sa pazeasca dreapta credinta si cele sapte sinoade ecumenice [a toata lumea in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa]. Daca incalca juramantul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, pastorii lor. Daca ei nu se supun mai-marilor lor, adica Sfintilor Parinti, cum sa ne pretinda noua ascultare? Noi nu ascultam de furi [eretici, rataciti, talhari, hoti, mincinosi, hulitori, batjocoritori, lacomi, smintitori (cei care ucid duhul si trupul oamenilor si le baga in gheena, in iad), lucratorii satanei, diavolului, potrivnicului lui Dumnezeu, vicleanului, antihristului, vrajmasii lui Hristos], ci de glasul Bisericii [sobornicesti si apostolesti a lui Hristos], care vorbeste prin Sfintii Parinti, nu prin minti imbatate de mitre aurite din capul lor " 110. [!!!]
19. Poate exista Biserică fără episcopat?
În niciun caz. Întreruperea pomenirii ierarhului este o situație de criză, temporară, care operează până când Dumnezeu va rândui o formă prin care Biserica să recapete episcopii ortodocși de care are nevoie. În momentul în care erezia a fost eliminată din Biserică, preoții și credincioșii care au întrerupt pomenirea ierarhului revin la ascultarea canonică de acesta, în cazul în care el redevine ortodox, sau de ierarhul care îi va lua locul, dacă un sinod ortodox va decide schimbarea acestuia ca urmare a părtășiei sale la erezie [la ecumenism erezia ereziilor].
(...) >>
Un mic extras din brosura despre sinodul talharesc din creta din 2016 de la RomanOrtodox.Info se gaseste si in arhiva de pe SufletOrtodox.ro (ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR-si-despre-Pseudo-Falsul-sinod-din-Creta-sinodul-Talharesc-Mincinos-din-Creta-din-16-27-iunie-2016-brosura-a4-176-pagini-romanortodox-info.pdf) despre mersul la locasurile eretice, ecumeniste, la ierarhii mincinosi pomeniti de preotii mincinosi in locasurile asa zise "ortodoxe" din Romania, cand se merge la minciuno sfanta liturghie, cand se iau minciuno sfinte taine, minciuno imartasanie, etc.:
"Trebuie a asculta de invatatori si de preoti, si a nu-i judeca, chiar daca ar avea o viata urata; daca insa credinta le e gresita [nu sunt in Dreapta Credinta], atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam ci si sa fugim de ei, si sa-i judecam [SA NU FIM PARTASI LA LUCRAREA LOR ERETICA, RATACITA, SATANICA, ANTIHRISTICA]." (Sfantul Ioan Gura de Aur numit si Sfantul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului [347 - 407] din: Talcuiri la Epistola a II-a catre Timotei, Omilia II - Sfantul Ioan Gura de Aur, Editura Nemira 2005)
Despre rugciune: "Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi." (Sfantul Grigorie de Nissa [335 - 384])
"Cine se impartaseste unde sunt pomeniti pseudo-episcopii [minciuno-episcopii], este vrajmas al lui Dumnezeu, chiar daca e vorba de jertfa propriu-zisa a lui Hristos, savarsita de ereticii necondamnati [de un sinod in Dreapta Credinta, OrtoDox, deci care nu este ecumenist (erezia ereziilor)]." (Sfantul Teodor Studitul [759 - 826])
"Atunci cand Credinta [unica Drepta Credinta, OrtoDoxa] e primejduita, porunca Domnului [Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos] este de a nu pastra tacere. Cand e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: << Dar cine sunt eu? Preot? Nu. Conducator? Nu. Ostas, taran? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta?... Nu am nici cadere, nici vreun interes in chesti asta. >> Vai de tine! Daca vei tacea si vei ramane nepasator, atunci pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si indiferent? Chiar si saracul nu va avea in ziua judecatii nici o indreptatire daca nu vorbeste acum, pentru ca va fi judecat si nu mai pentru acest lucru." (Sfantul Teodor Studitul [759 - 826] din Epistola 81-a din Filocalia pagina 77)
"Daca episcopul care este pomenit in biserica este eretic [erezia este minciuna, ratacire de la Adevar deci de la Hristos, astfel e lucrare satanica, antihristica], dar oamenii nu-l considera astfel, atunci o astfel de rugaciune Il insulta pe Hristos Domnul [in Sfanta Treime], Care nu poate fi parte din minciuna. Oricine se impartaseste intr-o biserica unde este pomenit un episcop eretic [ecumenist: eretic al ereticilor - ecumenismul este suma tuturor ereziilor], chiar daca preotul acela invata ortodox [in unica Dreapta Credinta], o astfel de impartasanie nu ramane fara uramari. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic [ecumenist: ereticul ereticilor] in fundul iadului [adica in zona unde ne spune Hristos in Sfanta Evanghelie ca ajung smintitorii, deci cei care ucid duhul si baga duhul si tupul semenilor in iad, in gheena, in talpa iadului unde sunt muncile cele mai grele, torturile cele mai mari]." (Sfantul Ciprian al Cartaginei [adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 258])
"Nu orice adunare de episcopi este un sinod, ci doar o adunare de episcopi care stau in Adevar [cum Adevarul este Insusi Hristos]." (Sfantul Teodor Studitul [759 - 826])
"Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi [se va mantui]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul - Sfanta Scriptura din Sfanta Evanghelie - Matei 32:39)
"Dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii [ecumenistii sunt ereticii ereticilor] ci si cei aflati in comuniune [in rugaciune si luarea mincinoaselor sfinte taine din mana ereticilor]." (Sfantul Ioan Gura de Aur numit si Sfantul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului [347 - 407])
Dupa marele Sfant Grigorie Palama, cel care l-a invins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul si teologia scolastica papistasa [papii sunt eretici cum la Sfantul Sinod Ecumenic din 879-880 erezia filioque a catolicilor a fost data anatemei la Sfantul Sinod din timpul Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, si astfel de atunci catolicii, cei care urmeaza invataturii mincioase a papei [papistasii], sunt eretici (necrestini)]:
"Tacerea este al treilea tip de ateism. Primul este negarea existentei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigureaza adevarul despre Dumnezeu, iar al treilea linistirea (relaxare), tacerea care contribuie la raspandirea celorlalte doua tipuri de ateism." (Sfantul Grigorie Palama [1296 - 1359])
"Sinodul nu este aceasta: sa se intalneasca simpli ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului [Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos, care este Adevarul] spre pace si spre paziera canoanelor ... si niciunuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapanirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sfantul Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii ci si cei aflati in comuniune cu ei [in rugaciune si luarea mincinoaselor sfinte taine din mana ereticilor]." (Sfantul Teodor Studitul [759 - 826])
"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos - Matei 7:21)
"Ecumenismul e numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul [ereticii de catolici] in frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sant nimic altceva decat erezie peste erezie [suma tuturor ereziilor]. Numele lor evanghelic de obste este acela de "a-tot-erezie" (panerezie). De ce? Fiindca, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anume insusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeu-Omul in intregime [total, definitiv] si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism [catolicism], protestantism, ecumenism [si celelalte secte, al caror nume este << legiune >> [legiunea diavolilor din inima demonizatilor din Sfanta Evanghelie]." (Sfantul Iustin Popovici [1894 - 1979] din cartea: Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)
"Deci, dar, fratilor stati neclintiti [ramaneti in Adevar, in Hristos] si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola naostra." (Sfantul Apostol Pavel numit Gura lui Hristos, Vasul Meu ales, Apostolul Neamurilor - Sfanta Scriptura, Sfanta Evanghelie II Tesaloniceni 2:15)
"Diavolul are trei cozi: pentru saraci, comunismul, pentru cei credinciosi [necredinciosi], ecumenismul [erezia ereziilor], iar pentru cei bogati, masoneria [organizatie satanica, antihristica facuta de evreii rai, care nu vin la Dreapta Credinta la Hristos]." (Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul [1924 - 1994] din cartea: Trezire Duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
"Va fi nevoie sa mergi cateva sate sau kilometri [poate mai multi kilometrii] ca sa gasesti un preot care face O LITURGHIE CURATA [SFANTA LITURGHIE]." (Parintele Arhimandrit Justin Parvu - Iustin Parvu [1919 - 2013] de la Manastirea Petru Voda din Neamt din revista manastirii: Atitudini) Iata ca din iunie si octombrie 2016 de la MAREA LEPADARE de Hristos a TUTUROR episcopilor [TOTI episcopii in octombrie 2016 nu numai cei din delegatia din iunie 2016 din Creta - singurul episcop impotriva ecumenismului era Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului a adormit in Dumnezeu Domunul Iisus Hristos in 30 octombrie 2016] (adoptarea pe fata a ereziei ereziilor - ecumenismul sincretist - prin semnarea oficiala a textelor eretice ale pseudo-sinodului [minciuno-sinodului] din Creta), traim din plin implinirea acestei profetii a parintelui arhimandrit Iustin Parvu...)
"Dragilor, nu-i mai pomeniti pe ierarhii eretici [episcopii eretici, ecumenisti (ereticii ereticilor) si nu fiti in comuniune (in rugaciune, etc.) nici cu preotii eretici, ecumenisti care pomenesc episcopii ecumenisti]! Pentru ca intrati in duhul lor [duhul ereziei, duhul minciuni, duhul satanei, duhul lui antihrist]. Vine sinodul din octombrie [sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din octombrie 2016] unde IL VOR VINDE DEFINITIV PE HRISTOS! Mergeti acasa, plangeti-va pacatele caci vine urgia lui Dumnezeu!" (Ierarhul Iustinian Chira, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, singurul episcop din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane care era Drept Slavitor de Dumnezeu, era impotriva ecumenismului [erezia ereziilor] - a spus aceste cuvinte intr-un cerc restrans in septembrie 2016, a adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016 astfel se adevereste profetia acestui ierarh, episcop al lui Hristos, profetie pe care o traim si astazi, spunea DESPRE ECUMENISM [EREZIA EREZIILOR], DESPRE INTALNIRILE ECUMENICE: "ACESTEA SUNT TOATE FACATURI SI DUMNEZEU VEDE FACATURILE", deci sunt O MINCIUNA, O LUCRARE SATANICA, ANTIHRISTA)
Parintele Iustin Parvu despre abaterile dogamtice ale ierarhilor ecumenisti [ereticii ereticilor]: "Sunt niste papusi care insa au pierdut harul adevarului, care doar mimeaza adevarul. Dar nu il mai detin. Se saruta cu ereticii, dar duc pe umerii lor raspunderea caderii unui neam, a unei Biserici in apostazie. Ii intreb si eu pe acesti ierarhi [falsi ierarhi] daca ii indreptateste vreun canon sa fie eretici?" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013] - Revista Atitudini)
"Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie [unica dreapta credinta]. Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica. Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desţelenească din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata [unica Dreapta Credinta]. Iar fara Adevar [Hristos], ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul [diavolul, satana]. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica [soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos] nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul [erezia ereziilor] este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa [unica Dreapta Credinta], de neamul lor, de Traditie [Sfanta Traditie]... se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire [minciuna, lucrare satanica, antihristica]. Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile [daca este duh de la Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, sau duh de la satana, duhul antihristului], fratilor!" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013])
"Preotul care nu vorbeste in predica despre ecumenism [erezia ereziilor, lucarea satanica, antihrista] si cipuri a pierdut timpul degeaba, iar cei din manastiri: Acestia pot sa faca toate cele 7 laude daca nu marturisesc adevarul [Adevarul este Hristos] au pierdut TOT!!! Sfantul Grigorie Palama: << Tacerea clericului este ATEISM >> !" Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [1919 - 2013])
"A marturisi Adevarul inseamna a declara razboi pe viata si pe moarte diavolului, iar a nu marturisi inseamna a avea pace cu acesta [deci a fi partas, a fi complice cu satana, cu diavolul in faptele cele fara de roada ale intunericului, satanice, antihristice]." "A trece cu vederea cuvantul Adevarului este totuna cu a te lepada de Hristos" (Sfantul Maxim Marturisitorul [580 - 662])
"Pricina nestiintei este doar libera alegere facuta de vointa. Precum lumineaza soarele de pe cer, asa lumineaza si crestinismul. Cel ce isi inchide ochii de bunavoie sa puna nevederea si nestiinta sa pe seama voii sale, nu pe seama lipsei luminii [Adevarul, Hristos]. Pricina lepadarii de catre oameni a Dumnezeu-Omului sta in oameni, precum in ei sta si pricina primirii lui Antihrist. << Eu am venit in numele Tatalui Meu [a dat marturie Dumnezeu Domnul Hristos catre iudei] si voi nu ma primiti: daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi. >> (Dumenzeu Domnul nostru Iisus Hristos - Ioan 5:43) Ei sunt numiti totodata lepadatori ai lui Hristos si primitori ai lui Antihrist, desi Antihrist este pomenit ca cineva care va sa vina. Lepadandu-L, potrivit asezarii duhului lor [lucrand cu duhul minciunii, satanei, antihristului], pe Hristos, ei l-au primit totodata, potrivit aceleiasi asezari a duhului, pe Antihrist." (Sfantul Ignatie Briancianinov din Biserica Ortodoxa Rusa, Episcop de Caucaz [1807 - 1867])
"Dragilor, nu-i mai pomeniti pe ierarhii eretici [episcopii eretici, ecumenisti (ereticii ereticilor) si nu fiti in comuniune (in rugaciune, etc.) nici cu preotii eretici, ecumenisti care pomenesc episcopii ecumenisti]! Pentru ca intrati in duhul lor [duhul ereziei, duhul minciuni, duhul satanei, duhul lui antihrist]. Vine sinodul din octombrie [sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din octombrie 2016] unde IL VOR VINDE DEFINITIV PE HRISTOS! Mergeti acasa, plangeti-va pacatele caci vine urgia lui Dumnezeu!" (Ierarhul Iustinian Chira, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, singurul episcop din sinodul Bisericii Ortodoxe Romane care era Drept Slavitor de Dumnezeu, era impotriva ecumenismului [erezia ereziilor] - a spus aceste cuvinte intr-un cerc restrans in septembrie 2016, a adormit in Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in 30 octombrie 2016 astfel se adevereste profetia acestui ierarh, episcop al lui Hristos, profetie pe care o traim si astazi, spunea ca ecumenismul [erezia ereziilor], DESPRE INTALNIRILE ECUMENICE, este o FACATURA, deci O MINCIUNA, O LUCRARE SATANICA, ANTIHRISTA)
"Deci erezia [minciuno-] patriarhului Daniel ne duce pe toti la dezastru, la... Daca ascultam de el, nimeni nu se va mantui. Ati inteles? De toate pacatele te poti pocai, de erezie nu." (Parintele Adrian Fageteanu [1912 - 2011])
"Cineva se poate face partas vinovat la faptele altuia in trei moduri: prin impreuna lucrarea pacatului; prin neconlucrare dar aprobare; si prin TACERE in fata nelegiuirii, chiar daca nu se conlucreaza si nu se aproba." (Sfantul Vasile cel Mare, Episcop al Cezareei, Mitropolit al Capadociei si Exarh al Pontului [329 - 379] - extras din PSB 4 [Parinti si Scriitori Bisericesti volumul 4], Sfantul Vasile cel Mare despre Botez)
"Cea mai buna comuniune este comuniunea in Credinta [Dreapta Credinta] si in dragostea cea adevarata. Nu exista nimic mai minunat decat Adevarul [Hristos]! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, Apostoleasca si Soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gandim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale Credintei [unicei Dreptei Credinte, OrtoDoxe]. Pentru ca daca ai devia [rataci] cat de putin, pacatuiesti pacat de moarte [pacat impotriva Duhului Sfant, Duhul Adevarului care nu se iarta nici in veacul acesta si nici in veacul ce o sa vine (la Judecata de Apoi)]... Si acestea care au fost hotarate la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti cati pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti [Sfintii Parinti] le-a scris in chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata [in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa]. Dar pentru cei care nu le primesc este infioratoare neglijenta [pierderea mantuirii, pierderea Vietii Vesnice in Imparatia lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat]." (Sfantul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului secolul X - Epistola I catre papa Nicolae)
"De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, antihristului], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
"Biserica Universala [<< Soborniceasca >> – n.r. (mai este numita si Biserica de pretutindeni, Biserica Ecumenica [din greaca], adica a toata lumea in Dreapta Credinta - dar NU ECUMENISTA)] a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte [pacat impotriva Duhului Sfant, Duhul Adevarului], a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste [duhovniceste], strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul [satana, antihristul] si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parinții [Sfintii Parinti] numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta [mincinoasa credinta]; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu [pacat impotriva Sfantului Duh, Duhul Adevarului]. Cine va citi cu atentie << Faptele apostolilor >> se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea ingrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neantrerupta, va vedea cat sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi. Cu deosebire se remarca la ei ura neampacata catre fiii adevaratei Biserici [Biserica soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos]. Erezia se conjugă cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul [duhul] molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intransa hula impotriva Duhului Sfant [Duhul Adevarului]: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfânt. Esenta oricarei erezii este hulirea [batjocura, blasfemia] de Dumnezeu." (Sfantul Ignatie Briancianinov din Biserica Ortodoxa Rusa, Episcop de Caucaz [1807 - 1867] - Din Volumul IV, – Propovedanii ascetice si scrisori catre mireni)
"Sfintenia, adevaratilor barbati Sfinti, nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului [satanei, antihristului]) ci dupa adevarata credinta ortodoxa [unica Dreapta Credinta], dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti, cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe [Biserica soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos], si dupa vietuirea cea fara de prihana, urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice." (Sfantul Paisie Velicicovschi [1722 - 1794])
"Miscarea cumenica [miscarea ecumenica, adica ecumenismul: erezia ereziilor] este o creatie a dracului [satanei, diavolului, antihristului]. O impacare se poate face nu mai asa: Sa revina la Ortodoxie [unica Dreapta Credinta] fara conditii." (Parintele Arsenie Papacioc [1914 - 2011])
"Vremurile de pe urma au si sosit! Vedem limpede cum se pregateste lumea pentru nou lider mondial, Antihrist. Crestinii [in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa] vor avea infruntat o incercare fara precedent a credintei si dragostei lor pentru Dumnezeu [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat]! In aceste vremuri, cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima, ci fie in intregime, fie deloc..." (Sfantul Serafim Rose [1934 - 1982])
"Cei care se tem mai mult de autoritati decat de Dumnezeu [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat], se vor folosi de tot intelectul lor ca sa se indreptateasca in supunerea lor fata de antihrist [diavolul, satana], pentru ca inima si constiinta nu vor putea s-o faca." (Arhiepiscopul Averchie Tausev de Jordanville [1906 - 1976])
"Intelegea vremea [timpul in care traiesti] nu astepta buna oranduire in structura bisericeasca indeobste Fii multumit ca exista posibilitatea mantuirii individuale a celor care vor sa se mantuiasca. Cel mai greu este, in aceste vremuri, cum spunea Sfantul Ignatie, de a suporta singuratatea spirituala [duhovniceasca]. Fii fericit, daca vei afla macar un colaborator adevarat in lucrarea de mantuire. Acesta e cel mai mare si mai de pret dar al lui Domnului [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat], in zilele noastre. Pazeste-te, vrand sa-ti salvezi aproapele, sa nu te traga si el in prapastia pierzaniei. Acest din urma lucru se intampla la tot pasul." (Arhiepiscopul Averchie Tausev de Jordanville [1906 - 1976] din cartea: Marea apostazie [apostazie este lepadare de Hristos])
"Incercand ce este bineplacut Domnului [Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos]. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos, Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor- Efeseni 5:10-11)
ECUMENISMUL - EREZIA EREZIILOR si despre CUM ALEGEM PREOTII (CLERICII) CARE SUNT IN BISERICA LUI HRISTOS. Despre CUM NE FERIM DE CLERICI (PATRIARHI, MITROPOLITI, EPISCOPI, PREOTI, DIACONI) ERETICI, ECUMENISTI [ERETICII ERETICILOR], deci CUM NE FERIM DE PROOROCII MINCINOSI, DE LUCRATORII SATANEI, DE LUPII IN PIELE DE OAIE DE CARE NE SPUNE HRISTOS SA NE FERIM (IN SFANTA SCRIPTURA SI SFANTA TRADITIE) [acestia fiind eretici (lucratorii satanei) nu fac nimic sfant, deci nu fac nici Sfanta Liturghie, nu fac nici Sfinte Taine astfel ne duc pe noi si pe semeni prin sminteala lor in iad [generatii intregi trag in iad acesti ecumenisti, eretici ai ereticilor], daca ascultam de acestia si daca mergem unde ei fac false (mincinoase) sfinte liturghii, false (mincinoase) sfinte taine pentru ca sunt eretici, ERETICII, RATACITII, MINCINOSII NU FAC NIMIC SFANT (pentru ca sunt lucratorii satanei [satana este tatal minciunii, diavolul naste minciuna], antihristului, deci vrajmasul lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru)], DACA DORIM NOI SI CEI DIN JURUL NOSTRU SA SE MANTUIASCA, SA MEARGA PE CALEA STRAMTA A LUCRARII SFINTELOR FAPTE BUNE EVANGHELICE, SFINTELOR FAPTE VIRTUOASE, PE CALEA MANTUIRII CU SI IN HRISTOS MANTUITORUL DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU, DUMNEZEUL CEL VIU SI CEL ADEVARAT IN SFANTA TREIME:
Mai jos sunt carti de folos duhovnicesc 5 carti despre ecumenism (2 carti Biserica Ortodoxa si eumenismul, Biserica si Statul de la Sfantul, Parintele Iustin Popovici, preot sarb ortodox, Drept slavitor de Dumnezeu, impotriva ecumenismului, si 2 brosuri una de la RomanOrtodox.info si alta de la Mihai Silviu Chirila teologul care coordoneaza siteul MarturisireaOrtodoxa.ro - ambele care detaliaza de ce Sinodul din Creta din iunie 2016 a fost un Sinod Talharesc (Mincinos, Satanic) si cum incearca falsul patriarh Daniel sa ne minta, sa vina cu viclenii, la fel si ceilalti episcopi vicleni - incepe mai ales cu brosura de la RomanOrtodox.info cea de 176 pagini, apoi mai ai 1 carte Ecumenismul fara masca - scrisa de un Arhimandrit grec - este bine sa citesti toate cartile cum vin si completaza una pe alta), a 6-a carte despre Credinta Ortodoxa si viata in Hristos - tot a Parintelui Iustin Popovici, preotul sarbcare apara dreapta credinta, si a 7-a carte Calauza in Credinta ortodoxa - scrisa de Cleopa Ilie si a 8-a carte un Indreptar de spovedanie pentru episcopi, preoti si cei care nu sunt din cler, in articolul de mai sus preluate de pe SufletOrtodox.ro despre cum sa ne ferim de erezie, ecumenism (erezia ereziilor, erezia secolului XX), pe scurt de lucrarea satanica (minciuna = erezie = lucrarea satanica) in arhiva - Biblioteca Ortodoxa:
Implicațiile ereziilor și schismelor actuale în folosirea antimisului - de Ieromonah Lavrentie - 8 august 2019
Una dintre problemele cele mai des ridicate de cei care constestă posibilitatea întreruperii pomenirii este lipsa unui antimis pe care să poate fă slujită Liturghia deoarece ar presupune lipsa unui episcop sau comuniunea cu episcopul eparhiot. Redăm mai jos în traducere un articol apărut astăzi în grecește care aduce lămuriri importante în acest sens. Recomandăm și cartea Sfântul Antimis. Studiu istoric, liturgic și simbolic, pentru detalii în plus pe această temă.
Practica folosirii unui antimis nesemnat de episcopul locului în situații de urgență este atestată și în cartea Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose în prima ediție, mai bogată. Acolo se istorisește că Episcopul Nectarie Konețevici a dat Părinților de la Platina un antimis semnat de Arhiepiscopul Ioan Maximovici, pe care-l primise cândva de la el, pentru a-l folosi în cazul că vor fi prigoniți și li se vor lua antimisele și li se va interzice să slujească.
Referința din textul de mai jos că este interzisă folosirea unui antimis semnat de un episcop ce a căzut într-o erezie se înțelege că trebuie raportată la o erezie condamnată. Adică nu mai poate fi folosit vreun antimis de la episcopul care a fost caterisit pentru erezie. Dar chiar și când este vorba de erezia ecumenismului, neosândită încă, folosirea antimiselor semnate de episcopii actuali tot ar trebui să ridice probleme de conștiință, deși nu este o problemă de dogmă.
Cu ce antimis slujesc cei care au întrerupt pomenirea Mitropolitului lor?
Vasile Kermenitotis
Sfântul antimis este acea țesătură sfințită care este pusă deasupra Sfintei Mese. Este inscripționat și reconstituie plângerea de pe Epitaf, adică scena cu puțin înainte de îngroparea lui Hristos. Poartă semnătura și pecetea episcopului fiecărei Mitropolii și este folosit la fiecare dumnezeiască Liturghie. Deci unii preoți se întreabă pe bună dreptate: «Cum este posibil să existe astăzi clerici care au întrerupt pomenirea Mitropolitului lor? Cu ce antimis slujesc?»
În situații limită, sfântul antimis poate fi folosit ca substituind Sfânta Masă, «fie când lipsește un altar stabil – de exemplu la dumnezeiasca Liturghie în aer liber –, fie când acela nu a fost încă sfințit»[1]. Conform Prof. de Facultate Evanghelos Theodoros, apariția antimiselor este referită la perioada iconoclasmului[2]. Ortodocșii, ca să fugă să nu slujească împreună cu ereticii iconoclaști, care ocupaseră atunci bisericile, săvârșeau dumnezeiasca Euharistie deosebi, în casele lor, folosind antimise în loc de Sfânta Masă.
PRIMA CONCLUZIE: În primele șapte veacuri Biserica putea săvârși dumnezeieștile Liturghii și fără antimise, peceți și semnături ale episcopilor eparhioți!
Să punctăm, de asemenea, că, de fiecare dată când se schimbă episcopul, se schimbă și antimisele, întipărind încă o dată elementele noului Arhipăstor. Dl. Ghe. Zaravelas, Master în Teologie la secția Liturgică, scrie: «Practica revocării antimiselor predecesorului de către arhipăstorul în funcție se bazează pe asigurarea unității cu altarul a arhiereului și evitarea săvârșirii dumnezeieștii Liturghii de către schismatici. Dacă antimisul încetează să aibă valabilitate de tot pentru altarul canonic prin plecarea arhiereului locului, atunci toate altarele stabile [adică Sfintele Mese] ale bisericilor din eparhie sunt anulate deopotrivă și au nevoie de resfințire, lucru ce nu este posibil. Folosirea antimisului arhiereului locului este bine să fie păzită, totuși fără să devină dogmă. […]
Semnătura aceasta [a Mitropolitului de pe antimis] nu exprimă dependența antimisului de arhiereul locului, nici folosirea lui nu încetează cu plecarea episcopului care l-a semnat de la slujirea activă»[3].
CONCLUZIA A DOUA: Prin urmare, un preot este îndreptățit să slujească folosind antimisul arhiereului anterior. Antimisele nu au dată scadentă. Desigur, cât timp există unitate de credință cu Mitropolitul în funcție, este bine să fie folosit antimisul lui, totuși fără ca aceasta să fie privită dogmă de credință.
Și liturgistul menționat continuă: «Antimisul poate fă fie folosit independent de cel care păstorește episcopia, este suficient ca acela care l-a sfințit să nu fi căzut în rătăcire eretică sau să fi părăsit rangul»[4]. Totuși aici se ridică o întrebare serioasă: După cum se știe, Patriarhiile Ortodoxe, mulțimea Mitropoliților, egumenilor, stareților și Profesorilor de Facultate, prin texte amănunțite au demonstrat că «Sfântul și Marele Sinod» din Creta a fost neortodox. Prin urmare, mitropoliții care acceptă deciziile lui eretice propovăduiesc și ei erezia[5].
CONCLUZIA A TREIA: Deci, dacă există vreo problemă cu folosirea antimiselor, aceasta mai degrabă o au preoții care pomenesc pe episcopii eretici, și nu cei care au întrerupt pomenirea lor, urmând tradiția patristică sfântă a Bisericii și fiind lăudați de sfintele canoane[6]!
Este nevoie să înțelegem că pentru Biserica noastră perioada pe care o traversăm nu este una „pașnică”, ci este vreme „de război” cu puterile antihristice; trăim în vreme de erezie. Totuși am văzut că antimisul a fost consfințit în vremuri de erezie și prigoane pe seama creștinilor cu scopul de a deservi nevoile liturgice extraordinare ale credincioșilor ortodocși prigoniți care se luptau și mărturiseau Ortodoxia, și nu acelea ale rău-credincioșilor sau ale celor ce făceau compromisuri.
În sfârșit, dacă deschidem și citim istoria bisericească, ne vom încredința că de multe ori, în perioade de prigoane ale creștinilor, a fost folosit ca antimis chiar și… pieptul mucenicilor sau chiar și… palmele unor diaconi[7]!
CONCLUZIA A PATRA: În condiții extraordinare, poate să fie făcută dumnezeiasca Liturghie și fără antimis. Concluzia finală care se trage este că «sâmbăta este pentru om, nu omul pentru sâmbătă» (Mc. 2:27). Nu se face dumnezeiasca Liturghie pentru antimis, ci antimisul este folosit pentru dumnezeiasca Liturghie.
Deci, în loc să ne ocupăm cu antimisele, lăsând blamările pe seama clericilor care se luptă pentru credința noastră, ar fi bine să ne deșteptăm și să ieșim din letargia duhovnicească în care ne găsim. Din păcate, toate se năruie în jurul nostru. Cei ce stăpânesc votează legi antihristice, ecumenismul a intrat până și în școli și Biserica Ortodoxă, a doua oară în istoria ei, este amenințată cu o nouă mare Schismă! Deja două Patriarhii (a Serbiei și a Rusiei) au întrerupt comuniunea bisericească cu Patriarhia de Constantinopol[8], care, făcând hatârul americanilor[9], de la sine și necanonic, a acordat tomosul de autocefalie clericilor schismatici și autohirotoniți din Ucraina!
Conform sfintelor canoane, nu este îngăduit clericilor asupra cărora Sfântul Sinod de care depind a impus unele sancțiuni să–i disculpe de ele o altă Biserică Locală[10]. Patriarhul Bartolomeu a comis delictul canonic al «intruziunii» în altă jurisdicție bisericească, pentru aceasta a și fost izolat de toți Întâistătătorii, chiar și de prietenii și susținătorii lui tradiționaliști, precum Anastasie al Albaniei[11]!
În octombrie care vine Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei cu 80 de membri se va întruni în mod extraordinar pentru a decide cu privire la această problemă critică. Cu toate acestea, cu puține zile înainte, cinci Mitropoliți din Grecia de Nord, luând-o înainte și disprețuind Sfântul Sinod, au trecut la o lucrare incalificabilă, recunoscând de facto pe schismaticii ucraineni[12]! Cu excepția Patriarhiei de Constantinopol, care este autoarea acestui «delict» canonic, astăzi toată Ortodoxia este alături și susține Biserica Ucraineană canonică[13], care este supusă la atentate necruțătoare prin conlucrarea autorității statului: violențe, răpiri de biserici șamd[14]! Și Mitropoliții în cauză ce poziție au luat, deci, față de aceste prigoane nedrepte? Vai, sunt de partea… prigonitorilor!
Dacă se îmtâmplă (lucru pe care nu-l dorim) ca în octombrie Biserica Greciei să recunoască – ea prima! – pseudo-Biserica schismatică, atunci este în primejdie serios să cadă din Biserică! Vom avea evoluții dramatice. Va fi nevoie de neocolit să convoace cele douăsprezece Biserici Autocefale un Sinod Panortodox pentru a face față la această problemă foarte serioasă și nu este exclus să condamne ca schismatice Biserica Greciei și Patriarhia de Constantinopol! Un astfel de fapt va avea consecințe înfricoșătoare: Tainele nu vor mai fi valide! Nu vor mai putea oamenii nici să se cunune, nici să se boteze, nici să se mărturisească și atunci nu ne va mai mântui nici «pomenirea episcopilor», nici folosirea antimiselor noastre!
Ptolemaida 6 aug. 2019 – Schimbarea la Față a Mântuitorului
[1] Γεωργίου Ζαραβέλα, Θεολόγου, ΜΑ Ιστορικής Θεολογίας – Λειτουργικής ΕΚΠΑ, «Το αντιμήνσιο και οι περί αυτό παρανοήσεις». http://naxioimelistes.blogspot.com/2016/10/blog-post_25.html
[2] Vezi nota 1.
[3] Vezi nota 1.
[4] Vezi nota 1.
[5] Vezi textul amănunțit: «Sfântul și Marele Sinod, care s-a întrunit în 2016 în Creta, a lovit greu trupul Bisericii noastre». https://drive.google.com/open?id=1yvslKxv2_BvTkRapoo3zZOLQxUvwSp6.
[6] Canonul 15 I-II menționează că cei care întrerup pomenirea ierarhului eretic se învrednicesc de cinstea cuvenită celor ortodocși.
[7] Protopr. Șt. Anagnostopulos, Sfântul Antimis. https://agiameteora.net/index.php/gerontes-tis-epoxis-mas/3925-to-ero-ntiminsio.html
[8] Actualitate extraordinareă: Moscova a interrupt comuniunea cu Constantinopolul: https://orthodoxia.info/news/εκτακτη-επικαιροτητα-η-μόσχα-διέκοψε/.
[9] «Felicitările» SUA către Epifanie pentru întemeierea «noii Biserici» în Ucraina: https://sputniknews.gr/kosmos/201812181657050-epifanios-oukrania-rosia-ekklisia/; «Da, am primit un sprijin important din partea SUA» încuviințează Epifanie: https://sputniknews.gr/kosmos/201812231706558-ameriki-oukrania-ekklisia-sxisma/; DEUTSHE WELLE: Singurii care se bucură sunt SUA http://orthodoxostypos.gr/οι-μόνοι-που-επιχαίρουν-είναι-οι-ηπα/
[10] Conform canoanelor: 9 Cartagina, 12 și 32 apostolice și 6 Antiohia.
[11] Epistola Arhiepiscopului Anastasie al Tiranei pentru Patriarhul Ecumenic https://www.thetoc.gr/politiki/article/epistoli-tou-arxiepiskopou-tiranwn-anastasiou-gia-to-oukraniko.
[12] Επίσκεψη αντιπροσωπείας σχισματικών της Ουκρανίας σε Μητροπόλεις της Βορείου Ελλάδας http://aktines.blogspot.com/2019/08/blog-post_73.html.
[13] 10 delegați ai Bisericilor Locale la onomastica Mitropolitului Onufrie https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/30022-ekprosopoi-10-topikon-ekklision-sta-onomastiria-tou-mitropoliti-onoufriou-foto.
[14] Haos bisericesc în Ucraina… made by Bartolomeu! https://nikosxeiladakis.gr/εκκλησιαστικο-χαοσ-στην-ουκρανιαmade-β/; Biserica Ortodoxă schismatică di Ucraina a început ocuparea locașelor Bisericii Ortodoxe Ucrainene http://orthodoxostypos.gr/η-σχισματικὴ-ορθόδοξος-εκκλησία-της-ο/; Atac cu mecanism exploziv asupra Bisericii în Ucraina https://www.romfea.gr/patriarxeia-ts/patriarxeio-mosxas/26511-epithesi-me-ekriktiko-mixanismo-se-ekklisia-stin-oukrania.
Ce spun Sfintii Parinti cum sa ne ferim de erezie (minciuna, lucrare satanica, lucrare antihrista), ecumenism (erezia ereziilor) cum sa aparam dreapta credinta, OrtoDoxa cum sa ramanem in voia si in randuiala lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Adevarat si Viu
Sfântul Teodor Studitul despre datoria mirenilor de a mărturisi credința ortodoxă : “Atunci cînd Credinta e primejduitã, porunca Domnului este de a nu pãstra tãcere. Dacã e vorba de Credintã, nimeni nu are dreptul sã zicã: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sã aibã vreun amestec. Sau un sãrac care de-abia îsi cîstigã existenta? … Nu am nici cãdere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacã voi veti tãcea si veti rãmîne nepãsãtori, atunci pietrele vor striga, iar tu rãmîi tãcut si dezinteresat?” “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” “Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decît am primit si decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice [a toata lumea in dreapta credinta, ortodoxa] si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfînt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacã ar fi cãlcat-o.” “Si chiar dacã am fi pãcãtosi în multe, totusi suntem ortodocsi si mãdulare ale Bisericii Universale, îndepãrtîndu-ne de orice erezie si urmînd oricãrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotãrîrilor pe care le-au luat si le-au propovãduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desãvîrsit, ci pe jumãtate, cel care crede cã are dreapta credintã, dar nu se alãturã dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81).
"Caci nu prin anumite persoane se definește creștinismul, ci prin adevarul și acrivia [exactitatea] credintei, pe care sa le imitam.” (Sfantul Grigorie Palama, Opere, volumul al II-lea, p. 627).
"Pe orice cleric [episcop (si patriarh, mitropolit), preot, diacon] a carui credinta, cuvinte si fapte nu sunt in acord cu invataturile Sfintilor Parinti sa nu nu il primim in casa noastra, ci sa ne indepartam de el si sa il uram ca pe un demon, chiar daca va invia si morti și va face nenumarate minuni.” (Sfantul Simeon Noul teolog, Cuvantul al saselea).
"Suntem in comuniune cu cei pe care îi pomenim si îi pomenim pe cei cu care suntem în comuniune.” (Sfantul Dositei al Ierusalimului).
"Ne indepartam de cei al caror cuget este neortodox [nu este in dreapta credinta, este eretic] și este normal și datoria noastra sa ne ferim si de comuniunea noastra cu ei." (Sfantul Athanasie cel Mare, in P.G. volumul 26, coloana 1188BC).
"Sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu si cei care se afla in comuniune cu ereticii [si cu ecumenistii care sunt ereticii ereticilor, pentru ca ecumenistii amesteca erezia cu paganitatea]." (Sfantul Ioan Gura de Aur, in P.G. volumul 99, coloana 1048.)
Sfântul Maxim afirmă că Duhlul Sfânt este absent din acea biserică care nu mai mărturiseşte Credinţa Ortodoxă, ceea ce face zadarnică orice comuniune cu ea. Comuniunea cu o biserică presupune unitatea credinţei, mărturisirea unei credinţe neortodoxe de către această biserică exclude orice comuniune cu ea. Autoritatea bisericească se întemeiază pe Mărturisirea Credinţei Ortodoxe … Pe de altă parte, orice pomenire în diptice a unui patriarh eretic înseamnă autoexcluderea din Biserica Sobornicească (Catholică) şi din comuniunea cu ea. Biserica Universală (Catholicească) este mărturisirea dreaptă şi mântuitoare a credinţei în El, Dumnezeul a toate. Dacă Roma mărturiseşte cu toate celelalte biserici o credinţă eterodoxă ([heterodoxa, adica] eretică), atunci înseamnă că nici o biserică din Pentarhie (cele cinci Patriarhii) nu poate pretinde să aparţină Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti şi să se identifice cu ea, să fie cu adevărat Biserică. Biserica pământească nu mai este prezentă prin urmare decât în conştiinţa credincioşilor care mărturisesc încă Dreapta Credinţă. [!!!]
Bisericile care Mărturisesc Credinţa Ortodoxă aparţin, sau mai precis sunt Biserica Sobornicească (Catholicească), iar cele care nu o mărturisesc sunt în afara acesteia. Biserica Sobornicească (Catholicească) se găseşte acolo unde este mărturisită Credinţa Ortodoxă şi fiecare Patriarh sau Episcop care este în fruntea unei biserici trebuie să fie garantul acestei credinţe. [!!!]
Ceea ce determină unirea şi comuniunea cu Biserica Sobornicească (Catholicească) este Mărturisirea Credinţei Ortodoxe, iar ceea ce cauzează şi menţine ruptura de această comuniune este mărturisirea unei credinţe eterodoxe (eretice).
Dacă Hristos nu este mărturisit corect, atunci comuniunea cu El şi cu cei care Îl mărturisesc în mod ortodox devine imposibilă, căci cel care nu Îl mărturiseşte pe Hristos în mod corect, adică în conformitate cu Tradiţia [Sfanta Traditie care include: Sfintele Canoane Apostolice, Sfintele Canoane de la cele 7 Sfinte Sinoade a toata lumea], se plasează în afara Lui. Acela care nu primeşte pe Apostoli, pe Prooroci şi pe Învăţători, ci nesocoteşte expresiile şi glasurile lor, acela dispreţuieşte pe Hristos Însuşi. [!!!]
Dreapta Credinţă ca şi criteriu al apartenenţei la Biserică nu este definită de o biserică oarecare, de clerul său, de Patriarhul şi de credincioşii ei, ci de întreaga Tradiţie a Bisericii Universale. Criteriul Credinţei Ortodoxe este acordul cu Tradiţia, aşa cum este ea exprimată de învăţăturile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor, Sinoadelor şi ale Sfinţilor Părinţi. Dar, chiar şi Sinoadele trebuiesc primite şi aprobate în relaţie cu Credinţa Ortodoxă, aşa cum este ea definită în Tradiţie în toate componentele ei.
Mărturisirea adevăratei credinţe condiţionează apartenenţa la Biserică, împărtăşirea, primirea Sfântului Duh, unirea cu Hristos şi apartenenţa la Trupul Său. Ea ne priveşte, deci, pe toţi în mod vital. Iar mântuirea noastră depinde de aceasta. De aceea, apărarea Dreptei Credinţe nu reprezintă pentru Sfîntul Maxim doar o discuţie de dogmatică abstractă, ci o problemă de viaţă şi de moarte. [!!!]
"Aceia care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfant [Duhul Adevarului], ceea ce ii arata necredinciosi, ori se cred mai intelepti decat Duhul Sfant [Duhul Adevarului], si asta inseamna ca sunt smintiti [mare pacat, pacat de moarte prin care se pierde mantuirea]." (Sfantul Chiril al Alexandriei [370 - 444] - Migne, PG 68-77)
"Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme [invataturi] patristice [ale Sfintilor Parinti], acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clar viziune, ci drept crima si abatere de la dogma [invatatura dumnezeiasca] si pacatuire impotriva lui Dumnezeu." (Sfantul Chiril al Alexandriei [370 - 444] - Migne, PG 68-77)
"Atunci se mareste numele pacii, cand nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor [hotararilor] acelora." (Sfantul Chiril al Alexandriei [370 - 444] - Migne, PG 68-77)
"A tainui cuvantul adevarului [cuvantul lui Hristos] inseamna a te lepada de el [de Hristos]. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta [gandesc] aceleasi despre buna credinta ortodoxa [unica dreapta credinta]. Si este mai bine sa ne razboim, atunci cand pacea lucreaza conglasuirea catre rau [cand prin pace se lucreaza erezii, ecumenismul (erezia ereziilor), de lucrarea satanica, diavoleasca, demonica, antihrista]." (Sfantul Maxim Marturisitorul [580-662])
"Sa ne pazim cu toate puterile noastre sa nu primim impartsie de la eretici [rataciti, ecumenisti: ereticii ereticilor], nici sa le-o dam acestora...sa sa nu ne facem partasi relelor lor credinte [lucrarea satanica, antihristica] si penttru a nu fi condamnati impreuna cu ei [la iad]." (Sfantul Ioan Damaschin [675-749])
"Auziti popoare, semintii, limbi, barbati, femei, copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfantul neam al crestinilor! Daca cineva va invata, in afara acestora pe care le-a primit Sfanta Biserica Soborniceasca, de la Sfintii Apostoli de la Parinti [Sfintii Parinti], de la Sinoade [Sfintele Sinoade] sa nu-l ascultati, nici sa primiti sfatul sarpelui [satanei, diavolului, potrivnicul lui Hristos, antihristului] dupa cum l-a primit Eva si a cules moarte [moarte duhovniceasca si trupeasca]. Si chiar daca v-ar invata un inger din cer sau un imparat in afara acestora pe care le-ati primit [de la Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti], astupati-va urechile." (Stupul Ortodox 1999)
“Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice [a toata lumea in Dreapta Credinta, OrtoDoxa - nu ecumeniste: erezia ereziilor] si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, dacã ar fi cãlcat-o.” (Sfantul Teodor Studitul)
Sfantul Teofan Zăvorâtul:
„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”
Sfantul Maxim Mărturisitorul:
”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”
„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.
„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”
Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba retoric:
“Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”
Sfantul Vasile cel Mare:
„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”
”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”
Sfantul Teodor Studitul:
“Hrisostom [Sfantul Ioan Gura de Aur] ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.”
„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia [pacat de moarte, minciuna, lucrare satanica, diavoleasca, demonica, antihristica], nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”
“Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice [a toata lumea in Dreapta Credinta, OrtoDoxa - nu ecumeniste: erezia ereziilor] si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, dacã ar fi cãlcat-o.”
„În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei [ereticii, paganii lucratorii satanei, antihristului] nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”
„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”
“Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor [celor din afara clerului, oamenii de rand - dar miruiti cu Sfantul si Marele Mir la Sfanta Taina a Botezului au fost si clericii: diacon, preot, episcop, mitropolit, patriarh] pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie [pierderea mantuirii si ajungerea in iad].“
”Niciun sinod al ierarhilor ortodocși [in unica dreapta credinta, credinta vie] nu este canonic, dacă nu păzește cu totul, Sfintele Canoane instituite.”
”Cei care nu acceptă toate rânduielile canonice ale Sfintelor Sinoade, nu sunt pe deplin ortodocși [in unica dreapta credinta], chiar dacă cred drept în toate dogmele ortodoxe [invataturile unicei dreptei credinte].”
Sfantul Apostol Iacov:
”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este” (Iacov 4:4).
Sfantul Efrem Sirul:
„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei care murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!”
Sfantul Marcu al Efesului:
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”
„Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.
”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”
Sfantul Grigorie de Nissa:
”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.
Sfantul Ioan Gură de Aur:
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.
„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”
”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.”
”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.”
Sfantul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”
Sfantul Atanasie cel Mare:
„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”
Sfantul Ipatie de Rufinian:
„Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.
Sfantul Apostol Pavel:
"De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, antihristului], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”
Sfântul Ignatie Teoforul:
„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor”
”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”
”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”
”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
Sfantul Nichifor Mărturisitorul:
”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”
Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”
Cuviosul Ghenadie Scholarul:
”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.”
Sfantul Valsamon arată că de eretici:
”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”
Sfantul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:
”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”
”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință”
Sfantul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru:
“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”
Sfântul Nicodim Aghioritul:
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
Sfantul Chiril al Alexandriei:
”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”
Matei 7:15 ~ "Luati-va aminte de proorocii mincinosi, care vin catre voi in vesmintele oilor, iar dinlauntru sunt lupi rapitori."
Matei 24:24 ~ "Ca se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si minuni, cit sa insale, de va fi cu putinta, si pre cei alesi."
Faptele Apostolilor 5:29 ~ "Si raspunzind Petru si apostolii, zisera: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decit pre oameni."
Fapte 20:28 ~ "Luati drept aceea aminte, si voua si la toata turma intru care pre voi Duhul Cel Sfant v-au pus socotitori, ca sa pasteti Biserica lui Dumnezeu, pe care o au castigat prin sangele Lui."
Fapte 20: 29-30 ~ "Pentru ca eu stiu aceasta ca vor intra, dupa venirea mea lupi grei intre voi, necrutind turma. Si dintre voi, singuri se vor scula barbati graind indaratnicie, ca sa traga pre ucenici dupa dinsii."
Romani 16:17-18 ~ "Si rog pre voi fratilor sa socotiti pre aceia ce imperecherile si smintelile fac afara de invatatura care voi ati invatat, si va abateti de la ei. Pentru ca unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pintecelor lor, si prin bunacuvintare si bun grai insala inimile prostilor."
Galateni 1:8 ~ "Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema [mare blestem dat de biserica ereticilor, ecumenistilor (ereticii ereticilor, lucratorilor satanei, diavolului, antihristului)] sa fie!"
Efeseni 4:5 ~ "Este un Domn, o Credinta, un Botez."
Efeseni 4:14-16 ~ "Ca sa nu fim prunci, invaluindu-ne si purtindu-ne cu tot vintul invataturii, cu ratacirea oamenilor intru viclesug, spre mestesugirea inselaciunii. Ci adeveriti fiindu-I, cu dragoste sa crestem la El toate, Carele este capul Hristos."
II Tesaloniceni 2:15 ~ "Drept aceea fratilor, stati si tineti invataturile carele v-ati invatat, ori prin cuvant, ori prin cartea noastra."
II Tesaloniceni 3:6 ~ "Si poruncim voua fratilor, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti voi de catre tot fratele ce umbla fara de tocmeala, si nu dupa invatatura care au luat de la noi."
I Timotei 4:1 ~ "Iara Duhul aievea zice ca in cele de apoi vremi, se vor departa oarecare de catre credinta, luind aminte la duhuri de inselaciune si dascalii ale dracilor."
I Timotei 4:6-8 ~ "Acestea aratindu-le fratilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale celei bune invataturi, careia ai urmat. Iar cele spurcate si babesti basme le paraseste si te invata pre tine catre buna credinta."
I Timotei 4:16 ~ "Ia aminte tie si invataturii: ramii intru acestea; pentru ca aceasta facind si pre tine vei mintui si pre cei ce te asculta."
I Timotei 6:20-21 ~ "O, Timotei, ce ai pus inainte pazeste, departindu-te de cele spurcate glasuri desarte si prigoane ale stiintei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii laudindu-se, imprejurul credintei nu nimerira."
II Timotei 4:3-4 ~ "Caci va veni o vreme cind nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme [povesti lumesti, porunci ale oamenilor, minciuni, erezii, rataciri, lucrare satanica, diavoleasca, demonica, antihristica]."
Tit 3:9-10 ~ "Iar cele nebune cercari si graiuri de neamuri si pricini si sfadiri de lege, paraseste-le, pentru ca sunt nefolositoare si desarte. Pre omul eretic, dupa intiia si a doua mustrare, paraseste-l, stiind ca s-a indaratnicit unul ca acela si pacatuieste, fiind singur de sine osindit."
Iacov 2:10 ~ "Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile."
I Petru 5:2-3 ~ "Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetind-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru cistig urit, ci din dragoste. Nu ca si cum ati fi stapini peste Biserici ci pilde facindu-va turmei."
II Petru 1:20-21 ~ "Dar mai inainte de toate, trebuie sa stiti ca nici o proorocie a Scripturii nu se tilcuieste dupa socotinta fiecaruia. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfint [Duhul Adevarului, Duhul Bisericii sobornicesti si apostolesti]."
I Ioan 4:1 ~ "Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume."
I Ioan 4:6 ~ "Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce stie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu asculta pre noi (apostolii)."
II Ioan 1:10-11 ~ "De vine oarecine catre voi si aceasta invatatura nu aduce, nu-l primiti pre dinsul in casa si "Multam" lui nu-i ziceti. Pentru ca acela ce-i zice lui "Binete" se amesteca cu lucrurile lui cele rele."
Apocalipsa 12:3-4 ~ "Si iata balaur mare de foc avind capete sapte si coarne zece si preste capetele lui steme sapte. Si coada lui tragea a treia parte din stelele cerului si le puse pre ele la pamint." (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucuresti)
Psalmul 100:9 ~ "Cel ce graieste nedreptati nu va sta inaintea ochilor mei."
Psalmul 118:126 ~ "Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta."
„ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos învatând ca Biserica Sa este împartita în asa-zise „ramificatii" ce se deosebesc în doctrina si în felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata în viitor când toate „ramificatiile" - sectele, denominatiunile si chiar religiile - vor fi unite într-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt în comuniune cu acesti eretici înainte mentionati sau celor ce sustin, raspîndesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!" (Anatema data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver - Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu în prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei [unicei Dreptei Credinte, Credinta Vie si Adevarata]).
Avva Pamvo, sec.V: „Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile când vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor Prooroci, stergând Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hârtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina." Si i-a zis lui fratele: „Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti în biserica sa faca acestea?" Si a zis batrânul: „In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile pagânilor si pornirile noroadelor, neastâmparul împaratilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagând seama de mântuirea lor si a turmei, osârdnici toti si silitori la mese si gâlcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osândi vietile batrânilor si cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocarându-le si zicând: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecând judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra înca si în norod necredinta, curvie, urâciune, vrajba, zavistie, întarâtari, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile si anii aceia?" Si a zis batrânul: „Fiule în acele zile cel ce îsi mântuieste sufletul sau mare se va chema în împaratia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)
Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360) "Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la, cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfânt, ceea ce îi arata necredinciosi, ori se cred mai întelepti decât Sfantul Duh, si asta înseamna ca sunt smintiti" (Migne 78 A)
Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei câti murdaresc sfânta credinta cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii! Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neîntinata... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se învredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neîntinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici în schimbul dobândirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocârmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei." „Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart în doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred în chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au întrunit la Niceea." „Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci câini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte câinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne întretinem cu ei, nici sa ne rugam împreuna cu ei, nici sa mâncam împreuna, nici sa-i primim în casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene." „Pacatul fara iertare e fapta care se îndreapta împotriva Duhului Sfânt si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat si blasfemiaza pe Duhul Sfânt. Acestora nu li se va ierta pacatul nici în viata aceasta, nici în viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu însusi, de la Care se da izbavirea."
Sfântul Vasile cel Mare (+380) „Vadita necredinta a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfâsie dinauntru oile cele întelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, înselîndu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei. Ce lucru îndraznet nu au facut acesti înnoitori? Din aceasta pricina, i-a despartit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au facut mincinoasa adunare... Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi împreuna cu voi care apara Ortodoxia Sfintilor Parinti, care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei." „Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepazirea Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pâna la sfârsit ... nu pentru bani, nu pentru slava... ci pentru a dobândi de obste comoara credintei sanatoase si sa ramânem luptându-ne.
Sfântul Grigorie Teologul (+389)
„Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si mâinile tiranilor - si toate cu daruire - decât sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc în credinta... De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decât pacea, când aceasta este unita cu patimile."
Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407)
„Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa." „Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi. Cel care doreste mântuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si îmblânzeasca îndaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna în toate maicii sale - Biserica... Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, când, dintr-o râvna nechibzuita, neluând în seama hotarârile noastre si dând mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept învatatori care merita o încredere mai mare decât Parintii nostri."
Sfântul Chirii al Alexandriei (+444)
„Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu." „Atunci se mareste numele pacii, când nu ne vom împotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui împotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77)
"Nu acceptam sub nici un chip sa vedem schimbata credinta, adica Simbolul credintei pe care l-au expus Parintii nostri si nu ingaduim ca noi sau altcineva sa schimbe vreun cuvant din ceea ce se afla aici, nici chiar sa lase sa cada vreo silaba, amintindu-ne de Cel ce a spus: "Nu muta hotarele vesnice pe care le-au asezat parintii tai" (Deut.19,14). Caci nu ei au vorbit, ci Duhul lui Dumnezeu Tatal, Care de la El purcede si Care nu este strain de Fiul dupa fiinta".
Sfântul Maxim Marturisitorul (+662)
„A tainui cuvântul adevarului înseamna a te lepada de el. Bine este sa traim în pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci când pacea lucreaza conglasuirea catre rau." (Vietile Sfintilor din greaca, 21 ianuarie) Sfântul loan Damaschin (+749)
Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)
„Sa aducem aici în mijloc cartile distinsilor Sfinti Parinti, ca sa le ascultam. Si din acestea sa extragem si sa adapam fiecare dintre noi turma noastra..., deoarece hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri nu se muta; ci, dupa ce am învatat Predania apostolica, sa pazim Predaniile pe care le-am primit."
Sfântul Teodor Studitul (+826)
„Atunci când Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi câstiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramâi tacut si dezinteresat?" „Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei." „Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât am primit si decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit. Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o." „Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartându-ne de orice erezie si urmând oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotarârilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavârsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II, 81)
Sfântul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)
„Si chiar daca foarte putini ramân înlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si în mâinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. Si daca acestia ar trebui sa sufere pentru buna credinta, aceasta va fi vesnica lauda pentru ei si li se va darui mântuirea sufletului." (Stupul Ortodox, 2000) Sfântul Fotie cel Mare, Patriarh al Constantinopolului (sec.X)
„Cea mai buna comuniune este comuniunea în credinta si în dragostea cea adevarata... Nu exista nimic mai minunat decât Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gândim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cât de putin, pacatuiesti pacat de moarte... Si acestea care au fost hotarâte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti câti pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este înfioratoare neglijenta." (Epistola I catre papa Nicolae)
Sfântul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
"Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strâmba si de toate discutiile lor, caci si pamântul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste în Credinta Ortodoxa îsi va mântui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decât curata si sfânta noastra Credinta Ortodoxa ... De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie ... Daca cineva îti spune: 'Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu,' atunci, fiule, raspunde-i asa: 'Fatarnicule! Cum pot fi amândoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4, 5) Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te înfrati cu ei, ci fugi de ei si întareste-te în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfânta, du-te cu îndrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc întru Hristos. "(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)
Sfântul Grigorie Palama (+1340)
„Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar câti nu apartin adevarului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."
Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
„Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam înaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamna sa fugim de cei ce cugeta în mod diferit si sa ne îndepartam de împartasirea cu ei." „Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodata nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc, între lumina si întuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevar si minciuna nu poate nimeni sa gândeasca, oricât s-ar stradui. Mijloc de împacare între adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei." „Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!" „Acela care îl pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba în îngeri ai dreptatii, al caror sfârsit va fi dupa faptele lor." „Ii rugam, si ce nu le spuneam care sa poata sa atraga chiar si inimile de piatra: sa revina la acea buna conglasuire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Parintii nostri, când toti spuneam aceleasi si nu exista în mijlocul nostru schisma... caci altfel parem „a cânta în gol" sau „a coace pietre" sau „a semana pe pamânt pietros" sau „a scrie deasupra apei" sau câte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931 C)
Sfântul Marcu
„Nu voi face aceasta niciodata, orice s-ar întâmpla! Nu voi semna niciodata unirea, chiar daca ar trebui sa-mi primejduiesc însasi viata mea!" - a raspuns Sfântul Marcu împaratului Bizantului care cauta sa-l înduplece a semna mincinoasa si tradatoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tâlharesc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.
Declaratiile vremii despre misiunea sfântului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal: „La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i îngroapa fara prohod si fara mângâeri duhovnicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrâne si se întâmpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta." (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupa care citatul a fost scos...) Text din „Memoriul" din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvaneni: „A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atâta ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cât nu stim cu ce o sa platim portia împaratului."
Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
"Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adâncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfânta, ca sa credem si sa ne botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfârsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati învrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plângeti si sa va tânguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla în întuneric, în mâinile diavolului." „Evreul îmi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfânta Fecioara a mea e o desfrânata, iar Sfânta Evanghelie îmi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, îmi omoara mama, fratii, copiii, dupa care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omorâti pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plângeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pâna mai avem vreme, ca sa nu se întâmple sa se mânie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mâna Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau." „Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza." „Antihristul e unul papa, iar nu altul (adica turcul n.n.) cel care e în capul nostru, întelegeti cine, fara sa-i spun numele." „Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999)
Sfântul Paisie de la Neamt (+1794)
„Oare eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfânta noastra Biserica îi afuriseste pe dânsii. Si pe care Sfânta Biserica îi afuriseste si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc." „Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapânirea papii, savârsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o împiedicare sau îndoire, ca pe o prea mare nevoie la mântuirea omului," iar despre uniati: „Ca pentru alte rataciri si erezii râmlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele râmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mântuire." „Unia este o aschie desprinsa de la Sfânta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica râmleneasca. Unia este înselaciunea diavolului, ce-i vâneaza pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita înainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vândut Credinta Pravoslavnica ... Unia este ca si râmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt râmleni, când toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat în picioare si pe cele râmlenesti le-au adoptat, zicând cu nerusinare, precum ca Duhul Sfânt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic ... aceluia i se închina si, în loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii îl au." „Un asemenea juramânt, adica anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, voi. II, Chisinau, 1999, p.49)
Sfântul Nicodim Aghioritul (+1809)
„Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti."
„Zice înca si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste" (Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)
Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908)
„Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei în FIristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care însa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întâi-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne învoim la învatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mântuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul? Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmând ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adica si ca sa omoare si ca sa vicleneasca în tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de câini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii. Neîndoielnice sunt cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la Biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie împotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strâmtoreaza în tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales în asezarile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vadit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strâmba dogmele credintei celei mântuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastra si împotriva lui Hristos. Intoarce-i, Doamne, la adevarata Ta Biserica si mântuieste-i! „De gresita întelegere de catre catolici a cuvintelor Mântuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal în Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-va câte rataciri sunt îngaduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneasca! O trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!" „Catolicii recunoscându-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învatatura lor dogmatica - vai, câte erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002)
Sfântul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)
„Vor veni asa vremuri când vor umbla din casa-n casa ca lumea sa semneze pentru acel singur împarat si se va face un recensamânt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, când foarte multe biserici si manastiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri acoperisurile atât ale bisericilor cât si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Când vor termina lucrarile va veni vremea împaratiei lui Antihrist si el va fi pus împarat... Toate bisericile vor fi într-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti în ele. Antihrist va fi încununat ca împarat în marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea în Ierusalim va fi libera pentru orice om, dar atunci sa va straduiti sa nu va duceti, caci totul va fi spre a va lingusi pe voi, ca sa va atraga în ispita... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra în ele ca sa se roage, caci în ele nu se va mai aduce jertfa fara de sânge a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica." (Talantii împaratiei, Arhim. Arsenic Boca, p. 186)
Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)
„Despartirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, în nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face... Atât timp cât cauzele principale ale despartirii ramân aceleasi...unirea este imposibila..." (Stupul Ortodox, 1999)
Sfântul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)
„Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: 'Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.' Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi." (Hrana duhovniceasca, Buc., 2000)
Sfântul Justin Popovici (+1979)
„Conform gândirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista, în afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este toate si întru toti. (Col. 3:11). Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de pan-erezie (erezie universala). De ce? Fiindca în cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune.
Sfantul Iustin Popovici: Biserica Ortodoxa si Ecumenismul“Ecumenismul este o miscare ce naste o multime de întrebari: si toate întrebarile acestea, în întemeierea lor, izvorasc dintr-o singura dorinta si se varsa într-o singura dorinta – si aceasta dorinta vrea un singur lucru: adevarata Biserica a lui Hristos. Iar adevarata Biserica a lui Hristos poarta – si trebuie sa poarte – raspunsuri la toate întrebarile si sub-întrebarile pe care le pune Ecumenismul; caci, daca Biserica lui Hristos nu dezleaga vesnicele întrebari ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea în vesnicele întrebari chinuitoare. Si orice om arde în ele, cu stiinta sau fara stiinta, de voie sau fara de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde constiinta, îi arde sufletul, îi arde întreaga fiinta. “Si nu este pace întru oasele lor”. Între planete, planeta noastra este cetatea de scaun a tuturor vesnicelor probleme chinuitoare: ale vietii si ale mortii, ale binelui si ale raului, ale faptei bune si ale pacatului, ale lumii si ale omului, ale nemuririi si ale vesniciei, ale raiului si ale iadului, ale lui Dumnezeu si ale diavolului. Între toate fiintele, omul este cea mai complicata si mai enigmatica; si, mai presus de toate, cea mai chinuita. Tocmai pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe pamînt, pentru aceasta s-a facut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca sa raspunda la toate chinuitoarele, vesnicele noastre întrebari. Din aceasta pricina a si ramas întreg pe pamînt, în Biserica Lui, careia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adevarata Biserica a lui Hristos, Biserica Ortodoxa, si în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate bine- vestirile Sale si cu toate desavîrsirile Sale.”“Urmand pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca intelepciune serafimica si ravna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de inteles ravna inflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. In aceasta privinta, de exceptionala insemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica intelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, in El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau impartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo impartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie raman sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut in felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au incetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai intai gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica.”
Sfantul Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul? In istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?
Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993)
"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicând ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie." „Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma întrebau: De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sa mai stau de vorba cu ei care au facut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai casatoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, Ed. Scara, 1999)
„Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat în diferite întreprinderi în care faceau pe turnatorii." (Omagii parintelui Dumitru Staniloae, Ed. MMB, 1994)
„Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta în surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e înlaturata în catolicism într-o noua forma. Sobornicitatea crestina, însasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din îmbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata într-o societate pur laica. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa în Vatican. (...) Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat în juridic, viata în Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orânduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamântesti." (Ortodoxie si românism, p. 100-101)
Parintele Prof. Dumitru Dumitru Staniloae: Despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicismIn Occident, despartirea lui Dumnezeu de lume a dus in catolicism la intelegerea Bisericii ca avand mai putin prezent pe Hristos in ea, fiind inlocuit de un vicar (loctiitor), preocupat de extinderea puterii lui si a subordonatilor lui in lume, in mod accentuat de stapanirea peste domeniile vietii omenesti in sens politic. (Fragment din „De ce suntem ortodocsi?”)
Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea:(+1240): "... Pentru aceasta, va legiuiesc si voua, tuturor mirenilr care sunteti adevarati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): sa fugiti alergand departe de preotii care s-au pus in slujba catolicilor. Si nici la adunarile Bisericii sa nu va strangeti impreuna cu ei, nici obisnuita binecuvantare sa nu o primiti din mainile lor. Este mai bine sa va rugati luI Dumnezeu singuri in casele voastre, decat sa participatila adunarile comune impreuna cu latino-cugetatorii" [Epistola a II-a catre Ciprioti]
Sfântul Simeon Noul Teolog, în Cuvântul al șaselea:
"Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni."
Sfântul Teodor Studitul, unul dintre cei mai mari stâlpi ai monahismului și întemeietor al vestitei Mănăstiri Studion din Constantinopol, ne spune:
„Avem poruncă de la acest Apostol că dacă cineva va dogmatiza sau ne va îndemna să facem altceva decât ceea ce am primit, adică ceea ce au stabilit Canoanele Sinoadelor Ecumenice și locale desfășurate din când în când, să nu îl acceptăm pe acesta și nici să nu îl așezăm în clerul sfințit.”
Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Și pe aceasta s-o știți, că în vremurile din urmă vor veni timpuri grele, că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, blasfemiatori… având înfățișarea credinței celei bune, dar tăgăduindu-i puterea ei. Îndepărtează-te și de aceștia.” (II Timotei 3, 1-2, 5)
Ce poate fi mai demonic decât să ignori Sfintele Canoane ale Bisericii dar în același timp să susții că ești un luptător pentru Ortodoxie? Iată cateva canoane: canoanele 10, 11, 45, 65 și 71 ale Sfinților Apostoli, canoanele 6, 9, 32, 33, 34 și 37 ale Sinodului de la Laodiceea (343), canonul 9 al Sfântului Timotei al Alexandriei, canonul 2 al Sinodului de la Antiohia, canonul 1 al Sinodului IV Ecumenic, canonul 2 al Sinodului VI Ecumenic și canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic.
”Cu cel ales, ales vei fi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici” (Ps 17, 29).
Sfantul Marcu al Efesului:
„Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”
„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii”
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia.”
Sfântul Ignatie Teoforul:
„Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”
Sfantul Iosif Voloţki:
„Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui. [Luminătorul, Cuvântul VII].
Epistola Către fiul Taleleu:
„Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut asta din frică –aceasta fiind întrebarea ta – nici în acest caz el nu poate avea îndreptăţire. Căci spus este: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Mt. 10:28), ci temeţi-vă de Dumnezeu, Care poate şi trupul, şi sufletul să-l arunce în gheena focului veşnic. Aţi auzit? Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte pe sine a nu fi părtaş nici la comuniunea eretică, nici la toată răutatea.”
Sfântul Ignatie Briancianinov:
„Citirea cartilor Parintilor e maica si împarateasa tuturor virtutilor. Din citirea cartilor Parintilor deprindem adevarata întelegere a Sfintei Scripturi, credinta dreapta, vietuirea dupa îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine sa o avem fata de ele: într-un cuvânt, mântuirea si desavârsirea crestina.”
Sfântul Ioan Maximovici:
„În vremurile din urmă răul și erezia vor stăpâni atât de mult, încât singurul îndrumător sigur va fi scrierile Sfinților Părinți. Nu vor mai fi ierarhi și păstori care să ferească credincioșii de înșelări și să-i conducă pe calea mântuirii.”
Sfântul Ioan Iacob:
„Să ne gândim fraţilor că mântuirea noastră este în mare primejdie acum când nu mai sunt povăţuitori. Deci să fim mai cu pază de către orice vătămare sufletească şi mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Căci în ele vom afla mângâiere şi luminare. Dacă nu mai sunt povăţuitori vii să ne ajute, să alergăm mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lăsat moştenire Sfinţii Părinţi.
Sfantul Ioan Iacob Romanul – „Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer.”:
Folosind mai des sfaturile lor şi urmând pilda vieţii lor, nu vom rătăci drumul mântuirii (cu darul lui Dumnezeu).”
Sfantul Marcu al Efesului:
„Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”
„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii”
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia.”
Sfântul Ignatie Teoforul:
„Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”
Sfantul Iosif Voloţki:
„Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui. [Luminătorul, Cuvântul VII].
Iar cinstea i se cuvine lui Dumnezeu în primul rând („căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti” – Matei 4, 10).
Epistola Către fiul Taleleu:
„Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut asta din frică –aceasta fiind întrebarea ta – nici în acest caz el nu poate avea îndreptăţire. Căci spus este: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Mt. 10:28), ci temeţi-vă de Dumnezeu, Care poate şi trupul, şi sufletul să-l arunce în gheena focului veşnic. Aţi auzit? Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte pe sine a nu fi părtaş nici la comuniunea eretică, nici la toată răutatea.”
Sfântul Ignatie Briancianinov:
„Citirea cartilor Parintilor e maica si împarateasa tuturor virtutilor. Din citirea cartilor Parintilor deprindem adevarata întelegere a Sfintei Scripturi, credinta dreapta, vietuirea dupa îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine sa o avem fata de ele: într-un cuvânt, mântuirea si desavârsirea crestina.”
Pentru citirea exclusiv a scrierilor Sfinților Părinți, sunt și Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Ioan Iacob și Cuviosul Serafim Rose, care au arătat că nu mai avem povățuitori neînșelați...
Sfântul Ioan Maximovici:
„În vremurile din urmă răul și erezia vor stăpâni atât de mult, încât singurul îndrumător sigur va fi scrierile Sfinților Părinți. Nu vor mai fi ierarhi și păstori care să ferească credincioșii de înșelări și să-i conducă pe calea mântuirii.”
Sfântul Ioan Iacob:
„Să ne gândim fraţilor că mântuirea noastră este în mare primejdie acum când nu mai sunt povăţuitori. Deci să fim mai cu pază de către orice vătămare sufletească şi mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Căci în ele vom afla mângâiere şi luminare. Dacă nu mai sunt povăţuitori vii să ne ajute, să alergăm mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lăsat moştenire Sfinţii Părinţi.
Sfantul Ioan Iacob Românul – „Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer.”:
Folosind mai des sfaturile lor şi urmând pilda vieţii lor, nu vom rătăci drumul mântuirii (cu darul lui Dumnezeu).”
Cuviosul Serafim Rose:
„Felul acesta de călăuzire nu este dat unor vremuri ca ale noastre – și, să fim sinceri, noi, în starea noastră de slăbiciune, stricăciune și păcătoșenie, nici nu o merităm. Vremurilor noastre li se dă un fel mai smerit de viață duhovnicească, după poruncile evanghelice”
Un adevarat marturisitor din perioada comunismului care ar trebui sarbatorit in Duminica Sfintilor Romani - Ieroshimonah Nil Dorobanu - Nil Dorobantu numit Sfantul descult, Nebun pentru Hristos - NilDorobantu.ro - 5 iunie 2018
În lumina neprihănită a sfintelor și dumnezeieștilor Scripturi, nu e bună nici o organizație lumească, pentru că lumea și pofta ei piere. Deci nici imperialismul, regalismul, oligarhia, aristocrația, nici boieria, burghezia, fascismul, nici proletariatul și mai cu deosebire comunismul nu sunt nici una bune. Deși se urăsc și se omoară între ele, totuși, pentru creștinismul sincer ortodox, nu sunt decât tot atâtea vipere și balauri, care se bat până la exterminare, sau ca Moloch ce-și înghite copiii.
Toți cei înșirați mai sus și alții mii au doctrina morții (cine scoate sabia, de sabie va pieri), și deci toți vor muri, iar cel din urmă vrăjmaș va fi moartea. De când Hristos (Χριστoς) este moartea morții și învierea vieții, apoi toți ceilalți sunt furi, tâlhari, câți nu adună cu El; și toți risipesc în zadar, sau zidesc materie de ars în foc împreună cu ei, vorbim „sine ira et studio”* și nu vrem să evidențiem decât adevărul pur. Toți au transformat țările în temnițe și casele în plângeri mari; toți urăsc și sunt lacomi, chiar dacă luptă contra bogaților capitaliști sau contra regilor; toți vor sânge, moarte și război, chiar dacă zic în mod fățarnic „pace, pace”; toți sunt premergători sau antihriști, afară de cei ce Îl iubesc pe Hristos-Dumnezeu. Trebuie să ne trezim, să ne spălăm, să ne curățim și să ne mărturisim, împărtășindu-ne cât mai e vreme, pentru că nimeni nu mai e bun pe pământ, iar Domnul va sfârși lumea curând. Dar, înainte de sfârșitul general, poate vine sfârșitul meu și al nostru, al fiecăruia din noi. Dacă tac sau zic, ca majoritatea semenilor leneși, comozi, oportuniști, inoportuni și lași, atunci vai mie de voi tăcea, vai mie de voi zice amarului dulce și dulcelui amar, răului bine și binelui rău. Așa că îmi ridic glasul ca o trâmbiță și strig în urechile surzilor, ca glasul celui ce strigă în pustie.
Nimeni nu se va mai putea îndoi de comunism când îi va vedea roadele rele, dar atunci va fi prea târziu, pentru că va înșela pe toată lumea cu viclenia balaurului cu multe capete. Dacă cineva e atent și sincer curajos și azi, poate constata că nu-i de la Dumnezeu, pe dată ce-i vădit contra lui Dumnezeu. Dacă Hristos spune că „cine nu e cu El, e împotriva Sa”, oare ce să mai zicem de comuniști, care sunt luptători de Dumnezeu pe față, lepădați de credință? Niciodată nu s-a pomenit să fie vreun neam cu totul fără Dumnezeu. Mai credeau în zei sau idoli, magie sau oracol etc, deși și asta era rău, dar acum vedem prea bine că toate neamurile și semințiile au în sânul lor pe comuniști ca pe niște neghine, ce vor cuprinde lumea cu negura otrăvitoare. Niciodată n-a fost un popor așa de vanitos ca satana, cum este acest neam de antihriști, care-și ridică cerbicia împotriva Celui Preînalt și Suprem, dându-și ei numele de „supremi” și „înalți”. Niciodată nu a fost un întreg popor fariseu și fățarnic, ci numai câte o castă. Dar aceștia sunt toți farisei, lăudându-se pe toate cărările și stăpânind toată presa și cultura, cu trufia satanică, contra divinității. Niciodată n-a fost vreo dictatură mai fioroasă și mai viclean-sălbatică în mod ascuns, până va înșela lumea „sub forma păcii și a progresului sau a fericirii terestre”.
Inchiziția încă avea motiv, pentru numele lui Dumnezeu (Ad maiorem Dei gloriam)*, ca să prigonească pe atei, era inventată pentru râvna Casei Domnului și iubirea iezuită. Tiranii statelor, chiar Ivan cel Groaznic sau fascismul, cât de răi au fost și cruzi, tot ar mai putea fi absolviți la judecata cea veșnică, pentru neștiința și misticismul morbid, pentru înflăcărarea patriotică națională sau regală copilărească, dar comuniștii nu au nici o scuză. Ei sunt perfect conștienți de ura și mânia ce o propagă; ei știu precis ateismul ce-l militează, prigoana și războiul contra sfinților lui Dumnezeu; ei sunt conștienți de cruzimea de fiare apocaliptice și de diplomația de „curve ale Babilonului celui mare”. Ei cântă în imnele și internaționalele diabolice slava păcatelor, închinarea la materie și lut, precum și doborârea lui Dumnezeu și a sfinților Lui.Comunismul e cornul fiarei căreia i s-a dat o gură ce va huli. Și nu numai atât. Determină pe slugile lui Hristos, arhierei, profesori, propovăduitori, monahi etc, să se lepede de Dumnezeu. Desigur, acest duh de înșelăciune și minciună este îngăduit de Dumnezeu, pentru a descoperi pe cei necurați și a se alege neghina de grâu, în preajma apocalipsului. Numai orb să nu fii, ca să nu vezi că aceștia sunt fiii diavolului și antihriști mulți. Dar ne înșelăm cu toții, fie de frică, fie din cauza păcatelor, fie din cauza filarghiriei (φιλαργυρία) și iubirii de plăceri materiale. În urma căderii acestei fiare, se vor convinge chiar ateii și păgânii de superioritatea creștinismului ortodox, dar până atunci va mai găsi Hristos credință pe pământ? (Luca 18, 8). Va fi cel mai real și practic argument palpabil-experimentat, împotriva comunismului, însăși eșuarea și înșelăciunea lui demascată singură. Așa îmi explic că va fi o turmă și un păstor, Hristos, prin vederea colectivului ateu decăzut, adunat de atei și antihriști.
Noi nu am fost în stare să ne unim, dar ateii au unit în numele urii și crimei chiar pe creștini și mulți dintre noi. Dumnezeu Își împlinește planul iconomiei soteriologice și eshatologice și, dacă noi nu am fost vrednici, a lucrat prin cine a vrut spre pedepsirea noastră. A lucrat prin comuniști și prin socialiștii democrați din Apus, ori prin cine vrea El, dar a realizat unitate internațională, ca să ne aducă pe toți la El ca pe o turmă. În al doilea rând, noi n-am fost în stare să propovăduim pacea și evanghelia păcii, întrucât nu ne împăcăm nici noi, preoții. Dar Dumnezeu ne-a rușinat, predicând evanghelia prin vase proaste și ateiste, ca să nu se slăvească omul, ci Dumnezeu să fie preamărit în veci. Că în fond comuniștii, fără să știe, împlinesc semnul apocaliptic al sfârșitului lumii, prin propovăduirea păcii (pacea e Hristos); prin colectiv (obștea și turma păcătoasă și obosită adusă la picioarele lui Hristos, Care strigă „veniți toți cei osteniți”); prin urâciunea pustiirii la locul cel sfânt (punând patriarhi, arhierei, preoți, pe cei mai imorali materialiști vanitoși); prin lepădarea pe față de credință ( scoțând religia și icoana din școli, preoții din libertate); prin omul fărădelegii și taina fărădelegii care se lucrează. Se lucrează în taină, în secret de stat, cu diplomație și vicleșug, masoneria, endemonismul, satanismul etc.
Iată însăilat în câteva trăsături repezi de penel în mod stenografic, pe fugă, câteva idei ce transpar de adevăr în acest veac de minciună și ipocrizie lașă decadentă. Cuvântul se oprește parcă înspăimântat și sparge cadrele celor douăzeci și patru de litere ale alfabetului, cerul se cutremură și sfinții strigă de sub jertfelnic: „Până când, Doamne?”. Să zicem că împotriva noastră, a păcătoșilor, trebuia să lupte, dar ce vină au icoanele să fie aruncate în gunoaie și arse? Ce vină avea Domnul și sfinții îngeri și sfinții? Dovadă că n-a fost voia lui Dumnezeu asta, iată că au apărut icoane pe geamuri și pe ferestre, chiar și la mașini. Ba chiar și azi mai sunt în unele locuri neșterse, ca la Mănăstirea Almaș, la geamul monahiei Agaftonica păstorița. Noi, însă, contagiați de doctrine sataniste, am spart și geamuri și am distrus chipul lui Dumnezeu din om și din cosmos, ca să putem desfrâna fără saț , în patimi și rele. Dacă n-am mai lăsat pe preoții și pe profesorii de religie în școală, pentru că pe bună dreptate unii erau nedemni; dacă au ars Biblia și cărțile; de ce au dat afară icoanele și au transformat paraclisele în săli de dans, cum e cazul la Notre Dame din Galați, liceu de fete?Dacă opresc pe Hristos să vină la copii, apoi de ce nu lasă pe prunci să meargă la Iisus? (Lăsați copiii să vină la Mine!). Aceasta e încă o dovadă a existenței veridice a lui Dumnezeu, pentru că nu se aruncă cu pietre decât în pomul încărcat de roade, iar minciuna nu tronează decât când răstignește și alungă sau omoară Adevărul, reducându-L la tăcere și adăpându-L cu oțet și fiere. Jos minciuna! Ridică-Te, Adevărule! Deschide, Iisuse, gura Ta! Vorbește-ne și creează-ne din nou, că mult am mai decăzut! Până când rabzi, Mielule Hristos?
Oare n-aude Bunul Dumnezeu suspinurile celor încătușați și nu vede lacrimile celor din obezi grele de fier? Oare a uitat Dumnezeul cel viu de a mai avea milă, când îndurările Îi sunt nenumărate și nemăsurată Îi este iubirea? Să nu fie! Pentru cei aleși, pentru cei chemați, pentru catehumeni și chiar pentru necredincioșii păgâni, este o cernere ca prin sită (cum zic ei, epurare), o lămurire ca aurul în cuptor și un pedagog spre Hristos cu „toiag de fier”. Dar pentru că satana va încerca să înșele chiar și pe cei aleși, suntem datori să demascăm înșelăciunea antihristică comunistă spre binele creștinilor și chiar și a păgânilor, care din fire fac ale legii. Cum strigi când arde casa cuiva, ca să scapi pe oameni măcar cu pielea– dar să scape- tot astfel strigăm și acum, ca să scăpăm măcar cu sufletul, dacă nici goi cu pielea numai putem scăpa din mâinile celui ce a aruncat pe Iov în gunoi. Că același diavol, care a înșelat pe Eva cu pântecele și pe Isav; care a vrut să ispitească pe blândul nostru Miel Mântuitor, vrea azi să trântească pe tot omul în iadul cel mai de jos, de la vlădică până la opincă. Într-adevăr, nu se mai vede vreun loc nicăieri, unde să nu fi făcut ravagii prin viclenia sa de șarpe.Să ne împotrivim diavolului și el va fugi de la noi (Iacov 4, 7).
Comunismul aduce bestialitatea și fiara la locul de cinste în om, încât cu adevărat nu e numai o fiară apocaliptică, ci câți comuniști, atâtea fiare. Nu mai este duhul lui Dumnezeu în om, ca pe vremea lui Cain și a lui Noe etc, ci e duhul satanei potrivnic luminii (deși se laudă că luminează poporul): „Nu va rămâne pururea Duhul Meu în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup” (Geneză 6, 3). Că dacă printre creștinii ortodocși botezați și printre cei mai emeriți preoți sau monahi zburdă duhul întunericului, ce să mai zicem de sărmanii apostați farisei? Că dacă lumina din ei e întuneric, întunericul cu atât mai mult. Ei ignoră spiritul, duhul, sufletul și hulesc chiar pe Dumnezeu. Pe de o parte, e bine pentru credincioși, că sunt siliți să adâncească tainele credinței la „interior”, în intensitate, ca o nouă „disciplină arcana” din primele zile ale creștinismului, astfel încât tainele creștinismului devin „tainice”, precum se cuvine; iar timpurile de prigoană sunt cele mai prielnice pentru ruga interioară a minții, a respirației și a inimii, fără de care nimeni nu se poate mântui: „Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui… Fără de Mine nu puteți face nimic”. Dar pe de altă parte e rău pentru „massa perditionis”*, care se leapădă pe față de Hristos și se închină lui antihrist, al cărora dumnezeu e pântecele și sexul.
Poporul nu știe cui să se închine, ci aleargă instinctual după cei ce le dau pâinea vremelnică, ignorând Pâinea Vieții. Însă, dacă vin la Sfânta Biserică vreo câțiva, tot ei sunt canonisiți și îndepărtați de Pâinea euharistică, de către urâciunea pustiirii la locul cel sfânt. Dar să ne înțelegem, urâciunea pustiirii nu sunt numai arhiereii și fariseii tipicari, care închid împărăția cerurilor și pentru alții și pentru ei, ci mai cu osebire aceia care, neintrând niciodată în biserici, se amestecă în treburile Sfintei Biserici. Iar aceste urâciuni sunt comuniștii, care din culise trag sforile cu marionetele patriarhale, episcopale, protopopiale etc, spre a dărâma tot ce-i sfânt. Fiara cu multe capete, din poveste și din apocalips, se vădește în viclenia acestora, care, sub forma păcii, martirizează clerul și creștinii buni. Sub forma libertății religioase, duc cea mai satanică prigoană, prin vânduții și antihiriștii farisei din biserică; sub formă de progres, au regresat cu două mii de ani, întrucât ignoră pe Hristos și iubirea, conducându-se după legea talionului și ura diabolică. Iată urâciunea pustiirii. Ei luptă împotriva magiei, superstiției, ideilor false, obscurantismului și misticismului, dar sunt cei mai vrăjitori diabolici, superstițioși, cu cele mai false idei și sisteme învechite darwiniste, leniniste etc și fanatici în misticismul satanic proletar decăzut. Au răsturnat toată axiologia, răsturnând și anarhizând valorile, adorând mincinoasele învățături ale diavolilor și ale lui antihrist. Sub forma milosteniei corup copiii din creșe și cămine, sugându-le sângele ca vampirii. Tineretul este organizat, în școli și în armată, ca să fie veșnic luptători împotriva Dumnezeului celui viu. E cea mai vicleană prigoană de la Iulian apostatul încoace, cu învățători și profesori atei și comandanți militari bestii și fiare apocaliptice, întruchipați în securitate, miliție și armata democrată populară negatoare de cer. Omul a devenit idolul de lut. Picioarele idolului văzut de Nabucodonosor, pe care le-a sfărâmat Piatra netăiată de mâini omenești văzută de profetul Daniil.
Iar în ultimul timp au reușit să corupă și cealaltă parte a tineretului din mănăstiri, prin votul sfânt al ascultării, ca și în armată. Adică: cum în armată se cere supunere, pe care-au transformat-o în supunere față de satan, în monahism se cere ascultarea de Dumnezeu și de proestos, pe care au transformat-o în lepădare pe față de Dumnezeul cel viu și lucrător. Cum? În mod viclean, au pus arhierei atei, fricoși, lași, pătimași, vanitoși și lacomi etc, în fruntea eparhiilor și-i țin sub ordine atee secrete, încât nu fac nici un pas fără preavizul ateilor masonici antihriști. În schimb, au mașină la scară, remunerații de miniștri, palate somptuoase și putere nelimitată de a face rău, siluind și tiranisind tot ce-i bun și divin, smintind și distrugând totul.Dacă vreunul vrea să se opună, e otrăvit de medici jidovi, ca patriarhul Nicodim Munteanu; omorât prin ostracizare, oprobiu și calomnie, ca Irineu Mihălcescu; închis și exilat în peșteră, ca Nicolae Popovici. Iar ceilalți își adorm conștiința prin paleative atee, zicând că ei conduc cu abilitate și înțelepciune de șerpi sau balauri. Sub forma ascultării, acești vânduți, plini de lepră ca și Ozia; destinați focului și pământului, ca Datan, Core și Abiron; necanonici, ca Anna și Caiafa; tirani și cu nărav de fiară, ca ighemonii; dau ordin să nu credem în teofanii, în predica adevărului lui Ioan, în ruga sinceră și „în partea cea bună a Mariei”. Iar acela, care nu se supune acestei ascultări demonice, este caterisit, exclus, afurisit, de sinoadele și consistoriile tâlhărești atee. Ba mai mult, în loc să plinească sfânta ascultare, au înlocuit-o în mod viclean, încât au înșelat și pe cei aleși: Nicodim Măndiță, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală etc.
Fecioria au desființat-o prin excursiile și casele de odihnă ce se pun la dispoziția atelierelor cooperative mănăstirești, unde măcar cu vederea și tot desfrânează (Matei 6).Iar sărăcia, prin îmbogățirea mănăstirii, care e săracă, se desființează sau se transformă. Tirania, despotismul, dictatura cea mai sălbatică, fără milă sau asistență a Sfântului Duh, domnește în sinoadele locale demagog și gog-ice, mai rău ca în papismul infailibil apusean. Cel puțin, papa îndumnezeiște creatura sub jarul dragostei divine, apoteozând pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, dar sinodalii democrați înomenesc pe Dumnezeu, uitând divinitatea cu totul. Papii au admis pe Francisc de Assisi, Bernadette de Lourdes etc și supracinstesc pe sfinți, chiar așa schismatici și farisei cum sunt, dar sinodalii noștri, de sub tirania proletară, au ajuns să nege și pe Dumnezeul cel viu. Ei admit că Dumnezeu nu se vede și se bucură mai ales că nu-i vede ce fac în ascuns, luptând cu mare mânie contra sfinților, crezând că aduc slujbă lui Dumnezeu.Sunt foarte fericiți că se dau jos icoanele din instituții, ba încă le-au scos și din Sfântul Sinod, unde au introdus chipurile cioplite ale magnaților zei tirani surpători de altare. În soboare, pastorale, stareții, protopopii etc, nu discută decât pe cine să mai caterisească, ce dări să mai pună pe norod, ce canoane de îndepărtare de la spovadă, Euharistie, botez, cununie, preoție, maslu și chiar de la mirungerea prozeliților.
Înainte erau prea multe seminare, nimeni nu era caterisit, decât Iosif preotul, post– mortem pe nedrept, iar azi, când nu mai avem nici un seminar (decât școli de cântăreți și semi-seminarul monahal de la Neamț) toți sinodalii se întrec în a caterisi pe cei mai buni fii ai lui Hristos. Azi, când ești dat afară din serviciu, dacă te duci la biserică sau mănăstire, ierarhii nu predică și nu scriu altceva decât oprirea credincioșilor din pelerinaje, încât nu mai pot sărmanii creștini nici să mai răsufle. Acum, dacă ateii spun că nu e Dumnezeu, toate circularele și revistele teologice sunt pline de atacuri împotriva teofaniilor, apologeticii, misticii, chiar împotriva monahismului adevărat, ba se desființează și mănăstiri (Vladimirești, Sihastru), se aruncă preoți și monahi în închisori și se anatematizează pe capete. Până când îi rabzi, Doamne? Acum, când nu e voie să te botezi, să te cununi, să te spovedești, să aduci un prozelit la Ortodoxie, prelații atei ordonă pe toate căile prohibirea căsătoriei și a mâncării cu mulțumire (Euharistiei) (1 Timotei, 4, 1-3), precum și a botezului fără acte de la păgânii atei, ca să nu fie ei demascați întru perversități de către popor. Opresc orice prozelitism, pentru ca toți să cadă în ateism militant.
Dar cine poate să mai înșire fărădelegile acestor urâciuni ale pustiirii la locul cel sfânt? Să nu ne mirăm că nu se ridică nimeni să facă apologia Ortodoxiei: pe de o parte conducătorii bisericești sunt vânduți comuniștilor și sunt înfierați cu semnul apocaliptic (ca dovadă că Singurul Conducător și Cap este Hristos); pe de altă parte catolicii și protestanții se bucură de decadența Ortodoxiei exterioare; și în sfârșit, poporul dreptslăvitor, fiind ignorant, iar monahismul vanitos și agramat, toate lucrurile merg pe placul satanei. De asemenea, să nu ne mirăm că nici celelalte religii nu arată ateismul și antihristul militant al comunismului actual. Pe de o parte din necunoaștere și înșelare, sub forma păcii, a libertății, îmbogățirii materiale etc, iar pe de altă parte, de frică, pentru că, dacă ar cuteza cineva să-i facă critica negativă, n-ar mai vedea soarele și i-ar putrezi oasele în ocne, temnițe. De aceea încerc eu, smeritul, să fac acest lucru cu îndrăzneală mare.
ECUMENISMUL este suma tuturor ereziilor, EREZIA EREZIILOR asa ne invata Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos - Creatorul si Mantuitorul nostru, prin Dumnezeiasca Scriptura - Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti.
ERETICII sunt CEI FARA CREDINTA ADEVARATA (fara DREAPTA CREDINTA, adica ORTO DOXA).
Apararea Ortodoxiei, dreapta credinta crestina - Defend the Orthodoxy, the right faith (belief) - Apologetics - SanatateSiViata Youtube Playlist
(Click pe cele 3 liniute) [numai primele 200 videouri]
Prigoana crestinilor Ortodocsi care zic adevarul a inceput - Monahul Ioan - ORTODOX 33 - 14 decembrie 2016
ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR - Ce este ecumenismul si cum aparam Dreapta Credinta (Orto Doxa) de ecumenism - ECUMENISM: THE HERESY OF HERESIES - What is ecumenism and how do we defend the Right Faith (Ortho Dox) from ecumenism - SanatateSiViata Youtube Playlist
(Click pe cele 3 liniute) [numai primele 200 videouri din cele peste 1200]
"ECUMENISMUL? Este EREZIA EREZIILOR." (Parintele Dr. Prof. Acad. Dumitru Staniloaie - A fost un preot bun, induhovnicit si mare teolog roman al secolului XX)
ECUMENISMUL: EREZIA EREZIILOR (SUMA TUTUROR EREZIILOR) - Siteuri si articole
- DESPRE ECUMENISM - Index vezi partea de jos a siteului: Despre ecumenism - Sfaturi Ortodoxe - SfaturiOrtodoxe.ro
Despre ecumenism (...)
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. - PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)
OMUL MAI RAU DECAT DIAVOLUL... !!!
"Caderea de astazi a omului este cu mult mai mare decat cea dintai: atunci s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, astazi insa L-a omorat pe Dumnezeu. Omule, care este numele tau, daca nu diavol? Dar ce spun eu? Aceasta-i o insulta pentru diavol. Diavolul n-a fost niciodata atat de rau, atat de iscusit in rautatea lui, precum omul. Domnul Iisus Hristos S-a pogorat pana la iad, dar acolo nu L-au rastignit. Noi L-am rastignit! Oare oamenii nu sunt mai rai decat diavolul? Oare pamantul nu este mai rau decat iadul? Din iad nu L-au alungat pe Hristos: oamenii in ziua de azi L-au alungat de pe pamant, L-au alungat din trupul lor, din sufletul lor, din cetatea lor..." (Sfantul Iustin Popovici, Abisurile gandirii si simtirii umane)
"Atat dupa o impartasire nevrednica, cat si dupa o rugaciune nevrednica si rece, sufletul boleste. Inseamna ca Domnul nu ne-a intrat in inimi, ca L-am jignit cu necredinta si raceala inimii noastre si ca ingaduie duhurilor rele sa ni se cuibareasca in inima, ca sa ne faca sa simtim deosebirea dintre jugul Sau si cel al vrajmasului." (Sfantul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos)
"CE INSEAMNA SA NU MINTI? Nu inseamna neaparat sa propovaduiesti in stanga si-n dreapta adevarul, in gura mare (fereasca sfantul!). Nu inseamna nici macar sa mormai abia auzit ce gandesti. Inseamna pur si simplu: sa nu spui ceea ce nu gandesti, iar aici intra sa nu soptesti aprobator, sa nu deschizi gura, sa nu ridici mana, sa nu-ti dai votul, sa nu schitezi un zambet, sa nu participi cu prezenta, sa nu te ridici in picioare si sa nu aplauzi". (Aleksandr Soljenitin, Voci de sub daramaturi)
ECUMENISMUL - DIALOGUL MINCIUNII. "Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-crestinismul [falsul-crestinism] pseudo-bisericilor [falsele biserici] din Europa Occidentala. Inlauntrul sau se afla inima umanismului european, avand papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-crestinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decat o erezie dupa alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie [toataerezia, erezia ereziilor]. De ce? Intrucat, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tagaduit sau au deformat anumite insusiri ale Dumnezeu-omului si Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se indeparteaza cu totul de El, inlocuindu-L cu omul european. Nu exista nici o diferenţa esentiala intre catolicism, protestantism, ecumenism si alte erezii ale caror nume este << legiune >> [legiune de demoni]". (Sfantul Iustin Popovici)
LEGATURA CU ERETICII INDEPARTEAZA PRIN INSELACIUNE DE LA CALEA ADEVARULUI "Urechile oamenilor simpli au fost amagite si obisnuite cu nelegiuirile ereziei. Copiii Bisericii sunt educati cu invataturile stricate. Ce trebuie sa facem? Ereticii boteaza, dau muribunzilor merindea pentru drumul vesniciei, ii viziteaza pe bolnavi, mangaie pe cei in suferinta si lipsuri, dau ajutor de tot felul si impart darul Sfintelor Taine. Prin toate aceste lucruri savarsite de ei, se naste in aceste popoare o legatura de armonie cu ei, asa ca in scurta vreme, chiar de ni s-ar da libertate, n-ar mai fi nicio nadejde ca pe cei prinsi in aceasta indelungata inselaciune sa-i mai putem intoarce din nou pe calea adevarului." (Sfantul Vasile cel Mare, Epistole)
Dumnezeu ne invata Dreapta Credinta, OrtoDoxa (Ortos Doxa din greaca) despre cum sa facem numai voia Sa, direct dar si indirect prin invataturile Sfintilor Sai Apostoli si invataturile Sfintilor Parinti, astfel cu prin Dreapta Credinta, OrtoDoxa sa mergem pe calea mantuirii, sa ne sfintim si sa ne desavarsim, astfel sa putem dobandi Viata Vesnica in imparatia lui Dumnezeu
Sfantul Antonie cel Mare (intemeietorul monahismului, calugariei):
"Sa nu-ti ingadui sa calci dumnezeiestile porunci de dragul prieteniei omenesti." (Sfantul Antonie cel Mare) Despre EREZIE (ECUMENISMUL: EREZIA EREIILOR, SUMA TUTURIR EREZIILOR)
"Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are dreapta și mare socoteală. Și vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu ești Agathon? Am auzit pentru tine că ești curvar și mândru. Iar el a zis: ei bine, așa este. Și i-au zis lui: tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăși: Tu ești Agathon ereticul? lar el a răspuns: nu sunt eretic. Și l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis ție le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală și s-au dus zidiți, adică folosiți." (Patericul egiptean)
Sfantul Teodor Studitul:
"Porunca Domnului este sa nu tacem atunci cand Credinta se afla in primejdie....
Cand este vorba de Credinta nu putem sa spunem:
Cine sunt eu?
Sunt Preot? Nu.
Sunt conducator? Nu.
Sunt ostas, taran? Nici asta.
Sunt un sarac, care imi asigur doar hrana de zi cu zi. Nu am cuvant, nici vreun interes fata de acest subiect.
Vai de tine!
Pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si indiferent?
Chiar si saracul nu va avea in ziua judecatii nici o indreptatire daca nu vorbeste acum, pentru ca va fi judecat si numai pentru acest lucru." (Sfantul Teodor Studitul, din epistola a 81-a, in Filocalia, pagina 77)
Sfantul Vasile cel Mare:
"Cineva se poate face partas vinovat la faptele altuia in trei moduri:
prin impreuna lucrarea pacatului;
prin neconlucrare dar aprobare;
si prin TACERE in fata nelegiuirii, chiar daca nu se conlucreaza si nu se aproba." (Sfantul Vasile cel Mare, Episcop al Cezareei, Mitropolit al Capadociei si Exarh al Pontului - extras din PSB 4 [Parinti si Scriitori Bisericesti volumul 4], Sfantul Vasile cel Mare despre Botez)
Sfantul Ioan Gura de Aur:
"Nicaieri nu este atat de rau ca in erezie. Nicio credinta falsa sa nu primiti,chiar de ar fi venita sub forma dragostei!" (Sfantul Ioan Gur de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului)
"Cand exista, insa, neintelegere pentru dogme, si toate partile isi aduc argumentele lor, scotandu-le din Scriptura, ce putere poate sa aiba atunci viata imbunatatita a preotului? Care este folosul multelor sudori cand dupa osteneli, MAREA LUI NESTIINTA in privinta cuvantului si a dogmelor il conduce la caderea in erezie si la despartirea de trupul Bisericii? Stiu pe multi care au patimit ceva asemanator. Si care este castigul rabdarii in privinta aceasta? Niciunul! La fel nu foloseste cu nimic credinta sanatoasa cand viata este desfranata [nu se infraneaza sa faca virtutile, deci voia lui Dumnezeu]. Din acest motiv, cel ales sa-i invete pe ceilalti trebuie sa fie mai iscusit decat toti in purtarea unor astfel de lupte. Pentru ca atunci cand acesta stapaneste cu siguranta dogmele credintei nu este deranjat cu nimic de catre cei care se contrazic cu el, insa cand multimea oamenilor simpli care sunt sub indrumarea lui il vede pe conducatorul ei ca este biruit si ca nu are sa aduca argumente vrednice de convingere in fata celor care se razvratesc, atunci nu pun pe seama neputintelor lui infrangerea, ci pe seama subrezeniei dogmelor. Si astfel, PENTRU NESTIINTA UNUI SINGUR OM (acela fiind preotul), poporul cel mult este dus in prapastia cea mai rea a pierzarii [in iad]." - din Cuvinte de aur volumul X paginile 346-347. Editura Egumenita 2017.
Sfantul Simeon Noul Teolog:
"Stapanul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos] ne invata sa nu ne lasam amagiti numai de cuvinte si sa nu credem pe orice om care spune despre sine ca e duhovnicesc, ci numai daca avem mai inainte confirmarea din viata si din faptele lui, si mai cu seama daca cuvintele si faptele lui cosuna (adica se potrivesc intru-totul) cu cele ale Domnului si ale Apostolilor, si cu invataturile Sfintilor Parinti, si abia atunci sa primim si sa ascultam cuvintele lui ca si cuvintele lui Hristos. Iar daca nu, chiar daca ar invia pe morti, chiar daca ar arata zeci de mii de alte minuni, sa ne intoarcem de la el si SA-L URAM CA PE UN DEMON, mai cu seama atunci cand vedem ca, daca e povatuit, nu primeste sa-si schimbe felul sau, ci staruie in cunostinta sa ratacita [eretica], si socoteste ca-si are vietuirea si petrecerea sa in ceruri." - Discursuri teologice si etice volumul 1, pagina 88. Editura Deisis 1988.
Sfantul Nil Athonitul:
"O vai de voi ticalosi duhovnici, caci vin la voi saracii pacatosi de se marturisesc si in loc sa-i indreptati voi mai rau ii razvratiti si le cereti rasplatire de bani de trei ori ticalosilor. ATI LARGIT GURA IADULUI si l-ati umplut de sufletele omenesti si i-ati pricinuit mare lipsa raiului si V-ATI INTOVARASIT CU DRACII si aduceti spre jertfa satanei sufletele saracilor crestini, ca ATI AMAGIT SI ATI INSELAT la marturisire pe fii vostri cei duhovnicesti cu prea-lasarea precum voi voiti, dar nu precum scrie in canoane, din pricina ca voi duhovnicii nu aveti unire intre voi ca sa paziti randuiala canoanelor, ci aveti si tineti a voastra deosebita lege." - Minunile, vedeniile, cuvintele Preacuviosului Nil Kavsocalivitul, paginile 85-86. Editura Sophia 2011.
Sfantul Ignatie Briancianinov:
"Paziti-va, (indeamna Domnul), de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar inlauntru sunt lupi rapitori [ucigasi]; DUPA ROADELE LOR II VETI CUNOASTE. (Matei 7:16). Domnul [Dumnezeul nostru Iisus Hristos] porunceste sa avem in privinta lor o deosebita luare-aminte, o deosebita fereala. Proorocii mincinosi se cunosc dupa roadele lor, dupa viata lor, dupa faptele lor, dupa urmarile lucrarii lor.Nu te lasa atras de vorbirea mestesugita si cuvintele frumoase ale fatarnicilor, de glasul lor lin, ce pare semn al blandetii, smereniei si dragostei; nu te lasa atras de zambetul lor dulce care le joaca pe buze si pe fata, de prietenia si bunavointa care le stralucesc in ochi; nu te lasa inselat de zvonurile despre sine pe care ei le raspandesc cu iscusinta printre oameni, de incuviintarile, de laudele, de numele rasunatoare cu care ii mareste lumea; ia aminte la roadele lor [faptele lor, credinta fara fapte este moarta]." - Expierente ascetice, pagina 417. Editura Sophia 2008.
Sfantul Teofan Zăvorâtul:
„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”
[Anatema inseamna despartit de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime si coborat de viu in iad. Deci se taie omul de la Biserica lui Hristos, Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, ramane in afara Bisericii lui Hristos, astfel isi pierde mantuirea si ajunge in iad.]
Sfantul Maxim Mărturisitorul: ”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”
„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.
„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”
Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba retoric: “Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”
Sfantul Vasile cel Mare:
„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă [dreapta credinta, OrtoDoxa din greaca Ortos Doxa], dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti” ”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”
Sfantul Teodor Studitul:
“Hrisostom [Sfantul Ioan Gura de Aur] ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.” „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş” “Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, dacã ar fi cãlcat-o.” „În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.” „Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia” “Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.“ ”Niciun sinod al ierarhilor ortodocși nu este canonic, dacă nu păzește cu totul, Sfintele Canoane instituite.” ”Cei care nu acceptă toate rânduielile canonice ale Sfintelor Sinoade, nu sunt pe deplin ortodocși, chiar dacă cred drept în toate dogmele ortodoxe.”
Sfantul Apostol Iacov:
”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este” (Iacov IV,4).
Sfantul Efrem Sirul: „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei care murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!”
Sfantul Marcu al Efesului:
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia” „Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”. ”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”
Sfantul Grigorie de Nissa:
”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.
Sfantul Ioan Gură de Aur:
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”. „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” ”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.” ”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.” Sfantul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”
Sfantul Atanasie cel Mare:
„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează” Sfantul Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.
Sfantul Apostol Pavel:
"De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, antihristului], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”
Sfântul Ignatie Teoforul:
„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” ”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.” ”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.” ”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
Sfantul Nichifor Mărturisitorul:
”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”
Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”
Cuviosul Ghenadie Scholarul:
”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.” Sfantul Valsamon arată că de eretici: ”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”
Sfantul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:
”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.” ”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință” Sfantul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru: “Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”
Sfântul Nicodim Aghioritul:
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
Sfantul Chiril al Alexandriei:
”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”
Sfanta Scriptura sau Dumnezeiasca Scriptura, extras din A doua epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, la capitolul 2 [2 Petru 2]
"Capitolul 2 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. 4. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată, 5. Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, 6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; 7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, 8. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. 9. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii, 10. Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer), 11. Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare [hulitoare, batjocoritoare, blasfemiatoare] împotriva lor. 12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri în stricăciunea lor; 13. Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; 14. Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. 15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, 16. Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului. 17. Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns, 18. Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire. 19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui."
Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel ... "Nu este de mirare, deoarece insuşi satana se preface in inger al luminii." [2 Corinteni 11]
"Capitolul 11 (...) 12. Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. 13. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. 14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. 15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. (...)"
Epistola intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel [1 Timotei 4:1-2]
Capitolul 4 1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, 2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (...)"
Epistola a doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel [2 Timotei 3]
"Capitolul 3 1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; 2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie [evlavie, smerenie, cinste, cuviinta, sfintenie], 3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori [barfitori], neînfrânaţi [desfranati alimentar, desfranati sexual, preacurvari, lacomi, etc.], cruzi, neiubitori de bine, 4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, 5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. 6. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, 7. Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului. 8. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă. 9. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora. 10. Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, 11. În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru (Mantuitor daca facem ce ne-a poruncit)]. 12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. 13. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. 14. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, 15. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus. 16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, 17. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun."
Sfanta Evanghelie dupa Matei [Matei 7]
"Capitolul 7 (...) 13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. 14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. 15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. 18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. 19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20. De aceea, după roadele [faptele] lor îi veţi cunoaşte. 21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. 24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. 25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. 26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. 28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. 29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor [falsii preoti, proorocii mincinosi]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie după Matei - Matei 7:13-29)
Sfanta Evanghelie dupa Matei [Matei 24]
"Capitolul 24 (...)
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. 24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (...)" (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru)
"Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Christos, Cristos] - Matei 24:35)
"Cacinesupunerea [in sens rau, deci rebeliunea impotriva Binelui, nesupunerea la Adevar, lui Dumnezeu] este un pacat la fel cu vrajitoria [magia, farmecele facute de vrajitori, vraci, shamani, etc. lucratorii potrivnicului lui Dumnezeu, adica diavolului, deci satanei si ingerii lui demonii, si lucratorii lor, toti cei care sunt impotriva voii lui Dumnezeu (impotrivire in gand, cuvant, fapta - la fapta intra si infatisarea exterioara)] si impotrivirea este la fel cu inchinarea la idoli. Pentru ca ai lepadat cuvantul Domnului [Dumnezeului nostru Iisus Hristos], si El te-a lepadat (...)" (Samuel - Cartea intaia a Regilor - 1 Regi 15:23)
Cuvantul grecesc pentru vrajitorie este "Pharmakea" (farmece, magie), de unde vine si cuvantul: Farmacie (Drug Store [in engleza] - "Magazin de droguri" [tradus din engleza], adica de otravuri, substante toxice, nesanatoasecum vedemin alopatie, in homeopatie [otravurile, substantele toxice diluate sub nume de dilutii], etc. deci infalsa medicina - medicina adevarata, medicina crestina este Medicina Naturala, Medicina Vie, Naturopatia - , medicina mincinoasa, diavoleasca, satanica, demonica, potrivnica lui Dumnezeu [care este Viata]prin care se elimina simtomele, dar cauzele raman... pentru ca "sanatatea nu este profitabila" pentru cei din industria farmaceutica, si alte industrii satanice, deci industrii potrivnice lui Dumnezeu care este Viata, Dumnezeu este Izvorul Vietii).
"Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit [hulit, blasfemiat]; caci ce va semana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi [Dreapta Credinta, OrtoDoxa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel - Galateni 6:7-10)
"Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Christos] - Ioan 8:12)
"De Ma iubiti, paziti poruncile Mele." (Domnul Dumnezeul, Creatorul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos [Christos, Cristos] - Ioan 14:15)
"Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui." (Iisus Hristos - Ioan 14:21)
"Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci;dar si demonii cred si se cutremura. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este? Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic? Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit? Si s-a implinit Scriptura care zice: << Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate >> si << a fost numit prieten al lui Dumnezeu >>. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale? Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel sicredinta fara de fapte, moarta este." (Sfantul Apostol Iacov - 1 Iacov 2:17-26)
Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos ne spune cum spunea mai sus Sfantul Apostol Iacov ca credinta fara fapte este moarta [fara faptele crestine, cum ne-a poruncit Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], cu alte cuvinte, dar acelasi lucru inseamna:
"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri." (Iisus Hristos - Matei 7:21)
Nu exista mai multe religii (religia nu este Dreapta Credinta), nu exista mai multe credinte, nu exista "confesiuni", nu exista "biserici surori", etc.
Exista o singura (unica) Dreapta Credinta, o singura Biserica, OrtoDoxa (Ortos Doxa tradus din greaca), adica Dreapta Invatatura, Dreapta Credinta, Dreapta Slavire a lui Dumnezeu, iar la Dreapta Credinta se vine prin fapte bune crestine asa cum ne-a invatat Insusi Unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, adica se vine prin Insusi Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru (Mantuitor daca facem ce ne-a poruncit):
"Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos] - Ioan 11:25)
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [Cristos, Christos], Fiul [unicul Fiu al] lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeului Celui Viu si Adevarat [Celui Preainalt, Celui Atotiubitor, Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv, Atottiitorul], Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeul Cel Viu si Adevarat - Ioan 14:6-7)
[Despre cele 8 patimi, despre care vorbesc Sfintii Parinti, cum le descoperim si cum le vindecam]
Cuprinsul I (1) Patima lacomiei pantecelui si invingerea ei II (2) Patima curviei si invingerea ei III (3) Patima iubirii de argint si invingerea ei IV (4) Patima maniei, starea de agresivitate si invingerea lor V (5) Patima intristarii, starea de anxietate si invingerea lor VI (6) Patima trandaviei (akediei), starea depresiva si invingerea lor VII (7) Patima slavei desarte, isteria si invingerea lor VIII (8) Patima trufiei si invingerea ei
Cartea de fata reprezinta prima lucrare publicata in Romania care trateaza cuprinzator si amanuntit problema patimilor si a vindecarii lor din dubla perspectiva a mostenirii patristice si a achizitiilor psihologiei contemporane. Apartinand colectivului Societatii psihologilor ortodocsi "Sfantul Teofan Zavoratul" din Sankt Petersburg, ea cuprinde lamuriri de care cei ce se straduiesc sa ajunga la mantuire in conditiile lumii contemporane au nevoie pentru a intelege mecanismele patimase si a le combate cu succes in viata de zi cu zi. Lucrarea acestui grup de psihologi ancorati in traditia Bisericii [Ortodoxe, deci in Unica Dreapta Credinta] ne ajuta sa intelegem scrierile ascetice ale Parintilor dintr-o perspectiva potrivita realitatilor moderne si va oferi un sprijin de nepretuit oricui doreste sa ajunga, cu ajutorul lui Dumnezeu, la vindecarea neputintelor sale sufletesti [intelept spus: duhovnicesti].
In ce fel ne influenteaza genele soarta? De ce pacatele stramosilor se reflecta negativ asupra sanatatii si bunastarii urmasilor? Cartea pe care, draga cititorule, o tii In maini este dedicata tocmai acestor intrebari. Temele cartii sunt prezentate din doua puncte de vedere: spiritual [duhovniceste] si medical. De aceea, textul are multe citate din Sfintii Parinti si argumentari din diverse publicatii stiintifice. Problemele expuse in paginile cartii nu sunt doar un material pentru discutii interesante intre oameni care filosofeaza, ci chestiuni care ating cele mai ascunse unghere ale inimilor noastre, care ne apar in cele mai amare si vulnerabile momente ale vietii. Temeinica cercetare a cauzelor si mecanismelor acestor probleme este completata cu metode spirituale concrete de vindecare, cu ajutorul carora putem elimina sau cel putin diminua efectul vatamator al ereditatii negative. (Konstantin V. Zorin)
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel [Galateni 6]
"Capitolul 6 1. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. 2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. 3. Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi. 4. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. 5. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. 6. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. 7. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. 8. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. 9. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. 10. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi. 11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. 12. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos. 13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. 14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! 15. Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă [omul care lucreaza la virtuti, ca sa nu mai faca pacate (nefacerea voii lui Dumnezeu), patimi (repetarea pacatelor, fara sa luccreze la virtuti), omul sfintit prin virtuti, desavarsit]. 16. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! 17. De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. 18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin."
Parintele Iustin Parvu despre abaterile dogamtice ale ierarhilor ecumenisti [ereticii ereticilor]: "Sunt niste papusi care insa au pierdut harul adevarului, care doar mimeaza adevarul. Dar nu il mai detin. Se saruta cu ereticii, dar duc pe umerii lor raspunderea caderii unui neam, a unei Biserici in apostazie. Ii intreb si eu pe acesti ierarhi [falsi ierarhi] daca ii indreptateste vreun canon sa fie eretici?" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013] - Revista Atitudini) "De omul eretic [ratacit, mincinos, eterodox, heterodox, lucrator al satanei, diavolului, vicleanului, antihristului], dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te, Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit [condamnat, pedepsit, deci s-a condamnat singur prin credinta eretica (ratacita, mincinoasa) - erezia inseamna despartire de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat prin credinta eretica, ratacita, deci prin credinta mincinoasa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Tit 3:10-11)
Erezia (ratacirea) desfigureaza adevarul despre Dumnezeu, modifica adevarul despre Dumnezeu, deci erezia este minciuna.
"Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi [invatatura lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]." (Sfantul Apostol Pavel - Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - II Tesaloniceni 3:6)
"Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu;cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta [invatatura lui Hristos, dreapta invatatura, Dreapta Credinta, OrtoDoxa], sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele." (Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, numit Apostolul Iubirii - II Ioan 9:10)
CRESTIN INSEAMNA SA URMEZI IN FAPTE UNICA SI DREAPTA CREDINTA (ORTO DOXA), DREAPTA INVATATURA (ORTO DOXA), DREAPTA SLAVIRE A LUI DUMNEZEU [DREAPTA CREDINTA, ORTHOS DOXA din Greaca]
OrtoDox inseamna dreptcredincios sau dreptmaritor [Drept Slavitor al lui Dumnezeu, deci NEPOMENITOR DE ECUMENISTI: ERETICII ERETICILOR (ERETICUL modifica Adevarul, astfel ERETICUL este LUCRATORUL SATANEI, DIAVOLULUI, este VRAJMASUL LUI DUMNEZEU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS PRIN MODIFICAREA A CEEA CE NE INVATA HRISTOS IN SFANTA SCRIPTURA SI IN SFANTA TRADITIE (TOT CE A FOST LASAT PRIN VIU GRAI, VERIFICAT CA ESTE DE LA DUMNEZEU SI IN SFANTA SCRIPTURA, DUMNEZEIASCA SCRIPTURA) PRIN SFINTII SAI APOSTOLI SI SFINTII PARINTI)]. Ortodoxia este dreapta invatatura [Dreapta Credinta tradus din greaca Ortos Doxa] de credinta de inchinare si de traire pe care Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos a descoperit-o lumii.
Biblia OrtoDoxa, a Dreptei Credinte, a Dreptei Invataturi - Dumnezeieasca Scriptura - BibliaOrtodoxa.ro
BIBLIA - Unii o citesc si adorm, altii o citesc si se trezesc! Biblia, Sfanta Scriptura sau Dumnezeiasca Scriptura - Cuvintele lui Dumnezeu - Biblia mai este numita: Cartea Cartilor, Cartea Vietii
"In Sfanta Scriptura se lamureste rostul fiecarui om si fiecarui neam. Tot cuvantul dumnezeiesc din aceasta sfanta Carte a Cartilor este si descoperire a adevarului, si dreptar de viata." (Sfantul Nicolae Velimirovici)
"Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos ["vasul Meu ales"], Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Epistola a doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel - 2 Timotei 3:15-17)
"Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi. Zic dar: In Duhul [Duhul Sfant, Duhul Adevarului] sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter [preacurvie, preadesfranare sexuala], desfranare [neinfranare alimentara (lacomia pantecelui, gurmanzii), de slava desarta, de putere, desfranare (neinfranare, fara frana) sexuala, etc.], necuratie [trupeasca sau duhovniceasca: curvie ori preacurvie (mentala, fizica) sau idolatria, erezia, etc.], destrabalare [libertinaj, adica curvie, preacurvie, desfatare, viata imorala, casatorie de proba, corupere, viciere, pervertire, perversitate, dezmat, promiscuitate, depravare, stricaciune, etc.], Inchinare la idoli [idolatrie inseamna si inchinare la propriul trup prin infatisarea exterioara necuviincioasa (indecenta, demonica, idolatra, seminud, pornografica, prostitutie mascata) - cum vedem la majoritatea fetelor si femeilor - si astfel se face smintirea (uciderea duhului si trupului) oamenilor prin declansarea curviei mentale (relatii sexuale in minte, declansate prin vaz), apoi sminteala ducand la alte pacate, patimi: libertinaj (relatii sexuale inainte de Sfaanta Taina a Cununiei), ferirea (pazirea) de a face copii, avorturi (avort prin chiuretaj, pilule asa zise anticonceptionale sau contraceptive, spermicide, prezervative, sterilet DIU, fertilizrea in vitro FIV, etc. deci uciderea copiilor nenascuti, pruncucidere pentru ca viata incepe in momentul conceptiei), trafic de fiinte umane (sclavie sexuala), crime, genocid, etc.], fermecatorie [vrajitorie, magie, etc.], vrajbe [neintelegeri, ostilitate, zazanie, dusmanie, ura, etc.], certuri, zavistii [invidie, pica, ranchiura, uneltire, gelozie, etc.], manii, galcevi [certuri, scandal, galagie, harmalaie, tambalau, discordie, para, clevetire (barfa), dihonie, raca, vacarm, prigoana, artagos, etc.], dezbinari, eresuri [erezii, ecumenismul (erezia ereziilor), rataciri de la Dreapta Credinta, OrtoDoxa], Pizmuiri [invidie, egoism, gelozie, vrajmasie, dusmanie, ciuda, rautate, etc.], ucideri [crime, omor - aici intra si avorturile (avort prin chiuretaje sau reclaje - ruperea copilului viu nenascut in bucati, avort hormonal in primele 14 zile de la conceptie prin pilule anticonceptionale sau contraceptive - viata incepe in momentul conceptiei, avorturi prin spermicide, prezervative, mecanice - sterilet, solutii saline RU-486, fertilizarea in vitro FIV, etc. - detalii, dovezi, marturii laAdevarulDespreAvort.ro) si asa zisa planificare failiala (sanatatea reproducereii), sminteli (ucideri trupesti si duhovnicesti) prin infatisarea exterioara necuviincoasa (indecenta) - detalii inModa crestina - Rusinea femeilor din ziua de azi..., prin erezii (rataciri de la Dreapta Credinta - OrtoDoxa, eresuri, ecumenism - erezia ereziilor), etc.], betii [fumat tot sinucidere este, deci stilul de viata nesanatos, alimentatia nesanatoasa este sinucidere], chefuri [petrecere zgomotoasa cu mancare, bautura (si cantec necuviincios, indecent, pornografic, obscen, etc.) deci cu oameni necuvinciosi, indecenti, deci nepotrivit pentru un om crestin, astfel neplacuti lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru (Mantuitor daca facem ce ne-a spus, poruncit in Sfanta Scriptura, respectiv in Sfanta Evanghelie de unde incepe crestinismul, si in Sfanta Traditie prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti - pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli) in Una Sfanta Treime] si cele asemenea acestora [ganduri, cuvinte, fapte necrestine], pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Iar roada Duhului este dragostea [dragostea nu se comporta cu necuviinta (indecenta, pornografic, etc.), dragostea se bucura de adevar], bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii." (Sfantul Apostol Pavel, numit: Gura lui Hristos, Vasul ales al lui Hristos, Apostolul neamurilor - Galateni 5:13-26)
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta [cu nedreptate, indecenta, pornografic (prostitutie mascata, mestesug demonic, seminud, idolatru), etc.], nu cauta ale sale [nu este mandra, egoista], nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. (...) Dragostea nu cade niciodata." (Sfantul Apostolul Pavel este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii [vasul Meu ales - il numeste Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], Apostolul neamurilor [il numeste Iisus Hristos] - 1 Corinteni 13:5,6,8)
in doua sesiuni, in 859 si 861, canonul fiind dat in sesiunea din 861
Dator din DEX: "(...) Obligat (moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. (...)" (Extras din DEX [Dictionarul EXplicativ] Online - https://dexonline.ro/intrare/dator/14909)
Deci canonul 15 I-II din 861 (despre care se vorbeste in inregistrarea audio) pentru nepomenirea episcopului (ierarhului) eretic (ratacit [ereziarh]) al Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului care spune ca preotul este DATOR (asa zisul preot din inregistarrea video spune ca canonul nu obliga preotul, ci ca preotul este numai dator, si ca "dator" nu inseamna ca esti "obligat" moral, duhovniceste?!), dar proprietatea cuvantului DATOR (cum se vede si din DEX) inseamna ca PREOTUL (PRESBITERUL) ESTE OBLIGAT CRESTINESTE [moral crestineste, duhovniceste, deci prin legile dumnezeiesti din Sfanta Scriptura, in special in Sfanta Evanghelie, unde incepe crestinismul, si Sfanta Traditie (prin Sfintii Apostoli ai lui Hristos si Sfintii Parinti, pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilot Apostoli)].
Preotii si episcopii (episcop = supraveghetor asupra preotilor ca acestia traiesc si marturisesc in cuvinte si in FAPTE drept crestineste [in buna credinta, credinta sfanta, credinta sanatoasa] ortodox) trebuie sa aibe grija, sa arda in credinta dreapta pentru Dumnezeu Domnului Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul in Una Sfanta Treime astfel sa nu devina prin neatentie [prin lipsa de trezvie]: dusman crestinismului, deci vrajmas lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Adevarat.
ECUMENISMUL ESTE EREZIA EREZIILOR, deci ECUMENISTII SUNT ERETICII ERETICILOR vezi ce spun DESPRE ECUMENISM, 
![IERARHII ECUMENISTI (TOTI EPISCOPII REPREZENTANTI AI BISERICII ORTODOXE ROMANE), ERETICII ERETICILOR, CLERICII ECUMENISTI, EPISCOPII TRADATORI AU SEMNAT TOTI LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, SATANIC) DE LA CRETA DIN IUNIE 2016 !!! - 20% (33 de IERARHI) [1 din 5] NU AU SEMNAT documentele SINODULUI DIN CRETA. Singurii care au semnat cu totii au fost..."luptatorii" ierarhi BOR [Biserica Ortodoxa Romana - sinod-creta.OrtodoxInfo.ro - 13 septembrie 2016](/images/stories/familie-si-educatie/educatie/ierarhii-ecumenisti-ereticii-ereticilor-clerici-episcopii-tradatori-care-au-semnat-la-sinodul-talharesc-mincinos-satanic-de-la-creta-din-iunie-2016.jpg "IERARHII ECUMENISTI (TOTI EPISCOPII REPREZENTANTI AI BISERICII ORTODOXE ROMANE), ERETICII ERETICILOR, CLERICII ECUMENISTI, EPISCOPII TRADATORI AU SEMNAT TOTI LA SINODUL TALHARESC (MINCINOS, SATANIC) DE LA CRETA DIN IUNIE 2016 !!! - 20% (33 de IERARHI) [1 din 5] NU AU SEMNAT documentele SINODULUI DIN CRETA. Singurii care au semnat cu totii au fost...\"luptatorii\" ierarhi BOR [Biserica Ortodoxa Romana - sinod-creta.OrtodoxInfo.ro - 13 septembrie 2016")
În lumina neprihănită a sfintelor și dumnezeieștilor Scripturi, nu e bună nici o organizație lumească, pentru că lumea și pofta ei piere. Deci nici imperialismul, regalismul, oligarhia, aristocrația, nici boieria, burghezia, fascismul, nici proletariatul și mai cu deosebire comunismul nu sunt nici una bune. Deși se urăsc și se omoară între ele, totuși, pentru creștinismul sincer ortodox, nu sunt decât tot atâtea vipere și balauri, care se bat până la exterminare, sau ca Moloch ce-și înghite copiii.
