Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA "MODERNA" SI "PARTENERUL IDEAL"

10-06-2012

[ Relatiile inainte de casatorie ]

Monahia profesor psiholog Nina (Krighina), Manastirea Intampinarii Domnului din Urali:

Despre relatiile dinainte de casatorie (I)/ Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa

Psihologii au identificat doua perioade distincte inainte de casatorie. Prima perioada cuprinde relatiile de pana la momentul hotararii unei casatorii. In aceasta perioada poate exista sau nu un partener. A doua perioada este cea premergatoare casatoriei, intervalul de cand ati hotarat sa va casatoriti pana in momentul casatoriei, si implica faptul ca exista o persoana concreta cu care doresti sa intemeiezi o familie.

Psihologii considera ca cea de-a doua perioada este importanta pentru acumularea de trairi, emotii, experiente comune si pentru a decide daca cealalta persoana e cea de care ai nevoie ca sa intemeiezi o familie. Perioada aceasta este utila pentru a adanci cunoasterea reciproca cu persoana cu care te-ai hotarat sa te casatoresti [cunoastere reciproca prin proba timpului, adica prin vorbit, discutat, plimbat, etc. deci pe principii crestine si nu prin "proba patului", adica nu prin relatii sexuale inainte de casatorie].

[ "Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii!" (Sfantul Vasile cel Mare)
"Dati-mi o generatie de mame bune crestine si voi schimba fata lumii!" (Sfantul Ioan Gura de Aur) ]

Pentru intemeierea unei casatorii, cel mai important lucru e ca tanarul sa aiba hotararea de a deveni familist - o hotarare ferma, sa fie pregatit sa-si faca o familie. Foarte importanta este totodata si crearea unor relatii inainte de casatorie intre cei doi tineri - o perioada de cunoastere, de apropiere si de trairi comune.

As vrea sa aprofundam astazi discutia despre prima perioada, a relatiilor de pana la casatorie, cand inca nu exista o persoana anume cu care sa te casatoresti, dar exista dorinta de a avea o familie. Doresc sa punctez acele greseli care se fac in perioada de dinainte de casatorie pe care le-am depistat de-a lungul experientei mele ca psiholog, cand predam la scoala si la universitate cursul despre psihologia relatiilor de familie.

Dar, inainte de asta, as dori sa remarc ca toti tinerii - fara exceptie - isi doresc o viata de familie fericita. Din pacate, majoritatea se comporta contrar a ceea ce-si doresc, crezand ca asa e normal - dar ei una-si doresc si alta fac. Ei nu-si dau seama ca acest comportament poate avea urmari pentru viitoarea viata de familie si, in nici un caz, nu duce la o familie fericita.

Prima si cea mai des intalnita greseala in aceasta prima perioada este dorinta de a trai "la maxim", de a te distra, de a trai din plin, o sarbatoare continua. La prima vedere poti spune: "Ce ar putea fi rau in faptul ca iti doresti ca fiecare zi din viata ta sa fie o sarbatoare?" Dar asta doar la prima vedere. Ca psiholog, as vrea sa enumar consecintele acestui mod de a gandi. Majoritatea celor care au acest mod de a gandi, gandesc intr-un fel si se manifesta in cu totul alt fel.

Voi exemplifica cu un tip de femei pe care le vedem des pe strada si pe care eu le numesc "femei-vampir". Cum pot fi recunoscute?

Astfel de femei isi scot exteriorul in evidenta la maxim (in incercarea de a suge sangele barbatilor). Ele se considera "femei adevarate" doar atunci cand barbatii, privindu-le, le cad la picioare. Se fac remarcate imediat. Se imbraca ciudat, tipator; le recunoastem dupa machiajul pronuntat, rujul vizibil de la mare distanta, coafura aparte, hainele sfidatoare, extravagante...

Va dati bine seama ca ele se imbraca si se prezinta ultra-modern. Aici putem vorbi si despre creatorii de moda, care stiu bine ca scopul creatiei lor e de-a atrage atentia si de-a soca sexul opus. Psihologii cerceteaza problema influentei hainelor asupra celorlalti. De regula, hainele sunt create de designerii vestimentari pentru o provocare sexuala: decolteuri largi, fuste ori foarte scurte, ori foarte lungi cu taieturi bine studiate, culori vii sau haine stravezii. Intr-un cuvant, femeia sau tanara care se imbraca "la moda" este plina de "curse sexuale".

Ca urmare a acestui tip de afisare, se intampla ceva foarte interesant. Cunosc multe tinere si am si o prietena careia ii placea sa se imbrace in acest fel - foarte modern, extravagant si provocator.Ea suferea nespus de mult din cauza privirilor insistente ale barbatilor, fiind o fata sensibila, si ma intreba revoltata:

"Ce se intampla? Ce au toti cu mine? Nu mai poti merge pe strada... De ce sunt barbatii asa de tupeisti si insistenti sa ma cunoasca? Sunt toti niste animale!".

Americanii au facut niste studii pe aceasta categorie de persoane nefericite, care cred despre ei ca "n-au noroc in viata". Ei spun:

"Nu fac nimanui nici un rau, ma straduiesc sa fiu bun/buna, sa ma comport frumos cu ceilalti, sa-i ajut - de ce mi se intampla acestea? De ce sunt agresat/agresata de toti? Ce au cu mine?".

S-a alcatuit un grup de acest fel si s-a incercat sa se determine prin ce difera ei de alti oameni. Si s-au gasit diferente clare: in primul rand, prin faptul ca acestia una cred despre ei, si altceva afiseaza in exterior .

Sa revenim la exemplul prietenei mele: cand iesea la plimbare in oras, ea nu se gandea in nici un caz sa agate pe cineva. Avea un prieten, relatia era serioasa si nu o interesau alti barbati. Dar ea se imbraca atat de modern, de tipator (bineinteles, cu provocarile sexuale aferente!), ca de fapt "striga" non-verbal: "Caut un partener, am probleme sexuale!".

In astfel de cazuri, barbatii reactioneaza instantaneu - nu trebuie sa le vorbesti, e de-ajuns sa priveasca, si se comporta ca atare. Dar ea era socata pentru ca nu avea nici o intentie in aceasta directie. Ca reactie, ea raspundea agresiv, dar barbatul, fiind lovit in amorul propriu, reactiona intr-un mod la fel de agresiv - gandind in sinea lui: "Ce, nu-s eu de nasul tau?".

Astfel de femei (sau barbati) ajung victime datorita modului lor provocator de-a fi si, in urma cercetarilor, s-a constatat ca launtrul lor nu corespunde cu exteriorul.

Discutand cu prietena mea (care e frumoasa, a absolvit arte frumoase, are gusturi), i-am sugerat sa se imbrace mai modest, ca sa nu devina victima a celor care o inconjoara. La care ea mi-a raspuns foarte hotarat: "In nici un caz nu vreau sa fiu un «soricel gri», ca ceilalti. De ce sa nu ma pot imbraca asa cum imi place?". Si evident ca asta ii cauza in continuare probleme, pentru ca nu constientiza ca ea provoaca, ca de fapt ea era cea vinovata.

Ma adresez voua, "femeilor-vampir": fiti mai modeste. E de la sine inteles ca orice femeie vrea sa fie frumoasa, placuta, in centrul atentiei - dar trebuie sa stiti o masura, sa constientizati ca modul de-a va imbraca, de-a va machia poate fi o "provocare sexuala" si spune despre voi cu totul altceva decat ceea ce sunteti sau ganditi. Acestea spun ca sunteti disponibile.

Si inca ceva: imi amintesc o discutie cu un creator de moda, care, cu cinism, spunea ca pentru el femeile, manechinele cu care lucreaza, sunt doar cuiere de expus haine. Aici voiam sa ajung: ca fetele de care vorbeam mai sus si care se gandesc mai mult la partea exterioara decat la ceea ce au in interior nu sunt mai mult decat un cuier de haine moderne...

Am facut cercetari cu niste tineri despre femeia ideala. "Cum o vedeti?" "Atragatoare, desteapta, bun interlocutor si... feminina!". Ceea ce dovedeste ca pe ei ii intereseaza nu numai exteriorul, ci si ceea ce razbate din interior: corp, caracter si suflet.

Priviti la prietenii vostri cand sunt bine dispusi: ce chip luminos, bland si placut au; iar cand sunt suparati, fata lor este crispata, intunecata, sunt alti oameni. "Femeile-vampir" trebuie sa constientizeze ca modul lor de-a fi implica lacrimi, nemultumiri si suferinta. Sa nu strige prin exteriorul lor ca sunt disponibile!

In studiile despre barbati si moda s-a vazut ca cei dependenti de moda sunt goi sufleteste. Asta se manifesta mai ales in viata de familie. Victimele acestor barbati virili, parfumati si bine imbracati sunt fetele foarte tinere, care se aprind imediat : "Vai, ce om deosebit, frumos! M-am indragostit!".

Nu patesc acelasi lucru femeile mai in varsta, mai coapte, care inteleg bine ce se ascunde in spatele frumusetii exterioare.  Aici vreau sa dau un sfat fetelor: cu cat mai prezentabil si mai modern este exteriorul, cu atat mai sec este interiorul. Este manifestarea asa-ziseifunctii compensatorii: frumos in exterior, gol in interior. Si totulface parte din viata aceea de distractie traita "la maxim", despre care am vorbit.

A doua greseala care apare la tineri este gandul ca trebuie sa obtii tot de la viata.

In toate discutiile pe aceasta tema cu fetele si baietii, raspunsul lor este ca asta inseamna sa-ti gasesti partenerul sexual potrivit.

M-a uimit raspunsul unei tinere studente de la Facultatea de Limbi Straine, care mi-a zis ca ea cauta partenerul perfect din punct de vedere sexual - asta insemnand ca a avut multi parteneri sexuali in incercarea de a-l gasi pe cel "perfect" .
Cum va imaginati felul asta de comportament? Va dati seama ce implica? Exista chiar si un termen care desemneaza schimbarea deasa a partenerilor sexuali: promiscuitate. In cazul nostru nu putem vorbi despre prostitutie, pentru ca scopul este gasirea "partenerului ideal", iar scopul prostitutiei este castigul de bani prin intermediul sexului.

[ Promiscuitate definitie DEX Online
Amestec de indivizi foarte diferiti pe care ii reuneste un mod de viata dubios si contradictoriu si un comportament necuviincios.
Convietuire in conditii de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. promiscuité.
Convietuire in conditii mizerabile a mai multor persoane de sex diferit; trai in comun dezagreabil; convietuire in imoralitate. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. promiscuité].
Amestec confuz si dezordonat.
(lat. promiscúitas, -átis, d. promiscuus, amestecat, halandala, d. miscére, a amesteca. V. mestec). Amestecatura de persoane care displace omului cioplit: promiscuitatea e tot-de-a-una suparatoare. ]

Cu parere de rau, am constatat ca multi tineri cauta partenerul sexual ideal. Ei se amagesc in cautarea lor de a gasi un partener pentru toata viata. Ca sa fiu mai explicita, o sa iau drept exemplu o studenta care imi spunea ca nu este modern sa nu ai mai multi parteneri. "Cum adica nu e modern?" Mi-a raspuns: "Nu da bine. In cercurile in care te invarti, esti renegat daca nu procedezi asa".

Un grup de tinere liceence a fost intrebat ce parere au despre relatiile sexuale inainte de casatorie. O singura fata m-a impresionat cu raspunsul ei:
"Nu sunt de acord, pentru ca fata folosita nu mai trebuie nimanui, iar barbatilor nu le pasa".

Barbatii care vor sa ia de la viata tot sunt tipul manipulatorului, pentru ca le determina pe tinere sa faca ce vor ei, se folosesc de ele si apoi le parasesc, si rad de ele. Ei sunt interesati sa se distreze gratuit, simplu si fara complicatii. Iar apoi nu-i mai intereseaza ca ea e "folosita" - ei sunt curati.

- va urma -

Traducere de Lucia Popa

Legaturi:

PARADOXURILE CONCUBINAJULUI - Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
CASATORIA DE PROBA - O SOLUTIE? Raspuns la scrisoarea unor tineri
PS Gurie al Devei si Hunedoarei: DRAGOBETELE, JALNIC CONCUBINAJ AL DESFRANARII. Protest fata de CASATORIA DE PROBA "oficiata" de primarii din eparhie

"Familia ortodoxa": INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR...

PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, pervertirea cuvintelor si despre "binecuvantarea" duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: "Toate ne sunt ingaduite..."?

Scrisoare catre o fata "care nu mai poate..." - Iubirile bolnave sunt izvorul tuturor dramelor noastre
Mai merita sa tii fecioria in ziua de azi?
Daca vrei, poti (sa-ti pastrezi fecioria)
Despre feciorie, virginitate

Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: "Lipseste duhul de jertfa"

Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
Ieromonah Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII

Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe - ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii


Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/06/10/maica-nina-relatii-inainte-casatorie-vampe-partener-ideal/

Maica Nina Krighina despre CAPCANELE "CASATORIILOR DE PROBA", "lacrimile femeii" (II). De ce e pacat CONCUBINAJUL si DE CE SUFERA FETELE?

16-07-2012

Despre relatiile dinainte de casatorie (II)

Profesor Psiholog Nina Krighina, Monahie la Manastirea intampinarii Domnului din Urali, Familia Ortodoxa nr. 7 (42)

In numarul trecut al revistei am inceput publicarea sfaturilor Maicii Nina privind rastimpul petrecut de tineri inainte de casatorie - o tematica foarte importanta, dar insuficient abordata astazi dintr-o perspectiva ortodoxa. Cu atat mai mult cu cat aceste cuvinte vin in urma unei indelungi experiente profesionale de consiliere a tinerilor care si-au platit "in sange" tributul adus modernitatii...

E interesanta si problema casatoriei de proba, despre care cei implicati imi spun adesea ca ei sunt seriosi, stabili, nu-si schimba partenerul, ci incearca sa vada daca se potrivesc pentru a se angaja mai de­parte intr-o viata familiala. La prima vedere pare ceva bun, pentru ca au intentii serioase. Dar aici se ascunde o plaga - si vreau sa atrag atentia fetelor, pentru ca ele sunt cele care cad psihic. Ele sunt clien­tii principali ai psihologilor: fete care au avut cativa ani o relatie cu un baiat si relatia s-a terminat.

Povestea lor incepe cam asa: "Am inceput re­latia bine si eram egali". Dar aici e o capcana. Nu era nici o egalitate, pentru ca ea da tot si el nu da nimic, iar in final, cei din jur ii vor privi dife­rit pe el si pe ea. Ea e cea folosita, el e curat...Si acest mod de-a vedea lucrurile e indreptatit, pen­tru ca ea are responsabilitatea mai mare intr-un cuplu: va deveni mama. (Cei doi se unesc inclusiv pana la nivel de flora microbiana; iar daca acest tanar nu i-a convenit si trece la altul, microflora se adapteaza la urmatorul.)

Ruperea relatiei cu par­tenerul provoaca si o ruptura psihica. Iar cand, in cele din urma, ajunge sa nasca un copil, acesta este rezultatul unei vieti sexuale murdarite. Daca au existat chiuretaje [ Adevarul despre Avort ], la randul lor sunt niste sechele, copilul fiind si el afectat.

De aceea se zice ca mama trebuie sa fie curata ca Sfanta Sfintelor, ca sa aduca pe lume un copil curat. Pentru ca mama trebuie sa fie neprihanita din punct de vedere moral.

Evident ca si curatia barbatului e importanta, dar a mamei este in mod special, pentru ca inlauntrul ei se petrece minunea formarii fatului [copilul nenascut - fetus provine din limba latina si inseamna: tanar sau copil]. Ganditi-va singuri: cum poate un copil facut de Dumnezeu curat sa stea intr-un loc murdar?

In casatoria de proba, problema principala e ca tinerii intra in relatii sexuale care o fac pe femeie foarte dependenta de barbat, o inrobesc. Ea devine parte din el, si, cu timpul, ajunge sa fie atrasa de el tot mai mult si mai mult. Pe cand barbatii sunt caracterizati de lipsa de responsabilitate si, atunci cand misterul, artificiile si dorinta dispar, apare monotonia. Barbatul si-a atins scopul si se satura, nu mai este interesat, dimpotriva. Paradoxal, la ea creste dependenta de el, iar la el - indiferenta. Este mai rau este in special cand ea are capricii.

Iata ce urmeaza: ea este emotiva si el e rational. Ea se framanta: "De ce nu ne casatorim?". Si face tot po­sibilul ca, intr-un mod delicat, sa ajunga la casatorie. Si atunci se creeaza o situatie foarte interesanta. El se urca pe tron, iar ea danseaza in jurul lui, rugandu-l. Subconstient, ea vrea sa-i spuna: "Eu sunt o gospo­dina buna, sunt cea mai buna, am toate calitatile, sunt cea mai potrivita pentru tine!". Si asteapta ca el sa ia o decizie. Dar el se indeparteaza tot mai mult, ca un luceafar, pentru ca o considera deja "a lui". Situatia se complica, pentru ca timpul trece, ea isi pierde rabda­rea, dar lui ii convine de minune aceasta situatie, pen­tru ca nu are nici o responsabilitate, e foarte comod pentru el, in orice moment poate sa-i zica: "La revedere! Eu nu m-am hotarat inca, dar, daca ma gandesc bine, nici nu-mi mai placi." Si atunci nu mai e vorba de egalitate. Aceasta este o pozitie egoista...

De regula, femeile rabda cat rabda, apoi decid in taina: "Raman gravida, ii fac un copil si nu mai are incotro!". Atunci se ajunge la casatoria fortata - casa­toria cand mireasa e insarcinata.

Fetelor, fiti atente, aceasta nu este tocmai situ­atia care l-ar face pe el sa exclame: "Vai, ce mult te iubesc!". Pentru ca majoritatea barbatilor o vad ca pe o problema in plus: "Ce-i de facut?". Si, daca apar rudele apropiate si prietenii care-i spun ca trebuie sa aiba obraz si sa-si asume responsabili­tatea casatoriei, el se considera prins in capcana: "Eu nu m-as fi casatorit inca, dar mi s-a impus, am fost prins si mintit!". Majoritatea celor "pa­caliti" astfel ajung la psiholog - si, desi sunt per­soane diferite, povestesc acelasi lucru. Doar nu­mele sunt diferite, povestea e aceeasi.

Casatoriile de proba sunt "lacrimi ale femeii", pentru ca eu consider acea egalitate iluzorie. Vorbind in termeni ortodocsi, aceasta este curvie. "Convietuirea" este tot curvie, iar unde este curvia, este si pacatul. Este incalcarea poruncilor. Atunci apar lacrimi si probleme.

Mi-aduc aminte ca am citit la un Sfant Parinte ca singurul lucru de care trebuie sa ne temem sunt pacatele noastre. Atunci cand omul pacatuieste, bi­necuvantarea pleaca. Si ajungi sa fii purtat prin viata ca o frunza batuta de vant. Cauza e pacatul - si atunci e nevoie sa constientizezi ca duci o viata in pacat, nu sa te plangi ca viata e grea sau ca cei din jur iti vor raul. "Convietuirea" aceasta e pa­cat - si atunci, la ce fericire vrei sa te mai astepti?

Mai exista un tip de relatii inainte de casato­rie, intre tineri foarte timizi, retrasi, pe care toti ii admira, ii lauda, ii vad ca pe niste porumbei. Dar ceea ce vad cei din jur e doar o aparenta insela­toare. Acesti tineri sunt deprimati de ceea ce fac, pentru ca sunt constienti ca traiesc in pacat si ca asa nu pot fi fericiti. Vorbesc despre sine foarte negativ: "Nimeni n-are nevoie de mine, viitorul e nebulos, nu stiu incotro sa ma duc, n-o sa gasesc pe nimeni care sa-mi placa, n-o sa am nici familie fericita...". Singuri isi "profetesc" toate astea.

Cand predam psihologia in scoala, am avut o eleva care s-a apropiat de mine si mi-a zis ca-i place un baiat din clasa, dar... "Eu sunt atat de urata, de nefericita, niciodata nu mi-a mers bine!". Auzind acestea, am ramas uimita, pentru ca era o persoana atragatoare si simpatica, dar avea o parere nega­tiva despre sine. Am avut o discutie cu ea si i-am explicat ca nu are dreptate si ca nu-i normal sa se priveasca asa. Dupa un timp, am fost de fata la o scena: tanarul respectiv a venit in spatele ei (fara ca ea sa-l vada) si a strigat-o pe nume foarte dragastos, cu bucurie. Ea, cum nu se astepta, s-a intors sur­prinsa si, in loc de zambet sau reactie normala, a avut o mimica si-un raspuns crispat: "Ce vrei de la mine?". Eu am ramas cu gura cascata, apoi am che­mat-o si am intrebat-o: "Ce s-a intamplat, ce-a fost asta?!". Iar ea, cu voce tremuranda, mi-a spus: "Am fost asa de surprinsa... Nu stiu, nu-mi pot da seama de ce-am reactionat asa..."

In psihologie, o astfel de situatie se numeste "lovitura preventiva" si este caracteristica oamenilor care nu au incredere in sine, care sunt siguri ca nu li se poate intampla nimic bun. Fata era mi­rata ca el s-a apropiat de ea si ca in ochii lui a citit blandete, dragoste - dar in capul ei nu era altceva decat gandul ca el va fi dezamagit, ca nu va iesi ni­mic bun si ca, decat sa ajunga sa sufere, mai bine sa-i raspunda brutal. Iata exemplu de lovitura pre­ventiva! El, evident, s-a indepartat de ea, iar gan­durile ei au urmat acelasi curs.

De aceea, va atrag atentia ca voi singuri va stri­cati viata prin gandurile pesimiste! Nu exista com­portament negativ al celorlalti fata de voi, ci voi sunteti cei care nu permiteti nimanui sa se poarta bine si sa se apropie de voi.Asta este o greseala de comportament.

- Si atunci, care e iesirea din astfel de situatii?

-Sa traim dupa poruncile dumnezeiesti. Sunt persoane care-si "traiesc viata la maxim", pentru ca au impresia ca altfel s-ar plictisi si ca oricum la batranete vor trai dupa poruncile Domnului.

Dar cel intelept, care-si doreste o familie sana­toasa, o relatie buna cu partenerul, sub ocrotirea harului dumnezeiesc, stie ca este bine sa traiasca dupa porunci. El constientizeaza ca nu sunt scrise de dragul scrisului, ci ele insele sunt calea fericirii. Le vei respecta - vei avea totul; nu le vei respecta - nu vei avea nimic.

Iar cand omul zice din start ca stie si singur sa-si traiasca viata, ca nu are nevoie sa-i spuna altcineva cum s-o faca - aceasta e calea nefericirii. Urmeaza lacrimi si deceptii...

(va urma)

Fragment din seria de emisiuni radio "Psihologia relatiilor conjugale"

Traducere de Lucia Popa

FAMILIA ORTODOXA NR. 42

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/07/16/maica-nina-krighina-casatoria-de-proba/

Pr. Ioan Istrati: FERICIRILE - dinamitarea Minciunii Istoriei si insitituirea unei lumi noi/ Pandemia curviei: LUMEA CA URIAS ABATOR UMAN si ca IARMAROC AL TRUPURILOR (Recomandari duhovnicesti)

16-06-2013

Gunoiul acestei lumi este sediul central al fericirii omenesti. Acolo, unde nu patrunde decat imprecatia, insulta si blestemul, se odihneste puterea martirica de a face bine celor ce te ucid si domneste Dumnezeul nostru, Dumnezeul rastignit.

Doxologia/ pr. Ioan Valentin Istrati:

Fericirile -  Decalogul iubirii rastignite

Fericirile sunt cele noua proclamatii ale Mantuitorului din cuprinsul Predicii de pe munte care instituie o noua viziune asupra istoriei. Ele au fost rostite in Galileea, unei mari multimi de oameni si sunt de fapt o replica vesnica, venita de la Insusi Fiul lui Dumnezeu, a Decalogului Legii Vechi. El sunt expuse de Sfantul Evanghelist Matei (capitolul 5) si mai sumar de catre Sfantul Luca.

Hristos instaureaza un nou eon, unul hristologic si ecclesiologic, in care adevarul lumii este iubirea jertfelnica care moare pentru a vietui vesnic in lumina lui Dumnezeu. Fericirea este astfel criteriul fundamental al vesniciei persoanei umane si vectorul suprem al implinirii universului in om. Aceasta fericire nu este nicidecum o veselie de moment sau nici macar o volubilitate existentiala, ci inradacinarea harului in om si inceputul vietii vesnice inca din lumea aceasta.

Daca Decalogul era o suma de impuneri si interdictii, care stipulau clar ceea ce omul trebuie sa faca sau sa nu faca, Fericirile instaureaza imparatia libertatii neimpunand nimic, ci doar surprinzand strafulgerarile lui Dumnezeu in lumea persoanei si aratand caile dreptatii si ale adevarului. Noul Decalog instituie deci o atmosfera a haruluiin care nu se porunceste ceva, ci doar libertatea umana sfintita de Duhul Sfant patrunde in interstitiile firii si izvoraste implinire in iubire.

Ceea ce este fascinant in Fericiri este ca ele, ca Nou Decalog vesnic al umanitatii, valabil pana la sfarsitul veacurilor, rastoarna in mod fundamental toate idiosincraziile si parerile lumii. Fericirile sunt contestatia suprema a tuturor asezamintelor omenesti si dinamitarea interioara a duhului acestei lumi, inaugurand viata de veci in har.

Toata istoria, oamenii au crezut ca cei mandri, plini de sine si suficienti lorusi sunt fericiti, iata acum Dumnezeu ne spune ca fericiti sunt cei saraci cu duhul. Smerenia este slava ascunsa a invierii salasluind in moartea egoismului si adapand cu lumina toate cele de sub cer.

Oamenii au crezut ca doar cei ce rad sunt fericiti. Rasul era cumva sinonim cu fericirea. Iata acum vine Mantuitorul si afirma raspicat ca cei ce plang sunt fericiti. Fericirea care vine prin lacrimi este adevarata fericire, caci inseamna simtire a durerilor lumii, taina a pocaintei-metanoia interioare, adanc mare de compasiune si curatire a ochilor interiori in baia lacrimilor. Plansul este maica mangaierii si izvorul cel preacurat al bucuriei.

Mereu oamenii au crezut ca fericiti sunt cei maniosi, stapanitori, aspri. Vine acum Hristos si spune ca doar cei blanzi sunt fericiti, pentru ca acceseaza stapanirea Pamantului nou, care este Hristos, Cel bland si smerit cu inima.

Am crezut ca cei satui, grasii pamantului, sunt fericiti. Acum vine Dumnezeu si spune fara putinta de tagada ca doar cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate sunt fericiti, pentru ca intra in dorul lui Dumnezeu pentru dreptatea si iubirea lumii. Setea si foamea dupa dreptate este de fapt certificatul de nastere din Dumnezeu, adancul cel infinit al dreptatii milostive, in care incap toate inimile acestui univers.

Am crezut ca oamenii bogati, sus-pusi, cei ce primesc totul de la toti sunt fericiti. Fals. Fericiti sunt cei milostivi, oamenii care dau tot ceea ce au si sunt pentru ceilalti, intr-o daruire de sine totala, pe Crucea bucuriei pline de lacrimi.

Am crezut - ca regn uman - ca oamenii adapati cu placeri, cufundati in patimile dezmierdarilor, zacand in dependenta de trupuri si de materie sunt fericiti. Nimic mai fals. Fericiti sunt doar cei curati cu inima, care jertfesc materia pe altarul spiritual, care se umplu de dor de Cel Preacurat si primesc cu uimire darurile lui Dumnezeu, facandu-le nascatoare intru iubire si vazand pe Dumnezeu in intreaga creatie si fata catre fata in Hristos, Preacuratul Dumnezeu cu lacrimi de Om.

Am crezut mereu ca oamenii urzitori de razboaie, masterminds ai conflictelor, tiranii care deseneaza tari pe harta cu sticla de votca sunt fericiti. Ei insa sunt profund nefericiti, de vulnerabili ce sunt. De fapt fericiti sunt facatorii de pace, luminatorii, impaciuitorii lumii, cei ce lasa totul si propriul orgoliu pentru a instaura armonia si bucuria tuturor, asemanandu-se cu Dumnezeu si devenind fiii Lui.

Am crezut ca oamenii prigonitori, inchizitorii lumii, judecatorii neamurilor sunt fericiti. Nu-i adevarat. Fericiti sunt cei prigoniti pentru dreptate, cei ce sufera toate durerile lumii pentru imparatia cerurilor. Fericiti sunt oamenii plini de sange pentru adevar, cei biciuiti pe stalpii infamiei patimilor omenesti, cei persecutati din leagan si din pantece pentru lumina din ochii lor, cei plini de valoare netrecatoare care starnesc ura si invidia celor mai putin daruiti.

Am crezut - vai - ca fericiti sunt cei promovati, cei ce primesc laude de pretutindeni, flatati de propria nimicnicie, apreciati de sefi, puternici in cariera. Nu-i asa. Fericiti sunt cei ocarati, prigoniti, vorbiti de rau, gunoiul acestei lumi este sediul central al fericirii omenesti. Acolo, unde nu patrunde decat imprecatia, insulta si blestemul, se odihneste puterea martirica de a face bine celor ce te ucid si domneste Dumnezeul nostru, Dumnezeul rastignit.

Asadar tot ceea ce am crezut despre lume, de la incepatura istoriei era fals. Am zacut in eroare, scufundandu-ne in derizoriu si oglindindu-ne nefiinta in apele tulburi ale acestei lumi. Istoria umanitatii dinainte de Hristos a fost istoria unei ratari fundamentale, unui esec dureros de a iesi din propriile limitari cauzate de pacat si de a zbura precum Icar peste zidurile mortii.

Mantuitorul lumilor vine si ne arata Calea. Este El, Facatorul de viata, care umple de sens si de fericire toate cate sunt.Atata timp cat suntem in Dumnezeu, nimeni si nimic nu ne poate atinge si urcam mereu din slava in slava spre inaltimile fericirii ceresti.

Fara Hristos lumea doare in fiecare clipa, in fiecare atom si in fiecare celula vie. Fara El, universul intreg nu e decat un sarcofag urias, plin de necuratia mortii in care se canta marsul funebru al pacatului.
Invierea lui Hristos este transformarea acestui sarcofag in pantece roditor, nascator de eternitate in harul lui Dumnezeu, din care iesind, intram in constiinta faptului ca Tatal nostru este Dumnezeu, cu care semanam in toate la inceput, si de care nu trebuie sa ne mai desparta nimeni si nimic, o vesnicie.

Excursie la abator

Cand eram mic, prin clasa a II-a, am mers in excursie cu clasa. Printe obiective, am avut de vizitat si un abator de pui, mandrie a epocii socialiste. Ceea ce am vazut acolo m-a marcat pentru toata viata. O industrie enorma a mortii, unde zecile de mii de cadavre animale sunt scopul suprem, o insiruire mirobolanta de pui morti, taiati in bucati pentru pofta neostoita a umanoizilor, si oameni mascati, umbland prin aceste lagare de exterminare, coordonand marele genocid al inocentei. A fost ca si cum as fi fost la Auschwitz, privind impasibil camerele de gazare unde milioane de evrei isi dareau ultima suflare asteptand un dus cald.

[ E bine sa stii: EARTHLINGS, PAMANTENII un film documentar DESPRE CRUZIMEA OAMENILOR FATA DE ANIMALE, despre dependenta absoluta a umanitatii fata de animale pentru: companie, mancare, imbracaminte, sport si divertisment sau pentru cercetare stiintifica si medicala - Video - 95 minute - plus alte inregistrari video, conferinte, informatii, marturii, etc. adevarul despre care e bine sa stii ]

Toti Sfintii Parinti ai Bisericii vorbesc in cor despre faptul ca maica tuturor pacatelor, izvorul mortii interioare si vesnice este mandria, adica acel pacat si atitudine prin care noi il dam afara pe Dumnezeu din viata noastra. Parintii vorbesc despre multele fete ale acestui pacat ucigator de suflete dupa influenta si felul exprimarii lui.

Lupta cea infricosata care se da de la facerea lumii in fiecare suflet si pretutindeni nu este vreun razboi mondial sau vreo lupta vazuta, ci este razboiul universal pe care creatura cazuta in pacat - recte [adica] demonii si oamenii pacatosi - il duc impotriva lui Dumnezeu din fiinta lor. Egoismul inseamna ruperea de Izvorul vietii si aplecarea ca necuvantatoarele spre pamantul acestei lumi spre a extrage placere din el intr-un mod redundant. Placerea insa – de orice sorginte ar fi ea – devine dependenta prin consum si trebuie mereu suplimentata pana cand ajungand la supradoza, provoaca moartea.

Omul cazut din puterea harului care-l indrepta mereu in sus, spre Creator, ca o flacara de lumina sfanta, cade o vesnicie din lumina cea mai presus de fire. Aici vine Dumnezeu care opreste caderea prin Cruce, instituie Biserica, institutia divino-umana unde ne izbavim de inecarea in marea acestei vieti, aduce Sfintele Taine ale Bisericii, care vindeca neputinta si robia mortii, Se daruieste pe Sine ca hrana vesnica pentru nemurirea noastra prin Euharistie [Taina Sfintei Impartasanii].

Ceea ce este mai trist este ca omul este mereu tentat, toata viata lui, sa se instraineze de Dumnezeu, sa refuze Pomul vietii vesnice din Potir, sa treaca pe langa Creatorul si Parintele lui, sa calce in picioare Sangele izvorator din Dumnezeu de la picioarele Crucii. Toata viata noastra este un permanent test in care putem cadea in mod infricosat in cele mai de jos ale pamantului, refuzand lumina care rasare din Cruce si adancindu-ne in intunericul cel mai dinafara.

Fiecare secunda este una de ispitire, de cadere sau de ridicare. Nimic pe pamant nu este neutru, ci totul ne apropie sau ne indeparteaza de Dumnezeu. Toata materia acestei lumi se poate transforma in zid urias dintre noi si Parintele universului nostru interior. Fiecare placere poate fi inca un cui batut asiduu in mainile preastrapunse ale Dumnezeului nostru.
Fiecare persoana draga, pe care o iubim, are potentialitatea de a deveni idol care ne taie noua perspectiva raiului. Suntem permanent asaltati de dorul de a ne construi raiul aici pe pamant, si de a-l pierde prin egoism pe cel vesnic. Suntem nerabdatori de frumusete, placere, bucurie, viata lunga, pe care le extragem iluzoriu din pamant, pierzand prin rautate si pacat frumusetea cea vesnica a Mirelui, bucuria raiului, viata cea fara de sfarsit din Camara de nunta.

Viata intreaga este o zbatere enorma in care hotaram daca Il iubim pe Dumnezeu din toata inima, din tot cugetul, din toata vartutea si din tot sufletul nostru, sau daca ne iubim pe noi insine, oglindindu-ne monstruozitatea in apele tulburi ale pacatului si ale mortii.
Egoismul este pacatul suprem, ubicuu in neamul omenesc. De el n-au scapat total nici sfintii, pana in ceasul mortii plangand pentru gandurile lor de ratacire.
Oamenii de stiinta l-au numit instinct de supravietuire, insa e mult mai mult de atat. E puterea omului de a se inchina sinelui, de a sluji idolatru catre propria nimicnicie si de a ucide pe Tatal in inima sa, dupa ce stramosii nostri L-au ucis pe Fratele nostru, Fiul lui Dumnezeu.

Societatea noastra este centrata pe sine, idolatra sinelui in mod maximal si total. Totul se centreaza pe sine. Educatia te face constient de propriile valori si te invata sa-ti ascunzi defectele. Cariera este suprematia propriului eu in defavoarea celorlalti. Anomaliile sunt promovate politic pentru a extermina neamul omenesc purtator de chipul lui Dumnezeu.
Moartea sub toate formele ei a devenit numitorul comun al idealurilor umane [cultura mortii]. Media exacerbeaza animalitatea, declansand si stimuland o pandemie erotica si violenta, prin care oamenii sunt invatati ca doar sexul si violenta conteaza, pentru ca mai apoi, duhul viclean sa contorizeze miliardele de bebelusi omorati (rezultati ai pandemiei erotice) [ Adevarul despre Avort ] sau de persoane umane nascute si ucise (infestate cu violenta) care transforma pamantul intr-o lume de ucigasi, intr-un abator imens, de unde n-a scapat decat prin Inviere, nici macar Dumnezeu.

Ceea ce este trist este ca in excursia noastra de o viata prin acest abator, nu stim ca nu suntem nicidecum vizitatori, ci materie prima pentru sacrificare, daca nu ne vom hrani cu Cel jertfit, sacrificat pentru noi [Iisus Hristos], Care din iubire a murit in locul nostru si ni Se daruieste in Potirul cel preacurat al Liturghiei.

Despre iubire si desfranare

De la rochia scurta purtata pe strada sau la serviciu, pana la cohortele [multimile] de secretare din firme, de la dezvoltarea modei ca perisabilitate a placerii conformiste pana la intunecatele stabilimente ale pacatului, toate sunt note dintr-un roman al devenirii omului in marfa, care-si vinde trupul pentru confort, materie si placere.

Pacatul impreunarii haotice, fara fagaduinta si fara binecuvantare, este fara umbra de indoiala cel mai prezent in lumea de azi si suma sintetica a tuturor pacatelor. De fapt, el a acaparat insasi notiunea de pacat: "Parinte, am pacatuit".

Aceasta pentru ca acest pacat poate fi savarsit cu toate simturile trupului, cu sufletul si cu mintea, infestand abil intreaga fire cu animalitate iresponsabila si cu dependenta de placere. De asemenea, pacatul desfranarii este atat de efectiv si de prezent pentru ca se savarseste in taina trupului uman, care devine instanta care dicteaza moartea libertatii si instaurarea robiei. De orice dusman, oricat de cumplit poti fugi, dar de trupul tau nu. Singura sansa de scapare este schimbarea fundamentala a mintii, care trebuie sa devina, din casa a conspiratiei placerii, Biserica a Dumnezeului celui viu.

Pentru inceput, sa vedem de ce acest pacat tiranizeaza umanitatea de la inceputurile lui fiind responsabil de cele mai multe morti vesnice si nu numai. Omul a fost zidit ca fiinta duala, trup si suflet, avand in sine animalitatea ca mostenire, dar pe care trebuie sa o transfigureze prin har si sa o asume pe altarul de jertfa al lui Dumnezeu. Creatorul nu avea nevoie de jertfe de animale, ci ele erau doar proorocia initiatica a dorului lui Dumnezeu ca omul sa-si jertfeasca animalitatea pe altarul iubirii si sa devina o fiinta euharistica si creatoare prin har, asemanandu-se cu Cel Preacurat. Animalitatea este un dat ireprosabil, ea ramane ca o sansa si un risc, prin care omul intelege si asuma intreaga creatie, dar si o tentatie de a cadea in tenebrele materiei subversive si redundante, in cercul vicios al placerii si durerii.
Calitatea omului de fiinta sexuata a fost insamantata in om de Dumnezeu pentru ca acesta sa ajunga la culmile iubirii fara prihana, acolo unde nasterea de viata este lumina asemanarii cu Nascatorul lumilor.

Pacatul desfranarii a atatat si momit omul inca de la nasterea lui in rai si a fost mereu pricina de moarte in toata istoria umanitatii. Din el au izvorat razboaie, molime, batalii infricosate. S-au inventat de catre omul dependent de sexualitate in coabitare cu duhul rau chiar si religii care celebrau impreunarile animalice si orientau cultul uman catre cel viclean.

In vremurile moderne, pacatul acesta a infestat toate domeniile vietii, datorita transformarii umanitatii in moneda de schimb si in marfa de iarmaroc ontologic. De la rochia scurta purtata pe strada sau la serviciu pana la cohortele de secretare din firme, de la dezvoltarea modei ca perisabilitate a placerii conformiste pana la intunecatele stabilimente ale pacatului, toate sunt note dintr-un roman al devenirii omului in marfa, care-si vinde trupul pentru confort, materie si placere. Mai grav este faptul ca lupanarele [bordelurile, casele de prostitutie] oribile din evul medieval s-au mutat mult mai aproape de casele noastre, mai exact troneaza in casele noastre, la distanta de doar un clic de ochii si mintile curate (pana cand?) ale copiilor nostri. Fornicatia [desfranarea] a devenit acum un divertisment accesibil oricui. Vrajmasul [diavolul, potrivnicul] regnului uman si al lui Dumnezeu a inteles de mult ca atatand umanoizii catre placere trupeasca, va declansa o pandemie erotica de mii de ori mai grea decat orice ciuma ori sida. Si toata aceasta pandemie aduce roade grase pe mesele schimbatorilor de bani si de suflete din infern: miliarde de bebelusi ucisi, conceputi in pacat si aruncati la periferia fiintei, transformand parintii in criminali de drept comun [ Adevarul despre Avort ].

Pacatul erotismului dezordonat are functia de a impregna nu numai pantecele femeilor ci intreaga fiinta devine loc de celebrare a instrainarii de Dumnezeu si abator uman, si la femei si la barbati. Trupul intreg devine stabiliment al pacatului si se imbolnaveste de nefiinta dependenta, iar simturile devin intrari ale placerii care il alunga de Duhul Cel Preacurat din templul Sau. Este simptomatica in acest sens o rugaciune de la Taina Sfantului Maslu: "Sau cu ochii au poftit, sau cu mirosul s-au desfranat, sau cu gustul s-au dezmierdat, sau cu vreo aprindere oarecare trupeasca si sufleteasca s-au despartit de a Ta voie si sfintire, orice au gresit si ei si noi, ca un Bun si de oameni Iubitor, iarta".

Atitudinea de iertare responsabila a Mantuitorului oridecate ori intalneste un om suferind de acest apex al pacatelor (samarineanca, Maria Magdalena, femeia pacatoasa mironosita, femeia condamnata la ucidere cu pietre) arata faptul ca Dumnezeu intelege neputinta si iarta durerile trupului intunecat prin dependenta, izbavind lumea de stricaciune prin har.

De multe ori intalnim la Spovedanie o atitudine de fronda [razvratire] si de explicare rationala a pacatului desfranarii din partea tinerilor: "Ce parinte, ne iubim amandoi, este normal sa traim impreuna, nu facem niciun rau nimanui". La o prima vedere, gandirea tinerilor concubini tine de logica acestei lumi. Iubirea lor e impartasita reciproc, poate se si gandesc la casatorie etc. Insa ceea ce nu stiu tinerii infocati de iubire este faptul ca intr-un fel sau altul, prin iubire iresponsabila, se ucid pruncii iubirii lor. Ei fara sa stie, ii fura lui Dumnezeu un dar pe care El oricum li-l da, acela al iubirii. Ei transforma focul iubirii lor in instrainare de Dumnezeu, calcare de porunca si ceea ce este mai grav, in pricina de omorare a pruncilor [ Adevarul despre Avort ].

Numai iubirea binecuvantata de Dumnezeu, trecuta prin cuptorul de foc al Evangheliei, incoronata in har prin Cununie [Taina Cununiei], jertfita in feciorie si asteptata cu dor in taina, mustind de lumina, orbitand in jurul Tronului lui Dumnezeu si chemandu-l la sine pe Domnul din Cana Galileii, are sanse de a deveni icoana a iubirii creatoare a lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca iubirea adevarata este nascatoare si euharistica, firava de se poate ascunde intr-o petala de papadie, insa mai puternica decat toate veacurile pamantului, pentru ca da nastere unor suflete nemuritoare care dau marturie in veci despre viata care se revarsa din Dumnezeu si umple universul de bucurie.

Legaturi:

CRUD, DAR REAL: "VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea" pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare"
Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti!

Pacatele banale care raman pacate... si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA... Sminteala femeilor si vina barbatilor
"Cand rusinea femeilor va disparea, atunci ziua Judecatii va fi aproape"

NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor...
PARINTELE HOLBEA despre FRUMUSETE intre "MIRAJUL ESTETIC AL LUI ANTIHRIST" si transfigurarea fetei umane in CHIP si ICOANA a lui Hristos

Noua moda draceasca la adolescenti, sub influenta pornografiei/ SEXUALIZAREA FETITELOR - O PERVERTIRE PROGRAMATICA
Cu ce va imbracati fetele?
NEORANDUIALA LAUNTRICA si INFATISAREA EXTERIOARA - Sarmanii mireni se imbraca asa cum e launtrul lor. Oamenii inseteaza dupa simplitate. Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu-CU DURERE SI CU DRAGOSTE PENTRU OMUL CONTEMPORAN-Parintele Paisie Aghioritul - Cuviosul Paisie Aghioritul
E vremea sa ne trezim din somn!
Descoperirile dumnezeiesti ale avvei Filotei Zervakos


Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/06/16/pr-istrati-doxologia-excursie-abator-uman-omul-marfa-trup-desfranare-pandemie-erotica-pacat-generalizat-industria-mortii-fericirile-decalogul-iubirii-rastignite/

CUM SE MANTUIESC FEMEILE? Ierom. Mihail Gheatau despre MODELUL MIRONOSITEI EVANGHELICE versus MODELUL FEMEII-BARBAT al feminismului sau al femeii ca "PRODUS DE PIATA"

16-04-2014
Lumea monahilor, nr. 81, martie 2014:

Cum se mantuiesc femeile?

– Ieromonah Mihail Gheatau de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi, Iasi

Meditatie la Sfanta si Marea Miercuri

Vestea Invierii lui Hristos - "Bucurati-va" - o aflam rastalmacita de diavol in gura lui Iuda, "bucura-Te, Invatatorule", care, cu zambetul pe buze Il tradeaza pe Hristos mimand ceea ce nu cunoscuse niciodata cu adevarat: dragostea si recunostinta.

Acelasi duh al iubirii de arginti care il va pierde pe Iuda, se impotriveste si-i reproseaza femeii pacatoase prea multa risipa a mirului, starnind mania ucenicilor care se revolta indignati: "De ce risipa aceasta? Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor" (Matei 26:8-9). Nedumerirea ucenicilor era mare pentru ca ei stiau, chiar de la Hristos, ca a-i milui pe saraci inseamna a-L odihni pe Dumnezeu Insusi, si de aceea nu pricepeau cum si de ce smerenia lui Hristos a ingaduit gestul femeii si manifestarea acestui neobisnuit si risipitor spectacol.

Nici un sacrificiu insa nu-i suficient de mare cand il faci pentru Dumnezeu. Hristos le raspunde ucenicilor care carteau, luand apararea femeii: "...de ce ii faceti suparare?" (Marcu 14:6) "caci lucru bun a facut ea pentru Mine" (Matei 26:10), si pentru a-i mai tempera, le dezvaluie si taina gestului ei zicandu‑le: "...aceasta a facut-o spre ingroparea Mea" (Matei 26:12).

Iuda avea alte socoteli. Cand Hristos le vesteste ucenicilor iminenta mortii Sale, Iuda este dezamagit ca Iisus nu va mai ajunge imparat iar el mare dregator, asa cum spera. Era picatura care umplea paharul indoielii, caci chiar atunci Iuda hotaraste tradarea lui Hristos.

Apreciind valoarea mirului cam la 300 de dinari, cugeta cu parere de rau la cat ar fi putut fura dintr-o suma atat de mare fara sa se observe. Punga cu bani a apostolilor o avea la el, nu pentru ca dreapta socoteala era o virtute care-l recomanda, dar Iisus stiind ca Iuda era stapanit de patima lacomiei si a iubirii de arginti, ii incredintase anume vistieria, pe de o parte, pentru a-i castiga increderea, pe de alta, pentru a-l intari in virtute punandu-l mereu in situatia de a lupta cu tentatia pacatului, biruind patimile cu desavarsire.

Cel care in numele Domnului ar fi putut sa izgoneasca pe diavoli si sa vindece pe cei bolnavi (si poate ca a si facut-o), apostolul Iuda, [din cauza] lacomiei si mandriei se imbolnaveste de necredinta, si renuntand la cinstea si la chemarea apostoleasca, rasplatind binele cu raul, isi tradeaza Binefacatorul. Sfintii Parinti spun ca diavolul are obiceiul sa minta pana cand i-ai cazut in plasa dupa care poate sa-ti spuna si adevarul, dar pe care acum il foloseste impotriva ta, ducandu‑te la deznadejde. De la deznadejde la sinucidere nu mai este decat un pas, iar sinuciderea nu inseamna incetarea suferintelor din aceasta viata, ci prelungirea si inmultirea lor in vesnicie.

A gresi este omeneste, dar a respinge mila lui Dumnezeu deznadajduind, este lucru diavolesc. Desi si-a venit in sine si s-a cait, n-a mai avut curajul sa mearga pana la capat, sa vina la Hristos si sa-I ceara iertare. Iuda putea fi iertat, marturie sta femeia pacatoasa si ne-o arata si celalalt ucenic, Petru, care dupa ce s-a lepadat de trei ori de Hristos, prin lacrimile de umilinta a primit iertarea ca si femeia pacatoasa.

Exista astazi o noua filosofie de viata, un model antisocial si antievanghelic, nascut si promovat de miscarea feminista

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca doua sunt femeile care au uns cu mir picioarele Mantuitorului. Una, este femeia desfranata despre care vorbesc primii trei evanghelisti, iar cealalta, despre care vorbeste Sfantul Apostol Ioan este Maria, sora lui Lazar, dupa cum doua sunt si motivele pentru care s-a facut ungerea. Prima femeie a facut-o pentru dobandirea iertarii pacatelor care-i apasau constiinta, iar Maria din recunostinta ca Domnul l-a inviat pe Lazar, fratele ei, iar amandoua spre pomenirea zilei ingroparii Domnului. Unii spun ca ar fi vorba chiar de trei femei, dar nu numarul lor conteaza ci mesajul lor prin care ni se arata valoarea pocaintei si a recunostintei.

Importanta gestului femeii pacatoase este aceeasi ca importanta pocaintei pentru mantuire, dovada sunt cuvintele lui Hristos care spune ca: "Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce-a facut ea, spre pomenirea ei" (Matei 26, 13). Citirea acestei Evanghelii invie de fiecare data amintirea acestui episod, si actualizeaza un model de pocainta care isi gaseste implinirea odata cu fiecare spovedanie a noastra facuta cu sinceritate.

Daca de-a lungul timpului, atitudinea femeii din Evanghelie a fost un exemplu care a readus la viata multe suflete ratacite, exista astazi, daca ar fi sa comparam consecintele, o noua filosofie de viata, un model antisocial si antievanghelic, nascut si promovat de miscarea feminista care lupta pentru asa-zisa emancipare a femeii si a egalitatii ei in drepturi cu barbatul. Daca miscarea feminista a avut initial ca obiectiv dobandirea unor drepturi firesti, sociale si politice (precum castigarea dreptului la vot sau posibilitatea de a conduce o companie, o institutie etc.), cu timpul, unele femei au considerat ca doar dobandirea statutului de egalitate in drepturi cu barbatul nu este deajuns. Astfel, din sanul miscarii feministe s-a nascut un nou model comportamental pe care l-as numi modelul femeii-barbat, o atitudine rezultata, pe de o parte, prin sacrificarea feminitatii si abandonarea maternitatii, pe de alta parte, prin exacerbarea feminitatii care a dus la proliferarea prostitutiei. Portretul robot al femeii-barbat este usor de recunoscut.

Unul din semnele emanciparii este disparitia rusinii [CAND RUSINEA FEMEILOR VA DISPAREA, atunci ziua Judecatii va fi aproape]. Cu un comportament extravagant si un limbaj agresiv, femeia-barbat bea si fumeaza cot la cot cu barbatul, de pe pozitii egale. De obicei, se imbraca barbateste, iar atunci cand nu o face, poate fi recunoscuta dupa disparitia imbracamintei sau folosirea dezbracamintelor, cum spunea cineva. Femeia-barbat se declara singura stapana a trupului ei cu care poate face orice fara sa dea socoteala nimanui; de altfel, pentru ea avortul nu este un pacat [ Adevarul despre Avort ], iar cand afirma contrariul este convinsa ca barbatul are cea mai importanta parte din vina. Incomodata de Legea lui Dumnezeu, femeia-barbat vrea sa fie preot si episcop, un drept rapit, spun feministele, de societatile patriarhale de odinioara conduse de barbati. Sunt nedumerite si contrariate de "scaparea" pe care a avut-o Hristos nehirotonind nici macar o mironosita.

Adevarata demnitate a femeii nu sta in masculinizarea comportamentului ei

Daca admitem ca Hristos este si Dumnezeu, Care in atotstiinta Sa da fiecaruia ceea ce ii este mai de folos si de trebuinta, inexistenta unor femei preot nu ar trebui sa alarmeze pe nimeni. Daca cea mai cinstita dintre femei, Maica Domnului, nu a fost investita cu preotie sacramentala, desi pentru curatia si sfintenia vietii ar fi meritat-o mai mult decat preotii si episcopii tuturor timpurilor, pretentia unora dintre femei de a accede la treapta preotiei este una absurda si lipsita de bun simt. De altfel, se poate observa ca de regula, femeile care frecventeaza astfel de societati (pentru care feminismul a devenit aproape o religie) nu sunt prea apropiate de Biserica, iar cele care se declara crestine nu cunosc cu adevarat invatatura Bisericii.

Adevarata demnitate a femeii nu sta in masculinizarea comportamentului ei si in prestarea unor activitati pe care Dumnezeu, prin legea firii si constitutia fizica, le-a randuit barbatului. Suferind de un complex de inferioritate, feministele incearca sa depaseasca asa-zisul handicap al imaginii "femeii de la cratita", "corectand" si "suplinind" cu ajutorul protezelor tehnologiei moderne "imperfectiunile" si "neajunsurile" creatiei lui Dumnezeu. Este de fapt visul din vechea poveste prin care cineva vrea sa devina desavarsit fara Dumnezeu, sau macar de a fi un pic mai altfel decat l-a facut Dumnezeu.

Mediatizarea obsesiva a unui astfel de exemplu si imitatia lui fara discernamant, are ca efect uniformizarea gandirii si a gusturilor, disparita omului ca persoana zidita dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si multiplicarea in serie a unui model unic (aceeasi moda vestimentara, aceeasi alimentatie, consumarea acelorasi produse subculturale etc.). Si cum orice exagerare atrage dupa sine alte exagerari, ca o reactie in lant, refuzul maternitatii a dus la scaderea natalitatii prin inmultirea avorturilor [ Adevarul despre Avort ], la institutionalizarea desfraului si la vinderea pe piata a trupului si imaginii femeii. Astfel, constiente sau nu, din comoditate fizica sau intelectuala, multe femei isi sacrifica intimitatea si identitatea pe altarul unui cult al trupului [cultura mortii], de fapt, o veche forma de adorare pagana reinviata.

Modelul femeii-barbat nu-i de ieri de azi. Cand Sfantul Apostol Pavel ajungea la Atena, exista acelasi cult al trupului care avea ca ideal (nu doar estetic sau cultural) tipul androginului, aceeasi femeie-barbat sau acelasi barbat-femeie si aceeasi atitudine de provocare la desfrau [curvie, prostitutie, pornografie, etc.] pe care atunci ca si acum, o afiseaza inchinatorii (declarati sau nu) zeitei Afrodita.
In Sfanta Scriptura (I Macabei 1:15-16) citim ca mai inainte de venirea lui Hristos, in Ierusalim se zidisera scoli dupa legile neamurilor unde se preda cultura imperiului greco-roman, iar poporul incepuse sa traiasca dupa datinile paganilor. Gestul femeii pacatoase intr-o societate iudaica elenizata este si mai de admirat, pentru efortul ei de a se smulge dintr-o lume a pacatului care, in vremea Mantuitorului, atinsese in Israel culmile rautatii.

Femeia crestina face misiune de apostol prin comportamentul ei in familie si in societate

Astazi, cand se incearca paganizarea societatii crestine dupa modelele culturale ale unor noi imperii, misiunea femeii crestine este nepretuita si de neinlocuit. Femeia crestina nu sufera de obsesia discriminarii si n-are complexul inutilitatii, pentru ca misiunea de mama este mai inalta decat titlul de Miss Europa (de exemplu) sau de mult ravnita functie de episcop pe care miscarea feminista o revendica Bisericii. In Ortodoxie cuvantul preoteasa inseamna sotia preotului, si aceasta nu-i putin lucru.

Femeia crestina face misiune de apostol prin comportamentul ei in familie si in societate, propovaduind Evanghelia prin cuvant si imagine, unele vestindu-I Cuvantul de la catedra, ca profesoare de religie, altele zugravind Chipul lui Dumnezeu in icoane. Mama crestina ii creste si ii catehizeaza pe viitorii preoti. In Ortodoxie, femeia are puterea sacramentala pe care nici cea mai inalta autoritate religioasa din afara Bisericii nu o are, pentru ca detinand plinatatea harului primit la botez, poate sa il dea desavarsit, in caz de necesitate, si altora. Ma refer aici la Sfanta Taina a Botezului care, in cazuri exceptionale, poate fi savarsita si de catre femei, act care ramane valid si pe care nici un preot si nici un episcop nu-l mai poate repeta.

Cantarile de la slujba Utreniei din Sfanta si Marea Miercuri ne pun mereu fata in fata cele doua stari, cea a ucenicului tradator si cea a pacatoasei, schimbarea cea buna adusa de smerenie si de cainta si caderea pricinuita de iubirea banilor si de mandrie. O singura clipa poate aduce sufletului mai mult folos decat o viata intreaga - daca se pocaieste - si o clipa, poate pierde o viata intreaga petrecuta in fapte bune, daca sufletul nu vegheaza pana la sfarsit. Oricat de mult am fi gresit, Hristos continua sa ne astepte si sa ne numeasca prieteni: "Voi sunteti prietenii Mei (zice Domnul [Iisus Hristos]), daca faceti ceea ce va poruncesc" (Ioan 15: 14), porunci pe care sa ne invredniceasca Dumnezeu sa le pazim pana la sfarsit, ca impreuna cu mironositele sa ne bucuram si noi de Invierea lui Hristos.


Pentru Sfanta si Marea Miercuri va mai recomandam:

Denia de marti seara (pentru Miercurea Mare) la catedrala din Iasi a Mitropoliei Moldovei (2014):

***

MIERCUREA MARE. Femeia pacatoasa si Iuda, ucenicul vanzator: PUTEREA POCAINTEI SI RISCUL PERMANENT AL CADERII SI TRADARII LUI HRISTOS
CAMARA TA, MANTUITORULE... Femeia pacatoasa care a spalat cu lacrimi picioarele lui Iisus – pilda luminoasa de POCAINTA si de INCREDERE in adancul indurarilor Domnului: FARA DEZNADEJDE!
CAMARA TA, Mantuitorul meu, o vad impodobita...
Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei
MARIA SI IUDA
MIERCUREA UNGERII JERTFELNICE SI A MESCHINARIEI TRADATOARE. FIECARE DINTRE NOI POATE FI UN IUDA. CUM?
SFANTA SI MAREA MIERCURI A VANZARII MANTUITORULUI. Sfantul Teofan Zavoratul ne indeamna sa mutam gandul de la pacatul lui Iuda la serpii cuibariti in noi insine
"INCA PUTINA VREME LUMINA ESTE CU VOI. UMBLATI CAT AVETI LUMINA CA SA NU VA PRINDA INTUNERICUL!"
PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI... Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu

IUDA. "Vai, cat de mult rau fac... acei oameni nelegiuiti care vand pe ai lor si care tradeaza dragostea, prietenia, fratietatea..."
Parintele Rafail Noica: "VOIA MEA PROPRIE ESTE IADUL!" – despre incercarile Mantuitorului de a-l salva pe Iuda si impotriva intelegerii gresite a vanzarii acestuia ca "predestinare" (si VIDEO)
CUM INCEPE INSELAREA SAU CUM... ORICARE DINTRE NOI IL POATE VINDE PE HRISTOS (Parerea de sine)

Sfantul Nicolae Velimirovici: "VAI DE CEL CARE DEVINE INSTRUMENTUL SATANEI!"
SFANTA MIRONOSITA MARIA-MAGDALENA, ICOANA POCAINTEI ADEVARATE: "Unde este dragoste, acolo este plansul"
Cuvant despre importanța lacrimilor la Denia de marți seara, la Man. Putna (Arhim. Melchisedec, 15 aprilie 2014)

***

Legaturi:

RAZBOIUL "LA BAIONETA" AL DIAVOLULUI CU FEMEIA SI CU FAMILIA CRESTINA: "Vrea sa fure mirul din casa fiecarui crestin". Predica importanta la Duminica Mironositelor a Pr. Horia Nicolae Prioteasa (audio)
Cat de sus poate ajunge o femeie si care este demnitatea ei in crestinism? DESPRE "MISCAREA FEMININA" A MIRONOSITELOR SI FEMINISMUL NIVELATOR
"CAND RUSINEA FEMEILOR VA DISPAREA, atunci ziua Judecatii va fi aproape"

CRUD, DAR REAL: "VARA este anotimpul in care MODA scoate "carnea" pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare"
Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti!
Pacatele banale care raman pacate... si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA... Sminteala femeilor si vina barbatilor

FEMINISMUL SI PERVERTIREA FEMINITATII. Cu Parintii Epifanie Teodoropulos si Nicolae Tanase, intr-un stil putin mai nonconformist...

CE SPUNE BISERICA DESPRE 8 MARTIE SI MARTISOR? Care este "ziua femeii" crestine?
Crestinii ortodocsi sarbatoresc 8 Martie?

Predica Vladicai Augustin la Adormirea Maicii Domnului: LUMEA NU ARE NEVOIE DE FEMEI MODERNE, CI DE MARTE SI MARII

DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei si Parintelui Sofian Boghiu: CUM PUTEM MERGE PE CALEA SFINTELOR FEMEI?
Cuvinte pline de miez si miere ale PARINTELUI CONSTANTIN SARBU pentru Duminica mironositelor. ZIUA FEMEII... ORTODOXE

DUMINICA FEMEII CRESTINE. Cuvinte emotionante ale pr. Constantin Coman despre "teologia" vie a IMBRATISARII curate si a CANDELEI aprinse
SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE

NEORANDUIALA LAUNTRICA si INFATISAREA EXTERIOARA - Sarmanii mireni se imbraca asa cum e launtrul lor. Oamenii inseteaza dupa simplitate. Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu-CU DURERE SI CU DRAGOSTE PENTRU OMUL CONTEMPORAN-Parintele Paisie Aghioritul - Cuviosul Paisie Aghioritul
Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: "TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND"
Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sfantul Ioan Gura de Aur

In memoriam Parintele Constantin Mihoc: DESPRE PODOABELE FEMEILOR
Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
VIRGILIU GHEORGHE – conferinta video despre MECANISMELE DE MODELARE SI CONTROL AL IDENTITATII OMULUI CONTEMPORAN PRIN MASS-MEDIA
Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/16/meditatie-la-sfanta-si-marea-miercuri-cum-se-mantuiesc-femeile-ierom-mihail-gheatau-despre-modelul-mironositei-evanghelice-versus-modelul-femeii-barbat-al-feminismului-sau-al-trupului-femeii-ca-p/

CE RISCA CEL CARE ZICE RAULUI RAU? De ce "cocolosim relele" chiar si in familia noastra si nu ne oprim copiii de la pacate?

29-08-2013

[ Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul (Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului Iisus Hristos), numit: Inger in trup de om ]

"...a fost omorat, dar cu toate acestea nu a renuntat sa-l mustre pe Irod. De ce s-a dus? Pentru ca nu a putut sa nu se duca. Noi de ce nu ne ducem? Pentru ca nu ne putem duce. De multe ori, vedem rautatile din jurul nostru, dar nu intervenim cu nimic, nici chiar in familia noastra. Lasam ca anumite lucruri sa se intample si nu zicem nimic. De ce? Pentru ca nu avem curaj".

***

Doxologia: Dumnezeu ingaduie raul (izvorat din pacat), dar il transforma in bine (prin Duhul Sfant)

Iubiti credinciosi, atunci cand a poruncit sa i se taie capul Sfantului Ioan Botezatorul, Irod s-a gandit probabil ca omorand pe mustratorul lui, va face un bine pentru sine. Nu a stiut insa ca, dupa moarte, Sfantul Ioan Botezatorul se va duce in iad sa dea o nadejde si sa-i mangaie pe cei de acolo, ca va aduce o inseninare in iad si ca, intr-un fel, va strica iadul. Intr-adevar, cand Domnul Hristos S-a dus acolo, iadul si-a incetat puterea, pentru ca nu poate fi si lumina si intunericul in acelasi loc. Deci, sarbatoarea aceasta poate fi si o sarbatoare de bucurie, pentru ca: "Bucurandu-te ai propovaduit celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce s-a aratat in trup si ne-a daruit noua mare mila". [...]

Iubiti credinciosi, Sfantul Ioan Botezatorul a suferit taierea capului pentru ca a fost un om care a avut curaj sa zica raului rau si mai mult, chiar s-a impotrivit acestui rau.

Sigur ca atunci cand a plecat din pustie, el a fost incredintat ca Irod nu o sa-l asculte. Poate s-a gandit chiar ca o sa i se intample ceva rau si i s-a si intamplat, din punctul nostru de vedere: a fost omorat, dar cu toate acestea nu a renuntat sa-l mustre pe Irod. De ce s-a dus? Pentru ca nu a putut sa nu se duca. Noi de ce nu ne ducem? Pentru ca nu ne putem duce. De multe ori, vedem rautatile din jurul nostru, dar nu intervenim cu nimic, nici chiar in familia noastra. Lasam ca anumite lucruri sa se intample si nu zicem nimic. De ce? Pentru ca nu avem curaj.

Dar Sfantul Ioan Botezatorul de unde a avut curaj? De la Sfantul Duh pe care L-a primit inca din pantecele mamei sale Elisabeta. Cu duhul acesta a lucrat Sfantul Ioan Botezatorul in nevointele lui. In propovaduirea lui, in smerenia lui. Ganditi-va ca numai de la Duhul Sfant poate fi un cuvant ca: "Acela - adica Domnul Hristos - trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez". Sunt niste lucruri pe care noi nu le putem face. De ce? Ca nu avem plinatatea Duhului, pentru ca nu avem simtirea ca Duhul Sfant vorbeste prin noi.

Si daca ramanem numai noi la puterile noastre, cocolosim relele. Zic parintii de multe ori, in legatura cu copilul lor: lasa-l sa se distreze acum, pana este tanar, ca dupa aceea vin greutatile; lasa-l sa faca ce vrea el. Chiar daca asta nu se potriveste cu voia lui Dumnezeu, pentru ca pe mine nu ma intereseaza voia lui Dumnezeu, ci sa se simta el bine. Si apoi vin necazurile si pentru relele pe care le-a facut la tinerete. Dar parintii nu se gandesc la lucrul acesta, ca de unde le vin relele.

Suntem fiecare la masurile noastre, dar macar sa apreciem, sa pretuim pozitiv lucrurile spre bine, care se fac mai presus de noi. Sa nu zicem raului bine si binelui rau, ci sa ne gandim cum sa facem sa inlaturam unele dintre lucrurile care trebuie inlaturate, ca pe urma sa nu suferim si noi de pe urma relelor pe care le acceptam. De ce nu le inlaturam intotdeauna? Pentru ca suntem niste slabanogi, suntem niste molai, nu avem curaj si putere nici sa ne spunem punctul de vedere, nici sa aducem pe Dumnezeu si pe Domnul Hristos in mijlocul nostru, in constiinta noastra. Si nu avem putere pentru ca nu ne-am pregatit sa avem acea putere.

Zicem ca nu vrem sa ne suparam copiii si ii lasam sa se confrunte cu necazurile mai tarziu, dar de multe ori, tinerii se confrunta chiar cu pacatele noastre. Din cand in cand, vin la manastire si tineri drogati care au ajuns sa-si piarda mintile si puterea, tineri care nu mai sunt capabili de bine. De ce? Pentru ca parintii i-au pregatit pentru raul in care traiesc. Au zis: Lasa-l ca-i tanar, lasa-l sa se drogheze, lasa-l sa se desfraneze, lasa-l sa se imbete, lasa-l... De ce sa-l opresc? Lasa-l sa faca ce vrea el. Nu este aici Sfantul Ioan Botezatorul sa-l opreasca, iar noi nu suntem in stare sa ne sustinem cu fermitate punctul de vedere, asa cum o facea el!

Nu va jucati cu Dumnezeu, nu va jucati cu viata voastra, nu va jucati cu viata altora. Fiti atenti macar in familiile voastre si inlaturati tot ce puteti inlatura, spre binele vostru si al copiilor vostri. Iar daca sunteti nepasatori, "asteptati bata ca sa va intelepteasca", cum spunea Parintele Arsenie.

Iubiti credinciosi, la aceasta sarbatoare, sa cautam sa il avem in vedere pe Sfantul Ioan Botezatorul, sa cautam sa fim ucenicii lui, si daca nu putem face mai mult, sa fim macar cinstitorii lui si sa-i spunem: "Sfinte Ioane, care ai facut bine, ajuta-ne sa facem si noi mai mult bine, ca noi numai din puterile noastre nu putem decat sa toleram raul din jurul nostru. Nu putem aceasta pentru ca nu avem puterea ta, nu avem pe Duhul Sfant pe care l-ai avut tu si care nu te-a lasat in pustie si te-a trimis in fata stapanitorului de atunci, care dupa aceea ti-a taiat capul". Noua nu ne taie nimeni capul, pentru ca nu are de ce sa ni-l taie. Multi dintre noi suntem oameni fara personalitate, fara probleme, fara confruntari. Noi nu avem nimic de rezolvat, ca se rezolva ele lucrurile si fara noi. Ei, Sfantul Ioan Botezatorul, nu a gandit asa. Dimpotriva, prin exemplul lui. Sfantul Ioan Botezatorul ne-a invatat si pe noi sa propovaduim adevarul si sa fim impotriva raului din viata noastra, din gandurile noastre, din simtirile noastre, din viata celor din jurul nostru, macar din viata celor asupra caror avem putere.

Daca facem asa, atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi si Sfantul Ioan Botezatorul se va bucura de binele care urmeaza pentru noi toti si ne va ajuta sa implinim binele ca sa inmultim si bucuria. Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

(Arhimandrit Teofil Paraian, Sarbatori fericite - predici la praznice si sarbatori, Editura Agaton, p. 225-227)

"Noi nu stim care e planul Mantuitorului cu fiecare dintre noi, dar stim ca aceasta credinta a noastra ne lipeste de Domnul Hristos, si ca nu mai suntem singuri in lumea aceasta.
Teama e semn de necredinta, frica e semn de necredinta, ingrijorarea e semn de necredinta, nelinistea sufleteasca de orice fel ar fi, e semn ca nu avem credinta." (Parintele Teofil Paraian - Arhimandrit, preot calugar)


Legaturi:
Predici (si audio) la TAIEREA CAPULUI INAINTEMERGATORULUI IOAN: "Noi de care parte suntem? Suntem urmasii lui Ioan sau ai lui Irod si Irodiadei?"
Predica Sfantului Iustin Popovici la Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul: INAINTEMERGATORUL MUCENICILOR. "Astazi este mica Vinere Mare, alta Vinere Mare"
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul: ICOANA DEDICARII LUI DUMNEZEU, FARA COMPROMISURI
TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL – predici ale Sfantului Teofan Zavoratul si parintelui Sofian Boghiu
Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul si mesajul pentru noi: DUHUL UCIGAS AL PLACERILOR LUMESTI SI AL SENZUALITATII PROVOCATOARE

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/08/29/ce-risca-cel-care-zice-raului-rau-de-ce-nu-ne-impotrivim-raului-din-jurul-nostru/

[ "(...)
"Relatia dintre un baiat si o fata inainte de casatorie sa fie ca relatia dintre frate si sora! Fratele cu sora nu se saruta, nu au relatii sexuale!" - Arhimandrit Teofil Paraian

Sa va aduc aminte vorbele unui preacinstit duhovnic:
Canonul zice asa: daca o fata se saruta cu un baiat, ea se considera cazuta in pacatul malahiei (mai explicit, al masturbarii).

Canonul 13 Ioan Ajunatorul (CANON PENTRU FAPTE ASEMENEA MALAHIEI [MASTURBARII]):
"Va primi epitimia insa pentru malahie si intre femei aceea care s-a sarutat si pipait cu un barbat, dar nu a fost stricata." (deci canon pentru fata virgina [nestricata] fizic, femeia virgina inainte de casatorie, necasatorita care se saruta si pipaie, mangaie, dezmiarda, etc. cu un barbat)

Extras din CANOANELE Sfantului Ioan Ajunatorul (Postitorul) de la:
- http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-%C3%AEntregitoare.html
- http://www.nikolai.ro/canoane.php?colectie=32&page=1

461. -"Insa si femeile vor primi canonisirea pentru malahie, care s-a sarutat si pipait cu un barbat, fara a fi stricata. I. Post. 13."(...) [Ioan Postitorul (Ajunatorul) 13]
Canonul pentru pacatul 461 extras din: PERVERSIUNILE SEXUALE sunt mari pacate... Educatia sexuala ne invata ca multe dintre ele sunt cat se poate de normale - Perversiunile sexuale si bolile declansate, afectiuni fizice, mintale si sufletesti (psihice)

(...)
"
Extras din articolul (linkul la sfarsitul articolului curent): Sarutul inainte de casatorie. DE CE SARUTUL DINAINTEA CASATORIEI ESTE PACAT? INOCENTA PIERDUTA A SARUTULUI. Cum se saruta. Sarutul nu e pacat, ci act liturgic, act de iubire in si cu Dumnezeu. Sarutul fara de pacat. PETTINGUL, SARUTUL SI APARENTA FECIORIE
]

Ispitirea femeilor si poftirea barbatilor - CULTURA CURVIEI, DESFRANARII, PORNOGRAFIEI (DESFRAULUI, LIBERTINAJULUI, PROMISCUITATII, ADULTERULUI) si CULTURA MORTII (CULTURA NENASTERII DE COPII, CULTURA AVORTULUI sau PRUNCUCIDERII)

Ispite barbatesti

N-as putea asemana mai convingator aceste doua plagi ale degradarii umane, ce aduc infirmitate atat in suflet cat si in trup, decat cu cei doi colti ai sarpelui cel de demult prin care au cazut din rai primii parinti si prin care diavolul, acelasi sarpe ticalos, isi injecteaza veninul curviei in inimile oamenilor, prapadind atatea sufletele. Caci prin acesti doi colti, ai ispitirii femeilor si ai poftirii barbatilor, a facut vrajmasul diavol cele mai mari ravagii in randul oamenilor, poate mai mult ca prin toate celelalte patimi.

Si, pentru a putea avea o imagine cat mai fidela a realitatii, este necesar sa privim ispitirea femeilor si poftirea barbatilor ca doua jumatati de oglinda care, odata unite, sa ne arate chipul hidos al cancerului familiei: curvia sub toate formele ei.

Precum sunt de asemanatori barbatul cu femeia in anumite privinte, si pe cat de diferiti sunt intr-altele, totusi mereu atragandu-se unul cu celalalt si alcatuind omul (barbat si femeie) ["Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie." (Facere [Geneza] 1:27)], tot asa se intampla cu pacatul ispitirii la femei si faradelegea poftirii la barbati: se aseamana izbitor de mult in unele privinte, si totusi sunt foarte diferite intr-altele, dar se atrag mereu si alcatuiesc acelasi venin ucigas de suflete.

Astfel ca, atat ispitirea cat si poftirea sunt o nesimtire a firii amortita de pacat, ce nu se rusineaza la incalcarea barierelor sadite in ea de Dumnezeu, bariere sadite tocmai ca sa preintampine surparea firii umane, sa nu ajunga subjugata de neputinte si fara un scop bine definit.

Nesimtirea ispitirii consta din aceea ca femeia isi aroga dreptul de a atrage barbatul prin cosmetizare si infrumusetare, mai mult decat a lasat Dumnezeu sa fie atras barbatul de femeie in chip firesc. Iar aceasta incalcare a firescului are drept consecinta inrobirea mintii barbatului cu chipul ademenitor al voluptatii.
Si cat de des se intampla aceasta, mai ales in randul tinerilor, precum spunea candva inteleptul Solomon despre un tanar ademenit de o femeie imorala:

"Ea il ademeni prin multimea cuvintelor ei si-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; El incepu sa mearga dintr-o data dupa ea, ca un bou la junghiere si ca un cerb care se zoreste spre capcana, Pana cand o sageata ii strapunge ficatul; dupa cum o pasare grabeste spre lat si nu-si da seama ca acolo isi sfarseste viata." (Solomon 7: 21-23)

O a doua fata a aceleasi plagi este faptul ca femeia, prin infrumusetarea trupului peste firesc, cade ea insasi in aceasta plasa, devenind iubitoare de sine si cladindu-si un dumnezeu din chipul si trupul cel priveste si-l ingrijeste zilnic in fata oglinzii. Astfel, femeia se istoveste alergand mereu dupa naluca unei frumuseti pe care nu poate sa o atinga material niciodata, si care aduce mai mult frustrare decat multumire, neglijand adevarata ei frumusete: sufletul.

Nesimtirea poftirii, consta din aceea ca barbatul adulterin isi aroga dreptul ca femeia (oricare ar fi ea) sa fie proprietate personala a fanteziilor sale, cu care sa-si satisfaca pofta desfranarii. El perverteste astfel chipul real al femeii, adica chipul si asemanarea cu Dumnezeu ["Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie." (Facere [Geneza] 1:27)], in chipul imaginar si pervers al unei "femei" ce a devenit mijloc si obiect de satisfactie sexuala. Aceasta slutire a gingasiei si delicatetei femeiesti se intampla si din pricina faptului ca barbatul adulterin priveste femeia doar ca pereche, nu insa si ca mama, desi  Dumnezeu a lasat ca orice femeie a unui barbat sa fie neaparat si mama. De aceea barbatul adulterin este usor de recunoscut caci nu iubeste sa aibe copii, ba chiar dispretuieste lucrul acesta, chiar casatorit fiind, indemnand si constrangand femeia sa faca avort sau sa se fereasca de a zamisli copii prin toate mijloacele contraceptive posibile.  Si de aici, cel mai adesea, barbatul adulterin ajunge si criminal al propriilor sai copii.

O alta asemanare a femeii care ispiteste si a barbatului care pofteste, este ca si unul si celalalt isi ascund slutenia propriei boli.
Daca ii explici femeii robite de patima isptirii, ca poate sa gaseasca si un barbat sanatos sufleteste care sa o iubeasca asa cum a lasat-o Dumnezeu, fara buze rujate, unghii facute si haine provocatoare, iti va spune ca nu se cosmetizeaza neaparat ca sa placa barbatului sau, ci ca sa placa siesi, de parca femeia a fost data pentru ea insasi si nu ca ajutor barbatului. Si de parca omul este comuniune cu sine insusi, si nu cu Dumnezeu si cu aproapele.
Insa, de la a cauta sa placa siesi, femeia a ajuns sa nu mai fie devotata rostului de sotie si mama, ci devotata iubirii de sine si roaba a a propriilor placeri.

Deasemenea, daca ii explici barbatului ca-i uraciune mare sa poftesti la femeia aproapelui, si la orice femeie in afara de cea legiuita [femeia cu care este barbatul casatorit prin Taina Cununiei], iti spune nerusinat ca "ceea ce este frumos si lui Dumnezeu ii place", si ca nu face rau la nimeni prin aceasta, de parca Dumnezeu a facut barbatul pentru mai multe femei, si nu doar pentru una, de parca raul incepe din trup si nu din gand. Un astfel de barbat face parte, precum spunea parintele Arsenie Boca, din turma lui Epicur si nu din turma lui Hristos.
Barbatul care se indulceste si se infrupta cu frumusetea straina [femeia cu care nu este casatorit religios, prin Taina Cununiei], este curvar de-a dreptul, cu totul strain de rostul firesc de sot si tata, de aparator si cap al familiei crestine.

Totusi, datorita intelenirii acestor patimi in firea umana, odata cu trecerea timpului s-a ajuns la nebunia cea mare, ca femeia sa creada ca defapt nu-i nimic rau in a cauta sa fie cat mai admirata si dorita, precum s-a ajuns si la nebunia barbatului ca nu ar fi nimic rau in a te indulci cu frumusetea unei femei, atata timp cat nu atentezi fizic si verbal la integritatea ei. Dar daca asezam ispitirea si poftirea sub lupa dragostei dintre barbat si femeie, vom vedea ca nici un barbat ce-si iubeste femeia, nu este dispus sa accepte ca ea sa caute admiratia altor barbati, precum nici o femeie nu este dispusa sa accepte ca barbatul inimii sale sa pofteasca la alta femeie, fie si numai cu un simplu gand. Asadar, daca vedem ca ispitirea femeii loveste in barbat, la fel cum si poftirea barbatului loveste in femeie, atunci de ce spunem ca nu ar fi nici un rau in acestea?

Deasemenea, constiinta fiecaruia arata ca nici o femeie nu ar fi de acord ca alte femei sa-i ispiteasca barbatul iubit, pentru ca acesta sa nu aiba prilej de a pofti, precum nu este de acord nici un barbat, ca femeia lui iubita sa fie obiect al poftirii si desfranarii in gandul altor barbati. Iata cum deci fratilor, insasi dragostea dintre femeie si barbat denunta si palmuieste faradelegea ispitirii si a poftirii, caci acestea doua sunt cele prin care omul tradeaza adesea dragostea celuilalt, lovind si in ceilalti semeni deopotriva.

Din pacate si femeia prin ispitire, cat si barbatul prin poftire, reusesc sa produca aceleasi fisuri in societate, caci femeia, ispitind, devine doar un obiect de placere vizuala sau fizica, slutindu-si chipul de viitoare sotie si mama unica. In schimb, barbatul prin poftire nu mai este barbat al unei singure femei, precum a lasat rostul Dumnezeu, ci se coboara mai jos decat tagma dobitoacelor, facand din inima sa bordel. Asa se face ca femeia prin ispitire si barbatul prin poftire, se fac vinovati de distrugerea familiei, celula de regenerare si mantuire a omenirii, divizand-o si inmultind-o anarhic precum celulele canceroase.

Diferentele celor doua boli sufletesti se vede din aceea ca ispitirea femeilor este o grija exagerata a propriului trup, ce violeaza simtul vazului si al mirosului in mod special, iar poftirea barbatilor este o lipsa de grija a propriilor simturi si ganduri, ce duc la desfrau. Lucrurile stau asa din pricina ca ispitirea femeilor este mai mult la aratare, prin machiaje, bijuterii, parfumuri si haine indecente, iar poftirea barbatilor este din contra: lucratoare mai mult intr-ascuns, adica in inima si in minte, prin fantezii si indulcirile din timpul zilei cu aduceri aminte ale desfranarii sau prin vise in timpul noptii.
Toate aceste feluri de a pofti ale barbatului il fac sa se invarta intr-un cerc vicios: cu cat cauta sa-si astampere mai mult pofta desfranarii, cu atat o aprinde mai tare, risipindu-si energia genetica si facandu-si vointa din ce in ce mai slabanoaga, pana la stadiul de obsedat sexual.

Dar ispitirea nu este proprie numai femeii ci si barbatului, precum nici poftirea nu este proprie numai barbatului ci si femeii, caci si femeia poate sa pofteasca dar si barbatul sa ispiteasca. Totusi ispitirea este tipica femeii iar poftirea este tipica barbatului, si tocmai de aceea Biserica invata femeia sa se poarte si sa se imbrace cu buna-cuviinta [decent], iar Mantuitorul se adreseaza si le porunceste in mod special barbatilor:

"Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu savarsesti adulter". Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui."

Tot de aceea si Sfintii Parinti au pus atat de mult accent pe imbracamintea femeilor, si pe infranarea barbatilor cu privirea asupra femeii, sau cu ferirea de a se indulci cu companie feminina. Toate acestea sunt date pentru a nu a da prilej de cadere in pacat.

Si, a nu ispiti si a nu pofti, sunt obligatiile barbatului si ale femeii deopotriva. Insa datorita inclinarilor specifice barbatului si femeii, iata ca se pune  accentul pentru fiecare in parte potrivit circumstantelor in care se afla. Astfel, femeia sa se ingrijeasca cu precadere sa nu ispiteasca, iar barbatul in mod special sa nu pofteasca.

Aproape niciodata nu a fost doar femeia vinovata de ispitire caci mai mereu, in spatele unei femei care ispiteste, se afla un tata vinovat ce nu i-a dat la timp educatia bunei-cuviinte, precum nici barbatul singur nu este adesea vinovat in a pofti, caci mai mereu in spatele unui barbat care pofteste, s-a aflat o mama vinovata ca nu l-a invatat infranarea, ca i-a tolerat desfranarile, ba chiar i le-a si incurajat. Pentru ispitirea fiicelor si poftirea fiilor parintii au sa dea seama la judecata, iar din pacate multi se vor afla atunci fara raspuns. Cine va fi parinte, sa ia aminte.

Iata fratilor, cum femeia care ispiteste se face vinovata de decaderea sa proprie si caderea in adulter a barbatului, precum si barbatul se face vinovat prin poftire de propria sa cadere si de decaderea femeii ca om, fie numai si in gandul acestuia.

Doar atunci cand femeia va invata sa nu mai ispiteasca iar barbatul va invata sa nu mai pofteasca, vom invata sa fim in sfarsit firesti, vom fi in sfarsit precum pruncii, nemaismintindu-ne unii de altii. Doar asa vom alunga desfranarea din sanul familiei, si tot noianul de necazuri pe care le aduce odata cu placerea sa amagitoare. Asadar, sa invatam sa fim si unii si altii precum pruncii caci "[Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti:] Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii [cei care practica masturbarea sau se feresc ca sa nu faca copii], nici sodomitii [homosexualii si cei care fac perversiuni sexuale (sex anal, sex oral, etc.)], Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii [ucigasii] nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu." ([Sfantul Apostol Pavel -] 1 Corinteni 6:9-10))

Sursa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ispite-barbatesti/15069-ispitirea-femeilor-si-poftirea-barbatilor

FEMEIA IN CARE CRED - Femeia privita prin ochii mei - Femeia Crestina

Dependenta de iubire, pentru ca din iubire se hraneste, prin iubire respira. Iubirea este Crezul ei. Tresare cand aude cuvinte precum: viata, dragoste, curatie, familie, dor...

Bucuriile ei sunt in cele simple: in copii, natura, cantec, animale... Iubeste lumina si frumosul. Nu rade niciodata indraznet, ea numai zambeste. Se poarta cuviincios in tot locul, nu cauta sa iasa in evidenta cu nimic.

Nu doreste sa placa decat barbatului ei; fidelitatea ei nu e de strajuit, o are in sange. Nu cauta sa domine barbatul, ci doreste sa fie dominata pentru ca se supune din iubire. Frumusetea exterioara o asaza pe o treapta secundara caci adevarata frumusete a ei este reflectata in suflet si pe aceasta cauta sa o evidentieze la exterior.

Ideea banului nu ii surade; simte teama ca o falsifica, ca o robeste, teama ca-i ucide Crezul. Nu arata niciodata lacrimi false; mintea ei este in inima, caci cugetul ei si inima, sunt UNA.
Asculta adesea glasul inimii, caci el o calauzeste. Prefera pacea in schimbul dreptatii, dar iubeste totdeauna Adevarul. Glasul ei nu este niciodata poruncitor si nici lingusitor; ea vorbeste totdeauna cu sfiala. Iubirea ei acopera cu tacere greseala celuilalt, dar nu uita sa stea de vorba cu cel gresit pentru a-l indrepta. Plange cu cel ce plange, si se bucura impreuna cu cel ce se bucura. Ea sufera in tacere si are intotdeauna un zambet de rezerva.

Iubeste fara sa ceara nimic in schimb; iubeste pana la jertfa de sine. Nadejdea ei se intemeiaza pe credinta si lupta pentru a-si apara valorile. Are puterea sa vindece o inima ranita numai cu un sarut si o imbratisare. Tinde sa-si sporeasca continuu dragostea, caci este guvernata de Legea Dragostei; tinde spre sublim. Traieste puternic orice clipa, caci timpul este o comoara pentru ea. Pe buze ii poti citi intotdeauna un cantec divin iar ochii sunt poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima. O intalnesti adesea ingandurata, caci privirea-i e departe; cetatea ei statatoare... nu este aici.

Numele ei este Femeie! Este Femeia standard, este Femeia in care cred. Cu cat lupta sa atinga cat mai multe din aceste valori, cu atat se apropie de menirea sacra care i-a fost lasata de catre Dumnezeu. Iar cu cat se indeparteaza de aceste sacralitati, cu atat degenereaza din nobletea, conditia de femeie, isi pierde din feminitate si devine un obiect artificial.
Femeia este cea care mentine focul dragostei intr-un camin, este cea care alaturi de barbat poate face in cadrul familiei ei un adevarat rai pe pamant.

Elena J.

Sursa:
- http://ortodox.md/femeia-in-care-cred/

- https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2012/02/06/femeia-privita-prin-ochii-mei/

Sfaturi nepotrivite, sfaturi potrivite

Proorocul Iezechiel vorbea despre vremea in care "preotului ii va lipsi cunostinta legii si batranului sfatul" (Iezechiel 7:26)
Formularea este actuala - in zilele noastre exista din ce in ce mai multi clerici modernisti, carora le lipseste cunostinta Legii, a predaniei Sfintilor Parinti, si din ce in ce mai multi batrani, formatori de opinie, filosofi si chiar teologi care dau sfaturi gresite.

Revenind la problema imputinarii batranilor care pot da sfaturi de valoare, e necesar sa intelegem ca in vremea de astazi cautarea unui duhovnic potrivit, a unor nasi potriviti pentru cununie, a unor prieteni seriosi sau a unor persoane de incredere care sa poata da indrumari potrivite, este tot un fel de cruce.
Iar cei care culeg raspunsuri la repezeala, fara discernamant, de la oameni nepotriviti, din presa scrisa sau de la televizor, doar pentru ca aceste raspunsuri le sunt pe plac, vor culege roadele amare ale superficialitatii lor, tocmai otravindu-se cu sfaturile nepotrivite...

Sfaturi din Biblie cu Cuvantul lui Dumnezeu, Iisus Christos (Hristos)

"Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 13:34, 35)

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 14:6)

"Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.
Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 15:12-14)

"Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 22:29)
"Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 5:39)

"Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este." Iisus Hristos (Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 5, 48)

Biblia - Sfanta Scriptura - Sfanta Evanghelie - Biblia Ortodoxa - BibliaOrtodoxa.ro

Informatii utile:
- Femeia crestina si femeia moderna - Unde este FEMEIA CRESTINA de candva? - Ce e cu tine FEMEIE CRESTINA? - Si despre IMBRACAMINTE, INCALTAMINTE, PODOABE, BIJUTERII, PLAJA, VOPSIT, MACHIAJ SI PRIVIRE intr-o CULTURA A CURVIEI, a desfranarii, desfraului, etc

- Moda crestina - RUSINEA FEMEILOR DIN ZIUA DE AZI (machiaj, pantaloni, decolteuri, fuste si rochii provocatoare, etc.) SI VINOVATII LOR! - Femeile care se imbraca in, poarta haine barbatesti sunt URACIUNE in fata lui Dumnezeu. - TRUP FRUMOS SI SUFLET MORT.

- Sarutul inainte de casatorie. DE CE SARUTUL DINAINTEA CASATORIEI ESTE PACAT? INOCENTA PIERDUTA A SARUTULUI. Cum se saruta. Sarutul nu e pacat, ci act liturgic, act de iubire in si cu Dumnezeu. Sarutul fara de pacat. PETTINGUL, SARUTUL SI APARENTA FECIORIE

- MERSUL LA PLAJA (la mare, piscina, bazin, strand, etc.) SI CRESTINII - De ce NU ESTE CRESTINESTE SA MERGI LA PLAJA in slip si sutien, costum de baie (in chiloti, bikini, tanga, etc.)? DE CE ESTE PACAT, NECUVIINCIOS SA MERGEM LA PLAJA? - Crestinul si plaja

- ATACUL IUBITORILOR DE MORALITATE PUBLICA din Suceava IMPOTRIVA PORNOGRAFIEI STRADALE: Dorim sa ne bucuram de inocenta copilariei noastre, drept dat de Dumnezeu. - RECLAMELE IN SLIP SI SUTIEN, COSTUM DE BAIE, DISTRUSE PENTRU CA SUNT PORNOGRAFIE STRADALA

- Pornografia maladia secolului XXI - Virgiliu Gheorghe - Editura Prodromos, Asociatia pentru apararea familiei si copilului - 2011 (prima editie) (carte - descarcare GRATUITA - PDF)

- AVORTUL: Ultima exploatare a femeilor - BARBATII L-AU IMPUS. BARBATII DOMINA PRIN EL. BARBATII IL POT COMBATE. - Brian E. Fisher - Editura ProValori Media - 2014 (prima ed) - ABORTION: The Ultimate Exploitation of Women - MEN STARTED IT. MEN OPPRESS WI... (carte - descarcare GRATUITA - PDF)

- ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, "PACEA" SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie. Alegerea duhovnicului PACEA FALSA. Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi-Singhel Ioan Buliga

- PORNOGRAFIA STRADALA de pe DOMENIUL PUBLIC, PRIVAT INCALCA FLAGRANT LEGEA PENTRU PREVENIREA SI COMBATEREA PORNOGRAFIEI (in scopul protejarii DEMNITATII PERSOANEI, A PUDORII si MORALITATII PUBLICE) legea 196 din 2003, legea AUDIOVIZUALULUI 504 din 2002!

- Drepturile si obligatiile omului

- Indrumarul medical si crestin despre viata al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania - Dr. Christa Todea-Gross, Preot prof. dr. Ilie Moldovan - Editura Renasterea - 2008 (prima editie) (carte - descarcare GRATUITA - PDF)