Scris de Administrator

Marţi, 07 Iulie 2020

Vizualizări: 2306

Bine de stiut despre ziua de odihna de ce se serbeaza la crestini duminica si NU sambata (articole si cu versetele in detaliu din Sfanta Scriptura, contine si un verset din biblia lui New King James - biblia protestanta - in unul din articole care arata clar si in biblia protestanta ca Dumnezeu Domnul Iisus Hristos a DEZLEGAT [a DESFIINTAT] SABATUL, sabatul fiind un legamant al lui Dumnezeu numai cu evreii, iudeii, o sarbatoare vesnica evereieasca, iudaica, dar nu un legamant al lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos - unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Creatorul si Mantuitorul nostru, deci NU este o sarbatoare Crestina, NU este o zi sfanta de odihna Crestina.

"Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca DEZLEAGA SAMBATA [adica SABATUL care este sarbatoarea iudeilor (evreilor) NU a crestinilor - a dezlega inseamna a desfiinta, a anula], ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu." (Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan - Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 5:18 - Biblia Ortodoxa - Sfanta Scriptura - Dumnezeiasca Scriptura in Dreapta Credinta (Adevarata Credinta, Credinta Sanatoasa, Sfanta Credinta, OrtoDoxa) - BibliaOrtodoxa.ro)

Asemenea si in Sfanta Scriptura - Dumnezeiasca Scriptura din 1688 (prima Sfanta Scriptura tradusa in limba romana, scrisa cu ajutorul lui Serban Cantacuzino) scrie la fel la Sfanta Evanghelie dupa Ioan la capitorul 5 cu versetul 18 (Ioan 5:18):
"Pentru aceaea dara mai mult cerca jidovii [iudeii, evreii] sa-L omoara, caci nu numai DEZLEGA SIMBATA [adica SABATUL care este sarbatoarea iudeilor (evreilor) NU a crestinilor - a dezlega inseamna a desfiinta, a anula], ce si Tata a Lui zice pre Dumnezau, tocmai pe Dinsul facind cu Dumnezau."

Informatii utile versetele din Dumnezeiasca Scriptura, Sfanta Scriptura in detaliu de ce sarbatorim duminica si nu sambata, informatii utile din istoria crestina, anumite modificari necrestine, deci eretice, facute de protestanti, de adventistii de ziua a saptea in Sfanta Scriptura originala, ce scrie in scriptura adventistilor, etc. modificari facute prin intermediul bibliei modificate de catre Dumitru Cornilescu, preot calugar ortodox caterisit, exclus din clerul Bisericii Ortodoxe Romane:

DESPRE SERBAREA DUMINICII IN LOCUL SAMBETEI LA CRESTINI

INVATACELUL: Daca Noul Testament este urmarea Vechiului Testament, de ce nu urmam noi si sarbatorirea sambetei?

PREOTUL: De la Adam pana la sfarsitul lui Avraam au trecut, dupa unii cronografi, 3678 de ani (Cronograful lui Gheorghe Kedranos, trad. rom. de Mitrop. Veniamin Costachi, Manastirea Neamtu, 1837, p. 44- 45; vezi si prefata Mineiului pe februarie, de staretul Manastirii Neamtu-Secu, Neonil), la care, adaugind cei 430 de ani cat au stat israelitii robi in Egipt (Gal. [Galateni], 3, 17), fac 4108 ani. In aceasta perioada de timp, de la Adam pana la Moise, nici Scriptura nu era scrisa, nici sambata nu se tinea ca sarbatoare de vreun, popor. Timp de atatea mii de ani, patriarhii cei de mai inainte de lege si toti cei credinciosi s-au povatuit la calea mantuirii numai prin Sfanta Traditie si abia dupa acest indelungat rastimp a fost instituita de Dumnezeu praznuirea sambetei - in timpul trecerii poporului Israel prin pustia Arabiei - in amintirea facerii lumii in sapte zile, dupa care, in ziua a saptea, Dumnezeu S-a odihnit, precum si in amintirea iesirii din robia Egiptului a poporului Sau, Israel. Caci Sfanta Scriptura spune: "Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, caci intru ea S-a odihnit de toata lucrarea Sa pe care a facut-o Dumnezeu" (Fac. [Facere - Geneza], 2, 3). Si iarasi este scris, referitor la iesirea israelitilor din robie: "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo cu mana tare si cu brat inalt pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeul tau sa pazesti ziua sambetei" (Deut. [Deuteronom], 5, 15).

Dar trebuie stiut si faptul ca sambata nu a fost data de Dumnezeu ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii, ci a randuit-o, ca sarbatoare si ca legamant vesnic, numai pentru poporul Sau, Israel. Acest lucru il arata Sfanta Scriptura clar, cand zice: "Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit" (Ies. [Iesirea - Exodul], 31, 16-17).

In alt loc, Sfanta Scriptura ne arata, de asemenea, ca atat sambata, cat si celelalte porunci ale Legii nu au fost date decat poporului Israel: "Cel ce vesteste cuvantul Sau lui Iacov, indreptarile si judecatile Sale lui Israel (adica poporului scos de El din robie), n-a facut asa nici unui alt neam (adica necredincios, care nu se tragea din samanta lui Iacov) si judecatile Sale nu le-a aratat lor" (poruncile si sambata) (Ps. [Psalmi - Psalmul] 147, 8- 9). Cand paganii au venit la Neemia, dorind sa ia parte la zidirea templului, el le-a zis: "Dumnezeu cel ceresc ne va ajuta. Noi, slugile Lui, vom zidi; iar voi n-aveti parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim" (II Ez. [Ezechiel - Iezechiel] 2, 19). Daca paganii ar fi avut sambata, mai avea Neemia dreptul sa le vorbeasca asa? Paganii i-ar fi putut raspunde ca si ei au sambata ca semn al asezamantului, la fel ca israelitii. Aici insa Neemia vorbeste hotarat si limpede, spunandu-le ca nu au "parte, nici drept". Ca paganilor nu li s-a dat nici Legea si nici sambata reiese si din epistola Sfantului apostol Pavel catre romani, unde le spune: "Caci paganii care nu au lege, din fire fac ale Legii" (Rom. [Romani], 2, 14). Iar mai departe, acelasi apostol marturiseste ca israelitilor le apartine infierea si slava si asezamantul (deci si semnul legaturii - sambata) si punerea legii (sambata face parte din ea) si slujba (legea ceremoniala) si fagaduintele (Rom. [Romani], 9, 4; Deut. [Deuteronom], 6-13).

Asadar, pe temeiul marturiilor de mai sus reiese clar ca sambata era un semn de legatura intre Dumnezeu si Israel si ca a fost data in urma, numai pentru israeliti (Ies., 3, 16-17), nicidecum pentru intreaga omenire.

Dar legiuirea sambetei nu s-a facut pentru o durata nedeterminata. Apostolul Pavel, in epistola sa catre galateni, ne arata ca "Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul (prin urmare pana la venirea Urmasului), Caruia I s-a dat fagaduinta" (Gal. [Galateni], 3, 19). De asemenea, stim ca "sfarsitul legii este Hristos" (Rom. [Romani], 10, 4). Deci, iata durata de timp pentru care a fost data Legea: pana la venirea Urmasului, Care este Hristos. Legea a fost - dupa cum stim - numai povatuitor catre Hristos, ca sa ne justificam prin credinta. Dupa venirea credintei, nu mai suntem sub povatuitor (Lege) (Gal. [Galateni], 3, 24-25). Vechiul Testament fiind inlocuit, s-a implinit porunca lui Ieremia in care se zice: "Iata, vin zile - zice Domnul - cand Eu voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului... Voi pune Legea Mea in launtrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei imi vor fi Mie popor" (Ier. [Ieremia], 31, 31-33; Evr. [Evrei], 8, 8-10). Aici se vorbeste despre incheierea unei noi legaturi si se arata si timpul cand asezamantul va fi inlocuit cu cel nou. Se naste intrebarea: care legamant va fi inlocuit? Proorocul Ieremia a aratat: "...acela pe care l-am facut cu parintii lor in ziua Cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului...".

In ce consta acest legamant ne arata proorocul Moise: "Domnul Dumnezeul vostru a incheiat cu voi legamant in Horeb. Nu cu parintii nostri a facut Domnul legamantul acesta, ci cu noi, cei ce suntem vii aici astazi... Eu am stat in vremea aceea intre Domnul si intre voi... El a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Cel ce te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei... Cuvintele acestea le-a grait Domnul catre toata adunarea voastra pe munte, din mijlocul focului, al norului, intunericului si al furtunii, cu glas de tunet si altceva n-a mai grait. Si le-a scris pe doua lespezi de piatra si mi le-a dat mie" (Deut. [Deuteronom], 5, 2-22).

Acest Asezamant, aceasta legatura trebuie sa-i lase loc Noului Asezamant. Deci, inlocuindu-se si dandu-se la o parte legatura cea veche, de la sine cade si sambata - semnul acestei legaturi.

INVATACELUL: Hristos Mantuitorul nostru n-a desfiintat Legea Testamentului Vechi, caci insusi a marturisit: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii. N-am venit sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat, zic voua: inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din lege nu va trece, pana ce nu se vor face toate" (Matei, 5, 17 -18). Ar insemna, deci, ca si sfintenia sambetei ramane in vigoare pentru totdeauna.

PREOTUL: Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: "Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza" (Gal. [Galateni], 3, 24-25). Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit si a incetat. "Caci Hristos este sfarsitul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede" (Rom. [Romani], 10, 4). Legea Veche a tinut numai pana la Ioan Botezatorul, ultimul pregatitor al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13). Cei de sub regimul ei au fost nascuti sub robie, intocmai ca fiul lui Avraam, din roaba sa, Agar; pe cand cei din Testamentul Nou sunt ca fiul lui Avraam, din sotia sa libera, Sara, fiind nascuti spre libertate si mostenire. Caci Agar si Sara sunt inchipuiri ale celor doua Testamente (Gal. [Galateni], 4, 22-31). Prin urmare, cuvintele Mantuitorului: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii" au acest inteles: Eu n-am venit impotriva Legii si a proorocilor, sau: Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dimpotriva, ea este in deplin acord atat cu Legea lui Moise, cat si cu invatatura, din celelalte carti ale proorocilor (Vechiului Testament), in acest chip, Legea se implineste desavarsit prin Mine - adica prin venirea Mea - deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom. [Romani], 10, 4).

Iar cuvintele prin care Mantuitorul spune ca nu va trece o iota sau o cirta din Lege pana ce nu se vor face toate, se refera la implinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai - pana la incheierea Noului Legamant facut prin Sangele Sau si instituit in seara Cinei celei de Taina, Cand legamantul Vechiului Testament a luat sfarsit. Dupa ce a mancat cu ucenicii Sai, Mantuitorul a luat paharul si l-a dat lor zicand: "Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi" (Luca, 22, 20).

INVATACELUL: Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea inca de la inceputul lumii, cand a ispravit creatia, dupa cum este scris: "Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa pe care o facuse si S-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o, caci intru ea S-a odihnit de toata lucrarea Sa, pe care a facut-o Dumnezeu" (Fac. [Facere - Geneza], 2, 2-3). Deci, dupa cele sase zile ale creatiei, ziua a saptea a fost cel dintai sabat sfintit de Insusi Dumnezeu si, datorita acestui fapt, ea a ramas sfanta pentru toti oamenii si pentru toate timpurile.

PREOTUL: In aceste doua versete nu se vorbeste decat despre Dumnezeu si lucrarea Sa, aratandu-se ca Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, S-a odihnit, a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea, insa despre om nu se spune nimic, si nici n-ar fi avut omul pentru ce sa se odihneasca, avand el abia o zi de la crearea sa (Fac. [Facere], 1, 26-31). Fiind asezat de Dumnezeu "...in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca" (Fac. [Facere], 2, 15), primul om n-a primit nici o porunca privind serbarea zilei a saptea. Singura porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu a fost aceea de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului (Fac. [Facere], 2, 16 -17). Pentru om, toate zilele erau deopotriva. Ba, mai mult, nici chiar atunci cand Adam si Eva au calcat porunca si au cunoscut binele si raul, si nici dupa ce au fost izgoniti din rai, nu au primit porunca sa serbeze vreo zi. Dimpotriva, toata viata omului devine o continua munca, fiind obligat ca in toate zilele sa munceasca pamantul - blestemat intru toate lucrurile sale - pentru a-si dobandi hrana. "Cu osteneala sa te hranesti din el (din pamant) in toate zilele vietii tale "(Fac. [Facere], 3, 17).

Se arata, intr-adevar, ca Dumnezeu S-a odihnit in a saptea zi de lucrarea Sa, dar cum se numea acea zi, nu ni se spune. Ca atare, se ridica urmatoarele intrebari:

— Este ziua a saptea una si aceeasi cu sabatul?

— Se numarau pe atunci zilele saptamanii in asa fel ca ziua a saptea sa corespunda cu sambata de azi?

— Unde se spune ca se numarau zilele si cum se numeau ele in acel timp?

- Sau, cel putin, cuvantul "sabat" - atat de scump unora din cei cu care ai stat de vorba - ai putea sa-mi arati unde este scris?

Vrand, nevrand, trebuie sa recunosti ca sambata ca zi de odihna nu-si are originea in rai si nici n-a fost data primilor oameni ca zi de repaos, ci ca inceputul ei este abia cu circa 2500 de ani mai tarziu. Date lamuritoare asupra felului de praznuire - si al zilei anume care este praznuita - nu avem nicaieri in Biblie.

Problema mai poate fi pusa si astfel: Dumnezeu, intr-adevar, S-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. Dar ce inseamna ziua a saptea? Caci nu ni se mai spune ca in aceasta zi "s-a facut seara si s-a facut dimineata", cum ni se spune despre celelalte zile ale creatiei. Astfel, ar urma ca in a opta zi - adica in intaia a saptamanii viitoare - Dumnezeu sa fi inceput din nou a crea sau a lucra ceva, pentru ca apoi, dupa sase zile, iarasi sa Se odihneasca ... si sa serbeze si El, in fiecare saptamana, ziua a saptea ... Ar insemna, prin urmare, ca serbarea sambetei ar trebui sa o tinem dupa exemplul lui Dumnezeu, iar nu pe baza vreunei porunci de la inceput. Porunca a venit insa mult mai tarziu, iar a sustine ca si Dumnezeu serbeaza sambata si ca numai dupa exemplul Lui - cel putin pana la venirea acestei porunci - trebuie sa o fi serbat oamenii, insemneaza a cadea in cea mai mare ratacire.

Deci, "ziua a saptea" nu este decat ziua in care Dumnezeu a incetat creatia universului. Nicaieri nu ni se spune in Biblie ca, la inceput, si omul "s-a odihnit" in ziua a saptea.

INVATACELUL: Exista un text din oare s-ar intelege ca porunca sfintirii zilei a saptea nu ar fi fost data abia in vremea lui Moise, in pustie, ci ca ea a existat inca de la inceput: "Adu-ti aminte de ziua sambetei, ca sa o sfintesti" (Ies., 20, 8). Iata, deci, ca Dumnezeu atrage doar atentia (adu-ti aminte) asupra unei porunci deja existente si nu o statorniceste acum pentru prima oara. Si, de vreme ce ea este de la inceput, inseamna ca este obligatorie pentru lumea de totdeauna, nu numai pentru cea de la Moise incoace.

PREOTUL: "Adu-ti aminte" se refera la ceea ce a existat mai dinainte (adica "adu-ti aminte" de ceva ce ti-am spus eu alta data), caci, intr-adevar, porunca de a serba sambata nu s-a dat, pentru prima oara, o data cu celelalte porunci, pe Muntele Sinai. Dar nu este nici asa cum ti se pare dumitale, ca ea a fost data de la inceput, lui Adam, in rai.

Aceasta porunca s-a dat cu putin mai inainte - si pentru prima oara - in pustia Sin, cand Dumnezeu a poruncit evreilor, prin Moise, sa nu adune mana in ziua sambetei (ziua a saptea) (Ies., 16, 25). Deci, atunci cand a fost data legea pe Sinai, evreii aveau cunostinta despre sabat - caci il serbasera, ba chiar il si calcasera, pentru care pricina au fost dojeniti de Dumnezeu (Ies., 16, 27-29). De aceea, porunca intaia incepe cu cuvintele: "Adu-ti aminte..." spre a aminti evreilor ca aceasta porunca le-o daduse cu putin mai inainte. Deci, originea sabatului nu este in rai, iar el nu a fost serbat pana la Moise.

INVATACELUL: Oare poate fi serbarea sambetei inlocuita de vreme ce ea este un semn si un legamant vesnic intre Dumnezeu si oameni, facut pe temeiul cuvintelor lui Dumnezeu insusi? "Sa pazeasca deci fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel..." (Ies., 31, 16-17). Deci, inlocuirea sambetei prin Duminica sau prin oricare zi ar insemna inlocuirea unui asezamant vesnic prin unul omenesc.

PREOTUL: Cu adevarat, sabatul este un legamant vesnic, instituit de Dumnezeu, dar nu pentru toate popoarele lumii, ci numai pentru poporul lui Israel. Acest fapt se poate intelege destul de clar din marturiile Sfintei Scripturi. Mai intai, vedem ca Domnul a vorbit lui Moise si i-a zis sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic (Ies., 31, 16). In al doilea rand, acest legamant este o aducere aminte de robia egipteana din care Dumnezeu ii scosese pe israeliti, poruncindu-le, spre amintire, sa tie sabatul ca zi de odihna: "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt; pentru aceea ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua sambetei" (Deut., 5, 15). In al treilea rand, vedem ca sabatul este "semn" vizibil intre Dumnezeu si copiii lui Israel. "Domnul a grait catre Moise zicand: vorbeste-le copiilor lui Israel si spune-le: "Vedeti si paziti zilele Mele de odihna, caci acestea vor fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn, ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste" (Ies., 31, 12-13). Tot in felul acesta se exprima si proorocul Iezechiel: "Asa vorbeste Domnul... ; ...Le-am dat zilele Mele de odihna, ca sa fie semn intre Mine si ei, ca sa cunoasca ca Eu sunt Domnul, Sfintitorul lor" (Iez., 20, 5, 12). In al patrulea rand, reiese ca sabatul si intreaga Lege sunt date numai evreilor - iar nu si celorlalte neamuri - din marturia conducatorilor poporului ales intors din exil; caci atunci cand cei straini din neamul lor au venit si le-au cerut permisiunea sa ajute si ei la zidirea templului Domnului, zicand: "Sa zidim si noi impreuna cu voi, pentru ca si noi, ca si voi, cautam pe Dumnezeul vostru si-I aducem jertfe inca din vremea lui Asarhadon, regele Asiriei..." (I Ez., 4, 2), la aceste cuvinte, trimisii neamurilor au primit un raspuns clar si categoric din partea lui Neemia: "Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta. Noi, slujitorii Lui, vom zidi; iar voi nu aveti parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim" (I Ez., 2, 19). De subliniat ultimul cuvant "pomenire", care este repetat ori de cate ori Dumnezeu sau Moise atrag atentia asupra serbarii sabatului sau asupra legamantului facut, prin el, intre Dumnezeu si poporul scos din robia Egiptului: "Adu-ti aminte de ziua sabatului..." (Ies., 20, 8); "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului... sa pazesti ziua sambetei" (Deut., 5, 15). Deci, aceasta "aducere aminte" se refera la legamantul sabatului pe care l-a facut Dumnezeu cu poporul evreu, atunci cand l-a scos din robia egipteana. Celelalte neamuri nu au acest legamant, pentru ca ele nu au avut nici un alt legamant cu Domnul-Dumnezeu, ca poporul evreu, si nu au deci a-si aduce aminte de vreo promisiune.

Dupa aducerea evreilor in robia babilonica, neamurile care au fost aduse in Palestina - si le-au luat locul - s-au amestecat cu evreii ramasi si au crezut in Dumnezeul lor (I Ez., 4, 2). Aceasta credinta insa nu a putut sa-i faca partasi la istoria poporului ales si la legamantul lui Dumnezeu: sabatul. Pentru aceea ei sunt respinsi de la zidirea templului, spunandu-li-se ca nu au "pomenire" (aducere aminte). Cu alte cuvinte, sabatul este o sarbatoare exclusiv evreiasca si nu se transmite altor popoare, chiar daca acelea cred in Dumnezeul lui Israel. Acesta este un adevar care nu poate fi rastalmacit si de care ar trebui sa tina seama toti cei ce serbeaza sambata, adevar care se poate vedea clar atat in Vechiul cat si in Noul Testament.

Iar daca acest asezamant al sabatului este numit "vesnic", trebuie sa intelegem ca cuvantul "vesnic" are aici intelesul de ceva durabil, care nu poate fi schimbat sau inlocuit de oameni. Dar nici nu se poate sustine ca Dumnezeu nu are putere sa-l schimbe sau sa-l inlocuiasca, deoarece stim ca Mantuitorul a schimbat acest asezamant "vesnic" al sabatului. Deci cuvantul "vesnic" inseamna aici epoca Testamentului celui Vechi, dupa sfarsitul caruia incepe un veac nou si un legamant nou, care fusese fagaduit chiar de Dumnezeu inca din Testamentul Vechi (Ier., 31, 31-33). Dar cuvantul "vesnic" este folosit in Testamentul Vechi si cu alte prilejuri, cum ar fi, de pilda, la porunca praznuirii mielului pascal, pentru care Dumnezeu porunceste evreilor: "...ca asezare vesnica sa o praznuiti"; sau la sarbatoarea azimilor, pe care, de asemenea, li se porunceste sa o pazeasca, fiind "asezamant vesnic" (Ies., 12, 3, 14, 17, 21). Cu toate acestea, nici cei ce tin astazi sambata nu mai serbeaza mielul pascal dupa porunca "vesnica" de atunci, spre a-l manca ritual, cu azima si cu ierburi amare, stand in picioare, cu toiege in maini, gata de plecare (Ies., 12, 1, 24; Num., 9, 11 s.a.). "Legea vesnica" este si arderea neintrerupta a candelei in fata perdelei de dinaintea chivotului Legii in templul din Ierusalim (Ies., 27, 20-21), "asezamant vesnic" este numit si modul de junghiere a animalelor de jertfa (Lev., 17, 7); cu toate acestea, nici cei ce tin legamantul "vesnic" al sambetei nu le mai respecta pe acelea, caci, altfel, ar trebui sa se intoarca intru toate la cele ale Vechiului Testament.

INVATACELUL: Mi s-au adus si mie o seama de marturii biblice prin care s-ar dovedi ca serbarea sambetei este obligatorie pentru toti crestinii, de toate neamurile. Astfel, Mantuitorul "...a venit in Nazaret, unde fusese crescut si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca" (Luca, 4, 16, 31; Marcu, 6, 2 s.a.).

De asemenea, este scris despre apostolul neamurilor ca "...dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei (in sinagoga iudeilor din Tesalonic) si in trei sambete le-a grait din Scripturi" (Fapte, 17, 2). Apoi: "Si femeile, care venisera cu Iisus din Galileea, au privit mormantul... si, intorcandu-se, au pregatit miresme si miruri; iar sambata s-au odihnit, dupa Lege" (Luca, 23, 55-56). Deci, si ele au respectat porunca Legii, tinand sambata. Mantuitorul, vorbind despre sfarsitul lumii, a aratat ca sambata va ramane pana la sfarsit si de aceea a zis: "Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata" (Matei, 24, 20). Marele apostol Pavel, vorbind despre odihna din ziua sambetei, spune ca Dumnezeu a dat poporului Sau "odihna" (Evr., 4, 4-11). "Poporul Sau" sunt crestinii de toate neamurile si din toate vremurile. Sunt ei obligati sa tina odihna sambetei?

PREOTUL: Noi nu mai avem nici o obligatie de a serba sambata. Testamentul Nou a inlocuit pe cel Vechi si a instituit o alta zi de odihna si de serbare, si anume - ziua dintai a saptamanii sau Duminica. Instituirea acestei zile ca zi de sarbatoare si de odihna este independenta de cea a sambetei vechi. Sambata Legii Vechi - dupa cum am aratat mai sus, a fost instituita de Dumnezeu ca zi de sarbatoare si de odihna in amintirea iesirii din robia Egiptului a unui singur popor: a poporului Sau, Israel. Iar Duminica crestina o serbam in amintirea Invierii Domnului, prin care s-a facut recrearea si innoirea intregii lumi, si totodata iesirea noastra din robia pacatului si a mortii, precum si dobandirea Canaanului ceresc.

Invatatura despre desfiintarea sambetei in Testamentul Nou se bazeaza: 1. pe temeiuri indirecte (de principiu sau generale) si 2. pe temeiuri directe, din practica Mantuitorului si a sfintilor apostoli, si iata cum :

1. Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19).

Acestea avandu-le in vedere, marele apostol Pavel scrie impotriva acelora ce voiau sa se mai tina cele ale Legii Vechi si invinuiau pe cei ce i nu le mai tineau, adresandu-se acestora din urma astfel: "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la sambete, sau luna noua, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Col., 2, 16-17). Cei ce voiesc sa dobandeasca mantuirea trebuie sa fie urmasi ai lui Avraam. Acestia insa nu sunt descendentii trupesti ai patriarhului, ci cei care au credinta lui in implinirea fagaduintelor mesianice; iar acestia sunt crestinii, deveniti fii ai lui Dumnezeu si eliberati de sub poruncile nefolositoare ale legii (Gal., cap. 3-5) pe care Hristos, prin poruncile Evangheliei, a sters-o ca pe un zapis ce ne era potrivnic (Col., 2, 14): "caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar" (Gal., 2, 16-21). Nu din faptele Legii vine mantuirea, ci prin credinta cea in Hristos Iisus, "caci dreptul prin credinta va fi viu" (Avac., 2, 4 ; Rom., 1, 17). Deci, Testamentul Vechi trebuie sa se bucure in crestinism de cinstea ce i se cuvine, dar in nici un caz el nu trebuie pretuit mai mult decat cel Nou sau in paguba celui Nou.

2. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care n-a venit sa strice Legea sau proorocii (Matei, 5, 17), a tinut toate poruncile Legii in afara de una singura: aceea a sambetei. Caci daca El mergea, ca fiecare iudeu, sambata la sinagoga, mergea cu scopul de a propovadui poporului adunat aici sau pentru a vindeca pe bolnavi, dar nicidecum pentru a ne da noua, crestinilor, pilda ca trebuie sa serbam sambata. Iudeii mai aveau obiceiul de a se aduna si vineri seara pentru rugaciunea in sinagoga, dupa cum se aduna si azi. Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-ar fi dus si in aceasta zi in sinagoga, ar urma pentru noi ca trebuie sa serbam si vinerea?

Dumneata esti ispitit sa admiti ca Hristos si apostolii au respectat sambata. Da, dar in ce fel? Se stie atat numai, ca El a facut o multime din minunile Sale sambata, fapt pentru care era amenintat cu moartea (Ioan, 5, 16). Sambata au fost vindecati: omul cu mana uscata (Matei, 12, 9-14; Marcu, 3, 1-6; Luca, 6, 6-11); femeia cu duhul neputintei (garbova) (Luca, 13, 10-17); bolnavul de idropica (Luca, 14, 1-6); omul cu duhul necurat (Marcu, 1, 21-26; Luca, 4, 31-37); slabanogul bolnav de 38 de ani (Ioan, 5, 1-18) si orbul din nastere (Ioan, 9, 1-18). Trei din aceste vindecari: a omului cu mana uscata, a femeii garbove si a omului cu duh necurat au fost facute nu numai sambata, ci si in sinagoga.

Cat despre textul: "Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata" (Matei, 24, 20) e bine sa stiti ca aici nu se vorbeste de sfintirea sau respectarea sambetei. Sfantul Efrem Sirul, un mare dascal al adevarului, talcuieste "iarna" cu "sa nu ne apuce iarna nepregatiti"; iar "sambata" "sa nu fim cazuti in eres". Prin aceasta, Mantuitorul nu a oprit calcarea sambetei, de vreme ce El insusi o calcase zicand: "Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata, astfel ca Fiul Omului este Domn si al sambetei" (Marcu, 2, 27-28). De asemenea, nici apostolii nu respectau ziua sabatului, caci au smuls si au mancat spice de grau chiar in aceasta zi (Matei, 12, 1-3). Sfanta Evanghelie ne spune chiar ca iudeii cautau sa-L omoare pe Iisus "...pentru ca nesocotea ziua sambetei" (Ioan, 5, 18), pe care Hristos, ca Domn al Sabatului, a desfiintat-o. "Desfiintand vrajmasia in Trupul Sau, Legea poruncilor si invataturile..." (Efes., 2, 15), Mantuitorul a facut un nou legamant, intru Sangele Sau (Luca, 22, 20), si ne-a dat exemplu cu fapta sa nu mai tinem ziua sabatului (sambetei). Iar daca Insusi Hristos ne-a invatat pe noi cu cuvantul si cu fapta acest lucru, putem oare sa nu-L ascultam pe El noi, cei ce ne-am botezat si ne-am imbracat in El (Gal., 3, 27)?

Ai amintit si faptul ca sfintele mironosite au respectat ziua sambetei, in care "...s-au odihnit dupa Lege" (Luca, 23, 56). Intr-adevar, mironositele, ca niste femei credincioase ce erau, respectau Legea si toate prevederile ei. Ele urmau pe Hristos, dar implineau si Legea de teama iudeilor, asa cum o implinea si Iosif din Arimateea, despre care Sfanta Evanghelie spune ca era un sfetnic al Sinedriului "...barbat bun si drept" (Luca, 23, 50-51). Si daca Iosif din Arimateea, "om bogat" (Matei, 27, 57) si "sfetnic cu bun chip" (Marcu, 15, 43), se temea de iudei, urmand pe Iisus "intr-ascuns" (Ioan, 19, 38), iar pe fata lucra ca orice iudeu, facand parte chiar si din Sinedriu, cu cat mai mult nu aveau sa se teama niste femei si sa se odihneasca in ziua sabatului, dupa Lege?

Daca cercetam cu atentie Noul Testament, vedem ca toate poruncile Decalogului sunt reproduse in cuprinsul lui, de catre Mantuitorul sau de catre sfintii apostoli, in afara de aceea a sabatului. Astfel:

Porunca intai o gasim la Matei, 12, 31-32 si la Marcu, 3, 29.

Porunca a doua, in I Corinteni, 10, 14 si I Ioan, 5, 21.

Porunca a treia, la Iacov, 4, 12; 5, 12.

Porunca a cincea, la Matei, 15, 4; 19, 19,

Porunca a sasea, la Matei, 19, 18; si la Marcu, 10, 19.

Poruncile a saptea, a opta si a noua, la Matei, 19, 18 la Marcu, 10, 19 si in Romani, 13, 9.

Porunca a zecea, in Romani, 13, 9.

Dar in nici o parte a Evangheliei sau a epistolelor apostolesti nu gasim vorbindu-se - sau facandu-se macar o aluzie - la porunca a patra sau la ziua sabatului, ceea ce dovedeste ca ea nu exista pentru Mantuitorul si apostoli; iar despre ceea ce nu mai exista, e firesc ca nici sa nu se mai vorbeasca. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a rezumat toate poruncile in doua: iubirea de Dumnezeu si de aproapele, zicand: "In aceste doua porunci se cuprind toata legea si proorocii" (Matei, 22, 40). Si marele apostol Pavel a zis ca "dragostea este plinirea legii" (Rom., 12; 9-10).

INVATACELUL: Se mai spune ca apostolii si primii crestini - dupa marturia istoriei -au serbat sambata, si numai de la Constantin cel Mare, din anul 321, a fost introdusa, de catre acest imparat, inovatia de a se serba Duminica in mod obligatoriu.

PREOTUL: Nu este adevarat ca apostolii si primii crestini au serbat sambata. Marele apostol Pavel, daca mergea sambata la sinagoga, nu mergea acolo ca sa praznuiasca sambata, ci pentru ca acolo se adunau iudeii (Ioan, 18, 20) si avea prilejul sa le vorbeasca din Scripturi (Fapte, 17, 2). Dar apostolul Pavel vorbea nu numai prin sinagogi, ci si in piete si prin case (Fapte, 17, 17; 18, 6-7), ba chiar si in afara de portile cetatii, in camp (Fapte, 16, 13); apoi, el vorbea nu numai sambata, ci si in fiecare zi si noapte (Fapte, 20, 31). Si ce fel de odihna avea Pavel in ziua sabatului, de vreme ce el se ostenea lucrand pe ogorul inimilor, in slujba cuvantului lui Dumnezeu? (Fapte, 6, 2).

Dar nu numai apostolii au nesocotit serbarea sambetei, ci si urmasii lor: Varnava, Ignatie Teoforul, Policarp al Smirnei, Clement al Romei, Iustin Martirul, Tertulian si alti multi din secolele I, II si III; ei marturisesc ca crestinii din vremea lor serbau Duminica, intocmai cum stim din Scriptura ca faceau si apostolii.

Istoria marturiseste despre Constantin cel Mare numai faptul ca in timpul domniei lui, crestinismul a devenit religie libera de stat, favorizandu-se astfel generalizarea ulterioara, in Imperiul Roman, a practicilor religioase crestine, intre care era si serbarea Duminicii, astfel incat statul roman nu a facut altceva decat a recunoscut si a consfintit o stare de fapt.

INVATACELUL: Care sunt temeiurile scripturistice pentru serbarea Duminicii in locul sambetei?

PREOTUL: Pentru noi, crestinii dreptmaritori, sarbatoarea cea mai mare este Invierea lui Hristos, zi de bucurie, caci insusi Domnul a intampinat in acea zi pe femeile mironosite zicandu-le: "Bucurati-va !" (Matei, 28, 9). Ziua invierii este ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de robia pacatului (I Petru, 2, 24), asa cum oarecand Iehova a eliberat poporul Sau ales, din robia Egiptului. Ziua invierii este ziua sfintita prin insusi scump Sangele Sau, este ziua incredintarii ca am inviat din moartea pacatului si ca vom invia si din moartea trupeasca spre viata vesnica, daca vom adormi in credinta neindoita in Hristos, caci zice Sfantul apostol Pavel: "Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit" (I Cor., 15, 17-18). In alt loc: "Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Cor., 15, 14). Deci dupa marturia marelui apostol Pavel credinta crestinului nu valoreaza nimic fara incredintarea deplina ca Hristos a inviat a treia zi din morti, asa cum El insusi spunea mai inainte. Si daca Invierea lui Hristos este atat de insemnata pentru orice crestin, nu se cade oare sa fie mereu in mintea sa si sa o cinsteasca, serband-o imbracat in hainele albe ale curatiei, ca si ale ingerilor care au pravalit piatra de pe mormant (Matei, 28, 3; Marcu, 16, 5; Luca, 24, 4; I Ioan, 20, 11-12)?

Duminica - ziua izbavirii noastre - se mai numeste in Sfanta Scriptura si "una a sambetelor" sau "ziua intaia a saptamanii" (Matei, 28, 1; Marcu, 16, 1; Luca, 24, 1; Ioan, 20, 1), "a treia zi" (Matei, 16, 21; 17, 23; Marcu, 8, 31; 9, 31; 10, 34; Luca, 9, 22; 24, 7) sau "dupa opt zile" (Ioan, 20, 26) sau "ziua Domnului" (Apoc., 1, 10). Cele trei zile despre care vorbeste Sfanta Scriptura sunt zilele in care Mantuitorul a stat in mormant, numarul lor fiind preinchipuit de cele trei zile cat a stat proorocul Iona in pantecele chitului (Matei, 12, 40); numarul lor corespunde, de asemenea, numarului zilelor in care Mantuitorul a spus ca va ridica templul daramat (Ioan, 2, 19-22). Si ceea ce spusese mai inainte ucenicilor Sai, ca va invia a treia zi din morti (Matei, 17, 23; Marcu, 9, 31). Mantuitorul a adeverit prin invierea Sa (Marcu, 16, 9, Matei, 28, 1-10). In ziua intaia a saptamanii s-a savarsit, la Emaus, prima Liturghie prin "frangerea painii" de catre Mantuitorul (Luca, 24, 30). In seara zilei celei dintai a saptamanii, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor Sai, care erau adunati, cu usile incuiate, de frica iudeilor, zicandu-le: "Pace voua" (Ioan, 20, 19-20). In ziua cea dintai a saptamanii (Duminica), Mantuitorul a suflat peste ucenicii Sai, dandu-le puterea de a lega si a dezlega pacatele oamenilor. Apoi, tot in ziua Duminicii S-a aratat Mantuitorul iarasi ucenicilor Sai si lui Toma pe care l-a incredintat despre Invierea Sa (Ioan, 20, 26). Si tot Duminica S-a aratat Mantuitorul in Galileea (Marcu, 16, 14). Duminica S-a pogorat Sfantul Duh peste sfintii apostoli (Fapte, 2, l-10). In ziua Duminicii, sfintii apostoli savarseau "frangerea painii", adica Sfanta Liturghie (Fapte, 20, 7-12). In ziua Duminicii se facea, de catre apostoli, strangerea de ajutoare pentru crestini (I Cor., 16, 1-2), astfel ca Duminica, sfintita prin invierea Domnului - ca zi de slavire a Sa - devenea si sarbatoarea dragostei de frati. Despre ziua Duminicii a zis psalmistul: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne veselim intr-insa" (Ps. [Psalmi - Psalmul] 117, 24), iar prin Apocalipsa i S-a descoperit evanghelistului Ioan tot in ziua Duminicii (Apoc., 1, 10).

INVATACELUL: Mai sunt si alte marturii din vechime ca crestinii din primele veacuri au serbat ziua Duminicii?

PREOTUL: Cred ca ti-am aratat destule marturii din Sfanta Scriptura, despre serbarea Duminicii de catre crestinii de la inceput si, totodata, si pentru care pricina ei tineau Duminica zi de odihna, in locul sambetei. Sa stii insa ca, pe langa marturiile din Sfanta Scriptura, pe care le-ai auzit mai sus, mai sunt foarte multe marturii vrednice de crezare, de la sfintii barbati apostolici, adica de la ucenicii sfintilor apostoli, care au fost urmatorii lor si impreuna-vorbitori cu ei. Unul din acestia a fost si Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+ 107). Acesta, in scrisoarea trimisa crestinilor din Magnezia (cap. 9), zice asa:

"Cei care au trait in randuielile cele vechi (adica evreii n.n.) si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit" (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. de Pr. D. Feciorii, Buc., 1979, p. 167). Apoi Sfantul Iustin Martirul (+ 155) scrie, pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: "Duminica ne adunam cu totii la un loc, pentru ca aceasta este ziua in care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despartit lumina de intuneric si in care Mantuitorul nostru a inviat din morti..." (Apologia 1, cap. 67). Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sfintilor Apostoli (cartea a II-a, cap. 59), in canoane si la o multime de sfinti parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda: Tertulian, Sfantul Irineu, Sfantul Ambrozie, Sfantul Ioan Gura de Aur si altii.

De aceea, odata cu legalizarea crestinismului de catre imparatul Constantin cel Mare (313), Duminica a fost recunoscuta si consfintita de catre stat ca zi de odihna, chiar si pentru necrestini, ramanand astfel pana azi la toate popoarele crestine ca zi saptamanala de odihna (Inv. de Cred. Ort. [Invatatura de Credinta Ortodoxa], intreb. 287; vezi si canonul 29 Laodiceea, anul 364)

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa/despre-serbarea-duminicii-in-locul-sambetei-79924.html

Predica la Duminica a IV-a dupa Pasti (a Slabanogului) - Despre desfiintarea Sambetei de catre Hristos - Pr. Ilie Cleopa

Arhimandritul Cleopa Ilie Predici

Intrucat unii din crestini s-au rupt de Biserica lui Hristos si cinstesc sabatul Legii vechi, in loc de Duminica, ziua Invierii lui Hristos, am cautat sa va explic la Evanghelia de astazi ce insemnatate a avut sabatul iudaic, cat a fost respectat, cand si de ce a fost schimbat cu ziua Duminicii de Insusi Hristos si Sfintii Sai Apostoli.

Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete, care sunt umbre celor viitoare” (Coloseni, 2, 16-17)

Hristos a inviat !

Iubiti credinciosi,

In Evanghelia de azi vedem ca Iisus Hristos a vindecat intr-o zi de sambata un slabanog care zacea de 38 de ani. Pentru aceasta s-au suparat iudeii caci Domnul a calcat porunca sambetei. De veti asculta insa cu luare aminte cele ce vom vorbi astazi, veti intelege luminat ca serbarea sambetei nu este data crestinilor, ci evreilor si totodata veti intelege ca atat Mantuitorul, cat si Sfintii Apostoli au desfiintat prin cuvant si fapta serbarea Sambetei.

Mai intai voi arata ca de la Adam si pana la Moise, timp de 4108 ani, nici unul dintre patriarhii cei vechi nu au tinut sambata ca sarbatoare. Ca sa ne dam seama de acest mare adevar, vom apela la marturisirile Sfintei Scripturi, prin care vom arata, ca Dumnezeu facand pe om, nu i-a dat porunca de la inceput, sa serbeze vreo zi, ci numai l-a asezat in gradina Edenului, adica in Rai, ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca (Facere 2, 15). Apoi i-a dat prima porunca, de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului (Facere 2, 17). Ba, mai mult. Dupa ce Adam a calcat porunca lui Dumnezeu si a fost izgonit din Rai, nu a primit nici o porunca de la Dumnezeu sa serbeze vreo zi. Dimpotriva, toata viata lui de acum devine o munca continua sub forma blestemului si i se da porunca si canon de la Dumnezeu care ii zice: “In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facere, 3, 19).

Nici o marturie nu avem in Biblie care sa ne arate ca Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov si ceilalti patriarhi alesi de Dumnezeu pana la Moise, ar fi serbat sambata.

Dar poate va zice cineva ca Avraam a pazit poruncile lui Dumnezeu. Da, le-a pazit cu mare sfintenie, de aceea a si fost binecuvantat de Dumnezeu sa fie tata a multor neamuri. Dar nu porunca sambetei, ci iata care porunci a auzit Avraam: “Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu” (Facere 12, 1); “alta porunca: Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai de dupa tine din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur” (Facere 17, 10).

Alta porunca data lui Avraam este aceasta: “Sa nu ti se para grele cuvintele cele pentru prunc si pentru roaba: toate cate-ti va zice Sarra, asculta glasul ei” (Facere 21, 12), adica sa izgoneasca pe roaba Agar cu fiul ei. Altadata porunceste Dumnezeu lui Avraam: “Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot, pe un munte pe care ti-l voi arata Eu” (Facere 22, 2).

Asadar, dupa cum vedem din cele aratate pana aici, nici una din poruncile pe care le-a primit Avraam de la Dumnezeu nu se refera la serbarea sambetei. Primul loc unde se vorbeste in Sfanta Scriptura despre Sabat, ca zi de odihna, este la Iesire, unde Moise vorbeste poporului in pustie, zicand: “Iata ce a zis Domnul: Maine este odihna, odihna cea sfanta in cinstea Domnului; ce trebuie copt, coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane lasati sa ramana pe a doua zi” (Iesirea 16, 23). Daca vor zice voua ca in Decalog in porunca IV-a se scrie: Adu-ti aminte de ziua Sambetei, ca sa o sfintesti pe ea, si prin aceasta, vor zice ca sambata a existat si mai inainte de Moise ca sarbatoare, si de aceea zice: "Adu-ti aminte", apoi sa le spuneti ca evreii, cand au ajuns in pustia Sin au primit porunca cea pentru tinerea Sambetei, Moise, pe muntele Sinai, le aduce aminte de aceasta porunca a Sabatului, pe care o primise inainte in pustia Sin, si nicidecum ca sambata a fost de la Adam pana la Moise.

Inca si aceasta e bine sa tineti minte, ca sambata nu s-a dat pentru toate popoarele lumii sa se tina ca sarbatoare, ci numai evreilor, ca amintire de binefacerile cele mari ale lui Dumnezeu, prin care El i-a scos din robia Egiptului. Acest adevar il arata Sfanta Scriptura, zicand: “Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mana tare si cu brat inalt, si de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie” (Deuteronom 5, 15).

Deci celelalte neamuri nu au acest asezamant dat lor de la Dumnezeu de a serba ziua sambetei. Legea Veche a fost data pentru un timp limitat, adica pana era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta (Galateni 3, 19). Deci sambata n-a fost data ca sarbatoare tuturor neamurilor, nici pentru toate timpurile. Legea cea Veche, impreuna cu Sambata, au incetat de a mai fi intru totul valabile in Legea Darului. Acest adevar il arata Sfantul Apostol Pavel, zicand: “Trecut-a umbra Legii si Darul a venit” (Evrei 8, 5; Coloseni 2, 16-17); “Cele vechi au trecut, iata toate sunt noi” (Evrei 8, 13).

Aceasta incetare a Legii Vechi a fost proorocita de sfintii prooroci. Despre aceasta spune marele prooroc Ieremia: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor” (Ieremia 31, 31-33).

Sa vedem acum in ce fel Iisus Hristos si Sfintii Apostoli au desfiintat Sambata Legii Vechi prin invatatura si fapte. Auzim pe Mantuitorul, zicand: “Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez” (Ioan 5, 17). Cand a zis Hristos aceste cuvinte? Cand “cautau iudeii sa-L omoare, ca dezlega sambata” (Ioan 5, 16).

Deci, daca Mantuitorul lucra sambata, arata ca si Tatal Sau lucreaza sambata. Atunci care ar fi vina celor ce urmeaza lui Hristos care lucreaza si nu tin sambata? Daca cineva ne-ar invinui ca lucram sambata, sa auda unii ca acestia, ca si “iudeii cautau sa-L omoare pe Iisus ca dezleaga sambata” (Ioan 5, 18). Auzim pe Mantuitorul zicand: “Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze” (Ioan 12, 26). Si daca Tatal si Fiul lucreaza sambata, cine poate invinui pe Dumnezeu ca dezleaga sambata?

Cine poate sa invinuiasca pe crestini ca urmeaza lui Hristos, adica daca lucreaza sambata si fac ceea ce a facut Hristos Domnul? Cata orbire au mintile acelea, care nu vad ce a facut Hristos sambata! Oare nu sambata a vindecat Mantuitorul pe slabanogul din Evanghelia de azi? Dar nu numai ca l-a vindecat, ci l-a pus si la lucru, poruncindu-i sa-si ia patul si sa mearga cu el la casa sa (Ioan 5, 8-9). Vechiul Testament nu dadea voie sa faca acest lucru (Ieremia 17, 21; Neemia 13, 15). Dar si orbul din nastere a fost vindecat in zi de sambata (Ioan 9, 14), si omul cu mana uscata a fost vindecat in ziua sambetei (Luca 6, 6-10; Matei 12, 10-13; Marcu 3, 1-5). Si femeia cea garboava de 18 ani tot sambata a fost vindecata de Mantuitorul (Luca 13, 14).

Ucenicii Domnului, urmand pilda Invatatorului Lor, mergand sambata prin lanurile de grau, smulgeau spice si le frecau in palme spre a le manca (Marcu 2, 23-24; Luca 6, 1-3). Cand fariseii si carturarii Il invinuiau pe Iisus ca nu pazeste sambata, El le raspundea ca “Fiul Omului este Domn si al sambetei” (Luca 6, 5) si le zicea: “Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata” (Marcu 2, 27). Iata de ce marele Apostol Pavel zice: „Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos” (Coloseni 2, 16-17).

Iubiti credinciosi,

Pentru a va incredinta mai bine ca Iisus Mantuitorul nostru si sfintii Sai ucenici si Apostoli, au desfiintat sarbatoarea sambetei, cititi Sfanta Scriptura in urmatoarele locuri:
Porunca I - Matei 12, 1-3 si 10-18;
Porunca a 2-a, la I Corinteni 10, 14 si I Ioan 5, 21;
Porunca a 3-a, la Iacov 4, 12;
Porunca a 5-a la Matei 15, 4; 19, 18; Marcu 7, 10 si Efeseni 6, 1-2;
Porunca a 6-a la Matei 19, 18; Marcu 10, 19 si Romani 13, 9;

Porunca [a 7-a,] a 8-a, la Matei 19, 18; Marcu 10, 19 si Romani 13, 9 si

Porunca a 9-a Matei 19, 18; Marcu 10, 19 si Romani 13, 9 si
Porunca a 10-a, la Romani 13, 9.

Vedeti ca nici intr-o parte a Sfintei Evanghelii sau in vreo epistola a Sfintilor Apostoli, nu gasim lamurire sau macar aluzie la porunca a 4-a, despre ziua sabatului? Acestea ne dovedesc clar ca nu era obligatorie pe vremea Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli serbarea sambetei pentru cei ce credeau in Hristos. Iar ca sa intelegeti ca Duminica, ziua cea dintai a saptamanii, a luat locul sambetei in Biserica crestina, sa cititi in Sfanta Scriptura in aceste locuri: Ioan 20, 1-15 si 26 si veti vedea ca Duminica, ziua intai a saptamanii, a inviat Domnul; Duminica, a 8-a zi dupa inviere, s-a aratat Mantuitorul Sfintilor Apostoli fiind usile incuiate, si a fost pipait in coasta de Toma (Ioan 20, 27); Duminica, in drum spre Emaus, Luca si Cleopa au calatorit cu Domnul (Luca 24, 13-31) Duminica la Cincizecime s-a pogorat Duhul Sfant (Leviticul 23, 15-16; Fapte 2, 1-4); Duminica frangeau Apostolii painea, adica se impartaseau cu Sfintele Taine (Fapte 2, 46; 20, 7- 12); Duminica s-a descoperit Apocalipsa Sfantul Ioan Evanghelistul (vezi Apocalisa 1, 10). In Duminici adunau crestinii ajutoare pentru sfinti, dupa porunca marelui Pavel (I Corinteni 16, 1-2).

Dar spune undeva ca Dumnezeu va lasa alta zi de sarbatoare poporului Sau? Auzi ce scrie Sfanta Scriptura: “Drept aceea a lasat Dumnezeu alta sarbatoare de odihna poporului” (Evrei 4, 9; 4, 11; 8, 13; Apocalipsa 14, 13). Asadar in Noul Testament alta zi de odihna este randuita de Dumnezeu crestinilor, adica Duminica sau ziua intaia a saptamanii.
Dupa cum vedem, multa orbire sufleteasca era pe vremea Mantuitorului la farisei, carturari si legiuitori, care, vazand atatea minuni si semne care se faceau de catre Mantuitorul nostru in ziua sambetei nu cunosteau ca Hristos este Dumnezeu, care le daduse porunca sa serbeze sambata in pustie si care acum a venit sa dezlege si sa desfiinteze sambata, Legea Veche, si sa aseze alta zi de sarbatoare neamului omenesc care va crede in El.
Aceasta orbire si intunecare sufleteasca o au toti sectarii, care, nevrand a tine ca zi de odihna Duminica, ziua in care a inviat Domnul, se tin de umbra si defaima Harul Noului Asezamant.

Iubiti credinciosi,

In cele ce urmeaza, vom arata si mai luminat cele despre sambata si despre ratacirea celor ce tin de sambata Legii Vechi, care a fost umbra si inchipuirii din Legea Harului. Acest adevar il arata marele Apostol Pavel cand zice: “Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare sau luna noua, sau la sambete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos” (Coloseni 2, 16-17).

Iata ce doresc sa va spun in aceasta privinta. Cuvantul "sabat", "sambata", din evreieste, inseamna "odihna". Dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu a poruncit evreilor sa praznuiasca ziua aceasta ca zi de amintire despre ziua a saptea in care Dumnezeu S-a odihnit de faptele Sale dupa zidirea lumii (Facere 2, 2-3; Iesirea 35, 2-3) si indeosebi pentru a le aminti evreilor despre izbavirea lor din robia Egiptenilor (Deuteronom 5, 13-15).

Noi crestinii, asemenea praznuim ziua a saptea din saptamana, insa nu sambata cea veche, evreiasca, ci pe cea noua, crestina, adica ziua Invierii, cand s-a savarsit innoirea neamului omenesc. “Daca este cineva in Hristos, este faptura noua” (II Corinteni 5, 17; Galateni 6, 15); “ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune” (Efeseni 2, 10). Praznuim nu sambata, ci Duminica, pentru ca in aceasta zi am fost izbaviti, nu din robia egipteana, in care nici noi, nici parintii nostri nu au fost vreodata; ci dintr-o robie generala si mult mai grea, din robia diavolului de care scapam, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Petru, prin Invierea lui Iisus Hristos (I Petru 3, 21).

In ziua aceasta si nu sambata sau in alta zi, Hristos “a surpat prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul, si a izbavit pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata” (Evrei 2, 14-15). In ziua aceasta si nu in alta, Hristos S-a sculat “pentru indreptarea noastra” (Romani 4, 25). “Iar daca Hristos nu a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre” (I Corinteni 15, 17).

Iata, pentru ce noi crestinii praznuim ziua Invierii, ca zi a noii zidiri a omului, ca ziua izbavirii noastre si a intregii noi lumi din robia diavolului, de pacate, de blestem si de moartea cea duhovniceasca. Dar poate vor zice unii sectanti ca “a binecuvantat Dumnzeu ziua a saptea si a sfintit-o pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala” (Facere 2, 2-3). Dar in acest loc al Sfintei Scripturi nu ne spune ca Dumnezeu a poruncit oamenilor sa cinsteasca sambata. Se spune ca Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de faptele Sale, adica El a incetat a zidi. Ca El a binecuvantat si a sfintit ziua aceasta pentru a aminti oamenilor despre sfarsitul creatiei si atat.

In Rai pentru oameni toate zilele erau la fel, toate zile de fericire, fiind totodata si zile de munca pentru a lucra si a pazi gradina Edenului (Facere 2, 15). Iar dupa caderea in pacat a primilor oameni si alungarea lor din Rai, ei trebuiau, ca pedeapsa, sa lucreze si sa se hraneasca cu necazuri in toate zilele vietii lor (Facere 3, 17), prin urmare si in ziua sambetei.
Si intr-adevar, din Sfanta Scriptura nicaieri nu se vede ca stramosii nostri: Noe, Avraam, Isaac, Iacob si altii ar fi praznuit ziua sambetei.

Numai pe timpul lui Moise dupa iesirea evreilor din Egipt, Dumnezeu da evreilor in pustie, pentru prima data porunca despre sambata (Iesirea 16, 23-26). Si aceasta, pentru ca evreii erau intotdeauna nemultumiti, sa-si aminteasca si sa multumeasca in ziua aceasta lui Dumnezeu, Care i-a scos din robia egiptenilor (Deuteronom 5, 12-15).

Daca scrie in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu zice prin Moise: „Adu-ti aminte de ziua odihnei” (Iesirea 20, 8) sa nu creada cineva ca serbarea sambetei a fost de la inceputul lumii. Nu, cu adevarat. Ci de aceasta porunca le aduce aminte pe Sinai, ca porunca Sambetei a fost data putin mai inainte evreilor in pustiul Sin, cand erau tot sub conducerea lui Moise (vezi Iesirea 16, 23-30) si le-a repetat pe muntele Sinai porunca pe care le-o daduse mai inainte, in pustiul Sin, cum am aratat mai sus. De aceea a zis Dumnezeu: "Adu-ti aminte!"

Trebuie sa intelegem ca evreii erau obligati sa praznuiasca sambata. Altfel, ei cadeau sub blestemul legii (Deuteronom 26; 27). Noi crestinii nu mai suntem sub lege, ci sub Harul lui Hristos, Care ne-a rascumparat din acest blestem (Romani 6, 14). Sfantul Apostol Pavel invata ca: „Hristos ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se pentru noi blestem”. Ce este legea? Pentru calcarile de porunca s-a adus legea, pana cand era sa vina Samanta careia i s-a dat fagaduinta. Pentru aceea ne-a fost noua legea invatatoare spre Hristos, ca din credinta in Hristos Iisus sa ne indreptam. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub Invatator, caci pe toti fii ai lui Dumnezeu ne-a facut, prin credinta in Iisus Hristos (Galateni 3, 19-26). „Domnul a desfiintat vrajmasia in Trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei”... (Efeseni 2, 15).

De ar zice cineva ca sambata este numita lege vesnica si legatura vesnica (Iesirea 31, 16-17) si de aceea trebuie a se tine ca sarbatoare vesnica, unul ca acela sa stie ca Dumnezeu, fiind Creator si Legiuitor, poate sa strice nu numai toate legile Sale ci si legaturile Sale, desi a spus ca le da pana in veac (I Regi 2, 30). Legatura nu este un contract intre om si Dumnezeu. Caci contracteaza ceva numai cei egali intre ei. Legatura este manifestarea milei lui Dumnezeu si a bunei Sale vointe catre om. Iar fagaduintele, legile, legaturile, poruncile, asezamintele Sale, Dumnezeu le poate schimba sau chiar nimici cu totul, daca oamenii nu sunt vrednici de ele. Asa de pilda: "Legatura vesnica" au fost numite jertfele si alte asezaminte din Vechiul Testament (Levitic 7, 30; Iesirea 21, 6; 40, 15) dar in Noul Testament toate sunt inlaturate.

N-a fost legatura mai mare decat legatura prin taierea imprejur, aceasta fiind superioara sambetei, nu numai dupa timp, fiind mai veche, ci si dupa insemnatate. Insusi Mantuitorul a spus ca ea este mai importanta decat sambata: „Moise, zice Hristos, v-a dat taierea imprejur, nu ca este de la Moise, ci de la parinti, si sambata taiati imprejur pe om. Daca omul primeste taierea imprejur sambata, ca sa nu se strice Legea lui Moise, va maniati pe Mine ca am facut sambata un om intreg sanatos?” (Ioan 7, 22-23).

Astfel, pentru taierea imprejur se calca sambata. Si ea, de asemenea, se numeste "legatura vesnica". Calcatorii ei se condamnau la moarte: „Veti taia imprejur, a spus Dumnezeu inca lui Avraam, marginea trupului vostru si va fi semn de legatura intre Mine si voi... Si va fi legatura Mea peste trupul vostru intru legatura vesnica. Si partea barbateasca ce nu-si va taia imprejur marginea trupului sau in ziua a opta, pierde-se-va sufletul acela din poporul sau, pentru ca a calcat legamantul Meu” (Facere 17, 11-13).

Si, iata, aceasta "legatura vesnica" despre taierea imprejur ce a fost mai mare decat sambata este inlaturata de Sfintii Apostoli la sinodul lor, cand crestinii din iudei au inceput sa ceara la crestinii din pagani ca dansii sa pazeasca taierea imprejur si legea lui Moise. Apostolii, adunandu-se impreuna, au hotarat, zicand: „Pentru ca parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus afara de cele ce sunt necesare: sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face” (Fapte 15, 28-29). Prin aceasta hotarare, Sfintii Apostoli au inlaturat nu numai taierea imprejur, care era mai mare decat sambata, ci si toata legea ceremoniala a lui Moise, cu sarbatorile, lunile noi, sambetele si altele ale ei (Vezi Coloseni 2, 16-17; Galateni 5, 6; 6, 15).

De va cugeta cineva la cuvintele lui Hristos care a zis: „Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii, nu am venit sa stric, ci sa implinesc” (Matei 5, 17), va intelege ca El a tinut si sambata. La aceasta trebuie sa stim ca Hristos a tinut sambata pentru ca era iudeu dupa trup si trebuia sa se supuna legii ceremoniale a lui Moise pana la inlaturarea acestei legi; pana la incheierea cu oamenii a Legaturii noi din Sangele Lui (Luca 22, 20), adica pana la vremea suferintelor Lui si a stralucitei Sale invieri, cand a venit sfarsitul Vechiului Testament, prezis inca de marele prooroc Ieremia (Ieremia 31, 31-32).

Atunci Hristos a stricat legea poruncilor cu dogmele Sale (Efeseni 4, 15). Pe temeiul ca Hristos a tinut sambata, nu putem sustine ca si crestinii trebuie s-o cinsteasca. Hristos, ca iudeu, praznuia sarbatorile evreiesti. Hristos, ca iudeu, a primit taierea imprejur; sectantii, insa, nu se taie imprejur. Pentru ce si pana cand a cinstit Hristos sambata s-a lamurit mai sus.

Din textele aduse din Sfanta Scriptura nu se vede ca si crestinii sunt datori sa praznuiasca ziua sambetei. In ele se vorbeste despre faptul ca Hristos a invatat pe evrei de obicei sambata in sinagogile lor, si atat. Invata insa sambata, fiindca atunci se adunau evreii in sinagogile lor pentru rugaciuni si Hristos putea sa aiba ascultatori.

Poate cineva ar zice ca Hristos spunea ucenicilor Sai: „Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata” (Matei 24, 20) si ca prin aceasta Hristos ar fi aratat sfintenia sambetei. Trebuie sa intelegem ca cuvintele acestea ale Domnului nu obliga deloc pe crestini sa praznuiasca sambata. Altfel, ar trebui sa cinstim si sa serbam si iarna. Cuvintele acestea arata numai apropiata daramare a Ierusalimului si greutatea pe care puteau s-o indure ucenicii lui Hristos, daca aceasta daramare s-ar intampla iarna pe neasteptate, cand ei ar fi putut sa moara de frig pe drumuri curand, pana la patimile si invierea lui Hristos, cand inca nu era pe deplin inlaturata sambata cea veche si in vremea cand era greu sa fugi din Ierusalim pentru ca sambata portile orasului se inchideau.

Iata, deci, de unde se vede ca Hristos a inlaturat sambata. Caci Legea lui Moise a avut „umbra bunatatilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor” (Evrei 10, 1). Pentru aceasta Hristos-Mesia, venind si indeplinind toata Legea (Matei 5, 17) si poruncile Vechiului Testament (Ioan 15, 10), El insusi a completat unele din ele si pe altele le-a schimbat. In general, a inlaturat legea poruncilor prin invatatura Sa (Efeseni 2, 15), iar sambata cu totul a inlaturat-o prin cuvant si prin fapte. Asa, de pilda, El insusi a calcat-o, vindecand sambata bolnavii si pe cel cu mana uscata (Matei 12, 10-13), pe slabanogul din Evanghelia de astazi (Ioan 5, 5-16), si pe orbul din nastere, facand sambata pentru el tina (Ioan 9, 1-16).

Toate acestea erau oprite de Legea Veche sa se faca sambata (Iesirea 20, 10-13; Numeri 16, 32-36). Calcand sambata, Hristos impunea si altora sa o calce. Vindecand pe slabanogul sambata, Iisus ii spunea: „Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata s-a facut sanatos omul, si-a luat patul si umbla si era acea zi sambata”.

Sambata evreiasca este numita de Sfantul Apostol Pavel "umbra", adica ceva ce nu inseamna nimic, fara nici un folos, pentru ca, cuvantul "umbra" in Sfanta Scriptura, cand se vorbeste despre Vechiul Testament, inseamna ceea ce e destinat spre inlaturare (Evrei 10-1, 4-5, 13).

Iubiti credinciosi,

Noi, fiii Bisericii Ortodoxe, daca vrem sa ne mantuim, suntem datori sa ascultam de ea. Sa implinim cu sfintenie poruncile Domnului din Sfanta Evanghelie, si sa nu urmam sfaturile credinciosilor razvratiti, care s-au lepadat de Biserica, de sfanta Duminica, de bucuria Invierii, de preoti, de cruce si de sfintele icoane si cinstesc sambata ca zi de odihna. Sa ramanem in casa Domnului si in mantuitoarea bucurie a Invierii lui Hristos. Caci mai mare este ziua Invierii decat ziua odihnei.

Aici in Biserica se afla lacul Vitezda, adica Taina Botezului prin care ne facem fii ai lui Dumnezeu dupa har, nou nascuti. Aici se afla apa cea tamaduitoare de boli, adica Taina Spovedaniei, a pocaintei cu lacrimi, prin care ne vindecam sufletul de ranile pacatelor. Aici se savarseste Taina Sfantului Maslu, prin care multi bolnavi se vindeca si se usureaza. Sa nu spunem "ca nu avem om sa ne arunce" in apa aceasta tamaduitoare. Preotii Bisericii sunt cei ce ne boteaza, ne dezleaga de pacate, se roaga pentru mantuirea noastra si ne conduc pe calea mantuirii.

Sa cinstim cu vrednicie, cu rugaciuni si fapte bune sfanta zi a Duminicii ca sa auzim si noi cuvantul cel mantuitor al lui Hristos: "Iata te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau". Amin.

Hristos a inviat!

Despre Arhimandritul Cleopa Ilie [Parintele Cleopa Ilie a fost un mare duhovnic crestin ortodox roman]

Iata ce vreau sa va mai spun: sa nu socotim vreodata ca am facut inceput bun. Sa dorim intotdeauna sa punem inceput bun. Pentru ca noi nu cunoastem cum trebuie sa fie un om care pune inceput bun, cum trebuie sa se poarte. Sa zicem: „Doamne, da-mi ajutorul Tau, sa pun inceput bun, sa-mi indrept viata”.

Sursa: https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-slabanogului-despre-desfiintarea-sambetei-de-catre

Impotriva adventistilor de ziua a saptea: De ce crestinii tin ca zi de odihna duminica

O colectie de texte scripturistice care dovedesc fara tagada ca ziua de odihna pentru crestini trebuie sa fie duminica si nu sambata. O excelenta insiruire de pasaje din Sfanta Scriptura, care sunt tot atatea temeiuri pentru a ne incredinta si mai mult ca adevarul este al crestinilor ortodocsi si nu al ereticilor adventisti. Ziua sambetei ca zi de odihna a fost data poporului evreu al Vechiului Testament si nu Bisericii!

De ce crestinii tin Duminica. Despre ziua de odihna

“2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. 3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala.” (Facerea/Geneza 2:2-3) * Intradevar, Dumnezeu a sfintit ziua a saptea, tinerea ei fiind o porunca foarte importanta a Vechiului Testament. Totusi, Dumnezeu nu a incetat dupa acea zi sa mai lucreze, caci, iata: “Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez.” (Ioan 5:17), a se vedea mai jos si nota la Matei 12:1-8.

“8. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. 9. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, 10. Iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine” (Iesirea/Exodul 20:8-10) * Vezi mai sus nota de la Facerea/Geneza 2:2-3.

“13. “Spune fiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele Mele de odihna, caci acestea sunt semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste. 14. Paziti deci ziua de odihna, caci ea este sfanta pentru voi. Cel ce o va intina, acela va fi omorat; tot cel ce va face intr-insa vreo lucrare, sufletul acela va fi starpit din poporul Meu; 15. Sase zile sa lucreze, iar ziua a saptea este zi de odihna, inchinata Domnului; tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat. 16. Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. 17. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit”.” (Iesirea/Exodul 31:13-17) * Dupa cum se vede clar din versetele 13, 16 si 17, tinerea sabatului e poruncita (prin Legea lui Moise din Vechiul Testament) doar fiilor lui Israel, evreilor, nu si celorlalte neamuri. Astazi, insa, nu mai suntem sub Legea veche (a lui Moise), ci sub Noul Testament sau Legea cea noua (care se adreseaza tututor oamenilor de pe acest pamant, nu doar evreilor), vezi mai jos nota de la Matei 12:1-8. Iar “vesnic” inseamna atat cat vrea Dumnezeu, caci “Dar nu cumva Ii vom da noi invatatura lui Dumnezeu, Lui care sta si judeca pe cei de sus?” (Iov 21:22).

“1. Atunci a adunat Moise toata obstea fiilor lui Israel si le-a zis: “Iata ce a poruncit Domnul sa faceti: 2. sase zile sa lucrati, iar ziua a saptea sa fie sfanta pentru voi, zi de odihna, odihna Domnului; tot cel ce va lucra in ziua aceea va fi omorat. 3. In ziua odihnei sa nu faceti foc in toate locasurile voastre. Eu sunt Domnul!” (Iesirea/Exodul 35:1-3) * Vezi mai sus nota la Iesirea/Exodul 31:14-17.

“12. Pazeste ziua odihnei, ca sa o tii cu sfintenie, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau. 13. Sase zile lucreaza si-ti fa toate treburile tale; 14. Ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau. Sa nu faci in ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici asinul tau, sau alt dobitoc al tau, nici strainul tau care se afla la tine, ca sa se odihneasca robul tau si roaba ta cum te odihnesti si tu. 15. Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mina tare si cu brat inalt si de aceea ii-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie.” (Deuteronom 5:12-15) * Crestinii tin ca zi de odihna duminica, deci, nu suntem fara zi de odihna. Insa tinerea sambetei (sabatului) a fost poruncita doar poporului evreu, caci poporul evreu a fost in robia egipteana (versetul 15).

“22. Piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului. 23. De la Domnul s-a facut aceasta si minunata este in ochii nostri. 24. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. “ (Psalmul 117:22-24, dar psalmul 118:22-24 in versiunile protestante) * Ziua invierii Domnului, adica duminica, este ziua bucuriei la crestini (versetul 24), iar “piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.” (Efeseni 2:20).

“31. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou. 32. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul. 33. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor.” (Ieremia 31:31-33) * Dumnezeu insusi a anuntat aici ca va inlocui Legamantul Vechiului Testament (care includea si sabatul) cu altul nou, adica Noul Testament. Dupa venirea lui Hristos, Legamantul Vechiului Testament nu mai este valabil, caci suntem sub Legamantul cel nou (al Noului Testament), vezi mai jos nota la Matei 12:1-8.

“5. Si spune-le: Asa zice Domnul Dumnezeu: In ziua in care am ales pe Israel si, ridicandu-Mi mana, M-am jurat semintiei casei lui Iacov si M-am descoperit lor in tara Egiptului si, ridicandu-Mi mana, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; 6. In ziua aceea, ridicandu-Mi mana, M-am jurat lor sa-i scot din tara Egiptului si sa-i duc in tara pe care o alesesem pentru ei, in care curge lapte si miere, cea mai frumoasa dintre toate tarile. (…) 12. De asemenea le-am dat si zilele Mele de odihna, ca sa fie semn intre Mine si ei, ca sa cunoasca ei ca Eu sunt Domnul, Sfintitorul lor.” (Iezechiel 20:5-6,12) * Sabatul este semn doar intre Dumnezeu si Israel, nu si intre Dumnezeu si celelalte popoare, caci doar toata omenirea e facuta de catre Dumnezeu, vezi mai sus si nota la Ieremia 31:31-33.

“Si voi face sa inceteze toate desfatarile ei, sarbatorile si lunile noi si zilele de odihna si toate praznuirile ei.” (Osea 2:13) * Incetarea sarbatoririi Sabatului/Sambetei (ziua de odihna la evrei) e profetita inca din Vechiul Testament.

“17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc. 18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.” (Matei 5:17-18) * Hristos este Implinirea Legii: “Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.” (Romani 10:4).

“1. In vremea aceea, mergea Iisus, intr-o zi de sambata, printre semanaturi, iar ucenicii Lui au flamanzit si au inceput sa smulga spice si sa manance. 2. Vazand aceasta, fariseii au zis Lui: Iata, ucenicii Tai fac ceea ce nu se cuvine sa faca sambata. 3. Iar El le-a zis: Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el? 4. Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor? 5. Sau n-ati citit in Lege ca preotii, sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina? 6. Ci graiesc voua ca mai mare decat templul este aici. 7. Daca stiati ce inseamna: Mila voiesc iar nu jertfa, n-ati fi osandit pe cei nevinovati. 8. Ca Domn este si al sambetei Fiul Omului.” (Matei 12:1-8) * Nici Domnul Iisus Hristos si nici Apostolii (versetul 1) nu au tinut sabatul, caci Domnul nostru Iisus Hristos anuleaza prescriptia tinerii sabatului (sambetei), deoarece iudeii considerau ca dreptatea poate fi dobandita prin respectarea seaca (fara dragoste de Dumnezeu si de aproapele) a poruncilor, caci tot El zice fariseilor: – “Dar vai voua, fariseilor! Ca dati zeciuiala din izma si din untarita si din toate legumele si lasati la o parte dreptatea si iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati.” (Luca 11:42); – “Legea si proorocii au fost pana la Ioan; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea.” (Luca 16:16); – Caci: “Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18), dezlegare = anulare. Iar Apostolul Pavel zice: – “Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15); – “Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har” (Galateni 5:4), adica tinerea prescriptiilor Legii (lui Moise), intre care era si respectarea sabatului, este departare de Hristos cel Inviat (in zi de duminica).

“9. Si trecand de acolo, a venit in sinagoga lor. 10. Si iata un om avand mana uscata. Si L-au intrebat, zicand: Cade-se, oare, a vindeca sambata? Ca sa-L invinuiasca. 11. El le-a zis: Cine va fi intre voi omul care va avea o oaie si, de va cadea ea sambata in groapa, nu o va apuca si o va scoate? 12. Cu cat se deosebeste omul de oaie! De aceea se cade a face bine sambata. 13. Atunci i-a zis omului: Intinde mana ta. El a intins-o si s-a facut sanatoasa ca si cealalta.” (Matei 12:9-13) * Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, face vindecari sambata si anuleaza prescriptia tinerii sabatului (sambetei), deoarece iudeii considerau ca dreptatea poate fi dobandita prin respectarea seaca (fara dragoste de Dumnezeu si de aproapele) a poruncilor, caci tot El zice fariseilor: – “Dar vai voua, fariseilor! Ca dati zeciuiala din izma si din untarita si din toate legumele si lasati la o parte dreptatea si iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati.” (Luca 11:42); – “Legea si proorocii au fost pana la Ioan; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea.” (Luca 16:16); – Caci: “Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18), dezlegare = anulare. Iar Apostolul Pavel zice: – “Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15); – “Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har” (Galateni 5:4), adica tinerea prescriptiilor Legii (lui Moise), intre care era si respectarea sabatului, este departare de Hristos cel Inviat (in zi de duminica).

“Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata.” (Matei 24:20) * Domnul nostru Iisus Hristos nu indeamna aici la tinerea sabatului, ci ii avertizeaza pe evreii crestini ca sa nu fie considerati tradatori si atacati de catre ceilalti evrei, care asteptau un mesia ca si conducator militar. In secolul I d.Hr. [dupa Hristos] a avut loc marea revolta a evreilor impotriva puternicului Imperiu Roman, ceea ce a culminat cu cucerirea Ierusalimului si incendierea templului in 70 d.Hr. de catre legiunile romane conduse de Titus.

“Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.” (Marcu 1:21) * Domnul Iisus Hristos sambata invata in sinagoga pentru ca mai ales in acea zi se adunau iudeii acolo, vezi mai sus nota la Iesirea/Exodul 31:14-17 si nota la Osea 2:13.

“23. Si pe cand mergea El intr-o sambata prin semanaturi, ucenicii Lui, in drumul lor, au inceput sa smulga spice. 24. Si fariseii Ii ziceau: Vezi, de ce fac sambata ce nu se cuvine? 25. Si Iisus le-a raspuns: Au niciodata n-ati citit ce a facut David, cand a avut nevoie si a flamanzit, el si cei ce erau cu el? 26. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiatar arhiereul, si a mancat painile punerii inainte, pe care nu se cuvenea sa le manance decat numai preotii, si a dat si celor ce erau cu el? 27. Si le zicea lor: Sambata a fost facut pentru om, iar nu omul pentru sambata. 28. Astfel ca Fiul Omului este Domn si al sambetei.” (Marcu 2:23-28) * Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“1. Si iarasi a intrat in sinagoga. Si era acolo un om avand mana uscata. 2. Si Il pandeau pe Iisus sa vada daca il va vindeca sambata, ca sa-L invinuiasca. 3. Si a zis omului care avea mana uscata: Ridica-te in mijloc! 4. Si a zis lor: Se cuvine, sambata, a face bine sau a face rau, a mantui un suflet sau a-l pierde? Dar ei taceau; 5. Si privindu-i pe ei cu manie si intristandu-Se de invartosarea inimii lor, a zis omului: Intinde mana ta! Si a intins-o, si mana lui s-a facut sanatoasa. 6. Si iesind, fariseii au facut indata sfat cu irodianii impotriva Lui, ca sa-L piarda.” (Marcu 3:1-6) * Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“Si, fiind sambata, a inceput sa invete in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are El acestea? Si ce este intelepciunea care I s-a dat Lui? Si cum se fac minuni ca acestea prin mainile Lui?” (Marcu 6:2) * Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. 3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? 4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. 5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. 6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.“ (Marcu 16:2-6) * Noi cinstim ziua duminicii pentru ca in aceasta zi a inviat Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

“Si a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca.” (Luca 4:16) * Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“Si S-a coborat la Capernaum, cetate a Galileii, si ii invata sambata.” (Luca 4:31) * Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“1. Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau. 2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceti ce nu se cade a face sambata? 3. Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit el si cei ce erau cu el? 4. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu si a luat painile punerii inainte si a mancat si a dat si insotitorilor sai, din ele, pe care nu se cuvine sa le manance decat numai preotii? 5. Si le zicea: Fiul Omului este Domn si al sambetei.” (Luca 6:1-5) * Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“6. Iar in alta sambata, a intrat El in sinagoga si invata. Si era acolo un om a carui mana dreapta era uscata. 7. Dar carturarii si fariseii Il pandeau de-l va vindeca sambata, ca sa-I gaseasca vina. 8. Insa El stia gandurile lor si a zis omului care avea mana uscata: Scoala-te si stai la mijloc. El s-a sculat si a stat. 9. Atunci Iisus a zis catre ei: Va intreb pe voi, ce se cade sambata: a face bine sau a face rau? A scapa un suflet sau a-l pierde? 10. Si privind imprejur pe toti acestia, i-a zis: Intinde mana ta. Iar el a facut asa si mana lui s-a facut sanatoasa, ca si cealalta. 11. Ei insa s-au umplut de manie si vorbeau unii cu altii ce sa faca cu Iisus.” (Luca 6:6-11) * Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“10. Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata. 11. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; 12. Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. 13. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. 14. Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! 15. Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? 16. Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei?“ (Luca 13:10-16) * Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“1. Si cand a intrat El in casa unuia dintre capeteniile fariseilor sambata, ca sa manance, si ei Il pandeau, 2. Iata un om bolnav de idropica era inaintea Lui. 3. Si, raspunzand, Iisus a zis catre invatatorii de lege si catre farisei, spunand: Cuvine-se a vindeca sambata ori nu? 4. Ei insa au tacut. Si luandu-l, l-a vindecat si i-a dat drumul. 5. Si catre ei a zis: Care dintre voi, de-i cadea fiul sau boul in fantana nu-l va scoate indata in ziua sambetei? 6. Si n-au putut sa-i raspunda la acestea.” (Luca 14:1-6) * Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“55. Si urmandu-I femeile, care venisera cu El din Galileea, au privit mormantul si cum a fost pus trupul Lui. 56. Si, intorcandu-se, au pregatit miresme si miruri; iar sambata s-au odihnit, dupa Lege.” (Luca 23:55-56) * Trecrea de la sabat la cinstirea duminicii ca zi a Domnului s-a facut dupa invierea Domnului, care a avut loc in ziua duminicii. Vezi si nota la Matei 12:1-8.

“1. Iar in prima zi dupa sambata, foarte de dimineata, au venit ele la mormant, aducand miresmele pe care le pregatisera. 2. Si au gasit piatra rasturnata de pe mormant. 3. Si intrand, nu au gasit trupul Domnului Iisus. 4. Si fiind ele inca nedumerite de aceasta, iata doi barbati au stat inaintea lor, in vesminte stralucitoare. 5. Si, infricosandu-se ele si plecandu-si fetele la pamant, au zis aceia catre ele: De ce cautati pe Cel viu intre cei morti? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-va aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea, 7. Zicand ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit, iar a treia zi sa invieze. 8. Si ele si-au adus aminte de cuvantul Lui.” (Luca 24:1-8) * Noi cinstim ziua duminicii pentru ca in aceasta zi a inviat Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

“12. Si Petru, sculandu-se, a alergat la mormant si, plecandu-se, a vazut giulgiurile singure zacand. Si a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase. 13. Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus. 14. Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea. 15. Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei. si Iisus Insusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei. (…) 30. Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor.” (Luca 24:12-15,30) * Duminica s-a savarsit prima Liturghie de dupa invierea Domnului.

“1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. 2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. 3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. 4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. 5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. 6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? 7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. 8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. 9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. 10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. 11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. 12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? 13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. 14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. 15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos. 16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea aceasta sambata. 17. Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez. 18. Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.” (Ioan 5:1-18) * Versetul 18 ne arata clar ca Domnul nostru Iisus Hristos a dezlegat (anulat) tinerea sambetei (sabatului); aici si versiunea in limba engleza: “Therefore the Jews sought all the more to kill Him, because He not only broke the Sabbath, but also said that God was His Father, making Himself equal with God.” (John 5:18, New King James Version). Vezi mai sus si nota la Matei 12:9-13.

Daca ne uitam in DEXONLINE.ro (DEX - Dictionarul Explicativ al limbii Romane) la ce inseamna dezlegat observam ca inseamna ANULARE (deci desfintare) am subliniat explicatiile din DEX care au relevanta cu dezlegarea, anularea, desfintarea, etc.:

https://dexonline.ro/definitie/dezlegat

dezlegat 1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 49v/28 / S și: desl~ / E: dezlega] 1 Dezlegare (1). 2 (Înv) Divorț. 3-5 Dezlegare (3-5). 6 (Înv) Mântuire. 7-14 Dezlegare (7-12, 14-15). 15 (Îvr) Anulare.

Api vedem si alte definiti la a dezlega, care daca nu am inteles exact ce inseamna a dezlega vedem in continuare daca cercetam sa cautam numai Adevarul si nu dorim sa fugim de Adevar:

DEZLEGÁT, -Ă, dezlegați, -te, adj. 1. Care nu este legat, care a fost desfăcut din legături. ◊ Expr. A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreț, a spune tot ce știe. 2. Care a fost absolvit de un blestem, de păcate etc. 3. (Despre probleme) Rezolvat. – V. dezlega.

deslegà v. 1. a desface ce era legat: a deslega la ochi; 2. fig. a face liber, a destace de o îndatorire, de un jurământ: a deslega de păcate; 3. a dispensa de: a deslega postul; 4. a rezolva: a deslega o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIGARE].

dezlég, a -á v. tr. (d. leg). Scot legătura, liberez: a dezlega ochiĭ, la ochĭ. Fig. Liberez de o obligațiune, de o greșală: a dezlega de post (saŭ de a posti) de păcate. Rezolv: a dezlega cuĭva limba, a-l face să vorbească.

acum sa vedem ce inseamna Anulare (de la prima devinitie de la ce inseamna Dezlegare [dezlegat 1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 49v/28 / S și: desl~ / E: dezlega] 1 Dezlegare (1). 2 (Înv) Divorț. 3-5 Dezlegare (3-5). 6 (Înv) Mântuire. 7-14 Dezlegare (7-12, 14-15). 15 (Îvr) Anulare. ]):

https://dexonline.ro/definitie/Anulare

anulare sf [At: HAMANGIU, C. C. 428 / Pl: ~lări / E: anula] 1-2 (Facere sau) declarare nul. Si: anulat¹ (1-2). Si: anulație (1-2) (înv) anularisire (1-2), anulat¹ (1-2), desființare, nimicire, ridicare, ștergere.

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare. V. abrogare, abolire. Anularea sentinței.

anula vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: ~léz / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, fără nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desființa, a ridica, a șterge, (reg) a oborî Cf a anerisi.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un act, la o dispoziție, la o hotărîre etc.) A face nul, a declara nul; a desființa, a suprima. V. abroga, aboli. Mă prefăceam că n-aud [ce spune], ca să-i anulez atacul. SADOVEANU, N. F. 147.

anulà v. a face nul, a desființa, a nimici.

*anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act.

“Daca omul primeste taierea imprejur sambata, ca sa nu se strice Legea lui Moise, va maniati pe Mine ca am facut sambata un om intreg sanatos?” (Ioan 7:23) * Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“1. Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. (…) 14. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii. 15. Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad. 16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei.” (Ioan 9:1,14-16) * Domnul nostru Iisus Hristos Insusi nu a tinut sambata, facand vindecari (versetul 16), vezi mai sus si nota la Ioan 5:1-18.

“19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! 20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. 21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. 22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; 23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20:19-23) * In ziua invierii, duminica, li S-a aratat Domnul apostolilor (versetul 19), tot in acea duminica El le-a dat apostolilor puterea de a dezlega pacatele oamenilor (versetele 21, 22 si 23).

“1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. 2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. 3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. 4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (Fapte 2:1-4) * Si sarbatoarea Cincizecimii (Rusaliilor), a cazut tot in ziua Duminicii, adica 50 de zile dupa sabatul (sambata) in care era Pastele evreiesc (comemorarea iesirii evreilor din robia egipteana).

“13. Si plecand cu corabia de la Pafos, Pavel si cei impreuna cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despartindu-se de ei, s-a intors la Ierusalim. 14. Iar ei, trecand de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei si, intrand in sinagoga, intr-o zi de sambata, au sezut. 15. Si dupa citirea Legii si a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicandu-le: Barbati frati, daca aveti vreun cuvant de mangaiere catre popor, vorbiti.” (Fapte 13:13-15) * Apostolii propovaduiau sambata in sinagoga pentru ca atunci se adunau evreii acolo, vezi mai sus nota la Iesirea/Exodul 31:14-17 si nota la Osea 2:13.

“26. Barbati frati, fii din neamul lui Avraam si cei dintre voi tematori de Dumnezeu, voua vi s-a trimis cuvantul acestei mantuiri. 27. Caci cei ce locuiesc in Ierusalim si capeteniile lor, necunoscandu-L si osandindu-L, au implinit glasurile proorocilor care se citesc in fiecare sambata. 28. Si, neafland in El nici o vina de moarte, au cerut de la Pilat ca sa-L omoare. 29. Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant. 30. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti. 31. El S-a aratat mai multe zile celor ce impreuna cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim si care sunt acum martorii Lui catre popor. 32. Si noi va binevestim fagaduinta facuta parintilor.” (Fapte 13:26-27) * Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“42. Si iesind ei din sinagoga iudeilor, ii rugau neamurile ca sambata viitoare sa li se graiasca cuvintele acestea. 43. Dupa ce s-a terminat adunarea, multi dintre iudei si dintre prozelitii cucernici au mers dupa Pavel si dupa Barnaba, care, vorbind catre ei, ii indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu. 44. Iar in sambata urmatoare, mai toata cetatea s-a adunat ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu.” (Fapte 13:42-44) * Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“2. Si dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei si in trei sambete le-a grait din Scripturi, 3. Deschizandu-le si aratandu-le ca Hristos trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti, si ca Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.” (Fapte 17:2-3) * Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“4. Si vorbea in sinagoga in fiecare sambata si aducea la credinta iudei si elini. 5. Iar cand Sila si Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvant, marturisind iudeilor ca Iisus este Hristosul.” (Fapte 18:4-5) * Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“In ziua intai a saptamanii (Duminica) adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii.” (Fapte 20:7) * “ziua intai a saptamanii” la evrei este Duminica. In mod deosebit in acea zi, a invierii Domnului, crestinii se adunau la Sfanta Liturghie (frangerea painii), adica celebrarea Sf. Euharistii.

“Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.” (Romani 10:4) * Hristos este sfarsitul Legii (lui Moise), deci si al sabatului poruncit prin acea Lege.

“In ziua intai a saptamanii (Duminica), fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, strangand cat poate, ca sa nu se faca strangerea abia atunci cand voi veni.” (I Corinteni 16:2) * Colectele se faceau, inclusiv pe vremea apostolilor, duminica, pentru ca atunci, mai ales, se adunau crestinii la biserica.

“Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.” (Galateni 2:16) * faptele Legii = prescriptiile Legii (lui Moise). Legea (lui Moise) este partea cea mai importanta a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar.” (Galateni 2:21) * Legea (lui Moise) este partea cea mai importanta a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor.” (Galateni 3:19) * Legea (lui Moise), prin care s-a poruncit si tinerea sabatului (sambetei) a fost valabila pana la venirea Urmasului (Hristos), ca Profet dupa profetul Moise. Deci, astazi noi nu mai trebuie sa tinem Legea Vechiului Testament, deci, nici sabatul.

“24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. 25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.” (Galateni 3:24-25) * Omul se mantuieste (de la venirea lui Hristos) prin har, credinta, fapte bune, iar nu prin tinerea Legii vechi, care includea deasemenea si sabatul.

“13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos, 14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua – una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, 15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea” (Efeseni 2:13-15) * Legea (lui Moise) este partea cea mai importanta a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“16. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete, 17. Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.” (Coloseni 2:16-17) * Text care ne arata ca tinerea sambetei nu mai e obligatorie crestinilor, deci nimeni sa nu ne mai judece cu privire la aceasta (versetul 16), caci noi avem o alta zi de odihna, vezi notele la Fapte 20:7 si la Apocalipsa 1:10.

“4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”. 5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!“. 6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat, 7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”. 8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. 9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. 10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. 11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii” (Evrei 4:4-11) * “s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu” (versetul 8), adica sabatul, ca zi de odihna, a fost inlocuit de ziua duminicii, ziua invierii Domnului. Pana si in Cornilescu e scris: “Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat” (Evrei 4:9), adica, o odihna ca de sabat, dar nu odihna de sabat. Evident, adevarata odihna ce ne-o va da Dumnezeu e aceea in cer, nu aici pe pamant, textul de mai sus avand o dubla semnificatie.

“Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea” (Evrei 8:7) * Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou, 9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit – zice Domnul. 10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.” (Evrei 8:8-10) * Vezi nota la Ieremia 31:31-33.

“7. Atunci am zis: Iata vin, in sulul cartii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule”. 8. Zicand mai sus ca: “Jertfa si prinoase si arderile de tot si jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ţi-au placut”, care se aduc dupa Lege, 9. Atunci a zis: “Iata vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinteaza deci pe cel dintai ca sa statorniceasca pe al doilea. 10. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o data pentru totdeauna. “ (Evrei 10:7-10) * Vechiul Testament, cu tot cu prescriptiile sale referitoare la sabat, este desfiintat, ca sa fie statornicit Noul Testament (versetul 9).

“9. Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus, fost-a in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus. 10. Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita” (Apocalipsa 1:9-10) * Tot duminica a primit Apostolul Ioan vedenia Apocalipsei. Literal in text este “ziua Domnului”, pe latineste “Domini dies”, de unde vine etimologic “duminica”.

Articol preluat de pe blogul

Binevestitorul

Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2014/08/22/impotriva-adventistilor-de-ziua-a-saptea-de-ce-crestinii-tin-ca-zi-de-odihna-duminica/

Ce spune Dumnezeu despre ziua de odihna?

Un articol lamuritor pentru cei ce vor sa stie ce este Ziua de Odihna, ce spune Biserica despre ea si cum o trateaza! Pe de alta parte este bine de stiut acest aspect pentru a putea combate ratacirile eretice ale unor secte in frunte cu cea adventista cu privire la ziua de odihna la crestini. Aici vedem o noua falsificare a textului din Sfanta Scriptura / Biblia pentru indreptatirea unor erezii si nascociri protestante ceea ce ne dovedeste ca scopul scuza mijloacele chiar si atunci cand este vorba de Legea lui Dumnezeu.

Parintele Mihai Andrei Aldea ne explica:

Ce spune Dumnezeu despre Ziua de odihna?!!

Trebuie in primul rand sa lamurim pe scurt un termen esential - si foarte mult folosit de adventisti – termenul sabat. Acesta inseamna, tradus exact, „Odihna” sau, mai pe larg, „Perioada in care nu se munceste”. Sabatul este pur si simplu Odihna data de Dumnezeu poporului Sau. Este evident prin urmare ca poporul lui Dumnezeu va primi acest dar cu recunostinta si se va bucura de Odihna sfanta. Ea nu poate fi deplina aici, fiind doar o prefigurare a vietii vesnice intru Hristos.

Dar care este aceasta zi de odihna, Sambata sau Duminica? Sa ascultam marturia Sfintei Scripturi.

A patra din cele zece porunci cere respectarea Sabatului, Sambetei, ca zi de odihna. E adevarat.

Dar pentru cine s-a dat oare aceasta porunca? Ne spune Scriptura acest lucru?
Da! Dumnezeu a zis lui Moise asa: „Spune fiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele mele de odihna, caci acestea sunt semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste. Paziti deci ziua de odihna, caci ea este sfanta pentru voi. Cel ce o va intina, acela sa fie omorat; tot cel ce va face intr-insa vreo lucrare, sufletul acela va fi starpit din poporul Meu. Sase zile sa se lucreze, iar a saptea este zi de odihna, inchinata Domnului; tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat. Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca legamant vesnic. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si s-a odihnit”. (Iesirea 31, 13-17).

Vedem deci, in primul rand, ca Sabatul era pus ca semn vesnic intre Dumnezeu si fiii lui Israel!

Spune undeva in Biblie ca trebuie pazit acest semn si de cei ce nu sunt evrei? O, deisgur ca adventistii vor incerca sa dovedeasca prin rastalmaciri ca Apostolii tineau Sabatul, dar aceasta nu raspunde la intrebare:

scrie in Biblie ca cei ce nu sunt evrei trebuie sa tina Sabatul?

NU NICAIERI IN BIBLIE NU SCRIE CA UCENICII LUI HRISTOS TREBUIE SA ȚINA SÂMBATA! De ce?

Sa ne intoarcem la cuvintele Scripturii. Caci, daca vrem sa inetelegem cu adevarat lucrurile, se pune, firesc, intrebarea:
de cand a inceput a se tine Sambata ca zi de odihna?
Si cautand in cartea Iesirii, la capitolul 16, vedem ca atunci cand Dumnezeu a dat evreilor fugiti din Egipt mana, le-a dat si porunca de care ei pana atunci nu stiau nimic, de a tine Sambata ca zi de odihna. Atunci le-a spus Moise prima data despre aceasta, si le-a explicat – caci nu intelegeau de ce primesc mai multa mana Vinerea ca in celelalte zile – ca trebuie sa tina ziua a saptea ca zi de odihna. Avraam si toti Patriarhii pana la Moise nu au tinut Sambata!

De ce? Pentru ca erau sub blestem – blestemul adus asupra omului de pacatul stramosesc (1) - si „prin urmare, nu puteau intra in odihna lui Dumnezeu”. Pentru poporul evreu Dumnezeu pregatise o noua posibilitate de iesire de sub blestem, prin Legamantul facut pe muntii Garizim si Ebal (Deuteronom 10, 11-22 si 11, 1-32, apoi capitolele 12-30). S-a pus atunci inaintea urmasilor lui Avraam, Isaac si Iacob – marii Profeti si Patriarhi, oamenii alesi ai lui Dumnezeu – binecuvantarea si blestemul. Daca ar fi putut alege omul binecuvantarea... dar nu avea cum sa fie asa, caci omul se pleaca spre cele rele din tineretile lui. De fapt, despre alegerea blestemului in locul binecuvantarii a proorocit in Domnul si Moise, zicand: „Eu ii voi duce in pamantul cel bun, unde curge lapte si miere, dupa cum M-am jurat parintilor lor, si vor manca, se vor satura, se vor ingrasa, se vor indrepta spre alti dumnezei si vor sluji acelora, iar de Mine se vor lepada si vor calca legamantul Meu, pe care l-am dat lor” (Deuteronom 31, 20).

De aceea si Dumnezeu a zis: „M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea!” (Psalmul 94, 12). Caci nu puteau sa intre in odihna Mea! (Psalmul 94, 12). Caci nu puteau sa intre in odihna Sa cei care pururea alegeau cele rele in locul celor bune! Si acestia erau cei mai buni dintre oameni! Cu atat mai mult nu puteau intra intru odihna lui Dumnezeu neamurile!

Iata de ce Dumnezeu a hotarat o Noua Zi, la fel cum a dat o Lege Noua, caci intru Hristos toate s-au facut noi.

Iar adventistii, care pretind ca „Noul Testament nu arata ca Dumnezeu a schimbat Sabatul cu o alta zi a saptamanii”, ori nu cunosc Noul Testament, ori mint.
Bine, dar Apostolii si ceilalti crestini din primii ani ai Bisericii au tinut Sabatul? Nu. Desi Adventismul de Ziua a saptea are „teologi” care fac eforturi de nedescris pentru a schimba faptele, in realitate biblia ne arata clar ca primii crestini nu serbau Sambata ca zi a Domnului, ci Duminica.

Cum asa? Oare nu se arata in Faptele Apostolilor respectarea Sambetei? Oare la Faptele Apostolilor 13, 14, 42, 44; 17, 2; 18, 4 nu se arata ca Sfantul Apostol Pavel a fost prezent in sinagoga in ziua sabatului si a predicat pe Hristos atat la evrei cat si la neamuri? Ba da! Si tocmai asta dovedeste clar ca Sfantul Apostol Pavel nu praznuia Sabatul. Cum asa? Simplu: Legea lui Dumnezeu interzice lucrarea in Zi de Odihna. Care este lucrarea la care Hristos Dumnezeu chemase pe Apostoli? Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni (Marcu 1, 17). Iata deci lucrarea Apostolilor: aducerea oamenilor la Credinta, vestirea Cuvantului lui Dumnezeu (2).

Si ce facea Sfantul Apostol Pavel Sambata? Era in biserica, la rugaciune, Frangerea painii (Liturghie) si agapa? Nu! El lucra!

Atunci, cand era la rugaciune, la Frangerea painii si agapa cu ceilalti crestini? Duminica!
Iata, in Faptele Apostolilor, la capitolul 20, se arata foarte clar ca Ziua cea obisnuita a crestinilor pentru Liturghie (Frangerea painii) era nu sambata, ci Duminica. Caci a stat Sfantul apostol Pavel impreuna cu sfintii ce-l insoteau, Luca, Sosipatru, Aristarh, Secundus, Gaius, Timotei, Tihic si Trofim in Troa sapte zile! Si nu au savarsit Liturghia nici sambata, nici joia, nici in alta zi, ci Duminica!
De altfel, cum s-ar fi putut savarsi Liturghia Sambata, in sinagoga, in mijlocul celor necredinciosi? Sau cum ar fi putut participa Sfantul apostol Pavel la crestineasca praznuire a Zilei Domnului, daca era in sinagoga sau in alte locuri, propovaduind necredinciosilor? Nu putea. Nu putea sa fie la slujba crestina cata vreme era in adunarea celor necredinciosi. Vedem astfel ca marturia Bibliei este limpede:

Sfintii Apostoli lucrau Sambata la convertirea necredinciosilor, iar Duminica sarbatoreau cu Poporul lui Dumnezeu Ziua Domnului.

Credem ca nu e cazul a mai adauga ceva, la aceasta marturie atat de clara.
Stim totusi ca activistii adventisti care inconjoara marea si pamantul sa faca prozeliti sunt lungi la vorba, ca prin multa vorbarie sa amageasca pe cei slabi. Si pentru cei care doresc sa ajute pe cei raniti de vorbele cele amagitoare ale adventistilor, mai lamurim aici cateva din rastalmacirea lor cu privire la Ziua Domnului.

- Astfel, ei transforma cu obraznicie cuvantul scris la Marcu 2, 28 spre a se potrivi scopului urmarit de ei.

In originalul Bibliei, in greaca veche, sta scris..................... („ostekirios estin o ios tu antropon cai tu sabaton”). Tradus cuvant cu cuvant, versetul suna astfel caci Domn este Fiul Omului si sabatului.

Dupa cum se vede si din traducerea exacta, si din contextul intampinarii care conduce catre acesta afirmatie, rolul versetului e clar: afirma puterea lui Hristos si asupra Sambetei, ca Domn.

Cine este proclamat in Vechiul Testament ca Domn al Sambetei? Dumnezeu, desigur. Deci acest text vrea sa arate de fapt ca Hristos este Dumnezeu.
Dar ce fac „teologii” adventisti?

Desi este interzis a se taia din Scriptura (Apocalipsa 22, 19), ei inlatura ,,k..”, adica ,,si”. De asemenea, mai schimba si topica propozitiei, si, astfel modificat, versetul suna la adventisti. „caci Fiul Omului este Domnul Sabatului”!

La prima vedere ,,cam” acelasi sens. Schimbarea prea mica, dar in fapt este fundamentala si blasfemiatorie. Nu doar pentru ca se face astfel o „corectare” a Cuvantului lui Dumnezeu, ceea ce e destul de pacat.

Ci si pentru ca Iisus Hristos, Dumnezeul cel Atotputernic, este limitat aici la a fi ,,Domn al Sambetei”, de parca nu ar fi si Domn al tuturor celorlalte zile!

Dincolo insa de aceasta, ramane diferenta clara inre cuvantul adevarat lasat de Dumnezeu si textul deformat de adventisti pentru ale sustine minciuna.

- de asemenea, adventistii sunt pusi in incurcatura de alt cuvant biblic, de la Coloseni 2, 16-17, unde se spune clar. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau la luna noua, sau la sambete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos.

In fata unor cuvinte atat de clare, ce se poate spune? Si totusi... Pentru a-si apara neadevarul, „teologii” adventistii au gasit o „solutie”. Daca in cazul textului de la Marcu 2, 28, scot un cuvant din Biblie, in aceasta situatie... adauga! (Sa ne amintim de Apocalipsa 22, 18!)

Astfel, la Levitic, capitolul 23, se vorbeste despre sarbatorile Domnului, in care se vor face adunarile sfinte (versetul 2). Intre aceste sarbatori, prima este trecuta Sambata (atentie!) iar apoi urmeaza altele, ca Pastile, Cincizecimea etc. Atunci cand spune cum sa se serbeze aceste sarbatori, pe langa anume aspecte diferite dupa sarbatoare se prevede si odihna, dar fara a se folosi termenul de Sabat. Mai mult, se spune clar ca, afara de zilele de odihna (sabatele) Domnului si de celelalte legi care trebuiau tinute de iudei, sa se faca Sarbatoarea Corturilor cu odihna in ziua intai si a opta (Levtic 23, 38-39). Iata deci ca existau pe langa Sabat si alte sarbatori de odihna. Ei bine, desi niciodata aceste sarbatori nu sunt numite de Dumnezeu sabate, adventistii adauga la Scriptura imaginatia lor, numindu-le „sabate anuale” sau „sabate anuale ceremoniale”. Asemenea denumire

NU EXISTA IN BIBLIE, FIIND O RUSINOASA NASCOCIRE ADVENTISTA.

De ce au nascocit aceasta? Pentru ca nu doar in Coloseni 2, 16-17 se exprima Dumnezeu asupra lipsei de seminficatie a tinerii sambetei pentru cei drept-credinciosi, ci si in alte parti, chiar in Vechiul Testament! Iar adventistii ce spun? „Acolo este vorba de sabatele anuale, care erau parte din legea ceremoniala, care a incetat cu venirea lui Iisus:” Oare unde scrie asa ceva in Biblie? Nicaieri.

Asa cum am vazut mai sus, Dumnezeu vorbeste in acelasi loc despre Sabat si celelalte sarbatori de odihna, fara a o declara pe una mai sfanta decat alta.
Aceasta rastalmacire grosolana este doar o batjocorire a Scripturii, prin adaugarea unor cuvinte care nu numai ca nu se gasesc in Biblie, dar ii modifica intelesul dupa voia omului ratacit.

Mai mult, prin aceasta rastalmacire ei isi dau pe fata si mai mult ratacirea si pacatul. Caci despre aceste sarbatori se spune ca si despre Sabat: „acesta este asezamant vesnic in neamul vostru, oriunde veti locui” (Levitic 23, 14). Si iarasi spune Dumnezeu lui Moise: „acesta este asezamant vesnic in neamul vostru, in toate asezarile voastre” (Levitic 23, 21). Si repeta acest cuvant iar si iar (Levitic 23, 31 si 23, 41). Deci, de vreme ce, la fel cu Sabatul, sunt asezamant vesnic (iar Dumnezeu este Adevarul), atunci cei care tin Sabatul sunt obligati sa tina si aceste sarbatori. Iar daca nu le tin, nu au scuza inaintea lui Dumnezeu, Care a spus evreilor ca acestea sunt asezamant vesnic (1).

In acest fel adventistii se dovedesc de doua ori vinovati. Atat fata de Legea Noua pe care o inlatura cu anumite prescriptii vechi-testamentare, ca Sabatul, oprirea de la anumite bucate etc., cat si fata de Legea Veche, pe care de asemenea o mutileaza dupa cheful lor, impotriva Cuvantului lui Dumnezeu si ii nimicesc rostul de calauza catre Hristos.

- Alta rastalmacire a adventistilor este prilejuita de declaratia Sfantului Apostol Pavel: „N-am pacatuit cu nimic nici impotriva Legii Iudeilor, nici impotriva Templului, nici impotriva Cezarului”. (Fapte 25, 8). Caci, se intreaba adventistii: „Daca ar fi calcat Sabatul, cum ar fi putut face o asemenea afirmatie?”

Simplu, pentru ca Sabatul nu mai era sarbatoarea Poporului lui Dumnezeu, asa cum am aratat mai sus. Adventistii nu inteleg asemenea afirmatii, si nici altele asemenea, pentru ca sunt la fel cu fariseii din Sinedriul care voia sa il judece pe Sfantul Apostol Pavel. Si aceia, cand au auzit: Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nadejdea si invierea mortilor sunt eu judecat, au crezut ca este vorba de nadejdea rastalmacita pe care o aveau ei, si au inceput sa se certe cu saducheii (Fapte 23, 6 - 9). Dar oare nadejdea lui Pavel era ca a fariseilor rataciti? Pavel gasise pe Mesia cel ceresc, iar aceia asteptau un Mesia pamantesc.

Pentru ca acesti farisei, ca si adventistii si alti sectanti, se opreau doar la anumite parti ale Sfintelor Scripturi, rastalmacindu-le, si rastalmacind apoi si restul Scripturii spre a se potrivi cu prima rastalmacire.

Deci Pavel avea alta nadejde decat a lor, dar ei pur si simplu nu puteau intelege acest lucru, ca adventistii astazi. Unde e adevarul in cuvintele: „N-am pacatuit cu nimic nici impotriva Legii Iudeilor, nici impotriva Templului, nici impotriva Cezarului” (Fapte 25, 8)?

In aceea ca Legea Veche nu incepe de fapt cu prescrpitiile date in timpul lui Moise, si nici nu se limiteaza la aceasta. Legea veche cuprinde si fagaduintele facute lui Adam sau Avraam, de care unii rataciti uita cu usurinta. Caci in fagaduinta data lui Avraam nu este nici Sabat, nici taiere imprejur, nici altceva de acest fel. Dar este fagaduinta venirii mantuirii si a Mantuitorului; si aceasta fagaduinta nu este doar acolo, ci in toata Legea Veche. Iar implinirea fagaduintei este plinirea Legii: Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau... Care este Hristos. Deci un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este fagaduinta, dar Dumnezeu I-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta.

Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui mijlocitor... este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege care poate sa dea viata, cu adevarat dreptatea ar veni din lege si atunci ar fi desfiintata fagaduinta. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred. (...) Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, ca sa ne indreptam prin credinta. Iar daca a venit credinta nu mai suntem sub calauza (Galateni 3, 16-25).

Deci cum putea sa fie Sfantul Apostol Pavel fara prihana dupa Legea cea Veche, decat prin aceea ca Il urma pe Hristos? De aceea a si putut zice ca nu a gresit nici fata de Lege, nici fata de Templu: pentru ca toate acestea erau calauza spre Hristos. Si cea mai mare fidelitate fata de calauza este ca, urmand sfatuirea ei, sa ajungi la Ținta dorita. Hristos. Si daca ai ajuns la tinta, nu pleci mai departe, rastalmacind sfaturile calauzei, ca un orb care nu poate iesi de sub calauza. Caci Hristos este Lumina Care a venit in lume sa lumineze pe tot omul, iar Legea a fost doar calauza spre El. Aceasta este de altfel alta dovedire a vinovatiei adventistilor, care tin parti din Lege, pretinzand in acelasi ca sunt cu Hristos. Ca si cand ai putea fi in acelasi timp pe drumul spre Ierusalim si in acelasi timp sa te afli si in mijlocul Ierusalimului. Ori esti pe drum catre tinta, adica sub calauza, ori esti la tinta, si nu mai ai nevoie de vechea calauza, care si-a implinit menirea, aducandu-te la tinta. Si ca Legea este sfanta si buna si dreapta tocmai prin aceasta o dovedim, prin faptul ca a reusit cu adevarat sa si implineasca menirea si sa ne duca la Hristos. Si ca tot ce am aratat mai sus e adevarat o dovedeste insusi Sfantul Apostol Pavel, cel invocat nedrept de adventisti, cand spune: „Eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste intru mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar” (Galateni 2, 19-21).

- Alt atac asupra Adevarului vine de la adventisti, ca urmare a discutiei asupra Legii Vechi, prin cuvintele. „Daca Legea ar fi fost desfiintata, atunci fiecare ar fi fost liber sa traiasca o viata iresponsabila, calcand toate poruncile Legii, fara a putea fi tras la raspundere pentru aceasta”.

Aceasta afirmatie rasucita amesteca ametitor lucruri diferite spre amagi pe cei nestiutori. Sau, mai simplu spus, e o aiureala! De fapt raspunsul la o asemenea... „afirmatie” este foarte simplu, si este chiar cel dat de Sfantul Apostol Pavel galatenilor, cand le-a aratat ca fagaduinta (venirii Legii Noi si a lui Mesia) a fost inainte de Legea lui Moise.

Dar pentru a vorbi mai simplu, e de ajuns sa spunem ca desfiintarea unei legi prin inlocuirea ei cu alta nu da nici o libertate iresponsabila. O asemenea libertate iresponsabila poate exista doar unde nu mai este nici un fel de lege! Or, crestinii, desi nu mai sunt sub Legea Veche – care era pentru cei neimpacati cu Dumnezeu – sunt cetateni ai Imparatiei cerurilor, avand Imparat pe Hristos Dumnezeu si supunandu-se cu credinciosie Legii Noi pe care Imparatul a proclamat-o! Aceste lucruri sunt de altfel mai pe larg lamurite de Dumnezeu in Epistola catre Galateni si in alte scrieri ale Noului Testament.

Ca si la punctul de mai sus, greseala adventistilor izvoraste din limitarea pe care ei de la inceput o impun Bibliei, pornind de la ideea preconceputa ca Legea lui Moise trebuie vesnic respectata (cu exceptia partilor pe care ei, adventistii, hotarasc ca nu mai sunt valabile!)

La aceasta ratacire am raspuns mai sus prin Cuvantul lui Dumnezeu (Galateni 3, 1-29). Si cei care isi asuma libertati iresponsabile, prin ciopartirea adevarului, sunt chiar adventistii, si cei asemenea lor.

- Mania adventistilor in ceea ce priveste tinerea Sambetei in locul Duminicii merge pana la a „prooroci” ca „Sabatul va deveni punctul special de controversa in intreaga crestinatate, iar autoritatile religioase si civile se vor uni sa impuna pazirea duminicii” (Hellen White).

Lasam la o parte folosirea termenului de „crestinatate” care ii condamna deja pe adventisti ca fiind in afara ei. De fapt, poate fi privita (aceasta utilizare) ca o simpla greseala de limbaj. Dar in ceea ce priveste „profetia” intemeietoarei adventismului sambetist, sa spunem doar ca oricine priveste realitatea poate vedea cat de mult s-a inselat. Nu doar ca nu s-a impus nimanui renuntarea la „Sabat” (cu exceptia acelor prigonitori comunisti care au prigonit mult mai tare tinerea Duminicii si a celorlalte sarbatori ortodoxe), dar sambata a devenit zi libera pentru tot mai multe tari, iar dreptul la alegerea zilei libere este prezent in legislatia mai tuturor statelor democrate. La peste o suta de ani de la cuvintele lui Hellen White lucrurile merg pe cu totul alta cale decat si-a imaginat ea.
Credem ca este de ajuns cat s-a aratat, pentru cine doreste sa inteleaga adevarul si sa poata apara si de aceasta ratacire adventista.

Lumina Adevarului – preot Mihai-Andrei Aldea – Editura Christiana Bucuresti 2007

http://www.catehetica.ro

De ce noi ortodocsii consideram Duminica drept ziua de odihna?

Foto: Oana Nechifor

Amalia intreaba:

Doamne ajuta, parinte! De ce noi ortodocsii (printre altii) consideram Duminica drept ziua de odihna, avand in vedere cele spuse la Matei, capitolul 28, versetul 1?

Raspunsuri:

pr Andrei Atudori a raspuns:

11 Iulie 2017

Doamne ajuta!

Amalia, iti voi raspunde folosind cele scrise in Invatatura de Credinta Ortodoxa (Catehism), pentru ca sintetizeaza foarte bine argumentele principale. Asadar, iata ce poti citi in aceasta carte (pe care ti-o recomand, pentru ca ea nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui crestin ortodox):

Care e ziua de odihna si sarbatoarea saptamanala a crestinilor?

Este Duminica sau „Ziua Domnului” (dies Dominica), inchinata indeosebi amintirii si slavirii Invierii Domnului1.

Pentru ce serbam Duminica?

Serbam Duminica pentru urmatoarele motive:

Este ziua cea dintai a creatiei;

Este ziua in care a Inviat Domnul („prima a sambetelor”, adica „ziua intai a saptamanii”; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2);

Este ziua in care S-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli (Fapte 2, 1 s.u.).

Este ziua in care s-a oficiat inca de la inceput, in Biserica crestina, „frangerea painii”, adica Sfanta Liturghie.

Cu un cuvant, Duminica este ziua de bucurie in care praznuim zidirea omului de catre Dumnezeu-Tatal, rascumpararea lui, prin Dumnezeu-Fiul si sfintirea lui prin Dumnezeu-Sfantul Duh.2

Crestinii au serbat dintru inceput Duminica?

Da. Pentru motivele de mai sus, Sfintii Apostoli si primii crestini numeau aceasta zi „Ziua Domnului” si o serbau prin adunari de rugaciune si slujba, unite cu savarsirea Sfintei Euharistii, precum si cu felurite fapte de milostenie. Marturie despre aceasta ne stau cele ce gasim scrise chiar in Sfanta Scriptura (vezi Fapte 20, 7; I Cor. 16, 2; Apoc. 1, 10). De asemenea, asa faceau si barbatii apostolici, adica ucenicii Sfintilor Apostoli. Unul dintre acestia, anume Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (†107), scrie in scrisoarea trimisa de el crestinilor din Magnesia (cap. 9): „Asadar, cei care au trait in randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El si prin moartea Lui”3. Iar Sfantul Iustin Martirul, (†155) scria pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: „In ziua soarelui (Duminica), noi ne adunam cu totii laolalta, deoarece aceasta este prima zi in care Dumnezeu, schimband intunericul si materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, in aceeasi zi a inviat din morti”4.

Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sfintilor Apostoli (cartea II, cap. 59), in canoane5, precum si la multi dintre Sfintii Parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda: Tertulian6, Sfantul Irineu7, Origen8, Sfantul Ambrozie9, Sfantul Ioan Gura de Aur s.a.

De aceea, odata cu recunoasterea crestinismului de catre imparatul Constantin cel Mare (†313), Duminica a fost recunoscuta si consfintita de catre stat ca zi de odihna, chiar pentru necrestini, ramanand astfel pana astazi, la toate popoarele crestine, zi saptamanala de repaos sau odihna.

1Marturisirea Ortodoxa, partea III, rasp. la intreb. 60: „Noi, crestinii, insa in locul sambetei tinem ziua Duminicii, pentru aceasta pricina: fiindca in ziua de Duminica, odata cu Invierea lui Iisus Hristos, Domnul nostru, s-a facut innoirea a toata lumea si slobozirea neamului omenesc din robia diavolului”.

2 Leon cel Mare, Epist. Decret. 81, cap. 1.

3 Sf. Ignatie Teoforul, Epistola catre Magnezieni, in Scrierile Parintilor Apostolici, trad. cit., p. 168.

4 Sf. Justin Martirul, Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71.

5 Vezi de ex. can. 29 Laodiceea.

6 Tertulian, Apologeticum, cap. 16, trad. David Popescu, vol. cit., p. 63; De corona militis, cap. 4.

7 Sf. Irineu de Lugdunum, Epistola catre Victor, Episcopul Romei (la Eusebiu al Cezareei, Istoria bisericeasca, V, 24.

8 Origen, Talcuirea la cartea Iesire, cap. 15.

9 Sf. Ambrozie de Mediolanum, Sermo 61.”

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

pr. Andrei

Sursa: https://doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-slabanogului-despre-desfiintarea-sambetei-de-catre

Alt articol mai jos care il poti citi are cateva informatii in plus dar cele mai importante informatii sunt la articolele de mai sus (mai ales primele doua dar si restul de mai sus)

- https://www.teologie.net/2009/12/23/de-ce-tinem-duminica-si-nu-sambata/

Bine de stiu pentru mantuirea sufletelor noastre si a celor din jurul nostru:
- Biblia Ortodoxa la resursele de la Biblia Ortodoxa (BibliaOrtodoxa.ro/resurse-biblie.php) se gasesc informatii si despre biblia protestanta (biblii protestante):

Atentie la traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza! - Sfanta Scriptura - SfantaScriptura.com
Viata si activitatea lui Dumitru Cornilescu de Bogdan Mateciuc - ODAIA DE SUS - OdaiaDeSus.ro

Atentie la traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza! - Sfanta Scriptura - SfantaScriptura.com

Viata si activitatea lui Dumitru Cornilescu
Cornilescu, traducătorul Bibliei neoprotestante

Bogdan Mateciuc

Cultele neoprotestante din România (baptistii, penticostalii, crestinii dupa Evanghelie, iehovistii, mormonii…[etc.]) folosesc o versiune a Bibliei care e diferită de cea folosită de Biserica Ortodoxă. Această versiune a Bibliei, tradusă în anii 1920 de Dumitru Cornilescu, este folosită și citată pentru susținerea doctrinelor acestor culte care, deloc surprinzător, au învățături diferite bazate pe aceeași versete. Cine a fost însă Dumitru Cornilescu și cum a apărut „traducerea Cornilescu”, despre care aceste culte afirmă că este „cea mai citită traducere a Bibliei în limba română”?

Dumitru Cornilescu s-a născut din părinți creștini ortodocși, în comuna Slasoma, jud. Mehedinti, la data de 4 aprilie 1891. Tatăl său era învățător, iar mama casnică. Amândoi bunicii lui fuseseră preoți.

Dumitru urmează școala primară în comuna natală, sub îngrijirea tatălui său. După terminarea școlii primare, pleacă la București pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Ortodox, încercând să continue tradiția preoțească din familia sa.

La București, tânărul Cornilescu intră în contact cu cărți neoprotestante și începe să devină întâi curios, apoi atras de Creștinismul simplificat și denaturat prezentat în acele cărți.

După terminarea seminarului, urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din București. Credința sa este însă impregnată de ideile neoprotestante, în mintea lui încolțind ideea că Biserica Ortodoxă are nevoie de o reformă. Așa cum avea să relateze mai târziu, după ruperea de dreapta credință, este convins că creștinii ortodocși din ziua de astăzi sunt cu toții într-o stare duhovnicească proastă, necesare pentru îndreptare fiind niște cărți simple, într-un limbaj accesibil tuturor. Pe baza ideilor protestante preluate din anturajul în care se mișcă la București, Cornilescu își construiește o mântuire proprie, raționalistă, separată de Biserică, de Trupul lui Hristos și de părtășia cu Sfinții lui Dumnezeu.

Între 1912-1916 frecventează biserica „Cuibul cu barză” din București, unde preotul Tudor Popescu amesteca slujirea ortodoxă cu idei religioase protestante. Prin noutatea oferită, Tudor Popescu devine un model pentru studentul Cornilescu.

Iată cum definea cunoscutul filosof și gazetar Nae Ionescu activitatea din acea perioadă a lui Cornilescu:

„De trei ani se continuă stăruitor, la „Cuibul cu barză”, acțiunea evanghelizatoare, eminamente neortodoxă, a preoților T. Popescu și D. Cornilescu, prin predici și prin cărți pe a căror copertă Sfânta Cruce este încălecată de coroana bizantină a unei regine de sânge englez.”

Tudor Popescu începuse să elimine pasaje din Sfânta Liturghie, potrivit cu ideile lui de înnoire a Bisericii. De pildă, nu mai spunea în cadrul slujbei „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pre noi” și nici „Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri...”

Convins că prin scrieri simple poporul creștin ortodox se poate deștepta, Cornilescu începe să traducă în română unele cărți protestante. De la această activitate până la ideea „necesității” unei noi traduceri a Sfintelor Scripturi nu a fost decât un pas. Cu o falsitate remarcabilă, Cornilescu avea să povestească ulterior cum și-a dat el seama că românii nu se pot întoarce la Dumnezeu din cauză că limba română folosită în Sfânta Scriptură este una greoaie. Relatările protestante care îl prezintă pe Cornilescu ca pe un mare teolog conțin afirmația eronată că în acea perioadă, Bibliile românești erau scrise cu caractere chirilice!

După absolvirea facultății se dedică proiectului vieții lui - traducerea Bibliei într-un limbaj accesibil. Este susținut de prințesa Rallu Calimachi, de religie protestantă, adeptă și ea a unei noi traduceri a Scripturilor. Ea îi oferă găzduire în castelul ei de la Stâncesti, jud. Botoșani, unde Cornilescu își realizează, timp de patru ani, noua traducere, ajutându-se de traducerile protestante în limbile engleză, franceză și germană. Părtinirea protestantă în acest demers se vede încă de la început, când, pentru traducerea Vechiului Testament, el are de ales între versiunea Septuaginta, folosită în Biserică, și textul masoretic, mai nou cu aproape o mie de ani și folosit de protestanți. Alegând versiunea masoretică a Vechiului Testament, Cornilescu elimină din start cărțile deutero-canonice de la sfârșitul acestuia.

În 1920, el publică la București „Cartea Psalmilor sau Psaltirea Împăratului David”, iar un an mai târziu vede lumina tiparului întreaga Scriptură.

Stilul și limbajul sunt simplificate, traducerea este ușor de citit, însă conține erori din cauza prejudecăților protestante ale autorului. Totodată, prin stilul simplificat se pierd unele înțelesuri mai adânci ale textului. Iată câteva aspecte importante în care traducerea Cornilescu s-a îndepărtat de adevăr:

Mântuirea. O problemă majoră este felul în care redă Cornilescu versetele legate de mântuirea celor credincioși (Mat. 24:13, Ioan 10:9, F.A. 2:40...). În timp ce în traducerea ortodoxă „mântuirea” are un sens ce implică o priveghere, o luptă pe parcursul întregii vieți, în traducerea lui Cornilescu citim despre creștini că „sunt mântuiți” sau „sunt deja pe calea mântuirii”, în spiritul învățăturii neoprotestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viața credinciosului și că este sigură. Pe baza unei rugăciuni de acceptare a jertfei Mântuitorului, omul ar avea Raiul asigurat.

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18) devine la Cornilescu „dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

La fel și citatul: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] și între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15), devine la el „cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei care sunt pe calea pierzării.”

Înțelesul cel adevărat al mântuirii îl dă chiar Hristos când spune: „Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc [olígoi hoi sozómenoi]? Iar El le-a zis: Nevoiți-vă [agonízesthe] să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre și nu vor putea.” (Luca 13:23-24)

În zadar Cornilescu modifică pasajul: „Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” căci răspunsul: „Nevoiți-vă să intrați...” elimină orice idee de mântuire exterioară, rațională, automată, extrem de sigură, fără vreo conlucrare - prin nevoință, lupta și osteneala faptelor - din partea celui ce caută poarta cea strâmtă.

De aceea Scriptura ne vorbește despre o mântuire [hoi sozómenoi] care trece prin nevoință [agonízesthe], de o mântuire care cere o continuă înfrânare a trupului, de o mântuire care se poate strica și pierde dacă faptele „trupului” nu mai oglindesc credința „sufletului”: „Iar tot cel ce se nevoiește, de toate se înfrânează [pás dé ho agonizómenos pánta engrateúetai]. Și aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă. Eu drept aceea așa alerg, nu ca cum nu aș ști; așa dau război, nu ca cum aș fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu [hypopiázo mou tó sóma] și îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.” (1 Corinteni 9:25-27)

În originalul grecesc, creștinii se mântuiesc [en toís sozoménois] în cadrul unui proces duhovnicesc prin care sufletele lor sunt încă supuse ispitirii, au nădejdea, nu siguranța mântuirii, conform Apostolului: „Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă [katá skopón dióko], la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Filipeni 3:13,14) Traducerea eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradicție față de cuvintele lui Pavel, prin care arată că nu este mântuit și că încă aleargă după cunună.

Aceeași înțelegere ortodoxă despre mântuire se regăsește și la Apostolul Petru: „Și de vreme ce dreptul abia se mântuiește [δίκαιος μόλις σῴζεται], cel necredincios și păcătos unde se va arăta?” (1 Petru 4:18) în opoziție cu interpretarea protestantă care încearcă din nou diluarea textului: „Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?”

Tradiția. O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la tradiții. În 2 Tesaloniceni 2:15, citim în traducerea lui Cornilescu: „Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.”

Cuvântul tradus aici prin „învățăturile” este cuvântul grecesc paradosis, același cuvânt care apare și în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niște porunci omenești în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăți împotriva Tradiției Bisericii, a preferat să folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși să țină tradiția pe care au preluat-o de la el. Aceasta tradiție era atât scrisă, cât și orală.

Preoția. La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: „Dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie „Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.

Chipurile cioplite. Textul ortodox „rușinați cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu „rușinați cei care se închină icoanei”. În Apocalipsa, „chipul fiarei” devine pentru Cornilescu „icoana fiarei”. Icoană e totuși un termen care apare mult mai târziu. În textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moartă) nu apare. La Cornilescu însă apare.

Ultimul Adam. În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este menționat și ca „ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM - în greacă, conform 1 Corinteni 15:45). Cornilescu traduce eronat și folosește „al doilea Adam” pentru Iisus, și nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.

Nașterea din nou. În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discuția Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: „Dacă nu se naște cineva de sus, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu”. Cornilescu, traducând de fapt după versiunile protestante engleză și franceză ale Bibliei (neoprotestanții îl laudă totuși ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie „Dacă nu se naște cineva din nou...”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nașterii din nou a creștinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată și încheierea mântuirii. Textul original grecesc - gennisi anothen - înseamnă „să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine „...din nou”.

Hiliasmul (mia de ani). Asemenea majorității neoprotestanților, Cornilescu traduce expresia hilia eti din cartea Apocalipsei 20:2 prin „o mie de ani”, făcându-se conform cu erezia hiliastă. Această erezia afirmă că Domnul Iisus va întemeia o împărăție de o mie de ani pe pământ, între a doua Sa venire și Judecata de obște. Dacă Cornilescu ar fi cunoscut cu adevărat limba greacă a Noului Testament, și cum a înțeles Biserica de-a lungul timpului acest verset, nu ar fi făcut această greșeală. Este adevărat, această greșeală de traducere apare și în unele traduceri ortodoxe ieșite pe piață, însă poziția Bisericii a fost dintotdeauna împotriva unei asemenea idei.

Expresia grecească hilia eti înseamnă mii de ani, și numai cu particula ta în față (ta hilia eti) are sens de singular (o mie de ani). Pentru detalii privind această erezie neoprotestantă și înțelegerea corectă a versetului respectiv din Apocalipsă, vă recomand acest material.

Modificări în Vechiul Testament. Alegând să lucreze pe textul masoretic, mai nou cu o mie de ani decât versiunea Septuaginta, Cornilescu își afirmă de la început preferințele protestante. Există unele diferențe între cele două versiuni ale Vechiului Testament, diferențe care se regăsesc și între traducerea ortodoxă și lucrarea lui Cornilescu. Un exemplu sunt diferențele de la Psalmul 39:9 / 40:6 comentate mai jos.

„Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Acesta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul.” (Facere 3:15) „Acesta” [autós], adică Iisus Hristos, schimbă radical întregul înțeles, aducând mesajului un caracter profetic clar, fiind legat de vestirea de peste veacuri de la 1 Ioan 3:8. Cornilescu însă traduce: „aceasta [ea] îți va zdrobi capul…”, pierzând cu totul latura mesianică a textului.

Aceeași cenzură se constată și asupra pasajului: „Nu numai cu pâine trăiește omul, ci cu tot Cuvântul [epí pantí rhémati] care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:3), care în varianta Cornilescu devine: „ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”, lipsa termenului cuvântul [rhéma] tăind orice legătură semantică și profetică cu lógos - Logosul Întrupat - Iisus Hristos.

Textul de mai sus se regăsește și la Matei 4.4, unde dialogul dintre Hristos și diavol este redat întocmai după Septuaginta și nu după versiunea masoretică folosită de Cornilescu.

Psalmul 39:9 (în Septuaginta) arată așa: „Jertfă și prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit [thysían kaí prosphorán ouk ethélesas, sóma dé katertíso moi].” La Cornilescu (textul masoretic), versetul arată diferit: „Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile.” Profeția din textul Septuagintei dispare astfel la Cornilescu.

De asemenea, Cornilescu nu este constant în privința unor cifre din Vechiul Testament. La 2 Împărați 8:26, Ahazia are 22 de ani, iar la 2 Cronici 22:2, are 42 de ani. Există și alte exemple.

Din cauza acestor erori, noua traducere nu a întârziat să producă reacții.

În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu și Tudor Popescu își petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri „biblice”. De altfel, acest Moderson făcea și el parte dintr-o dizidență din propria biserică și ținea aceste cursuri „biblice” anume pentru a-și promova ideile personale. Între Moderson și Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel și mai mult pe panta rătăcirii sectare.

Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomandă lui Cornilescu să plece pentru o vreme din țară. Cornilescu îi urmează sfatul și pleacă în Elveția, unde va rămâne până la sfârșitul vieții (survenit în anul 1975), susținut fiind de prințesa Calimachi și rupt complet de dreapta învățătură creștină.

Astăzi, neoprotestanții din România îl prezintă pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate - „un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limbă accesibilă”. Relatările lor conțin, pe lângă informații eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba călugăr ortodox), și afirmații tendențioase în genul „Cornilescu s-a pocăit și a fost dat afară din Biserica Ortodoxă”. Chipurile, în Biserica Ortodoxă nu sunt permise pocăința și întoarcerea la Dumnezeu!

În ceea ce privește calitatea de „teolog” a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus că nu orice posesor al unei licențe în Teologie este și theologos. Numai cel ce cunoaște pe Dumnezeu este în măsură să vorbească drept despre El. Altfel, diplome în Teologie au și unii lideri ai homosexualilor din România.

După părerea părintelui Cleopa, prezentată în cartea „Pelerinul român” de pr. Gh. Băbuț, Dumitru Cornilescu a fost o persoană ce a căutat să profite financiar de ajutorul sectanților, traducerea sa nefiind decât o făcătură bună doar a sminti ortodocșii.

În loc de încheiere

Am citit traducerea lui Cornilescu de mai multe ori, înainte de a citi traducerea ortodoxă. Limbajul simplu m-a ajutat să înțeleg învățăturile de bază ale Sfintelor Scripturi. Când am început însă să citesc traducerea ortodoxă, am rămas uimit de frumusețea și de bogăția duhovnicească a textului. În mod deosebit, Epistola către Evrei, în varianta ortodoxă, oferă - prin exemplele de răbdare și stăruință ale patriarhilor Vechiului Testament - înțelesuri mult mai profunde în ceea ce privește mântuirea ca transformare reală a minții și vieții credinciosului.

Sursa: http://www.odaiadesus.ro/cornilescu.html

Sfanta Taina a Hirotoniei si importanta slujirii pastorale

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Parintii Bisericii au scos mereu in evidenta sublimitatea Preotiei sacramentale (πρεσόΰτερος, ίεροσύνη) si responsabilitatea persoanei careia i se acorda aceasta Sfanta Taina a Hirotoniei deoarece Sfintele Taine, ca actiuni teandrice care cuprind intreaga Creatie au ca scop unirea prin har a lui Dumnezeu cu Creatia Sa (1 Cor. [Corinteni] 15, 28).

Sfantul Ioan Hrisostom [Sfantul Ioan Gura de Aur], in "Despre preotie", afirma importanta slujirii pastorale: "Preotul trebuie sa se intareasca din toate partile. [...] Intelepciunea, stiinta si priceperea pastorului sufletesc o inconjoara din toate partile ca niste ziduri puternice, locuitorii de dinauntrul cetatii ramanand nevatamati."
Oricat de anevoioasa si de grea ar parea medicina - spune si Sfantul Grigorie Teologul in acelasi Tratat -, totusi nu-i atat de grea ca Preotia, unde trebuie sa observi si sa vindeci purtarile oamenilor, patimile lor, viata lor, vointa lor si altele asemenea din om; unde trebuie sa izgonesti din perechea asta a noastra, din suflet si trup, tot ce este animalic si salbatic si sa pui in loc si sa statornicesti, tot ce este bland si placut lui Dumnezeu."

Profetul Iezechiel, prefigurand pe Mantuitorul Iisus, zice: "un singur Pastor va fi al tuturor; fiindca ei vor umbla intru poruncile Mele, iar judecatile Mele le vor pazi si le vor face." (Iz. [Iezechiel] 37,24), prin care face aceasta demnitate definitorie pentru intreg arealul semitic al vietii si activitatii Mantuitorului. Indemnul "Paste oile Mele!", adresat Preotului pentru credinciosii pe care trebuie sa ii pastoreasca, reprezinta salasluirea lui Hristos in noi si lucrarea sfintitoare asupra "turmei Sale" - parohia. Arhetipul hristic redat de sintagma "Eu sunt Pastorul cel bun" (In.10,11-16), il obliga pe slujitorul lui Dumnezeu sa aiba constiinta treaza ca apartine clerului si se bucura de cinstea ingerilor.

Legatura sufleteasca plina de tact, dintre Preot si credinciosii sai, constituie fundamentul moral al pastoratiei (Ef. [Efeseni] 4,1-3) si, totodata, o conditie esentiala a succesului activitatii Preotului in parohie. (Pr. Mosescu Victor)

Sursa:
https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sfanta-taina-hirotoniei-importanta-slujirii-pastorale

Bine de stiut:
- Hirotonie - OrtodoxWiki:
https://ro.orthodoxwiki.org/Hirotonie

SFANTA SPOVEDANIE

de Parintele Cleopa Ilie - Arhimandrit Cleopa Ilie

In cele ce urmeaza, m-am gandit sa vorbesc cate ceva despre taina Sfintei Spovedanii.
Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania pacatelor. Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii mai putin, si nimeni nu este fara de pacat.
Acest lucru ni-l arata Sfanta Scriptura care zice : Toti multe gresim. Iar de vom zice ca pacat nu avem, pe noi insine ne inselam si adevarul nu este in noi; iar daca ne vom marturisi pacatele, credincios si drept este Dumnezeu, ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata intinaciunea si nedreptatea.
Daca mi-am marturisit cu cainta si cu pregatire cuvenita si m-am spovedit curat, preotul, numai daca a pus mana pe cap si a zis : " Dumnezeu sa te ierte ", pacatele mele s-au ridicat.
Iar daca nu m-am dus cu cainta si cu pregatire cuvenita la cel mai iscusit duhovnic, si n-am stiut sa ma marturisesc curat, sa descopar toate pacatele mele, sa primesc canon pentru ele si sa le parasesc, pot sa fac o mie de dezlegari, ca pacatul, otrava, a ramas tot in mine, de nu m-am dus pregatit.
De aceea folosul, valoarea cea scumpa a Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de mine. Eu, daca ma duc cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu - ca, atunci cand ma duc in fata preotului, inaintea lui Dumnezeu ma duc, ca preotul este numai un martor -, trebuie sa-i spun toate pacatele mele.
Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-ai spus drept? Doamne fereste ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat ce i-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut vreun pacat nespus, toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut ca Dumnezeu nu stie ce ai facut tu.
Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania :
1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai inainte. Ai auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu.
3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui;
4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;
5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar nu dintr-a altuia ".
6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har.
Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu.
7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra.
Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de marturisire, nici se marturiseste, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata.
Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei.
Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau.
Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului.
Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie? Ce veti lega voi pe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri !
Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit.
Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit? Nu ati auzit Evanghelia?
Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar.
Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-l tinem. Cel ce se spovedeste are mare datorie de a-si face canonul dat pentru a scapa de chinul cel vesnic al iadului.
Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon s-au curatit toti cei ce au pacatuit inaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon si nu-l face, nu se poate curati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din robia dracilor.
Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, stiind ca ori aici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca canonul.
Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune Sfantul Marcu Ascetul? " Cata deosebire are arama de fier si fierul de gateje - adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si altul ". Altul este din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance pana seara; iar altul, saracul, daca n-a mancat de doua - trei ori pe zi, cade jos. In toate acestea se cauta scopul. De aceea dreapta socoteala este imparateasa faptelor bune.
Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga? El intr-o clipa este la marginea pamantului. Numai cu asta il intreci : daca te smeresti si te socotesti a fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe pamant. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Poti sa fii tu nevoitor cat ii lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocorit de diavoli.
De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie si dreapta socoteala, fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de fel de nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa avem in toate dreapta socoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta. Stie ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela care ia cate un lemnisor si-l duce acasa. Asa si vrajmasul, nu se teme de cel care incepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de cel care ia cate oleaca asa, incet, incet.
Sfantul Teodosie spune : " De lucrezi cate putin, cate putin se imbogateste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti !". Cate oleaca ! Asa sa luati fapta buna, cate oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai mult.
- Cand se face spovedania generala? au intrebat unii credinciosi.
- O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. Sfantul Nicodim Aghioritul spune : O data pe an, in Postul Mare, este bine sa faci spovedania generala. Stii de ce? Pentru smerenie. Te ajuta mult sa-ti aduci aminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cu care am maniat pe Dumnezeu.
Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fata mea. " Vezi cine esti? " Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului.
- Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie?
- Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste, nu o mai speli din nou? Nu pui soda si lesie si o pui la uscat? Precum camasa trebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat mereu prin deasa spovedanie.
dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invatatura pentru duhovnic : " Sfatuieste-i, o! duhovnice, la spovedanie deasa si curata pe toti ". O data in an se face spovedania generala din nou. Si asta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care a suparat pe Dumnezeu. Asa este.
De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat de milostiv si de bun,ca nu mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcem din toata inima si ne marturisim.
Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voi intoarce catre voi, fiii oamenilor. De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea, ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi face albe si nu voi mai pomeni cele dintai ale voastre.
In bunatatea Lui cea fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voie si fara voie, cu stiinta si cu nestiinta. Nu este clipa cand nu gresim inaintea Domnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca Dumnezeu, caci El ne-a facut din nimic.
De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedanie curata, ne si iarta. Cine are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca si sa ne ierte, caci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a fost mila de neamul omenesc. Ca atat de multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune Sfantul Ioan Evanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut, Fiul Sau, L-a trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc.
A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem, ci pentru ca sa sufere pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai si moarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam din iad, care statea acolo de 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam - Hristos.
Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim din toata inima. Iar cand am gresit ceva, indata sa cerem iertare si sa alergam la marturisire, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca Domnul niciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catre noi.
Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum? Sa ne judecam. Oare, ce gandim noi ii place lui Dumnezeu? Ce vorbim noi oare ii place lui Dumnezeu? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu?
Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nu va cadea in judecata lui Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : " Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intentionez eu sa fac ! "
Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna? Chiar daca are copii mai multi si daca unul o supara, o nacajeste in fel si chip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa si se ineaca, sau in foc, si striga : " Mama, nu ma lasa ! ", ea uita tot. Uita ca a suparat-o si se duce catre dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii.
Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pe copii. Iata, asa trebuie sa avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fie mila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere Dumnezeu in Sfanta Evanghelie.
N-ai vazut closca? Are atati apui si daca i-ai luat numai unul, iti sare in cap, macar ca are multi. Asa si mama cea buna isi pune sufletul pentru copii. Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem fata de toti. Cand a fi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vom vedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avem dragoste si nu tinem minte raul pe care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fii ai lui Dumnezeu dupa dar.

FOLOSUL DESEI SPOVEDANII

Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fi fost aceasta dupa botez, nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca o spovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez; dupa cum ati vazut ca zice preotul la molifta : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa randuiala tainelor crestinesti ".
Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprinde patru parti.
Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rau si sa planga pentru pacatul prin care a suparat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.
A treia este facerea canonului, prin hotararea in fata preotului ca-l va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, dupa canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei, adica venirea Duhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheia taina Sfintei Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celui ce se marturiseste, dupa cum arhiereul pune mana pe capul diaconului sau al preotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune apostolica.
Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletul care s-a spovedit.
Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupa Botezul cel dintai, este o taina prin care se iarta pacatele omului prin dezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.
Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice asa in cartea care se numeste " Putul " sau " Fantana " pe romaneste : " De este cu putinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic ".
de ce? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci, daca gresim in fiecare clipa lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasa spovedanie, sa spalam sufletul prin marturisire curata cu cainta si canon, pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin tot felul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut.
In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum arata la Fapte : ... si erau toti in biserica, cand s-a intemeiat Biserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciune. ... iar toti cei ce credeau erau laolalta si toate le aveau de obste.
Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica.
Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremea aceea, dupa terminarea slujbei, si masa se dadea in biserica, mesele agape. Mai tarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la crestini, fiind binecuvantate de Sfintii Apostoli.
Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cu Sfanta Impartasanie, au rarit-o si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abia se mai spovedesc in cel;e patru posturi. Atata s-a racit credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii.
Foloasele desei spovedanii sunt cinci.
Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet cuibul satanei.
Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa : " Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se mai impotrivesc !".
Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spovedit de cateva zile : " Mai, ce-am facut?". El indata isi aduce aminte, iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa tina el minte?
Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa, intr-un colt si pandeste-ti gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa vezi in cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce daca n-o strunesti cu rugaciunea si cu frica de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua? Dar umbland in societate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarca sufletul nostru pe constiinta in fiecare ceas?
deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prin marturisire deasa, pacatele nu pot prinde radacini adanci in inima celui ce se marturiseste.
Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima spovedanie, pe cand cel ce se marturiseste rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi.
Vai de acela care se duce la marturisire si spune o seama de pacate si o seama nu le spune; sau le spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cauta cuvinte de acoperire; asa de ici de colo, crede el ca poate minti pe Dumnezeu, ca nu stie Dumnezeu cum s-a facut pacatul si in ce fel? El crede ca trebuie sa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat.
Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate raman legate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum nu reuseste sa se usureze. Deci a doua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata. Tot ce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de tarana ca si noi. El a primit puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrarea Duhului Sfant.
Al treilea folos al celui ce se marturiseste des, chiar daca i s-ar intampla sa cada in pacat de moarte, indata alearga si se marturiseste si intra in harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta, il afl amoartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avand mare nadejde de mantuire.
Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate spre a-i lua sufletul.
La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru pacate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta mustrandu-l pentru cele facute.
Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aiba de la duhovnic, de canonul pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat. Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor.
Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nu auziti in Psaltire ce spune Duhul Sfant? Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau.
Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand, iar el daca este prost si se amageste, il face. Poti sa spui tu in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul vas pune atunci : " Doamne, sa-m i arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la crasma, la desfrau sau la avort !".
Apoi va zice omului : " Vezi ca esti prost? Eu ti-am dat in gand sa faci pacatul. Daca ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de man ! Daca m-ai ascultat esti al meu !".
Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul? Face cuib pe casa la tine; si-i o pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om care tine sufletul curat, ca nu poate suferi pacatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricam cuibul satanei din suflet si al doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti.
Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui; cine isi pliveste ogorul lui des, simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acel amoartea nu-l gaseste nepregatit.
Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit dupa indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii, s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva zile s-a dus la Domnul, zicand rugaciuni.
Acest suflet, desi s-a dus repede, era pregatit. A fost om intelept. Dar noi ce zicem? " Lasa ca m-oi spovedi la anul !". Nu ! Sa nu amanam, ca nu stim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut ca moare. Dar ingerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana sa vina la marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegate la spovedanie toate pacatele, pana si cele mai mici.
Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe acelea trebuie sa le marturisim, ca auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra intru imparatia cerurilor.

Parintele Cleopa

Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan

Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000

DESPRE APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI, NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI

Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa

1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti

Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa

Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)

Parintele Arsenie Papacioc

Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3

- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)

Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie

Sursa:
- SFANTA SPOVEDANIE de Parintele Cleopa Ilie - Arhimandrit Cleopa Ilie - SfaturiOrtodoxe.ro: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/3spovedania.htm

Bine de stiut:
- ZEI, IDOLI, GURU. Marile religii ale lumii vazute prin ochii CRESTINISMULUI - Klaus Kenneth - Editura Agnos - 2010 (prima editie) (carte)

- CRACIUNUL SARBATOARE crestina sau PAGANA, IDOLATRA? Craciun sau Nasterea Domnului Dumnezeului, Creatorului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos? Conceptul de Mos Craciun si Mos Nicolae sunt elemente pagane de sarbatori. CRACIUNUL ESTE O SARBATOARE PAGANA

Informatii utile:
- Biblia Ortodoxa la resursele de la Biblia Ortodoxa (BibliaOrtodoxa.ro/resurse-biblie.php) se gasesc informatii despre modificarile eretice, necanonice din biblia protestanta (biblii protestante):

Atentie la traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza!
Viata si activitatea lui Dumitru Cornilescu de Bogdan Mateciuc

- Adevarata Scriptura, Dumnezeiasca Scriptura, Sfintele Scripturi: Biblia Ortodoxa - BibliaOrtodoxa.ro

- APARAREA DREPTEI CREDINTE CRESTINE, ORTODOXIEI, Credinta OrtoDoxa prin SFANTA TRADITIE lasata de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfintii Sai Apostoli si Evanghelisti, Sfintii Parinti, prin LEGILE BISERICII, CANOANELE Apostolice etc- APOLOGETICA

< Anterior		Următor >

Impotriva adventistilor de ziua a saptea: De ce crestinii tin ca zi de odihna duminica

De ce crestinii tin Duminica. Despre ziua de odihna

Binevestitorul

De ce noi ortodocsii consideram Duminica drept ziua de odihna?

Atentie la traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza! - Sfanta Scriptura - SfantaScriptura.com

Viata si activitatea lui Dumitru CornilescuCornilescu, traducătorul Bibliei neoprotestante

Sfanta Taina a Hirotoniei si importanta slujirii pastorale

SFANTA SPOVEDANIE

Viata si activitatea lui Dumitru Cornilescu
Cornilescu, traducătorul Bibliei neoprotestante