CASATORIA CRESTINA SE FACE O DATA IN VIATA (PENTRU TOTDEAUNA IN ACEASTA VIATA SI IN VESNICIE) in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa: Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta! - CE A IMPREUNAT DUMNEZEU OMUL SA NU DESPARTA. (Matei 19:6)
"Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Matei 19:5-6)
O sa incepem cu extrasul din Sfanta Scriptura din Evanghelie a versetelor in care Insusi Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos spunea Casatoria sa fie o data in viata pentru totdeauna (in aceasta viata si in vesnicie), si ce a spus prin Sfantul Sau Apostol Pavel, apoi continuam sa extindem ce a spus Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in articolele de mai jos:
"Iar dupa ce Iisus a sfarsit cuvintele acestea, a plecat din Galileea si a venit in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan. Si au mers dupa El multimi multe si i-a vindecat pe ei acolo. Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina? Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta [daca barbatul sau femeia moare ei sunt inca casatoriti si dupa moarte]. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire [asa zisul divort] si sa o lase? El le-a zis: Pentru invartosarea [impietrirea] inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa [adica de la facerea lumii este o singura casatorie, de la Adam si Eva - nu se face coboramant la nico asa zisa "a 2-a casatorie, a 3-a casatorie" altfel se traieste in PREACURVIE, si PREACURVARII nu mostenesc imparatia lui Dumnezeu, deci NU SE MANTUIESC,CI AJUNG IN IAD asa spune Sfantul Apostol Pavel!]. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare [preacurvie, desfranare in relatii sexuale], si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter [preacurvie]. Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat. Ca sunt fameni [oameni care traiesc in catitate, fara relatii sexuale] care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga. (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie dupa Matei Capitolul 19 - Matei 19:1-12)
"Iar ei au zis: Moise a dat voie sa-i scrie carte de despartire si sa o lase. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Pentru invartosarea [impietrirea] inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat [unit] Dumnezeu, omul sa nu mai desparta. Dar in casa ucenicii L-au intrebat iarasi despre aceasta. Si El le-a zis: Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter cu ea. Iar femeia, de-si va lasa barbatul ei si se va marita cu altul, savarseste adulter [preacurvie, preadesfranare sexuala]." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru - Sfanta Evanghelie dupa Marcu - Marcu 10:4-12)
"Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]: Femeia sa nu se desparta de barbat! Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti." (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:10-14)
"Te-ai legat de femeie? Nu cauta dezlegare. [Nu cauta mincinosul divort, mincinoasa dezlegare de Sfanta Taina a Cununiei la minciuno-preoti, minciuno-episcopi, etc. proorocii mincinosi, lucratori satanei, antihristului, potrivnicii voii, randuielii lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos cum s-a vazut si mai sus] Te-ai dezlegat de femeie? Nu cauta femeie. [Ramai fara femeie, deci traieste singur sau traieste cu o femeie ca fratele si sora, fara relatii sexuale pentru ca esti deja casatorit o data in viata pentru totdeauna si in vesnicie prin Sfanta Taina a Cununiei, altfel daca cauti alta femeie ca sa ai relatii sexuale traiesti in preacurvie tu cu acea femeie si va pierdeti mantuirea amandoi, ajungeti in iad!]" (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:27)
"Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine. Daca insa nu pot sa se infraneze [de la ganduri cu relatii sexuale, preacurvie mentala, relatii sexuale], sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda [decat sa ajunga la preacurvie, prin ganduri de preacurvie (preacurvie mentala) si prin relatii sexuale inainte de Sfanta Taina a Cununiei, astfel sa-si piarda mantuirea si sa ajunga in iad]. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]: Femeia sa nu se desparta de barbat! Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia? Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc in toate Bisericile." (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:7-17)
"Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa [la fel] cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica, Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de [uni cu] femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat [teama respectuoasa din iubire fata de barbat, ca si teama din iubire de Dumnezeu]." (Sfantul Apostol Pavel - Efeseni 5:21-33)
"Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire. Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu. Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca. Dar ea [femeia] se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie [lucrand la sfintele fapte bune evanghelice, sfintele virtuti]." (Sfantul Apostol Pavel - 1 Timotei 2:8-15 - Sfantul Apostolul Pavel este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor)
Din PIDALION Original 1841 (Cartea Sfintelor Canoane - Legile Dumnezeiesti - Carma Bisericii Sobornicesti si Apostolesti a lui Hristos, adica Carma Bisericii OrtoDoxe): " (...) Legea cea veche [din Vechiul Testament] adica ierta celor casatoriti a-si desparti pe femeile sale cand voia, si fara de nici o binecuvantata pricina. Iar Domnul [Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos] la Evanghelie [Noul Testament, Sfanta Evanghelie (Buna Vestire)], a oprit aceasta foarte. (...) Fiindca cu aceasta ce face sa vede ca necinsteste nunta, care dupa Apostolul [Sfantul Apostol Pavel] este cinstita [dupa Sfanta Taina a Cununiei este binecuvantata de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], si ca socoteste patul si impreunarea necurate [relatiile conjugale, relatiile sexuale dupa Sfanta Taina a Cununiei], care de insusi Apostolul [Sfantul Apostol Pavel] s-au numit nespurcate (Evrei: 13; I Coloseni: 4). Las a zice ca si la aceasta despartire mijloceste preacurvie [se face preacurvie], precum au zis Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru]: "Cela ce si-ar lasa pe femeia sa, afara de cuvant de curvie, o face pe ea sa preacurveasca [la fel si cand femeia isi lasa barbatul]" (Matei: 5,32). Dar si apostolul [Sfantul Apostol Pavel] a zis: "Legatu-te-ai cu femeie, nu cauta dezlegare [dupa Sfanta Taina a Cununiei esti o data casatorit in viata pentru totdeauna si in vesnicie!]. Si sa nu va lipsiti pe unul de altul, fara numai din invoire [de comun accord, amandoi, nu numai unul], ca sa va zaboviti cu postul si cu rugaciunea" 36 ([Sfantul Apostol Pavel - Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel -] I Corinteni 7:5,27). (...)" (Extras din: PIDALION Original 1841 pagina 28 - 29 din Arhiva - Biblioteca Ortodoxa de la SufletOrtoDox.ro)
"Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii[desfranatii pot sa fie neinfranati pe alimentatie (lacomia pantecelui) ori desfranare (neinfranare) prin iuirea de bani, desfranare de putere, desfranare (neinfranare) catre orice patima (pacatul repetat este o patima - pacatul inseamna sa nu faci voia si sa nu ramai in randuiala lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime), sau desfranarea sexuala: desfranarea sexuala mentala (pofta trupeasca mentala, curvia mentala si desfranarea fizica sunt acelasi pacat, spune Iisus Hristos - Matei 5:27-28), smintitorii (ucigasii de suflete) care provoaca (instiga, ispitesc) la desfranarea sexuala mentala pe oameni (copii, baieti, barbati fete, femei), libertinii, concubinii sau cei cu casatorii de proba (casatoriile nelegitime, fara casatoria religioasa sau fara Taina Cununiei), curvarii, si cei care sunt casatoriti cu Taina Cununiei insa se feresc sa aibe copii; desfranarea pantecelui: desfranarea stomacului, cei ce traiesc numai pentru mancare, lacomi pentru mancare; si orice desfranari, neanfranari ce duc la pacate si patimi], nici inchinatorii la idoli, nici adulterii [curvarii, preacurvarii, preadesfranatii], nici malahienii[cei care practica masturbarea (curvia cu mana) sau se feresc ca sa nu faca copii], nici sodomitii[homosexualii si cei care fac perversiuni sexuale (sex anal, sex oral, etc.)], Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii [hulitorii, blasfemiatorii, barfitorii, clevetitorii], nici rapitorii [ucigasii] nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu." (Sfantul Apostol Pavel - 1 Corinteni 6:9-10)
FAMILIA CRESTINA
Text din: Invatatura de credinta crestina ortodoxa (Catehism ortodox), Bucuresti 1952, reed. [reeditare] Iasi, 1996
Ce este familia?
Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, familia este un asezamant dumnezeiesc si temelia vietii de obste. Ea se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura dintre barbat si femeie, binecuvantata de Dumnezeu in fata sfantului altar. Aceasta legatura rasare din imboldul firesc sadit de Dumnezeu in om. "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Efes. 5, 31 [Sfantul Apostol Pavel - Efeseni 5:31]).
Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe insusi Dumnezeu. "Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul Lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul" (Facere 1, 27-28).
Care sunt insusirile familiei crestine?
insusirile familiei crestine se desprind din invatatura sfintei Biserici despre casatorie si sunt:
1) Unitatea si egalitatea.Familia trebuie sa fie intemeiata prin legatura dintre un singur barbat si o singura femeie. "Fiecare (barbat) sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau" ([Intaia epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel] I Corinteni 7:2).
Sfanta noastra Biserica nu ingaduie legatura dintre barbat si mai multe femei, caci aceasta injoseste femeia. in familia crestina femeia este sotie, adica tovarasa de viata si impreuna-lucratoare cu barbatul, in toate. Crestinismul a ridicat femeia din starea de injosire fata de barbat, in care se gasea mai inainte, si a asezat-o in toata vrednicia ei de fiinta creata "dupa chipul lui Dumnezeu", precum spune Sfantul Apostol Pavel: "Nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus" (Gal. 3, 28).
Astfel, crestinismul a aratat pentru prima data ca femeii i se cuvine aceeasi pretuire ca si barbatului. Numai mult mai tarziu, oranduielile omenesti i-au recunoscut si ele femeii drepturi si indreptatiri alaturi de barbat.
2) Dragostea si buna invoire dintre soti.Cand sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la intemeierea unei familii, atunci rareori traiul intre soti este fericit.
3) Curatia. Sotii sa nu fie in apropiata inrudire trupeasca si sufleteasca. Prin canoanele sale, sfanta noastra Biserica a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinta incheierea casatoriei.
4) Sfintenia.Familia trebuie sa fie binecuvantata prin Taina Sfintei Cununii. Sfantul Apostol Pavel numeste casatoria, prin care se infiinteaza familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai daca ea este intemeiata, in Hristos si in Biserica (Efes. 5, 32). Pentru insemnatatea pe care familia o are in viata de obste, binecuvantarea dumnezeiasca este de neaparata trebuinta.
5) Trainicia.Casatoria sa fie pentru toata viata, caci: "Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Matei 19, 6). Iar Sfantul Apostol Pavel spune:"Celor ce sunt casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa, barbatul sa nu-si lase femeia" (I Cor. 7,10-11). In afara de moartea trupeasca, sfanta Biserica ingaduie desfacerea legaturii dintre soti (divortul) numai din pricini morale asemanatoare mortii trupesti, cum sunt: necredinciosia (adulterul), sau alte legaturi trupesti neingaduite (Matei 19, 9).
Sfanta noastra Biserica ingaduie recasatorirea sotilor vaduvi [diar vaduvele tinere spune Sfantul Apostol Pavel in Sfanta Evanghelie].
Care este scopul familiei?
Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, scopul familiei este:
1) Nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc si a credinciosilor sfintei Biserici;
2) Ajutorarea sotilor intreolalta, pentru usurarea vietii;
3) Ocrotirea moralitatii sotilor [aparare de preacurvie].
Care este insemnatatea familiei pentru viata?
S-a mai spus ca omul este creat pentru viata in societate (de obste), adica pentru a trai impreuna cu semenii sai: "Si a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facere 2:18).Cea dintai forma a vietii de obste este tocmai familia. Pe familie se intemeiaza apoi toate celelalte forme de viata obsteasca.
Dar familia nu este numai simburele din care cre te obstea (societatea) omeneasca, ci ea este si cel dintai asezamant de createre morala a omului, neaparat necesar pentru bunastarea societatii. Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. In sanul ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor.
Pentru a-si putea indeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creste oameni cinstiti in orice privinta, familia crestina trebuie sa se calauzeasca dupa indrumarile morale sanatoase care se gasesc in invatatura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, pastratoarea adevarurilor vesnice.
Care sunt datoriile sotilor unul catre altul?
1) Iubirea si stima reciproca. Sotii sunt datori sa se iubeasca si sa se cinsteasca unul pe altul. Aceasta datorie rasare chiar din unirea lor prin casatorie, caci ei "nu mai sunt doi, ci un trup" (Matei 19, 6). Sfantul Apostol Pavel spune: "Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata; asemenea si femeia barbatului" (I Corinteni 7, 3).
[ "Cat despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre. Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca." (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:1-6)
"Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine. Daca insa nu pot sa se infraneze [de la ganduri cu relatii sexuale, relatii sexuale], sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda [decat sa ajunga la preacurvie, prin ganduri de preacurvie (preacurvie mentala) si prin relatii sexuale inainte de Sfanta Taina a Cununiei, astfel sa-si piarda mantuirea]. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]: Femeia sa nu se desparta de barbat! Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia? Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc in toate Bisericile." (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:7-17) ]
2) Credinciosia. Sa-si pastreze unul altuia credinciosia fagaduita in fata altarului.
3) Ajutorarea. Sa se ajute unul pe altul in chip desavarsit si sa lucreze impreuna pentru cele trebuitoare vietii, impartasind impreuna atat bucuriile cat si greutatile ei.
4) Curatia si cumpatarea. Sa traiasca impreuna in dreptate, curatie si cumpatare.
5) Munca impreuna fi desavairsirea morala. in orice imprejurare, sotii sunt datori sa se lege cat mai strans unul de altul, sa-si implineasca lipsurile, sa-si desavarseasca insusirile si darurile si sa lucreze impreuna pentru propasirea morala a fiecaruia si pentru buna educatie a copiilor lor, avand drept calauza poruncile crestine.
In felul acesta, viata crestina de familie va fi curata si sanatoasa, va fi scoala de virtuti, roditoare de bine pamantesc si ceresc.
Din cine este alcatuita familia?
Familia este alcatuita din parinti si copii. Parintii [BARBAT SI FEMEIE] au datorii fata de copii, iar copiii fata de parinti.
Mai cuprinde familia si alte persoane?
Da. Pe langa parinti si copii, familia mai cuprinde si pe celelalte rude, oricat de departate. De aceea, toate rudele trebuie sa se iubeasca, sa se respecte si sa se ajute, iar felul acesta de viata sa patrunda in toata societatea omeneasca, adica in marea familie a neamului omenesc.In aceasta mare familie a omenirii, care, dupa invatatura crestina, are ca Tata pe Dumnezeu, toti oamenii sunt frati intre ei, prin Hristos.
Asadar, familia crestina trebuie sa fie vatra in care focul dragostei sa nu se stinga niciodata si de la care sa se incalzeasca omul si obstea omeneasca.
"Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta!" - 11 august 2018
In ziua de sambata, 11 august 2018, sfanta liturghie la Biserica in cinstea Sfintilor Imparati Constantin si Elena din or. Imola a fost oficiata de protoiereul Serghei Popescu, parohul Bisericii.
In predica sa parintele Serghei le-a vorbit crestinilor despre faptul casatorie si divort. Mantuitorul ne spune ca Dumnezeu a creat barbatul si femeia si a spus: "Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta”. Ca cei care si-au unit viata nu mai pot sa divorteze. Domnul Hristos spune: sotii sunt un singur trup si "ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu mai desparta”. Nu ne casatorim pentru cateva luni sau cativa ani, ci acest pas il facem pentru toata viata.
Iar fariseii il intreaba pe Hristos: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase? La care El le raspunde ca pentru invartosarea inimii lor le-a dat voie Moise sa-si lase femeile, dar din inceput nu a fost asa.
Iubirea este cea care sta la baza intemeierii unei familii si nimic nu poate tine pe cei doi soti unul linga altul decit ea.
Cind barbatul si femeia se unesc in casatorie, ei nu mai sunt ceva pamintesc ci Chipul lui Dumnezeu Insusi. Acest dar al lui Dumnezeu avem datoria sa-l pastram cu mare sfintenie, si sa nu permitem nimanui de a distruge acest asezamint dumnezeiesc. Prin casatorie, sotii se impartasesc unul din puterile celuilalt, de darurile si virtutile celuilalt, astfel: "Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeie necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios” (I Corinteni 7:14).
Barbatul si femeia trebuie sa intretina in familie o atmosfera de pace si buna intelegere pentru a bineplacea lui Dumnezeu, multumind pentru toate.
Nu exista casnicie fara greutati, fara neintelegeri, e normal, atata timp cat pacatul ne robeste, dar putem trece peste toate:"In lume necazuri veti avea dar indrazniti Eu am biruit lumea".
Aceasta este familia, sa inveti sa nu mai fii egoist, sa nu mai faci ce vrei, ci sa faci totul impreuna cu cel iubit. Si invatand in familie sa nu mai fii egoist, aplici asta si-n societate, iubindu-i dezinteresat si pe ceialalti oameni.
Pentru un crestin adevarat nu exista varianta divortului, el nu are in minte asta niciodata, ci are doar varianta iertarii.
"Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta” pentru ca are putere Domnul sa rezolve toate necazurile si toate neintelgerile din familie.
Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 26 aprilie 2011
Noul Testament cuprinde o serie de texte cu privire la Taina Casatoriei, care modifica esential perceptia vechi-testamentara existenta din acest punct de vedere. Daca in Vechiul Testament casatoria avea drept scop esential procreatia si pastrarea unei unitati familiale bazate pe criterii etnice, cuvintele Mantuitorului si ale Sfintilor Apostoli schimba fundamental aceasta pozitie rigida, aducand in discutie elementul spiritual al unirii intre soti, precum si finalitatea eshatologica a tainei: dobandirea Imparatiei cerurilor.
Pentru a pastra o abordare corecta a demersului nostru, am decis sa analizam mai intai textele referitoare la Taina Cununiei care sunt cuprinse in Sfintele Evanghelii, urmand ca, dupa aceea, sa ne ocupam de mentiunile din epistolele Sfintilor Apostoli.
Monogamie versus poligamie
Primele pericope evanghelice pe care le vom aborda sunt cele din Evanghelia dupa Matei. "Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa pentru orice pricina?Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta" (Matei 19: 3-6). Observam inca din modul in care fariseii adreseaza intrebarea ca in spatele ei se ascunde o capcana.
Eric Fuchs precizeaza ca in perioada respectiva existau doua scoli rabinice care aveau pozitii diferite asupra modalitatii de divort. Ucenicii rabinului Sammai considerau ca divortul nu poate fi acordat decat in anumite situatii, in timp ce urmasii rabinului Hillel erau mult mai permisivi din acest punct de vedere (Sexual Desire and Love. Origins and History of the Christian Ethic of Sexuality and Marriage, translated by Marsha Daigle, James Clarke & Co., Cambridge, UK, 1983, p. 64). Fuchs mai afirma ca evreii bogati puteau sa beneficieze astfel de o poligamie succesiva. Divorturile devenisera, la fel ca si institutia casatoriei de altfel, un lucru pur legal, fara o conotatie spirituala.De aceea, Mantuitorul face trimitere mai intai la referatul creatiei omului cuprins in Cartea Facerii.
Parintele Constantin Mihoc subliniaza faptul ca odata cu crearea lui Adam si a Evei avem primul cuplu monogam din istorie. In Rai nu a existat nici un moment poligamia, aceasta aparand doar odata cu caderea in pacatul originar (Taina casatoriei si familia crestina in invataturile Marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002, p. 25).
Hristos citeaza apoi cuvintele lui Adam rostite atunci cand acesta a vazut-o prima data pe Eva si incheie cu un accent pe unitatea celor doi soti. Barbatul si femeia, odata casatoriti, sunt un singur trup. Nu intamplator Domnul a folosit aceasta comparatie. Ne amintim ca Adam a fost creat din tarana, dar Eva a fost creata din coasta sa. Prin urmare, aceasta analogie este pastrata si aici.
Orice barbat si femeie care formeaza un cuplu casatorit nu pot fi separati cu usurinta, asa cum nici membrele unui trup nu pot fi indepartate fara ca acest gest sa provoace o durere imensa. De asemenea, se mai atrage atentia asupra unui aspect: unirea binecuvantata de Dumnezeu nu trebuie distrusa de dorinta pacatoasa a omului.
Adulterul este singurul motiv de divort
Exista o anumita fragilitate a relatiei dintre Dumnezeu si om specificata in ultimul verset al pasajului evanghelic citat anterior. Dumnezeu uneste barbatul si femeia, iar, din acest punct de vedere, unirea nu ar trebui sa se incheie niciodata. Si totusi, numarul divorturilor, atat in perioada respectiva, cat si in cea prezenta, este alarmant de mare. Oamenii se despart, casniciile se destrama, iar amintirile dureroase persista uneori pe durata zecilor de ani.
Exista insa si un motiv de divort care poate fi considerat plauzibil din perspectiva lui Dumnezeu? "Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter [preacurvie]" (Matei. 19:7-9). Raspunsul Mantuitorului este cat se poate de clar si direct. Doar invartosarea inimii poporului iudeu a facut ca Moise sa nu aiba de ales si sa le ingaduie despartirea. Hristos afirma in continuare ca exista un singur motiv pentru care oamenilor le poate fi ingaduit sa divorteze: adulterul [preacurvia]. Acest aspect apare anterior in cursul predicii de pe munte: "S-a zis iarasi: "Cine va lasa pe femeia sa sa-i dea carte de despartire". Eu insa va spun voua: oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter [preacurvie], si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter [preacurvie]" (Mt. 5:31-32).
Din punct de vedere evanghelic exista un singur motiv de divort: adulterul, dar la acesta s-au mai adaugat alte cateva in cursul istoriei, pe care le vom aborda la momentul oportun.
Acest adulter [preacurvie], insa, nu poate fi privit dintr-un punct strict sexual, desi termenul grecesc caruia ii corespunde (porneia) nu lasa loc de prea multe comentarii.
[Mai jos se amesteca Adevarul cu minciuna, se modifica Voia lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos pentru ca apostazie poate insemna orice pacat care iil facem, in seamna sa fim IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU, sa nu faci voia lui DUMNEZEU, INSEAMNA SA FII IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU!!! Iisus Hristos a spus clar Matei cap 19: 5-9: "... 5. Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. 6. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta. 7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase? 8. El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa. 9. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare [preacurvie], si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter [preacurvie]. ..."]
Totusi, Biserica Ortodoxa acorda divortul si in cazul in care unul dintre soti a comis un act de apostazie. In acest caz, tradarea propriului Dumnezeu poate fi considerata drept un adulter infaptuit impotriva propriei credinte. Observam, de asemenea, ca Mantuitorul critica direct motivele puerile de divort ale iudeilor si le spune ca la inceput nu a fost asa.
[ Sfantul Apostol Pavel ne spune ca Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru ne porunceste ca si in momentul in care barbatul nu este credincios sau cand femeia nu este credincioasa SA NU SE DESPARTA UNUL DE CELALALT pentru "barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios" deci mai bine sa-si duca crucea (necasurile vietii), astfel sa se intrajutoreze in familia crestina barbatul si femeia si la bine si la rau, sa se ajute sa se sfinteasca unul pe celalalt prin sfintele fapte bune evanghelice, prin iertare, rabdare, milostenie, rugaciune, iubirea crestineasca, etc. prin sfintele virtuti:
"Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine. Daca insa nu pot sa se infraneze [de la ganduri cu relatii sexuale, relatii sexuale], sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda [decat sa ajunga la preacurvie, prin ganduri de preacurvie (preacurvie mentala) si prin relatii sexuale inainte de Sfanta Taina a Cununiei, astfel sa-si piarda mantuirea]. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul [Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos]: Femeia sa nu se desparta de barbat! Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia? Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc in toate Bisericile." (Sfantul Apostol Pavel, care este numit: Gura lui Hristos, vasul alegerii, Apostolul neamurilor - 1 Corinteni 7:7-17)
Deci cei care asa zis se "casatoresc a doua sau a 3-a oara" (prin coboraminte date de asa zisi preoti, asa zisi episcopi, adica minciuno preoti si minciuno episcopi, deci lucratorii satanei, ai antihristului, care sunt vrajmasii lui Hristos), or sa traiasca in PREACURVIE iar preacurvarii nu mostenesc imparatia lui Dumnezeu, deci nu se mantuiesc daca mor in aceste pacate si nu se opresc sa mai traiaasca in preacurvie (in acest caz sa traiasca ca fratele si sora, fara relatii sexuale), daca continua pe aceasta cale a pierzarii ajung in Iad:
"Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii[desfranatii pot sa fie neinfranati pe alimentatie (lacomia pantecelui) ori desfranare (neinfranare) prin iuirea de bani, desfranare de putere, desfranare (neinfranare) catre orice patima (pacatul repetat este o patima - pacatul inseamna sa nu faci voia si sa nu ramai in randuiala lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime), sau desfranarea sexuala: desfranarea sexuala mentala (pofta trupeasca mentala, curvia mentala si desfranarea fizica sunt acelasi pacat, spune Iisus Hristos - Matei 5:27-28), smintitorii (ucigasii de suflete) care provoaca (instiga, ispitesc) la desfranarea sexuala mentala pe oameni (copii, baieti, barbati fete, femei), libertinii, concubinii sau cei cu casatorii de proba (casatoriile nelegitime, fara casatoria religioasa sau fara Taina Cununiei), curvarii, si cei care sunt casatoriti cu Taina Cununiei insa se feresc sa aibe copii; desfranarea pantecelui: desfranarea stomacului, cei ce traiesc numai pentru mancare, lacomi pentru mancare; si orice desfranari, neanfranari ce duc la pacate si patimi], nici inchinatorii la idoli, nici adulterii [curvarii, preacurvarii, preadesfranatii], nici malahienii[cei care practica masturbarea (curvia cu mana) sau se feresc ca sa nu faca copii], nici sodomitii[homosexualii si cei care fac perversiuni sexuale (sex anal, sex oral, etc.)], Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii [hulitorii, blasfemiatorii, barfitorii, clevetitorii], nici rapitorii [ucigasii] nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu." (Sfantul Apostol Pavel - 1 Corinteni 6:9-10) ]
Comentand asupra acestui pasaj, parintele Mihoc afirma: "Numai pacatul a fost cauza nesocotirii unitatii si indisolubilitatii familiei care sunt randuite de Dumnezeu" (Taina casatoriei si familia crestina…, p. 25). Asa cum vom vedea, insa, cuvintele Mantuitorului au generat o reala teama in randul ucenicilor, care au inceput sa considere Taina Casatoriei drept un lucru care nu trebuie dorit.
Casatoria - deschidere spre Imparatia cerurilor
"Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru Imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga" (Matei. 19: 3-12). In cursul istoriei patristice, acest pasaj a generat numeroase comentarii, majoritatea concentrate asupra diferentei intre casatorie si monahism. Eric Fuchs, insa, a oferit o interpretare care pare mult mai potrivita din anumite puncte de vedere. Astfel, el considera ca termenul de famen nu implica aici neaparat sensul literar al termenului, ci in special pe cel de castitate. Unii ajung la aceasta puritate inca din copilarie, altii ajung prin intermediul unor alte persoane bogate din punct de vedere spiritual, iar a treia categorie este cea a celor desavarsiti, care inteleg unde conduce propria puritate si cunosc tinta finala: dobandirea Imparatiei cerurilor.
In mod paradoxal, aici avem un pasaj legat in special de casatorie, nu neaparat de monahism, asa cum a fost adesea interpretat. Unii oameni iubesc, altii sunt invatati sa iubeasca, iar cei desavarsiti conduc iubirea lor spre Imparatia cerurilor.
Pasajul aceasta, privit din punct de vedere spiritual, si nu in litera, ne aminteste de valoarea casniciei din punct de vedere crestin. Daca Hristos ar fi dorit sa sublinieze valoarea fecioriei in detrimentul casatoriei, ucenicii sai ar fi avut dreptate atunci cand au afirmat ca Taina Casatoriei este un lucru care trebuie depasit sau evitat. Consideram ca nu aceasta a fost intentia sa atunci cand a oferit aceasta scurta comparatie cu cei care sunt fameni. Vom continua analiza pasajelor evanghelice cu privire la Taina Casatoriei si in materialul urmator.
Te-ai legat cu femeie [cu Sfanta Taina a Cununiei, Sfanta Taina a Casatoriei],nu cauta dezlegare [asa zisul divort] - Mihai Costache - 9 noiembrie 2021
DESPRE FAMILIE - FAMILIA CRESTINA, FAMILIA IN DREAPTA CREDINTA, ORTODOXA - Ieromonahul Petru de la Muntele Athos - Cetateanul Gabriel - 9 aprilie 2021
Cateva subiecte discutate: * De ce barbatul si femeia SE CASATORESC O SINGURA DATA IN VIATA SI DECI SI IN VESNICIE, deci de ce DIVORTUL ESTE MARE PACAT, astfel FEMEILE CARE DIVORTEAZA SUNT IMPOTRIVA VOII LUI DUMNEZEU ["CE A IMPREUNAT DUMNEZEU OMUL SA NU DESPARTA." (Matei 19:6) !!!] SI DECI TRAIESC IN PREACURVIE DACA DIVORTEAZA SI SE RECASATORESC [asemenea barbatii care divorteaza si se recasatoresc traiesc in PREACURVIE]. Sfantul Apostol Pavel spune (sa nu ne amagim caci nedreptii si enumera 10 categorii de nedrepti, de cei care sunt impotriva voii lui Dumnezeu) ca PREACURVARII NU MOSTENESC IMPARATIA CERURILOR (DECI NU SE MANTUIESC (1 Corinteni 6:9-10).
* Randuiala in familia crestina Sfantul Apostol Pavel spune: Capul femeii este barbatul si Capul lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu Tatal.
* Cum sa se comporte femeia cu barbatul, si pana unde sa asculte femeia de barbat (femeia asculta de barbat pana la pacat, pana la nefacerea voii lui Dumnezeu cum scrie in Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti)
* Necazurile care vin in familia crestina din cauza pacatelor, neascultarea de Dumnezeu, deci nefacerea in fapte a voii lui Dumnezeu.
* Pana unde ascultam de falsii preoti, falsii clerici ecumenisti? Ascultarea o facem pana la erezie, in vatatura stricata a episcolilor, preotilor, diaconilor [invatatura eretica, ecumenista, este invatatura satanica, antihristica] (deci ascultam de episcopi, preoti, diaconi... de cler pana la minciuna, pana la erezie, adica pana la schimbarea invataturii lui Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, pana la incalcarea Sfintelor Canoane Apostolice [Legile Bisericii lui Hristos], cititi Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti despre ascultarea de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos si de Biserica lui Hristos)
* Cum se distruge familia crestina greselile femeii, greselile barbatului
- Cum se distrug copii [si generatiile urmatoare daca nu se revine si nu se face voia lui Dumnezeu !!!] din cauza greselilor, pacatelor femeii sau a barbatului
* Despre FALSA PANDEMIE CU VIRUSUL CORONA, LEPADAREA DE DUMNEZEU PRIN ACCEPTAREA RESTRICTIILE FALSEI PANDEMII SI DICTATURA ANTIHRISTICA CU VIRUSUL CORONA (COVID-19, SARS-CoV-2, etc.), despre restrictiile antihristice (purtarea mastii, luarea temperaturii, purtarea manusilor importiva virusului corona), despre vaccinare si lepadarea de Dumnezeu, despre dictatura antihristica
"Sunt niste papusi care insa au pierdut harul adevarului, care doar mimeaza adevarul [deci sunt mincinosi, lucratorii satanei, antihristului]. Dar nu il mai detin. Se saruta cu ereticii, dar duc pe umerii lor raspunderea caderii unui neam, a unei Biserici in apostazie. Ii intreb si eu pe acesti ierarhi [falsi ierarhi, minciuno-ierarhi] daca ii indreptateste vreun canon [Lege a Bisericii sobornicesti si apostolesti a lui Hristos - vezi Sfintele Canoane in Pidalion] sa fie eretici?" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013] - Revista Atitudini)
"Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie [unica dreapta credinta]. Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica. Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desţelenească din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata [unica Dreapta Credinta]. Iar fara Adevar [Hristos], ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul [diavolul, satana]. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica [soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos] nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul [erezia ereziilor] este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa [unica Dreapta Credinta], de neamul lor, de Traditie [Sfanta Traditie]... se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire [minciuna, lucrare satanica, antihristica]. Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile [daca este duh de la Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, sau duh de la satana, duhul antihristului], fratilor!" (Parintele Arhimandrit Justin Parvu (Iustin Parvu), numit Voievodul Ortodoxiei [10 februarie 1919 - 16 iunie 2013])
Familia si relatiile de cuplu. AUTORITATEA SI SUPUNEREA IN CASNICIA CRESTINA in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur [extras din cartea: BARBATUL SI FEMEIA in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur] - CuvantulOrtodox.ro - 2 martie 2011
1. „Fie-va autoritatea plina de stralucire!”
Prin cele aratate in capitolele anterioare intelegem ca, in viziunea hrisostomica, suprematia masculina nu implica in nici un fel dominarea sau discreditarea sotiilor de catre soti, deoarece aceasta suprematie este bazata, confirmata si dobandita de virtutea sotilor. „Fie-va autoritatea plina de stralucire (lampran)!“(1), ii indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur. „Si va fi cu adevarat asa, adauga el, atunci cand ele [sotiile] nu vor avea de suferit nici o injosire din partea voastra”(2). Autoritatea sotilor trebuie sa izvorasca din dragostea cu care-si slujesc familia, nu din faptul ca ei au un rol dominant in contextul relatiilor familiale. Adresandu-se sotilor, Sfantul Ioan Hrisostom le impartaseste opiniile lui in aceasta privinta:
„Noi suntem randuiti (…) sa le stapanim nu de dragul de a fi in aceasta situatie, ci pentru a le conduce cu virtute. Caci cel ce conduce trebuie neaparat sa fie de nebiruit in virtute. Dar daca este biruit, atunci nu mai este carmuitor.”(3)
Iar intr-alt loc:
„Voi aveti, dar, aceasta putere dintr-o necesitate (anangkaian) izvorata dupa fire (in virtutea faptului ca sunteti parte barbateasca); aveti grija si pastrati totodata legatura care izvoraste din iubire (agapes)” (4).
Un aspect fundamental al acestei virtuti este arta de a se conduce pe sine insusi: ratiunea sa primeze asupra pasiunilor, si sufletul asupra trupului. Acesta este un prerogativ absolut al celui care vrea sa fie un sot si un tata bun (la randul sau, acest prerogativ va constitui o necesitate pentru cel care detine o functie de conducere in societate – dupa cum vom vedea in capitolul urmator):
„Adevaratii stapani sunt cei care-si aplica propriile reguli lor insisi. Caci acestea sunt cele patru lucruri importante: sufletul, familia, orasul, lumea. Si aceste lucruri se afla intr-o inlantuire continua. Cel care vrea sa supravegheze bunul mers al familiei sale si s-o randuiasca (oikodomeseiri) cum se cuvine, trebuie mai intai sa puna sufletul sau in buna randuiala (rhythmizein); cel care este in stare sa-si disciplineze sufletul, facandu-si-l stapan asupra trupului, iar trupul, slujitor al sufletului, va fi in stare sa-si disciplineze si familia sa” . (5)
Pentru a ne conduce viata cum se cuvine, este necesar sa stim sa fim condusi. Povatuindu-i pe barbati in legatura cu felul in care trebuie sa-si conduca slujitorii, Sfantul Parinte le spune urmatoarele:
„Asemenea si voi, fiind voi insiva slujitori, veti fi buni si ingaduitori” (6).
Le aduce apoi drept pilda pe Iosif, atunci cand acesta se afla in Egipt:
“Caci de vreme ce urma ca el sa domneasca, se cuvenea dar, mai intai sa invete el sa fie condus, si in timp ce era condus, a devenit el insusi carmuitor si conducea (proestos) toata casa.”(7)
Principala virtute a sotilor care-si conduc sotiile este dragostea:
"Ori de cate ori ii dai o povata sotiei tale, totdeauna sa incepi prin a-i spune cat de mult o iubesti (agapes) (…) Spune-i ca o iubesti mai mult decat iti iubesti propria viata, pentru ca aceasta viata nu este nimic, si ca singura ta speranta este ca voi amandoi sa treceti prin viata aceasta intr-asa fel incat in viata ce va sa fie sa fiti uniti in dragoste desavarsita.”(8)
Dragostea trebuie exprimata atat prin cuvinte, cat si prin fapte:
„Arata-i ei [sotiei tale] ca are un mare pret compasiunea (synousian) ei pentru tine si ca, de dragul ei, vrei mai mult sa stai acasa decat in oras. Respect-o (portima) mai presus de prietenii tai, si mai presus decat copiii pe care ti i-a nascut, si iubeste-i pe acesti copii de dragul ei.”(9)
Cand sotul isi iubeste sotia cu adevarat, toate lucrurile merg bine:
„Daca cel care conduce iubeste (phile) pe cei condusi, totul rezista (synesteken) bine. Iubirea (agape) din partea celor condusi nu este ceruta atat de mult cum este cea care trebuie sa-l stapaneasca pe cel care conduce.”(10)
Fara indoiala, sotul va castiga respectul si ascultarea sotiei lui prin dragostea sa jertfelnica pentru ea, iar nu prin amenintari si frica:
„Atunci cand sotia se supune sotului ei prin constrangere (anangke), frica si forta, este cu mult mai impovarator si mai neplacut decat atunci cand sotia comanda cu autoritate deplina. De ce aceasta, te intrebi? Pentru ca forta distruge cu totul atat dragostea (philian), cat si placerea (hedonen). Acolo unde nu este nici dragoste (philias), nici dorinta (pothou), si frica si constrangere le-au luat locul, spune-mi, ce valoare va avea o asemenea casatorie?”(11)
Dragostea sotului fata de sotie trebuie sa fie lipsita de ingamfare, aroganta sau atitudini de superioritate:
„Barbatul sa nu-si dispretuiasca sotia din pricina ca ea ii este supusa, pentru ca ea este trupul sau. Iar capul, daca va dispretui trupul, va pieri si el. El, dar, sa puna in balanta iubirea (agapen) lui pentru ea, cumpanind astfel supunerea ei fata de el.” (12)
Poate ca in vremurile acelea multi dintre soti se speriau sau chiar se alarmau in fata unor asemenea indemnuri. Poate ca si atunci, ca si acum, in zilele noastre, existau destui soti care ripostau, reactionand vehement:
„Daca eu ma voi purta asa, nu va gandi sotia mea ca sunt slab si lipsit de personalitate? Si un astfel de comportament nu-mi va submina autoritatea in relatiile mele cu ea?”
Anticipand acest gen de reactii, Sfantul Ioan Gura de Aur face din nou apel la interesele personale ale fiecarui om, care trebuie sa fie puse in prim-plan afectiv:
„Niciodata sa nu te temi ca, stiind ca este iubita (philoumene), ea te va dispretui, ci tu nu inceta sa-i marturisesti ca o iubesti (phileis). Sigur, curtezanele, care se apropie de diferiti barbati, ar nutri mult dispret fata de iubitii (eraston) lor, daca ar auzi astfel de lucruri de la ei. Dar o sotie respectabila sau o nobila fecioara nu vor fi nicicand afectate negativ de marturisirile tale de iubire, ci, dimpotriva, iti vor fi mult mai supuse.” (13)
Adresandu-se de aceasta data atat sotilor, cat si sotiilor le spune urmatoarele:
„Sa nu te porti, dar, ca un tiran (authentei) pentru ca sotia ta iti este supusa. Iar tu, la fel, nu te ingamfa pentru ca sotul tau te iubeste. Nici dragostea sotului sa nu duca la semetia sotiei, nici supunerea sotiei sa nu duca la infumurarea barbatului.Din aceasta pricina a randuit Dumnezeu ca ea sa se supuna, ca sa fie si mai mult iubita de tine.”(14)
Din nou ne aminteste Sfantul Ioan Hrisostom: dragostea pe care o nutreste barbatul fata de sotia lui se poate compara cu dragostea lui Hristos pentru Biserica, dupa cum invata Apostolul Pavel („Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si s-a dat pe Sine pentru ea”- Efeseni 5, 25). Cu admirabila-i arta Sfantul Ioan amplifica invatatura paulina:
„Ai vazut masura ascultarii [„Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor intru toate – Efeseni 5, 24]; asculta acum si masurile dragostei. Vrei ca femeia ta sa ti se supuna asa cum i se supune Biserica lui Hristos? Atunci poarta-i si tu de grija la fel de prevazator cum ii poarta Hristos de grija Bisericii. Da, chiar daca se ajunge sa fie nevoie sa-ti dai viata pentru ea, da, si sa fii taiat in bucati de zeci de mii de ori pentru ea, da, si sa induri sau sa suferi orice durere pentru ea, tu sa nu refuzi aceasta[…] In acelasi fel, dar, asa cum El a adus-o la El pe cea care ii intorsese spatele – care Il ura si Il respingea si Il dispretuia – nu prin amenintari, nu prin forta, nu prin teroare sau prin vreun alt lucru asemanator, ci prin statornica Lui afectiune, tot asa trebuie sa te porti si tu cu femeia ta.”(15)
Porunca potrivit careia barbatul trebuie sa-si iubeasca sotia asa cum iubeste Hristos Biserica este una din temeliile biblice pe care Sfantul Ioan Hrisostom isi bazeaza afirmatia ca familia trebuie sa fie „o mica biserica”, iar sotul si tatal sa fie ca un preot al ei (16.) Preotia aceasta nu reprezinta o pozitie arbitrara de autoritate deoarece este intemeiata pe virtute, asa cum aflam din urmatorul fragment referitor la actele de milostenie, una din temele preferate ale Sfantului Parinte:
„Fa din casa ta biserica, din mica ta cutie fa comoara. Fii paznicul bogatiilor sfinte, fii iconom al saracilor. Milostivirea (philanthropic) ta iti confera aceasta preotie (erosymen).”(17)
2. „Sotia este a doua autoritate”
In viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, autoritatea care insoteste conducerea treburilor familiale este in mod real impartita in cel mai inalt grad – sotia fiind „a doua putere (arche deutera)” (18) , „al doilea imparat al casei, caruia ii lipseste doar coroana” (19 ). El defineste casatoria drept „acea stare potrivit careia exista si egalitate (ison), si libertate”, unde „supunerea este usoara (holos mikra)” (20) Daca „cel ce conduce in Biserica are colaboratori (koinonous)(21) care se afla sub autoritatea lui (tes arches), tot astfel si barbatul are un colaborator (koinonon), anume, pe sotia lui.”(22)
Prin urmare, sotia este a doua putere in familie, avand doar ceva mai putina autoritate decat sotul ei, care conduce treburile familiale in stransa colaborare cu ea. Sfantul Parinte nu ne ofera o descriere detaliata a felului in care ar povatui el un cuplu sa-si organizeze viata familiala zi de zi. Dupa toate probabilitatile, a considerat ca este eficient sa ne puna la dispozitie indrumari de ordin general, din care fiecare cuplu in parte sa-si poata alege pe cele care ii sunt de folos. Fara sa apelam la nici un fel de speculatii proprii, ci doar bazandu-ne pe aceste indrumari, putem presupune ca el preconiza ca fiecare decizie luata intr-o familie sa fie precedata de discutii sau dezbateri, la care sa participe ambii membri ai cuplului, in asa fel incat decizia finala sa se bucure de acordul amandorura – si, bineinteles, si al copiilor, atunci cand este cazul. Daca sotul si sotia se iubesc cu adevarat, daca tin cu adevarat unul la celalalt, atunci sotul nu va avea nici un motiv sa treaca peste vointa sotiei lui, impunandu-si propria vointa, deoarece fiecare dintre ei se va gandi la binele celuilalt mai mult decat la cel personal, se vor supune amandoi in aceeasi masura poruncilor date de Hristos Domnul si vor progresa duhovniceste impreuna, cu aceeasi ravna.
Un sot inzestrat cu intelepciune va dori intotdeauna sa se sfatuiasca cu sotia lui inainte de a lua o hotarare, beneficiind astfel de chibzuinta ei; se vor invata astfel unul pe celalalt si se vor stimula unul pe celalalt pe taram spiritual, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. In ceea ce priveste conducerea gospodariei, Sfantul Parinte considera ca sotia este aceea care trebuie sa fie la carma, in timp ce sotul, constient ca este mult mai putin apt decat ea in acest domeniu si ca nu are experienta necesara rezolvarii problemelor gospodaresti, trebuie sa fie foarte recunoscator ca ea este cea care conduce, si nu el; lui ii revine, desigur, responsabilitatea de a veghea la bunul mers al lucrurilor, in ansamblul lor. La sfarsitul acestui capitol, vom analiza mai in detaliu „diviziunea muncii” in familie conform viziunii hrisostomice, recomandata de Sfantul Parinte ca un tipar comportamental demn de urmat de cei doi membri ai unui cuplu matrimonial.
3. Reciprocitate intru supunere
Asa cum aratam in cele de mai sus, conceptia si practica supunerii reciproce a sotilor se armonizeaza permanent in contextul general al crestinismului, potrivit caruia toti crestinii sunt chemati sa se supuna lui Hristos, unul altuia si chiar necrestinilor – desigur, in masura in care acest lucru este posibil. Pentru Sfantul Ioan Hrisostom, sotii si sotiile trebuie sa se supuna unul altuia in trei domenii specifice: in domeniul educatiei si zidirii spirituale reciproce in relatiile lor intime si in atitudinile lor fata de bunurile comune.
Pe taramul zidirii duhovnicesti, fireste, ne asteptam ca Sfantul sa ne povatuiasca unele ca acestea: „Femeile sa-i faca atenti pe barbatii lor, si barbatii pe sotiile lor” (23) . Si inca: „Rugati-va impreuna in casele voastre si mergeti impreuna la Biserica. Cand va intoarceti acasa, intrebati-va unul pe celalalt despre intelesul celor citite in Biserica si al rugaciunilor rostite acolo” (24). Sfantul Parinte sugereaza chiar ca ar trebui sa existe un fel de „intreceri” intre sot si sotie in privinta sarguintei duhovnicesti:
„Dar si acasa, barbatii trebuie sa auda despre aceste lucruri [indemnuri la virtute] de la femei, si femeile de la barbati. Sa fie un fel de intrecere (hamilla) intre ei in ce priveste straduinta de a castiga intaietate in implinirea legii. Iar cel ce a castigat aceasta intaietate, si si-a indreptat purtarea sa sa-l mustre pe cel care a ramas in urma.”(25)
Sfantul Ioan Gura de Aur ne ofera drept pilda de cuplu care s-a angajat in mod desavarsit intr-o astfel de supunere reciproca pe Avraam si Sara: „Si el o asculta in toate, si ea pe el, la fel”(26). In privinta relatiilor matrimoniale intime, Sfantul Ioan ne imbie invataturile pauline, potrivit carora barbatul si femeia trebuie sa se supuna unul altuia intru totul. Ca stare, le aminteste sotilor urmatoarele:
„N-auzi, oare, pe Pavel spunand ca «barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia» [I Corinteni 7, 4], dand aceeasi (koinous) lege la amandoi? Iti mustri cu asprime sotia daca se duce des la biserica, dar tu iti petreci toata ziua la teatru si nu te socotesti vrednic de mustrare! Tii foarte mult la cinstea (sophrosynen) femeii tale, ba faci si lucruri de prisos si depasesti masura, neingaduindu-i sa iasa din casa nici pentru cele neaparat trebuincioase: dar cand e vorba de tine, socotesti ca ti-i ingaduit totul! Dar nu ti-o ingaduie Pavel, care a dat si femeii aceeasi putere (exousian), „Barbatul sa dea femeii cinstea cuvenita [I Corinteni 7, 3]. Ce cinste-i dai tu, cand o insulti in ce are ea mai scump si dai desfranatelor trupul tau, care-i al ei?” (27)
Sau iarasi:
„Trupul barbatului nu mai este al lui ci al femeii lui. Drept aceea, el trebuie sa pastreze intact ceea ce ii apartine ei, fara sa imputineze sau sa degradeze ce este al ei”(28).
Sfantul Ioan Hrisostom le aminteste barbatilor ca legea dumnezeiasca prevede pedepse egale pentu adulter in cazul barbatilor, cat si al femeilor:
„Desi in alte privinte este trebuinta de o autoritate superioara, aici unde este vorba de respectarea castitatii si a sfinteniei casatoriei, barbatul nu are un privilegiu mai mare decat femeia, ci va fi si el pedepsit la fel daca va incalca legile casatoriei” (29) .
In aceeasi omilie, el insista asupra acestui punct al discutiei, diferentiind clar intre legile dumnezeiesti si legile lumesti, sociale:
„Nu-mi spune despre legile necredinciosilor care tarasc la tribunal pe femeia vinovata de adulter sa fie pedepsita, dar care nu cer aceeasi pedeapsa pentru barbatii casatoriti care au pacatuit cu slujitoarele. O sa-ti citesc legea lui Dumnezeu, care este la fel de severa cu femeia, si cu barbatul si care numeste aceasta fapta adulter”(30).
Rezulta limpede ca Sfantul Ioan Gura de Aur respinge cu fermitate „standardele duble” care prevalau in societatea vremii sale, potrivit carora barbatului ii era ingaduit sa comita adulter si sa scape nepedepsit, in timp ce sotia adulterina putea sa fie chiar ucisa. (31)
Asa cum notam si in Capitolul al II-lea, Sfantul Ioan Hrissostom insista asupra proprietatii comune asupra bunurilor agonisite de catre cei doi membri ai unui cuplu afirmand ca sotul nu are nimic in plus fata de sotie. Adresandu-se barbatilor, le spune urmatoarele:
„Mai presus de orice, stramuta din sufletul ei aceasta notiune de «al meu» si «al tau». Daca ea spune «Aceste lucruri sunt ale mele», intreab-o: «Care lucruri sunt ale tale? Iti spun drept ca nu inteleg ce vrei sa spui. In ceea ce ma priveste, eu nu am nimic care sa fie numai al meu. Cum poti tu sa vorbesti despre ce este al tau, cand totul este al tau! […] Eu sunt al tau. Daca eu nu am nici o putere (exousian) asupra trupului meu, ci tu ai putere asupra lui, cu cat este mai mare puterea pe care o ai asupra agoniselilor mele?»”.( 32)
4. Influenta femeii asupra barbatului
Sfantul Ioan Hrisostom nu aduce in discutie nu numai supunerea reciproca dintre soti, ci subliniaza totodata puterea deosebita pe care o are femeia asupra barbatului ei:
„Nimic, in sfarsit, nimic nu are mai multa influenta (ischuroteron) si tarie pentru a-l echilibra (rhytlunti zeiri) si a-l conduce pe barbat ca femeia lui, atunci cand este evlavioasa si prudenta, si pentru a-i intoarce sufletul lui unde vrea ea si cum ii place. Va afla mai putina incredere la prieteni (synoikou) si la invatati si la fel la cei mari decat la avizele si la sfaturile femeii sale. Caci extrema tandrete (…) pe care o are un barbat pentru femeia sa il face sa primeasca sfaturile ei cu multa placere (hedonen). Eu as putea arata aici exemplul multor oameni greoi si indisciplinati, pe care femeile lor i-au potolit si i-au civilizat. Femeia este insotitoarea omului, la masa, la pat la procrearea copiilor (paidopoiias) (33) ; ea este pastratoarea secretelor lui, a hotararilor lui, mai stiu eu a ce? Atasata cu totul de barbatul ei, ea ii este asa de unita precum este capul cu trupul. Ea ii va face mai multe servicii (epimeleian) barbatului ei decat oricine, daca este cinstita si cu bun simt.” (34)
In continuare, Sfantul Parinte le incredinteaza pe sotii, ca de vor pune in aplicare si ele sfaturile bune pe care le dau sotilor lor, cu siguranta ii vor „castiga” pe acestia:
„Ziditi-i (didaskaliari) si intariti-i pe barbatii vostri nu numai prin cuvintele voastre, ci inca si prin exemplul vostru bun. Si cum ii veti invata voi pe barbatii vostri prin faptele voastre si prin exemplul vostru? Atunci cand nu vor vedea in voi nici rautate, nici curiozitate, nici iubire pentru podoabe si nici dorinta, nici gust pentru lucrurile zadarnice ci dimpotriva, va veti multumi simplu cu ceea ce aveti, va vor asculta cu placere si vor primi cu bucurie sfaturile voastre; […] daca faptele voastre se portrivesc cu cuvintele voastre, daca invatati in acelasi timp si cu cuvintele voastre si prin faptele voastre,[…]ei vor ceda in fata voastra; atunci, spre exemplu, cand nu vei mai cauta deloc aurul, pietrele pretioase si maretia hainelor; si, in locul acelora, va veti face o modestie (kosmioteta) de cumpatare, de bunatate. Atunci cand va veti prezenta in fata sotilor vostri impodobite cu aceste virtuti, veti avea dreptul sa le cereti sa le aiba si ei. Caci daca o femeie face ceva pentru a-i placea sotului ei, sufletul ei trebuie sa si-l impodobeasca, pe cand trupul ei nu va face decat sa-l desfigureze, impodobindu-l. In sfarsit, aurul si impodobirile nu va vor face asa de iubite ca si cumpatarea si blandetea, si a fi gata sa va dati si viata voastra pentru ei. Iata ceea ce castiga (cheiroutai)(35) inima si toata iubirea sotilor vostri”.(36)
Si iarasi:
„Daca voi sunteti in aceste dispozitii bune, nu va veti face frumoase numai pe voi insiva, ci ii veti face frumosi si pe sotii vostri. Cand veti parasi luxul si nu se vor mai gandi sa faca cumparaturi mari vor pierde lacomia pe care o aveau de a aduna si vor fi mai indemnati sa faca milostenie, si ii veti putea sfatui cum se cuvine (symbouleuein ta deonta) sa faca ceea ce este placut. Dar […] cum veti avea ravna si graba sa ii indemnati pe sotii vostri sa faca milostenie, daca va veti consuma cea mai mare parte din bogatii ca sa va impodobiti trupul vostru? Parasiti acest fast, incetati de a mai purta haine impodobite cu aur, si atunci veti putea vorbi cu indrazneala (meta parrhesis) despre milostenie cu sotii vostri. Si, chiar cand nu veti castiga nimic, veti avea mangaierea ca ati facut ce trebuia sa faceti din partea voastra. Dar, ce zic eu? Este imposibil sa nu-i miscati pe sotii vostri cand ii veti constrange prin exemplul vostru si prin faptele voastre.” (37)
In opinia Sfantului Ioan Gura de Aur, unul din temeiurile casatoriei este educarea barbatului de catre sotie:
“Caci ea [femeia] s-a insotit cu barbatul ei pentru comuniune (koinonia) pe viata si pentru procrearea copiilor, iar nu pentru lipsa de buna cuviinta si distractii, si pentru ca sa conduca gospodarie (eikoure) (38) si pentru a-l invata (paideue) (39) pe el (semnon)“. (40)
Daca femeia este mai sporita duhovniceste decat barbatul ei, atunci negresit sa-l indemne si pe aceasta, invatandu-l prin indrumarile ei. Sfantul Ioan Hrisostom este cel care o autorizeaza sa indeplineasca aceasta misiune. La un moment dupa ce-i mustra cu asprime pe pastoritii sai de parte barbateasca pentru trandavia lor, si continua in felul urmator:
„Dar ca sa nu va tin numai de rau, haide sa va dau si un mijloc de indreptare. Care? Vreau sa va incredeti sotiilor voastre, ca ele sa va instruiasca (paideue). Ar fi trebuit, dupa legea lui Pavel [I CORINTENI 34-35], ca voi sa fiti dascalii lor! Dar, pentru ca, prin caderea in pacat s-a stricat ordinea (taxis) si a ajuns capul jos, iar trupul sus, sa alegem cealalta cale”(41).
Este limpede ca Sfantul Parinte are o mare incredere in puterea (pag. 311) unei sotii credincioase de a indrepta un sot necredincios aducandu-l pe calea cea buna si ingrijindu-se si de slava acestuia si de bunul lui nume:
„O femeie cuminte, inteleapta, va scoate pe barbatul ei de pe caile pline de (…) si va fi pentru el ceea ce e fraul pentru manz” (42).
Influenta femeii asupra barbatului ei se vadeste nu numai in domeniul indrumarii duhovnicesti, ci si in viata lor intima. Acest lucru se manifesta in doua moduri. In primul rand, potrivit axiomei pauline din I Corinteni 7, („Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa”), Sfantul Ioan Hrisostom arata ca „decenta femeii biruie indecenta barbatului” (43). In al doilea rand, atractia fizica a barbatului fata de sotia lui indica totodata supunerea lui fata de ea:
„Dorinta trupeasca (epithymia) este mai puternica la barbat. Da, si din aceasta pricina Dumnezeu a randuit-o astfel, pentru a face ca faptura puternica (hyperim chori) sa fie sub deplina stapanire (tyrannidi) a acest patimi (erotos), si pentru a-l supune (hypotaxe) pe el fapturii mai slabe (asthenestero)“(44).
In acest context, la care se alatura aceea ca barbatul este „legat” de sotia sa prin toate indatoririle si responsabilitatile sale conjugale fata de ea, el fiind cel care ii poarta de grija intru totul, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma „Caci Dumnezeu il face pe barbat robul (doulon) ei” (45) .
5. Limitele supunerii sotiilor
Desi in teologia si spiritualitatea hrisostomica barbatul trebuie sa fie animat de dragoste jertfelnica fata de partenera sa de viata si sa i se supuna in felul aratat in cele de mai sus, Sfantul Parinte recunoaste ca, in aceasta lume cazuta in care traim, modelul ideal nu este totdeauna respectat. Dar cum anume le povatuieste el sa se poarte pe femeile ale caror soti sunt necredinciosi? Aduce el oare in discutie limitele supunerii in cazul sotiilor ale caror soti sunt tiranici si care le maltrateaza?
Mai intai, Sfantul Ioan o indeamna pe sotia aflata intr-o asemenea situatie sa incerce sa-l suporte pe sotul ei pe cat ii este ei posibil, incurajand-o sa aiba incredere ca dragostea ei statornica si devotamentul ei fata de el ii vor inmuia acestuia inima in cele din urma. Dupa cum am vazut deja, el avea o incredere deosebita in forta sotiei credincioase de a birui necredinta sotului ei. Le imbie apoi pe sotii sa-si analizeze gandurile si faptele, pentru a fi sigure ca duc intr-adevar o viata de credinciosie deplina, mai degraba decat sa inceapa sa-i invinovateasca pe sotii lor de nesupunere fata de ele sau sa se planga de ei:
„Sa nu cercetam lucrurile care li se cer celorlalti, atunci cand noi suntem vinovati cu privire la ce ni se cere noua insine, pentru ca invinuirea altuia nu ne va absolvi de propria noastra vina. Ingrijeste-te doar de aceasta: cum poti tu sa scapi de vina pe care o porti tu. Caci si Adam a dat vina pe femeie, iar ea pe sarpe, si nu le-a fost de nici un folos acest lucru. Sa nu-mi spui, dar, ce a facut rau barbatul tau, ci sa te ingrijesti cu toata luarea-aminte sa-i arati barbatului tau respectul ce i se cuvine. Pentru ca si eu, atunci cand vorbesc cu el, si-l povatuiesc sa te iubeasca (agapan) si sa aiba grija de tine, ii cer sa faca ce ii este poruncit lui, si nu-l las sa aduca vorba despre legea care a fost randuita femeii. Drept aceea, tu ocupa-te numai de acele lucruri care tin de tine si fii supusa (euenion) barbatului tau.” (46)
Dupa aceea, Sfantul Parinte le aminteste sotiilor ca atunci cand asculta de barbatii lor, chiar daca acestia le nedreptatesc, arata ascultare fata de Dumnezeu. In adevar sotia care-si iubeste staruitor barbatul necredincios v-a dobandi o mare rasplata de la bunul Dumnezeu:
„Caci mai ales aceasta inseamna ca arati ascultare, fata de Dumnezeu: sa nu incalci legea, chiar atunci cand suferi lucruri care sunt impotriva legii. Si de fapt, a iubi pe cel care te iubeste nu e socotit ca cine stie ce. Dar cel ce slujeste pe omul care-l uraste, el este cel care, mai presus de toti ceilalti, este vrednic de laude si cununi. In acelasi fel, dar, adu-ti aminte ca daca barbatul tau iti face sila, si induri aceasta, iti atragi slavite cununi”(47).
Sotiilor pe care sotii lor le lovesc, Sfantul Ioan Hrisostom le da aceleasi povete:
„Daca paganilor care ne lovesc pe obrazul drept trebuie sa le intoarcem celalalt obraz, cu atat mai mult trebuie sa induri purtarea trufasa si aspra (thrasynoment) (48) a barbatului tau. Nu cumva sa intelegi din aceasta ca spun ca e voie sa-ti bati (typtesthai) femeia – sa nu fie! Caci aceasta este cea mai cumplita ofensa (eschate bris), nu numai pentru cea care este lovita, dar si pentru cel care o loveste. Insa chiar daca te-ai insotit cu un asemenea nenorocit, nu te mahni, o, femeie, ci gandeste-te la rasplata care te asteapta pentru aceasta [in ceruri], si la cinstirea [rabdarii tale] in viata de aici.”(49)
Aceasta nu inseamna ca Sfantul Parinte spune, de fapt, ca nu exista nici o limita in privinta supunerii femeii in fata barbatul ei. Pentru el, supunerea sotiei trebuie sa inceteze atunci cand sotul ei o constrange sa comita un act profanator, reprobabil sau imoral:
„Dar ce sa faci, ma intrebi, daca el [barbatul tau] te obliga sa jertfesti idolilor sau sa i te alaturi intr-o fapta imorala, pe motivul ca sunteti casatoriti, si tu refuzi, iar el te paraseste? Lasa-l sa plece; e mai bine sa te desparti de el si sa pui capat casatoriei decat sa incalci dreptatea si cinstea. Tot asa ne povatuieste si Sfantul Pavel: «In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati» [I Corinteni 7, 15]. Daca el te loveste (pun teroi) in fiecare zi, si daca mereu iti cauta pricina, mai bine sa te desparti de el. […] Un asemenea barbat e la fel de vinovat de stricarea casatoriei ca si cel care umbla cu desfranatele.”(50)
Intr-una din Omiliile cuprinse in Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Sfantul Ioan arata ca legea vetero-testamentara potrivit careia barbatul care-si uraste sotia trebuie sa divorteze de ea a fost intocmita pentru binele acesteia: „Daca legea [veche] ar fi silit pe barbat sa tina in casa pe femeia pe care o uraste, barbatul ar fi ucis-o” (51).
Desigur, in unele privinte, Sfantul Ioan Hrisostom este un idealist, dar in aceasta problema era suficient de realist pentru a recunoaste ca unele casatorii pur si simplu nu sunt randuite de Dumnezeu, desi institutia casatoriei in sine este o Sfanta Taina binecuvantata de El:
„Drept aceea, cand inteleptul zice: «O casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie inteleapta, este un dar de la Dumnezeu» [Pilde 19, 14], el voieste sa spuna ca Dumnezeu este Cel care a randuit casatoria, iar nu ca El este Cel care uneste pe fiecare barbat cu femeia cu care s-a insotit dupa propria sa voie. Caci pe multi ii vedem ca se insotesc unul cu celalalt spre raul lor, chiar daca le e legiuita casatoria, si aceasta nu poate fi pusa in seama lui Dumnezeu.”(52)
Din aceste spuse ale sale reiese ca Sfantul Parinte admitea divortul, implicatia fiind ca atat sotul, cat si sotia au dreptul sa-l initieze (53).
In privinta limitelor supunerii fata de partenerul lor de viata, Sfantul Ioan Hrisostom le povatuieste pe femei sa adopte si un alt fel de atitudine decat cea de a rabda necazurile acesteia si a suporta sa fie nedreptatita sau lovita. Astfel, el le recomanda sa nu-si iubeasca sotii in mod exagerat si sa nu depinda de ei prea mult, pentru ca dragostea fata de barbatii lor nu trebuie sa inlocuiasca dragostea de Dumnezeu. In acest sens, el le dojeneste cu asprime pe sotiile care plang fara masura atunci cand isi pierd sotii, spunandu-le ca o asemenea comportare demonstreaza ca dragostea si increderea lor fata de acestia este mai puternica decat dragostea de Dumnezeu si increderea lor in El:
„Ascultati aceasta, femeilor, voi toate care va tanguiti, voi toate care atunci cand vine vremea doliului bociti si va jeliti fara astampar: va purtati intocmai ca paganii. […] Pentru ca acest lucru, ce necredinta mare arata, sa va inchipuiti ca barbatii vostri sau fiii vostri va sunt adevaratii ocrotitori, iar nu Dumnezeu? Sau ganditi cumva ca aceasta nu-L va mania pe Dumnezeu? Caci adesea El chiar din aceasta pricina ii ia de langa voi, ca sa nu fiti asa legate de ei si ca sa va luati nadejdea de la ei. Dumnezeu este gelos pe unele ca acestea si voieste sa fie iubit (phileisthai) mai presus de toate!”(54)
Femeia, spune Sfantul Parinte, „sa caute har de la Dumnezeu, Mantuitorul ei, iar nu de la barbatul ei.”(55)
6. Menirea si rolul sotiei in familie
Conceptiile hrisostomice reflecta gandirea si obiceiurile greco-romane, care prevedeau o neta diviziune intre barbat si femeie. Aidoma lui Xenofon in lucrarea sa Oeconomicos (56), Sfantul Ioan Gura de Aur apreciaza ca barbatul trebuie sa lucreze in afara casei, iar sotia trebuie sa se ocupe de treburile gospodariei. Referitor la sotia prorocului Isaia, Sfantul Parinte relateaza urmatoarele:
„Si ea a fost inzestrata cu duhul profetiei, caci darurile harului (charismaton) nu existau numai prin barbati, ci le erau impartite si femeilor. Insa aceasta nu i se intampla pe taramul nostru lumesc: aici, partea barbateasca si partea femeiasca au fiecare propriile lor indeletniciri (epitedeumata) (57), pe care nu le pot preschimba intre ei.”(58)
Sfantul Ioan Hrisostom impartaseste convingerea ca aceasta randuiala a fost intocmita de Dumnezeu. El crede cu tarie ca darurile si inclinatiile femeii sunt mai adecvate pentru responsabilitatile legate de casa, de gospodarie, de familie decat pentru treburile lumesti. Iata ce afirma in legatura cu aceasta problema, in stilul sau retoric obisnuit:
„Viata noastra este randuita de obicei in doua sfere: activitatile publice si indeletnicirile personale – amandoua fiind hotarate astfel de Dumnezeu. Femeii ii este lasata in seama conducerea (prostasian)(59) gospodariei, iar barbatului, toate afacerile statului, ale pietii publice, ale administrarii justitiei, ale guvernului, ale activittilor militare si altele ca acestea. Femeia nu poate sa azvarle cu sulita sau sa traga cu sageata, dar poate sa apuce furca de tors in mana si sa lucreze la razboiul de tesut; ea indeplineste cu iscusinta toate aceste indeletniciri care tin de gospodarie. Femeia nu poate sa-si impuna parerile intr-o adunare legislativa, dar poate sa si le spuna acasa, si nu de putine ori este cu mult mai priceputa decat barbatul ei in treburile gospodaresti. Femeia nu poate sa carmuiasca afacerile de stat cum se cuvine, dar pe copiii sai poate sa-i creasca asa cum se cuvine, si copiii sunt comoara cea mai de pret. Dintr-o singura privire, ea poate sa remarce reaua purtare a slujitorilor si sa-i indrume cu luare-aminte, aratandu-le cum trebuie sa se poarte. Ea asigura ocrotirea deplina a barbatului ei si-l slobozeste de toate grijile gospodariei legate de rostuirea banilor, de torsul lanii, de pregatirea mancarii, de procurarea de imbracaminte cuviincioasa. Ea se ingrijeste de toate treburile de acest fel, care nu sunt nici potrivite pentru a fi date in grija barbatului, nici nu ar fi indeplinite cum se cuvine de acesta chiar daca el ar voi sa le faca, si s-ar stradui eroic, din toate puterile lui!”(60)
Prin urmare, „conducerea gospodariei” ii apartine in intregime sotiei – aici, numai ea este singura „stapana (chyria)”. (61)
Ceea ce este vrednic de retinut in aceasta descriere rolului sotiei in familie este atat deosebita demnitate a indeletnicirilor ei, cat si extraordinara importanta a menirii ei in toata complexitatea acesteia – indrumarea slujitorilor, cresterea copiilor („comoara cea mai de pret”) gatirea meselor, torsul lanii si cusutul hainelor, organizarea bugetului familiei. Sfantul Ioan Gura de Aur este absolut convins ca barbatul nu va fi niciodata in stare sa-si intreaca sotia in aceste privinte, nici sa devanseze contributia ei la bunul mers al casatoriei si al vietii de familie indiferent de cat de mare ar fi aportul lui material sau financiar; el nu poate aspira decat sa o intreaca evoluind duhovniceste:
„V-am aratat ca nu putine sunt binefacerile pe care ni le ofera noua femeile noastre, insa daca noi voim sa le raspundem cu aceeasi masura in lucrurile duhovnicesti, le vom intrece. Caci in lucrurite trupesti nu este cu putinta sa ne ridicam la masura lor. De ce aceasta ma intrebati? Imi spuneti, dar, ca voi contribuiti cu multa avutie la viata voastra in comun? Cine, daca nu ea, va pastreaza si va chiverniseste agoniseala voastra – ceea ce e la fel de important, asa ca este trebuinta de ea. De ce? Pentru ca multi sunt cei care au avut mari avutii si le-au pierdut fiindca n-au avut pe cineva care sa aiba grija de ele. Iar in privinta cresterii copiilor, imi spuneti, luati amandoi parte (koinoneite) la aceasta, si castigul este al amandorura. Dar, zic eu, ea este cel care trudeste mai mult, pentru ca ea este cea care poarta pruncul in pantece, si ea este cea care indura durerile nasterii. Prin urmare voi numai in lucrurile duhovnicesti veti fi in stare s-o intreceti pe ea.” (62)
Sa reflectam, o data in plus, asupra sensibilitatii manifestate de Sfantul Ioan Gura de Aur fata de durerile pe care trebuie sa le indure femeile pentru a deveni mame (63). In cele din urma, este limpede ca in pofida unor sporadice remarci ale sale, referitoare la faptul ca rolul femeii este legat de „lucrurile marunte”, Sfantul Parinte ne impartaseste viziunea lui despre menirea femeii dintr-o perspectiva cereasca, nu pamanteasca: barbatul poate aspira s-o intreaca in cele duhovnicesti, dar adevarul este ca rolul femeii este mai important atat pe taram trupesc, cat si pe taram duhovnicesc. Dupa cum afirma Sfantul Ioan, lucrand zi de zi in pacea si linistea caminului ei, ea are mult mai sporite prilejuri de a inainta duhovniceste decat barbatul ei care se afla prins in menghina zarvei si a perfidiei vietii publice. Pe de alta parte, Sfantul Ioan Hrisostom subliniaza cu delicatete responsabilitatea femeii de a-si hrani si intretine pacea si frumusetea sufleteasca zi de zi, astfel incat sa le poata impartasi barbatului ei in fiece seara, atunci cand acesta se intoarce acasa, dupa o zi de zbucium in lumea sordida a afacerilor:
„O corabie care nu este agitata de valuri face o calatorie fericita, si sufletul care este lipsit de orice grija traieste in pace si in liniste, ca si cum ar fi ajuns deja in port. Iata pentru ce femeile, care pazesc in general casa, trebuie sa fie mai aplecate spre adevarata filosofie (philosophoteras), spre contemplarea lucrurilor ceresti mai mult decat barbatii. […] Dar, veti zice voi, este in casa destula neliniste. Dar, si femeia daca vrea, poate sa aiba multe griji si treburi pentru barbatul care nu paraseste niciodata piata publica si tribunalele; el este tulburat de mii de preocupari straine, ca o corabie in mijlocul marii, care este lovita de valuri si de vinturti. Femeia, dimpotriva, asezata in casa ei ca intr-o scoala de filosofie (philosophias), poate sa-si reculeaga sufletul, aplecandu-se la rugaciune si la citire, si la alte fapte de filosofie (philosophia) cereasca. Si la fel cu cei care raman in pustie si nu mai sunt tulburati de oameni, la fel femeia care este inchisa totdeauna in casa poate sa se bucure de un repaus continuu. Daca, uneori, este obligata sa iasa si sa mearga in oras, ea nu este expusa pentru aceea la tulburarile sufletului: fara indoiala, fie pentru a veni la Biserica, fie pentru a merge la baie (64) , fie este necesar sa iasa, dar de obicei ea este sedentara si pazeste casa. Ea poate sa se ocupe aici cu studiul intelepciunii (philosopheiri) si sa linisteasca sufletul tulburat al sotului ei, atunci cand se intoarce acasa; ea poate sa-l imblanzeasca (rhythmizein) si sa-i risipeasca inutilitatile si gandurile necajitoare care-l tulbura, si sa-l trimita apoi debarasat de toate relele (kaka), de toate gandurile si de toate grijile pe care le avea din afara, ducand cu el ceea ce a invatat bun de la femeia sa” (65).
Poate unii dintre cititori vor zambi, parcurgand aceste randuri care cuprind in ele esenta idealismului hrisostomic privitor la relativa usurinta cu care credea Sfantul Parinte ca femeia poate sa-si transforme caminul sau intr-un adevarat paradis duhovnicesc. Neindoielnic insa ei ii este mult mai posibil sa infaptuiasca acest lucru decat ii este barbatului sau sa-si transforme locul de munca intr-un paradis duhovnicesc!
(din: David C. Ford, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur)
(1) Lampros, „stralucitor, luminos” sau „celebru, faimos” (Liddell si Scott, p. 1028). (2) Omilia XXVI la I Corinteni, PG 61.222D (PNPN 1, XII, p. 156). (3) Omilia XIII la Efeseni, PG 62.99C (PNPN 1, XIII, p. 116). (4) Omilia X la Coloseni, PG 62.366C (PNPN 1, XIII, p. 304). A se vedea, de asemenea, Omilia XIII la Efeseni, PNPN I, XIII, p. 117,1 unde le spune barbatilor urmatoarele: „Drept aceea, sa ne recastigam autoritatea care ne apartine, nu pentru ca suntem mai puternici la trup ci pentru ca ne-am dovedit perspicacitatea, virtutea, si grija de a le apara pe ele [sotiile noastre]”, si Despre slava desarta si cresterea copiilor, 82 si 87, SC 188, pp. 188 si 194 (Laistner, pp. 120 si 121 „Ea nu se va invoi sa te ia de barbat daca va afla ca esti lenes [rmthymos]” si „Daca ne vom conduce mirele in camara nuntii sale cu o educatie [askeseos] ca aceasta, ganditi-va si voi ce mare dar ii veti face miresei!”); askesis = „exercitiu, practica, educatie” (Liddell si Scott, p. 257); In context crestin, inseamna „exercitiu duhovnicesc, educatie duhovniceasca, disciplina duhovniceasca” si „viata austera” deci „ viata monahala”, „asceza”(Lampe, p. 244). (5) Omilia LI1 la Faptele Apostolilor, PG 60.366A (PNPN 1, XI. I p. 313). (6) Omilia XXII la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 159- vezi si OmiliaWXIX la Romani PNPN 1 XI p.547 : “caci cel care se afla sub pastorirea cuiva […] poate sa fie, in fapt, pastorul familiei sale”). (7) Omilia IV la Tit, PG 62.687C (PNPN 1, XIII p.534) (8) Omilia XX la Efeseni pag.62 146D(Roth pag.61 PNPN I, XIII, pp.150-151) In aceeasi Omilie, Sfantul Parinte adauga urmatoarele: “Sa nu-i rostesti niciodata numele [sotiei tale] fara sa-i adresezi vorbe de mangaiere, cu multa considaretie si cu multa dragoste (agapes)”(PC 62, 148 C; Roth, p.63) (9) Omilia XX la Efeseni, PG 62.147C (PNPN 1, XIII, p. 151). (10) Omilia X la Coloseni, PG 62.366B (PNPN ft XIII, p. 304). (11) Despre feciorie, LIV, SC 125, p. 302 (Shore, pp. 88-89). Vezi si Omilia XX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 144 („Caci ce fel de casatorie si unire este aceea, daca sotia tremura de frica sotului ei?”), dar si urmatorul fragment din aceeasi omilie, in traducerea lui Roth, p. 56: „Daca vrei sa te bucuri de mai multa cinste [ca sot], trebuie sa arati dragoste sotiei tale, asa cum ti s-a poruncit. Atunci nu va mai fi trebuinta de frica, ci dragostea va fi aceea care va implini totul in toate”. In Omilia XIX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 142, Sfantul Parinte face aceleasi remarci, tie data aceasta insa punandu-le in legatura cu relatia dintre stapan si slujitor: „Inchipuie-ti ca un om are o suta de robi, dar pe nici unul din ei nu-l slujeste in nici un fel; […] totul va fi teama si lipsa de incredere”. (12) Omilia XX la Efeseni, PG 62. HOD (PNPN 1, XIII, p. 146). (13) Omilia XX la Efeseni, PG 62.147B (PNPN 1, XIII, p. 151). (14) Omilia X la Coloseni, PG 62.366C (PNPN 1, XIII, p. 304). (15) Omilia XX la Efeseni, PG 62.137A (PNPN 1, XIII, p. 144). Mai departe, in aceeasi omilie, observa: „Acolo unde este iubire, totul vine de la sine, dar acolo unde lipseste iubirea, nici frica nu este de vreun folos” (Roth, p. 54). (16) A se vedea, spre pilda, Omilia XX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 144 („Caci casa este cu adevarat o mica biserica”), Omilia XXVI la Faptele Apostolilor, PNPN 1, XI, p. 172 („Casa sa va fie biserica” -chiar daca este vorba doar despre doi locuitori ai casei, sotul si sotia (Matei 18, 20), si Omilia IV la II Tesaloniceni, PNPN 1, XIII p. 392. In capitolul intitulat „Familia si virtutile crestine: reflectii despre viziunea ecleziastica a lui Ioan Hrisostom” din cartea sa, Etica dupa crestinism-pledoarie pentru o etica crestina ecleziala (Grand Rapids, Mich.. Eerdmans, 1994), Vigen Guroian analizeaza cu multa sensibilitate cateva din importantele implicatii ale acestei „viziuni ecleziale despre familie, indeosebi pe cele legate de cresterea copiilor.” (17) Omilia XLlll la I Corinteni, PG 61.368D-369A (PNPN I, X p. 259). (18) Omilia XX la Efeseni, PG 62. MOD §i 142D (PNPN 1, XIII, (146 si 148), si Omilia XXI la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 153. (19) Omilia XXII la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 159. Vezi sj Omilia XXVI la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 156 („In masura in care o injosesti pe cea care conduce [casa] impreuna cu tine, tot in aceeasi masura iti vei injosi si cinstea de a fi stapanul casei”). (20) Omilia VI la Filipeni, PG 62.222D (PNPN 1, XIII, p. 209). (21) Koinonos, in sens literal, inseamna cineva cu care avem ceva in comun, deci „camarad, partener” sau „coleg” (Liddell si Scott, p.970); „asociat”, „partas” „partener”, „persoana care se cumineca impreuna cu noi” (Lampe, p. 764). (22) Omilia X la I Timotei, PG 62.549D (PNPN 1, XIII, p. 439). (23) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XL VII, PNPN XIV, p. 172. (24) Omilia XX la Efeseni, Roth, p. 61. (25) Omilia V la Statui, PG 49.80 (PNPN 1, IX, p. 379); vezi si Dintre cei care nu au venit la Biserica, 3, PNPN 1, IX, p. 225 („Sa se indemne staruitor unul pe celalalt sa vina la Biserica, tatal sa-1 indemne pe fiu, fiul sa-1 indemne pe tata, sotul s-o indemne pe sotie, si sotia sa-l indemne pe sot”). (26) Omilia XXVI la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 155. In Omilia XLV la Facere, 8, PB 82, p. 474, Sfantul Ioan Gura de Aur ii elogiaza din nou pe Avraam si pe Sara drept exemplu de cuplu bineplacut lui Dumnezeu: „Fiind un singur trup, fiecare se ingrijea de bunastarea celuilalt si traiau in buna intelegere, ca un singur trup si un singur suflet”. (27) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia 57.82A-B (PNPN 1, X, pp. 49-50). Dupa cum se poate vedea, Sfantul Parinte interzice ,,atitudinea si comportamentul dupa !!! p 304 nu numai in relatiile intime ale unui cuplu, ci si in domenii ale vietii matrimoniale”. (28) Cuvantare despre casatorie, Roth, pp. 86-87. Vezi la I Corinteni, PNPN 1, XII, pp. 105-106, unde, explicatia 7, 3-5, spune ca sotul si sotia „se bucura de aceeasi cinste fara vreunul dintre ei sa aiba vreun privilegiu fata de celalalt” si insista asupra puternicelor avertismente pauline: “femeia si barbatul,sa nu se lipseasca unul de altul decat cu buna invoiala, pentru un timp” (I Corinteni 7, 5) (29) Cuvantare despre casatorie, Roth, pp. 87-88. (30) A se vedea, de asemenea, Comentariu la Evangheli dupa Ioan -Omilia LXIII, PNPN 1, XIV, pp. 234-235, si Omilia V (…) pag 305 la Tesalonicenii, PNPN 1, XIII, p. 345 („Caci asa cum le pedepsim pe femei daca, fiind casatorite cu noi, se dau altor barbati, tot astfel suntem si noi pedepsiti [daca umblam cu desfranatele], nu de legile pagane ci de Dumnezeu”). (31) Incepand cu epoca lui Constantin cel Mare pana in timpul lui (…) femeile care comiteau adulter erau pasibile de pedeapsa cu moartea, pedeapsa care nu se aplica insa si barbatilor adulterini (…) I lickey, Monahii crestine provenite din aristocratia romana 53-54, PNPN 12, VI, p. 291, nota 5). J.P.V.D. Balston (…) pe larg influenta crescanda a crestinismului asupra Imperiului (…) acest subiect: „In relatiile de cuplu, in pofida faptului ca legea lui Augustus prevedea restrictii in privinta imoralitaii sotilor, acestora nu li se cerea niciodata sa traiasca in curatie, asa cum li se cerea sotiilor lor. Convertirea lumii romane la crestinism avea sa aduca mari schimbari in aceasta privinta. Asa cum insistasera (…) si stoicii, a fost introdusa o reforma care prevedea pedepse (…) riguroase si pentru barbati si pentru femei, in caz de adulter, infidelitate conjugala. Pe deasupra, o data cu crestinismul, fecioarele necasatorite nu mai erau pedepsite, ca pe vremea lui Augustus, ci laudate si chiar venerate” {Istoria si deprinderile femeilor (…) .Londra, The Bodley Head, 1962, p. 283). (32) Omilia XX la Efeseni, PG 62.148B-C (Roth, p. 63; PNPN 1 XIII, p. 152). Interesant de remarcat este faptul ca, si in aceasta privinta, Sfantul Ioan Hrisostom ridica practicile din vremea sa, la stadarde crestine mult mai elevate. Elizabeth Clark ne informeaza: „Atat legile Imperiului Roman, cat si datinile romane fusesera timp de secole intregi in favoarea separarii proprietatilor sotului de ale sotiei” (Ideologie, istorie si structura femeii in crestinismul antic tarziu, p, 181). Vezi si Gillian Clark, Femeile in antichitatea tarzie, pp. 15-17. (33) Sensul literal este „facere de prunci”. (34) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXI PG 339-340-341 A (PNPN 1, XIV, p. 225). In continuare Sfantul Parinte se adreseaza femeilor, pe care le povatuieste cum sa influenteze in bine pe barbatii lor: „Pentru aceea le rog pe femei sa se ataseze la ceea ce zic eu si sa le dea sfaturi mantuitoare si bune barbatilor lor caci, daca femeia este intru totul capabila sa indemne barbatul ei la virtute, ea poate la fel sa-1 duca la pacat”. Fireste, el spune acelasi lucru si despre barbati. (35) Cheiroutai, „a stapani, a subjuga” sau „a cuceri, a supune” (Liddell si Scott, p. 1986). Lampe adauga cal Sfantul foloseste acest cuvant cu sensul de „a lega prin iubire” (P …..) PAG 308! (36) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia L XI, (PNPN 1, XIV, p. 226). (37) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXIX, PGMl A (PNPN 1, XIV, p. 256). A se vedea, de asemenea, Omilia IV la Timotei, PG 62.526B (PNPN 1, XIII, p. 423), unde le invata pa sotii cum sa se comporte cu sotii lor: „Daca-l vei invata sa indrageasca purtarea cuviincioasa si modestia (kosmio…) nu se va mai grabi sa paseasca pe calea desfranarii (porneu …) Omilia XIX la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 425 si Instructiuni( …) botez XI 1.42-43, SCA 31, p. 186 (Impodobirea cu fapte de (…) si modestia indeparteaza orice umbra a rautatii si il leaga pe sotul tau de tine mai strans decat lanturile […]. Atunci cand purtarea ta este pe placul lui Dumnezeu, El il indeamna pe acesta sa fie de partea ta intru totul”). (38) Oikoure, „a avea grija de treburile casnice, a conduce treburile gospodaresti” (Liddell si Scott, p. 1205). (39) Paideue, „a creste sau a educa un copil”, sau „a pregati pe cineva, a forma pe cineva”; termenul este un derivat (…)pag 310 („copil”) (Liddell si Scott, p. 1287). Lampe adauga sensurile de “a disciplina sau a invata pe cineva” si „a mustra sau a pedepsi (…) 996); didaskein inseamna pur si simplu „a instrui sau a (…) cineva” (Liddell si Scott, p. 421). (40) Omilia V la I Tesaloniceni, PG 62.426D (PNPN XIII (…) In Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia LXXIII (…)X, p. 443, Sfantul Parinte se intreaba cu mahnire; „Care femeie nu se straduieste sa-l indrepte pe barbatul ei si sa-l faca mai bun ?” Vezi si Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XI, PNI’N 1 („Barbatilor, cand va intoarceti acasa, chemati-va sotia si spunetii aceste lucruri [despre cum se dobandeste virtutea], si rugati-o sa va ajute in a le castiga”). (41) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia VII, PG.80C (…) pag 3111 X.p. 49). (42) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia LIX, PNPN 1, X, (…) vedea, de asemenea, Omilia XVII la Facere, 38, PB 74, p. (…) sa-si aduca sotii pe calea cea buna prin propriul lor (…) si sa-i indemne sa aiba o purtare evlavioasa”), si Omilia IV la (…) XIII, p. 532 („Sa asculte cu atentie si acele sotii ale caror soti sunt rai si necredinciosi; sa auda si ele acestea, si sa afle cum sa-i (…) propriul lor exemplu, sa fie si ei evlaviosi” ). In eseul intitulat “ …. crestine in Biserica Primara”, inclus in monumentala lucrare “ ……..eilor din Apus, editata de Pauline Schmitt Pantel si tradusa in engleza de Arthur Goldhammer (Cambridge, Belknap Press of :Univeresity Press, 1992), Monique Alexandre se ocupa cu auto(…)tenta de tema noastra, anume de puterea pe care o aveau (…) primele veacuri crestine de a-si influenta si modela sotii (…) taram duhovnicesc. Va prezentam, in cele de mai jos, un fragment semnificativ din acest stralucit eseu: Mai presus de toate, de la inceputurile crestinismului pana la Victoria finala, puterea femeilor a constat in caracterul comunicativ al (…) lor. Lor le era mai usor decat barbatilor sa se elibereze de obligatiile sociale si politice ale cetatii antice, si adesea ii intreceau in evlavie pe barbatii din familiile lor. Influenta lor asupra membrilor familiei ii determina pe toti acestia sa se converteasca la religia crestina ce inseamna ca ele aveau un rol esential in propagarea (…)[…] Credinta era deci o chestiune de familie, transmisa din generatie in generatie de catre femei”.(vol. 1, pp. 442-443). (43) Omilia XIX la I Corinteni, PNfPN 1, XII, j). 107. (44) Omilia XXXIV la I Corinteni, PG 61.289D (PNPN 1, XII, p. 204). (45) Despre feciorie, XLI.2, SC 125, p. 136 (Shore, p. 61). (46) Omilia XXVI la Corinteni PG 61.220D (PNPN 1, XII, p. 154). (47) Ibid.PG 61.220D (PNPN 1, XII, p. 155) Sfantul loan Gura de Aur ii indeamna pe barbati sa fie rabdatori fata de „toate slabiciunile sotiilor lor: „Spune Domnul, daca femeia nu se face vinovata de desfranare, barbatul ei sa-i suporte orice alta slabiciune (elattomata) (Omilia XV la Efeseni, PG 62.110B [PNPN l XIII, p 124]).In aceasta afirmatie, Sfantul Parinte inlatura toate motivele pe care le-ar putea invoca un barbat pentru a divorta de sotia lui, in afara de adulter – ridicand astfel protectia femeii peste prevederile legilor intocmite de autoritatile statului. (48) Thrasys, „impertinent, nechibzuit”; „indraznet, arogant, violent” (Liddell si Scott, p. 804). (49) Omilia XXVI la I Corinteni, PG 61.222A-B (PNPN 1, XII, p. 155). In acest mod, Sfantul Parinte incerca sa ridice moralul femeilor care erau victime ale violentei in familie, aratandu-le cum se pot inalta la un inalt grad de spiritualitate. Moderandu-si insa aceasta maniera idealista de a privi problema reactiei fata de abuzurile de violenta si maltratarile pe care le sufera unele femei din partea sotilor lor, Sfantul Ioan Hrisostom nu numai ca intelegea foarte bine, cu sensibilitatea si compasiunea pastorala care il caracterizau, motivele care le determinau pe acestea sa paraseasca astfel de soti, a caror comportare abuzivale facea viata imposibil de suportat, dar si accepta intru totul aceste decizii. Este ceea ce se desprinde si din citatele imediat urmatoare din text. In continuarea fragmentului de mai sus, Sfantul Parinte critica cu multa severitate pe sotii care-si lovesc sotiile, afirmand clar ca asemenea comportari „extrem de barbare si smintite” care nu vin, de fapt, din partea unor barbati, „ci a unor animale salbatice […], si care sunt la fel cu uciderea tatalui sau a mamei” (pp. 155-156) sunt cu totul nepermise”. El nu ezita sa-si manifeste indignarea ori de cate ori vorbeste despre actele de violenta comise de barbati atat fata de sotiile lor, cat si fata de slujnicele lor (Omilia XV la Efeseni, pNPN 1, XIII, p. 124). (50) Omilia XIX la I Corinteni, PG 61.155C-D (PNPN 1, XII, p.108). De asemenea, Sfantul Ioan Hrisostom sustine ca nici copiii ai caror parinti sunt necredinciosi nu sunt obligati sa-i asculte pe acestia daca a-i asculta pe ei inseamna a nesocoti poruncile lui Dumnezeu. In acest sens, In Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XXM PNPN 1, XIV, p. 74, vorbind despre astfel de parinti, spune urmatoarele: „Atunci cand ne cer un lucru nepotrivit si ne jeneaza in lucruri duhovnicesti, nu este nici bine, nici intelept sa ne supunem lor”. A se vedea, de asemenea, Omilia XXI la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 131 Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XXXV, PNPN I, X, p. 233 („Sa nu te miri, apoi, daca Pavel da porunci si copiilor si parintilor sau ca porunceste copiilor sa se supuna parintilor; dar le porunceste sa se supuna in aceelea care nu le vatama credinta”) si Despre neputinta de a-L intelege pe Dumnezeu, 1.41, PB 72, p. 68 („Daca dragostea lor [a parintilor] te raneste si te obliga sa fii necredincios ca ei, trebuie sa fugi de ei, chiar daca sunt parintii tai”). (51) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XVII, PG. 57.259B(PNPNl,X,p. 119). (52) Omilia XXIll la Romani, PG 60.615C (PNPN 1, XI, p. 511). O astfel de pozitie realista, care se ridica impotriva legilor acelor vremuri, este specifica crestinismului rasaritean si a dus la acceptarea, de catre Ortodoxie, a divortului si a unei a doua casatorii (sau chiar o a treia) in anumite situatii, spre deosebire de Romano-Catolicism, care considera orice divort o chestiune inadmisibila si pricina de excomunicare pe viata. Aceasta nu inseamna ca, in Ortodoxie, se compromite in vreun fel idealul de casatorie; ea este si ramane sfanta, stabilita de Dumnezeu, si menita sa dainuie in veci. Recomandam, in acest subiect, lectura unui excelent articol scris de Arhiepiscopul Peter l’Huillier, intitulat „Indestructibilitatea casatoriei in legea si practica ortodoxa”, St. Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 32, nr. 3 (Vara, 1988), pp. 199-221. (53) Prin urmare, Elizabeth Clark greseste atunci cand afirma ca, pentru Sfantul Ioan Hrisostom, „nici sotul, nici sotia nu avea posibilitatea sa divorteze”. (Ieronim,Ioan Hrisostom si prietenii lor, p. 18). Ca si in alte imprejurari, cercetatoarea nu ia in seama decat fragmente disparate din omiliile hrisostomice; desigur, el nu insista asupra divortului si nici nu-l recomanda – il accepta insa ca ultima solutie in abuzurile enuntate mai sus. (54) Omilia VI la I Tesaloniceni, PG 62.430D-431C (PNPN 1, XIII pp. 349-350). In aceeasi omilie, in continuarea celor de mai sus, adiauga concis: „Nu-ti iubi (philei) barbatul mai mult decat pe Dumnezeu” (PG 62.432A). (55) Omilia I la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 4. A se vedea, de asemenea. Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omiliile XXXIII si (…) pag318 PNPN 1, X, pp. 225 si 233, si Omilia VI la I Tesaloniceni,(…) XIII, p. 350, unde ni se spune ca si reciproca este valabila:”Sotii sa nu-si iubeasca sotiile mai mult decat pe Dumnezeu. (56) Oeconomicos, III.15 si VII.4-43, Loeb Classical Library, pp … 414- 428. In opera sa Moralia, Plutarh (46-120 d.Hr., Grecia) (…) pag 319 aceeasi opinie. Dupa cum ne informeaza Anne-Marie Malin…Sfantul Grigorie Teologul, intr-un poem pe care l-a scris (PG ….1550) in cinstea casatoriei Olimpiadei in anul 384 (care a ramas vaduva la scurt timp dupa aceea, iar ulterior a fost hirotonita si care a fost o prietena apropiata a Sfantului loan Gura de Aur), (…) unei sotii astfel: „Este o viata de munca grea acasa, departe de spectacole, vizite si petreceri – iata un ideal care se pare ca nu schimbat de pe vremea lui Xenofon” („C’est une vie laborieuse à la maison, loin des spectacles, des visites, des festins, c’est … qui paratt avoir bien peu change depuis Xenophon”) (Studiu introductiv la Scrisori catre Olimpiada, de Jean Chrysostome, SC 13, prima editie ,p 11). (57) Epitedeumata, „indeletnicire, slujba, ocupatie, obicei” sau „mod de a trai”; cuvantul este inrudit cu epitedeiotes, „potrivire, corespondenta, congruenta” (Liddell si Scott, p. 666). (58) Omilii la cuvintele din lsaia, VIII.2, SC 304, p. 346. (59) Prostasion “a sta inaintea sau in fruntea a ceva”, „conducere”, „functie de presedinte”, „autoritate”, „conducere”, „responsabilitate”, „supraveghere”, „guvernare” (Liddell si Scott, p. 1526). Lampe adauga si sensurile de „sprijin, protectie, ocrotire” (p. 1182). (60) Cu ce femei sa ne casatorim, PG 51.230-23IB (Clark, Femeile in Biserica Primara, pp. 36-37; vezi si Roth, pp. 96-97). A se vedea, de asemenea, Omilia V la II Tesaloniceni, PNPN 1, XIII, p. 397 K. Caci vedeti si voi ce contribute mare are o sotie la treburile de familie; ea se ocupa de toate ale casei si are grija de toate lucrurile”), Despre paza fecioriei, 7, Clark, Ieronim, Ioan Hrisostom si prietenii lor, p. 228 („Dintru inceput, barbatilor le-au fost incredintate treburile cetatenesti, iar femeilor, indeletnicirile legate de casa si conducerea acesteia”), si Omilia XXXIV la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 205. (61) Omilia XXXVI la I Corinteni, PG 61.313B (PNPN 1, XII, p. 20); kyria, forma feminina a substantivului masculin kyrios (vezi capitolul al V-lea, nota 23). In Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61.273D (PNPN 1, XII, p. 192), Sfantul Parinte o numeste pe sotie despoiiia („doamna, stapana casei”), care este forma feminina a substantivului despotes („stapan, domn”) Liddell si Scott, pp. 380-381B (62) Omilia V la II Tesalonicieni, PG 62.S50OB (PNPN 1, XIII, p. 97). Cat de mult difera aceasta opinie de pararerile Fericitului Augustin care reafirma importanta a femeilor in ceeea ce priveste nasterea de prunci. (63) A se vedea, de asemenea, Omilia XVII, la Facere, 30-35, PB 74, PP 238 -240, Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXX1X, PNPN1, XIV, p. 291, si Omilia IX la I Tesalonicieni, PNPN 1, XIII, I p 362, unde vorbeste despre femeia insarcinnata „care este dintr-o data cuprinsa de dureri de nespus”. In tratatul intiiitulat Despre slava desarta si despre cresterea copiilor, 22-90, SC 1888, pp. 106-197 (Laistner, p. 96-122), Sfantul Parinte staruie asupra participarii ambilor parinti la cresterea copiilor („Voua va spun, fiecairui tata si fiecarei mame[…], si fiti ca niste sculptori de statui, daruind tot timpul vostru liber pentru a modela pentru Dumnezeu aceste minunate [thaumasta]) statui . (Sc.188, p.108 Laistner, p.96) (64) Bineinteles, de atunci si pana in zilele noastre au intervenit multe schimbari si nu trebuie sa luam cele spuse de Sfantul Parinte ad litteram. Intentia sa insa de a le indemna pe femei sa realizeze beneficiile duhovnicestii ale unui mod de viata simplu si linistit este la fel de relevanta si acum, ca si atunci. (65) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXI, PG K340B-D (PNPN I, XIV, p. 225). Lieberschuetz observa ca SfantuI Ioan Gura de Aur „recomanda in special femeilor lectura si discutarea Scripturilor, deoarece pentru ele casa era un fel de scoala duhovniceasca” (Barbari si episcopi, p. 184).
Despre Viata Crestina si Familia Crestina cum se traieste drept crestineste in unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa, deci cum se merge pe calea mantuirii in familia crestina (dupa Sfanta Taina a Cununiei, Taina a Casatoriei astfel Casatoria sa fie Cale spre Sfintenie, spre Desavarsire, Dumnezeieasca Perfectiune si nu cale spre pierzare, spre pacate, patimi cum multi se pierd pe calea pierzarii...) asa cum ne-a invatat Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeu cel Viu si cel Adevarat in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie [prin Sfintii Sai Apostoli si Sfintii Parinti (pazitorii predaniilor, invataturilor Sfintilor Apostoli)].
"In FAMILIA in care barbatul, femeia si copilul [copiii] merg pe DRUMUL VIRTUTII [DRUMUL SFINTELOR FAPTE BUNE EVANGHELICE], acolo locuieste si HRISTOS [UNDE ESTE HRISTOS ESTE SI SFANTA TREIME]." (Sfantul Ioan Gura de Aur - Sfantul Ioan Hrisostom numit: al 5-lea Evanghelist)
"Femeia sa nu aiba nimic mai de pret decat barbatul ei, iar barbatul sa nu aiba nimic mai de pret decat femeia sa. Intelegerea dintre femeie si barbat tine viata noastra, a tuturor. Ea tine lumea toata. Dupa cum, daca se clatina temeliile, se darama toata casa, tot asa, daca se ravasesc casniciile, se strica toată viata noastra. Sa-ti explic. Lumea e facută din cetati; cetatile din case; casele din barbati si din femei. Daca intra cearta intre barbat si femeie, a intrat cearta in case; iar daca sunt tulburate casele, atunci se tulbura si cetatile; iar daca cetatile sunt framantate, atunci, neaparat, intreaga lume e plina de tulburare, de razboi si de cearta." (Sfantul Ioan Gura de Aur - Sfantul Ioan Hrisostom numit: al 5-lea Evanghelist)
Carti despre cum se traieste Drept Crestineste (OrtoDox) in familie, in societate, etc. din Arhiva - Biblioteca OrtoDoxa de la SufletOrtodox.ro:
