Cum inveti copilul sa doarma singur

Pentru a avea un somn sanatos si odihnitor, copilul ar trebui sa aiba propriul sau loc pentru a dormi. Foarte multi parinti intampina insa dificultati in momentul in care trebuie sa-l obisnuiasca pe copil sa doarma singur, in patutul lui.

Interviu realizat cu psihologul Diana Stanculeanu in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti", cu Adriana Titieni

A: Cate ore de somn sunt recomandate copiilor?

D: Numarul de ore de somn optim variaza in functie de varsta copilului si scade odata cu cresterea in varsta a copilului. Astfel, daca un bebelus are nevoie de 15, 16 ore de somn zilnic, un adolescent are nevoie de 10, 9 ore de somn pe zi (cel putin 8 ore).

Adolescenta inseamna o perioada de crestere, acum corpul se dezvolta, resursele sunt consumate si apare de multe ori, la granita dintre preadolescenta si adolescenta - in jurul varstei de 13, 14 ani - tendinta si dorinta copilului de a dormi mai mult.

Nevoia suplimentara de somn a copilului este insa justificata de faptul ca in aceasta perioada oasele i se lungesc, muschii ii cresc, intregul sau corp trece printr-o furtuna hormonala, iar aceste transformari necesita odihna. Cu alte cuvinte, avem nevoie de mai mult somn in perioadele de transformare si de crestere puternica a organismului, cum sunt primii ani de viata si adolescenta.

Copiii de gradinita si cei de scoala au nevoie de 10 ore de somn, dintre care doua ore obligatoriu inainte de miezul noptii.

Mai mult, pentru prescolarii si scolarii mici (pana catre clasa a V-a) ora 21:30 este ora pana la care ar trebui sa fie deja in pat, pregatindu-se sa adoarma.

A: Ce se intampla in aceste doua ore de somn pe care copiii ar trebui sa le doarma inainte de miezul noptii?

D: Atunci cand dormim parcurgem mai multe faze ale somnului, cu mai multe straturi de profunzime si cu un anumit aport de odihna, cu un grad mai mic sau mai mare de activare a functiilor cerebrale. Este bine, mai ales pentru copii, sa prinda acel somn odihnitor, iar orele dinainte de miezul noptii si primul somn adanc in care intra copilul imediat ce adoarme aduc acest aport de odihna si relaxare de care el are nevoie pentru ca a doua zi sa faca fata cu bine tuturor sarcinilor de stimulare cu care se intalneste.

Este extrem de important sa ii se asigure copilului propriul sau loc pentru a dormi. De aceea, sfatuiesc parintii cu copii mici sa nu-i obisnuiasca sa doarma impreuna, in acelasi pat sau in aceeasi camera. Am observat ca foarte multi parinti intampina mari dificultati in a dezvolta acest comportament autonom al copilului - de a dormi singur, in propria camera si in propriul pat.

Ar trebui sa se stie ca daca bebelusul este lasat sa doarme singur, in patutul sau (si eventual in camera sa) inca din primele luni de viata, nu inseamna ca parintii il iubesc mai putin sau au grija de el intr-un mod nesanatos. Iar tehnologia ajuta foarte mult in acest sens - ma refer la acele dispozitive, unul in camera copilului, altul in camera parintilor, care le permit acestora sa auda orice zgomot face copilul.

Sunt insa foarte multe mamici anxioase, ingrijorate, care simt nevoia sa fie langa copil, iar uneori nu doar prelungesc pe o perioada foarte lunga dormitul in camera in care este si patutul copilului, dar chiar dorm cu bebelusul in pat.

La 3, 4 ani, copilul manifesta nu doar o anxietate fata de persoanele straine, in preajma carora nu se simte confortabil, dar are foarte mari dificultati in a se separa de parinti. Aceasta teama sau anxietatea de separare creaaza mari dificultati la inscrierea la gradinita, la socializarea cu alti copii de varsta lui, la mersul in vizita sau in parc cu alte persoane decat parintii si, nu in ultimul rand, la somnul singurel in camera si in patul lui.

Sunt multi parinti care isi pun la incercare rabdarea si perseverenta pentru a-si convinge copilul, deja marisor, sa doarma in camera lui. De aceea este foarte important ca acest pas sa fie facut cat mai devreme. 

A: Care sunt consecintele faptului ca un copil doarme cu parintele lui mult mai mult decat e cazul?

D: A dormi singur in camera lui este un comportament de autonomie, echivalent cu a manca singur, a se imbraca singur, a se spala singur, a se juca singur. Prin urmare, a dormi impreuna cu parintii reprezinta o afectare a autonomiei copilului, dar si a gradului de eficacitate personala; fiind autonom, copilul isi construieste convingerea ca poate face lucruri singur si devine sigur pe el, crescandu-i stima de sine si increderea in fortele proprii.

Neinvatandu-l pe copil sa doarma singur, parintele mentine o legatura emotionala usor nesanatoasa cu el, pentru ca neseparandu-se de parinte nici macar in timpul somnului, copilul nu reuseste sa invete ca legatura emotionala si iubirea dintre el si parinte nu sunt dependente de prezenta fizica a celui din urma; dar chiar daca nu e langa copil, nu inseamna ca parintele il iubeste mai putin.

Chiar si copiii care sunt invatati la timp sa doarma singuri, in patul lor, pot simti nevoia de a dormi din cand in cand cu parintii. Aceasta nevoie a copilului vine fie pe fondul unui disconfort fizic, atunci cand copilul este bolnavior sau racit si are nevoie de mai multa atentia, fie pe fondul unei nevoi emotionale - de mai multa tandrete si afectiune.

Copilului trebuie sa ii fie satisfacuta aceasta nevoie, dar asta nu inseamna ca parintele trebuie sa doarma cu el. Poate, in schimb, sa prelungeasca perioada pe care o petrece cu copilul in pat, inainte de a adormi acesta, sau ii poate acorda extra atentie si afectiune in cadrul unor activitati desfasurate impreuna cu copilul in alte momente ale zilei.

A: Ce se intampla cand copilul negociaza ora de culcare?

D: Copiii tind sa negocieze ora de mers la culcare fie pentru ca ora de somn este precedata de activitati de foarte mare interes pentru ei (privit la tv sau jucat la calculator, de exemplu), fie din dorinta de a petrece mai mult timp in preajma parintilor.

In primul caz, parintele trebuie sa fie mai ferm si sa seteze reguli mai stricte cu privire la timpul petrecut la tv sau calculator, fie prin schimbarea activitatilor inainte de culcare (care sa nu-l fascineze pe copil intr-atat incat sa negocieze ora de somn).

In al doilea caz, parintele poate descuraja acest comportament al copilului facand impreuna alte lucruri si activitati pe parcursul zilei.